Scînteia, martie 1968 (Anul 37, nr. 7629-7659)
1968-03-01 / nr. 7629
Anul XXXVII Nr. 7629 | Vineri 1 martie 1968 || 6 PAGINI -30 BANI RENTABILITATEA problemă fundamentală a întregii economii Acad. Vasile MANUSCHI guvernatorul Băncii Naţionale In ultimă analiză, definiţia rentabilităţii sau, mai bine zis, semnificaţia ei se referă la capacitatea unităţilor economice de a aduce venit, dar un venit mult amplificat în comparaţie cu fondurile materiale şi băneşti cheltuite. Cu alte cuvinte, se are în vedere necesitatea recuperării cheltuielilor sociale de către toate unităţile productive şi realizarea unui beneficiu net care să asigure creşterea volumului acumulărilor băneşti ale statului. In acest context, rentabilitatea reprezintă una din condiţiile importante ale reproducţiei socialiste lărgite şi satisfacerii mai depline a necesităţilor întregii societăţi. Fiind o categorie economică legată indisolubil de existenţa producţiei de mărfuri şi a relaţiilor băneşti, rentabilitatea mai constituie însă şi un principal criteriu sintetic de apreciere a eficienţei întregii activităţi economice, la nivelul întreprinderilor şi ramurilor, cît şi pe fiecare produs. Asemenea precizări, strîns legate de rolul major al rentabilităţii, exprimă raţiunea oricărei activităţi productive, subliniată cu deosebită pregnanţă in documentele de partid şi de stat. Sintetizînd tocmai caracterul acestei sarcini obligatorii, al unităţii dialectice dintre rentabilitatea sistematic sporită a tuturor întreprinderilor şi efectele acesteia asupra eficienţei economiei naţionale în ansamblu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în raportul prezentat la Conferinţa Naţională a P.C.R. : „In orînduirea socialistă rentabilitatea nu mai este o chestiune privată a diferitelor întreprinderi, ci o problemă fundamentală a întregii societăţi. Orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să răspundă unor nevoi reale ale vieţii materiale şi spirituale a oamenilor, asigurînd în acelaşi timp creşterea continuă a avuţiei naţionale, sporirea venitului naţional“. Reflectînd aceste trăsături esenţiale ale rentabilităţii, precum şi caracterul de sarcină primordială pentru toate întreprinderile şi ramurile economice — ansamblul de măsuri privind perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, aprobat de Conferinţa Naţională a P.C.R., conferă rentabilităţii locul său de premisă necesară pentru realizarea unei înalte eficienţe în utilizarea fondurilor materiale şi băneşti. Prin aceasta se atestă, de altfel, capacitatea economiei noastre de a imprima activităţii productive un înalt grad de rentabilitate, de a îmbunătăţi neîntrerupt raportul dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile de muncă socială. De asemenea, se pune în lumină caracteristica generală a activităţii întreprinderilor, aceea de a folosi cu chibzuinţă şi simţ de răspundere fondurile materiale şi băneşti date spre administrare, preîntîmpinînd risipa, pierderile sau oricare altă manifestare a ineficienţei economice. Cîteva date sînt absolut necesare, avînd puterea de a îmbrăca ideile, de a le susţine concret. An de an, îndeplinirea sarcinii de reducere a preţului de cost a contribuit la sporirea continuă a beneficiului şi rentabilităţii şi, pe această cale, la formarea acumulărilor în scopul dezvoltării în ritmuri susţinute a economiei naţionale. Iar analiză, chiar succintă, a principalelor corelaţii şi proporţii, care s-au format în procesul de creare, repartiţie, circulaţie şi utilizare finală a produsului social şi a venitului naţional, degajă cu claritate concluzia că perioada primilor doi ani ai actualului cincinal se individualizează din nou printr-un ridicat ritm de creştere a nivelului acestor indicatori fundamentali ai economiei naţionale. Comparativ cu (Continuare in pag. a IlI-a) Simbol Alb şi roşu, roşu şi alb, Împletire de culori esenţiale, care te duc cu gundul la imaginile elementare ale naturii. Ce-ar putea să însemne aceste culori strînse în şnurul de mătase pe care-l oferim, an de an, soţiei, logodnicei, mamei, fetiţei în ziua Mărţişorului ? Am căutat prin cărţi vechi, legende şi obiceiuri şi mai vechi, transmise de la o generaţie la alta, nu se ştie de cînd, nu se ştie de unde. Printre marile mituri ivite în decursul milenarei experienţe a poporului, există unul strîns legat de această zi : legenda Babei Dochia. Dochia suie turmele la munte, lepădîndu-şi pe rînd cele 7 sau 12 cojoace, cutezanţă aspru pedepsită de forţele iernii, căci luna lui Mărţişor „împrumută“ de la Făurar două zile de viscol, prefăcînd-o pe babă în stană de gheaţă. Intr-o altă variantă a legendei (există zeci şi zeci, din Bucovina pînă în Banat !), Dochia îşi trimite nora să culeagă fragi. Printr-un farmec, nora transformă nişte tăciuni în fragi, pe care baba îi consumă ca pe un arhaic... gerovital. Zăpadă şi fragi — un prim simbol al culorilor. Dar, ce înseamnă, în fond, mărţişorul ? La 1 martie, dis-de-dimineaţă, pînă a nu răsări soarele, li se punea copiilor o monedă de aur sau de argint la gît sau la mînă. Copilul purta mărţişorul pînă ce vedea primul pom înflorit şi atunci II agăţa de o ramură, anume ca să fie sănătos şi frumos ca florile... Acelaşi dar era oferit fetelor şi femeilor tinere. După ce-l purtau, schimbau găitanul alb şi roşu pe pîine, caş şi vin. Ca să le rămînă chipul nears de soare, alb ca pîinea şi laptele, rumen ca vinul. Dar, spun bătrînii, pentru ca mărţişorul să aibă efectul dorit, trebuie purtat cu demnitate. Fiindcă, în tot ce a iscat gîndirea şi sensibilitatea poporului, n-a fost uitat niciodată comandamentul moral. In sensurile sale cele mai înalte. Printre personajele de taină ale acestei zile se numără și Dragobetele, zis „cap de primăvară" sau Dragobetele de dragoste. E ziua în care Dragobetele îndeamnă fetele mari să se spele tot anul cu apă de nea, limpedea apă a zăpezilor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi. Prin părţile Olteniei, Dragobetele e înfăţişat de două păsări iscate din lut, cu ciocurile apropiate. De aici, spun unii, s-ar fi ivit „Sărutul" lui Brâncuşi, una din genialele imagini-sinteză ale dragostei, dăruite pînă azi omenirii. Obiceiul a rămas, şi azi ca şi ieri, un gest de sensibilitate şi respect, de preţuire şi dragoste adresat femeii. Dacă am evocat cîteva nestemate din tezaurul de tradiţii folclorice, am făcut-o tocmai ca să nu uităm, atunci cînd dăruim un mărţişor, depărtările de unde vine cu încărcătura lui de simboluri adinei cu care l-a investit poporul, cu veştmintele lui filozofice şi etice de o frumuseţe incomparabilă. Pentru că mărţişorul rămîne, mai presus de orice, o podoabă a sufletului, un mesaj de gingăşie şi de tinereţe al spiritualităţii noastre. Alb şi roşu, roşu şi alb. Cu aceste culori întinerim puţin la orice vîrstă, cu aceste culori păşim în primăvară. Paul DIACONESCU Spectacol de gală prezentat de Baletul „Triveni" din Delhi Joi seara a avut loc, în sala Uniunii Generale a Sindicatelor, un spectacol de gală prezentat de Baletul „Triveni“ din Delhi. La spectacol au asistat tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ştefan Bălan, Gheorghe Cioară, Aurel Moga, miniştri, Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, conducători ai unor organizaţii obşteşti, oameni de cultură şi artă, un numeros public. Erau prezenţi Amrik Singh Mehta, ambasadorul Indiei la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. Spectacolul a cuprins dansuri care aduc pe scenă tradiţii, mituri, viaţa de zi cu zi a poporului indian. In pauză, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer s-a întreţinut cordial cu membrii ansamblului. La sfîrşitul spectacolului, care s-a bucurat de succes, artiştilor indieni le-au fost oferite flori din partea preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România. (Agerpres) Mă aflam într-o şcoală, unde efectuam un experiment psiho-pedagogic. Un tînăr coleg mă invită, într-o pauză, să-mi arate o „maşină de învăţat’, construită de dinsul împreună cu un tehnician. „Am întrebările scrise pe aceste cartonaşe, îmi explică. Introduc întrebarea în aparat şi elevul o poate citi prin ferăstruică. Drept răspuns el apasă pe unul din butoane, fiecare reprezentînd unul din cele trei răspunsuri posibile înscrise pe acelaşi bileţel. Dacă a apăsat corect se aprinde un bec etc.“ Am urmărit explicaţiile şi demonstraţia. „Nu pricep de ce nu puneţi dv. direct întrebările, apreciindu-le tot opinii Există o „tehnică" a invâţămintului modern ? direct, după aceea — mi-am exprimat nedumerirea. Nu e prea greoi aşa ?“ Interlocutorul meu nu se aşteptase la această atitudine din partea unui cercetător. Mă privi uluit.......Cum, nu ştiţi... n-aţi auzit de „maşinile de învăţat" 7" Auzisem, fireşte, chiar citisem... Entuziastul meu interlocutor vroia să-şi modernizeze tehnica de predare, să fie în pas cu vremea... Dar aşa ? Noul în învăţămînt şi noul în general se poate oare realiza grefînd pe un organism constituit, aici un petec, acolo o fîşie sau o fracţiune dintr-un organ, confecţionate, e drept, la sugestia „ultimului strigăt“, dar fără o ştiinţă a întregului . Studiile recent apărute în presă privind dezvoltarea învăţămintului cuprind măsuri bune, îndelung chibzuite. Dar aceste măsuri nu sunt, nu pot fi decît un cadru, un şir de exigenţe, de condiţii favorabile. Ceea ce se va întîmpla în realitate, depinde, fără îndoială, de noi toţi, cadre didactice, autori de programe şi manuale, cercetători. Nu doar prin înzestrarea şcolilor cu mai multe pick-up-uri, magnetofoane, aparate de proiecţie etc. sau chiar „maşini de învăţat" vom ridica nivelul învăţămîntului. Modernizarea nu începe de aici. Ea începe de la concepţie — concepţia privind funcţiunile învăţămîntului în societatea contemporană, concepţia privind direcţiile esenţiale în care trebuie realizată azi dezvoltarea intelectuală, concepţia privind modalităţile cele mai eficiente — forme de activitate, condiţii de solicitare, procedee de stimulare a motivaţiei, de exercitare, organizare şi stabilizare suplă a sistemului de cunoştinţe etc. Toate acestea nu se află în televizor sau în aparatura modernă a laboratorului. Ele trebuie să se afle în mintea profesorilor şi autorilor de programe şi manuale. Un laborator modern este un ajutor de mare preţ. Prefer însă un bun profesor chiar cu mijloace tehnice mai modeste, unui profesor cenuşiu implantat într-un arsenal de aparate didactice. Despre ideile noi în învăţămînt se scrie mereu. De fapt, nici nu este vorba de idei noi. Noi, sunt mai ales condiţiile obiective, sociale, economice, tehnicoştiinţifice, care solicită şi fac posibilă, pe scară largă, reorganizarea procesului școlar pe baza lor. Dr. E. FISCHBEIN (Continuare in pag. a IV-a) Telegramă Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat SS al Republicii Socialiste România ›› BUCUREŞTI » Stimate tovarăşe Ceauşescu, ›› Mulţumesc cordial Consiliului de Stat al Republicii ›› Socialiste România şi dumneavoastră personal pentru « felicitările şi bunele urări transmise cu prilejul zilei \\ mele de naştere împărtăşesc încrederea dumneavoas- SS tră că prietenia frăţească şi colaborarea multilaterală « dintre Uniunea Sovietică şi România se vor dezvolta ss permanent, în interesul popoarelor noastre, al cauzei SS socialismului și păcii. « N. PODGORNN SI COMUNICAT La 6 martie a.c. se convoacă la Sofia Comitetul Politic Consultativ al țărilor participante la Tratatul de la Varşovia. PRIMIREA DE CADRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, A ŞEFILOR CULTELOR DIN ROMÂNIA Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Vă rog să-mi îngăduiţi să vă exprim dv., conducători ai Cultelor, mulţumiri pentru caldele aprecieri pe care le-aţi făcut la adresa politicii guvernului, a patriei noastre, pentru urările ce le-aţi adresat Consiliului de Stat şi mie personal. Noi vedem în acestea o preţuire a politicii promovate de statul nostru, politică îndreptată spre construirea unei vieţi noi, spre făurirea unor condiţii de trai din ce în ce mai bune pentru întregul popor. Consider că nu există îndatorire mai înaltă decît aceea de a sluji neabătut interesele poporului, de a face ca România socialistă să devină mai prosperă, mai puternică, cu drepturi egale şi suverane în rîndul naţiunilor lumii. Cetăţenii patriei s-au convins că în politica sa, statul nostru se călăuzeşte de interesele supreme ale naţiunii noastre, ale păcii şi progresului în lume — şi tocmai de aceea întregul popor, fără deosebire de naţionalitate sau de credinţă religioasă — munceşte cu însufleţire pentru înfăptuirea programului de dezvoltare economică şi culturală a ţării. Eforturile poporului român sunt orientate constant spre creşterea puterii economice a ţării, spre dezvoltarea industrială a tuturor zonelor patriei, a agriculturii, ştiinţei, culturii, spre ridicarea bunăstării sale. Economia se dezvoltă în ritmuri susţinute, s-au obţinut succese însemnate în toate domeniile de activitate. Recentele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a ţării, ca şi toate măsurile adoptate în ultimul timp de îmbunătăţire a conducerii întregii societăţi, vor contribui la mai buna repartizare a forţelor de producţie, la intensificarea dezvoltării tuturor judeţelor, la participarea mai activă a cetăţenilor la conducerea treburilor de stat şi obşteşti. Unul din izvoarele forţei societăţii româneşti contemporane îl constituie largul democratism ce caracterizează toate domeniile de activitate, viaţa noastră politică, economică, culturală. Socialismul a adus împlinirea aspiraţiilor celor mai înalte ale tuturor celor ce muncesc din patria noastră, a asigurat şi asigură egalitatea deplină în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate şi credinţă religioasă — fii egali ai marii noastre familii — Republica Socialistă România. Societatea noastră se bazează pe comunitatea de interese şi de ţeluri a tuturor categoriilor sociale, pe unitatea întregului popor, care prin eforturile şi inteligenţa sa ridică ţara pe noi trepte de civilizaţie şi progres. Constituţia şi legile ţării exprimă voinţa şi interesele întregului popor, asigură afirmarea liberă a aptitudinilor şi capacităţilor sale. Acesta este cadrul social-politic în care au loc dezvoltarea continuă a democraţiei noastre socialiste, lărgirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, crearea condiţiilor propice pentru afirmarea deplină a principiilor umanismului, pentru participarea efectivă a tuturor cetăţenilor ţării la exercitarea puterii de stat, la conducerea economiei, culturii şi ştiinţei. Dv. aţi exprimat aici mulţumirile şi aprecierile conducătorilor Cultelor, ale tuturor slujitorilor acestora faţă de politica statului nostru, care asigură condiţii pentru activitatea tuturor Cultelor, care cere tuturor să servească de credinţă interesele patriei, ale poporului. Noi apreciem contribuţia Cultelor, a dv., conducătorii acestora, la opera de zidire a României noi, simţămintele pe care le-aţi exprimat faţă de politica internă şi externă promovată de partidul şi statul nostru, faţă de măsurile întreprinse pentru progresul şi prosperitatea patriei, ca şi pentru apărarea cauzei păcii şi colaborării între popoare. Fără îndoială că prin activitatea dv., pusă în slujba intereselor supreme ale patriei şi poporului, puteţi contribui, alături de toţi factorii statului nostru, la promovarea acestei politici atît în ţară cît şi în străinătate. Pe noi ne îngrijorează faptul că într-o parte sau alta a lumii nu popoarele îşi hotărăsc soarta, ci aceasta este hotărîtă prin amestec din afară, cu ajutorul armelor. Dv. puteţi aduce o contribuţie în susţinerea politicii externe a statului nostru, de colaborare între popoare, de încetare a agresiunii şi bombardamentelor în Vietnam, pentru a lăsa poporul vietnamez să-şi hotărască singur soarta. De altfel, toate popoarele, indiferent de mărimea lor, trebuie să fie lăsate să-şi hotărască singure calea de dezvoltare şi progres social. Numai pe această bază se poate asigura o convieţuire paşnică, se pot crea condiţii pentru propăşirea fiecărei naţiuni în cadrul comunităţii mondiale. Noi am dori — şi ne exprimăm convingerea — că dv., ca şi pînă acum, veţi susţine această activitate politică atît în ţară cît şi în relaţiile pe care le aveţi cu alte Culte din străinătate. Avem convingerea că prin munca unită a tuturor cetăţenilor patriei noastre, români, maghiari, germani, de alte naţionalităţi — indiferent de credinţe religioase şi concepţii filozofice — vor fi înfăptuite măreţele ţeluri ce ni le-am propus, naţiunea noastră liberă şi independentă va păşi mai departe pe calea bunăstării şi fericirii întregului nostru popor. Vă urez tuturor sănătate, fericire personală, dv., slujitorilor Cultelor şi credincioşilor pe care îi reprezentaţi în îndeplinirea tuturor năzuinţelor de mai bine pentru poporul nostru. Joi, la amiază, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit, la Palatul Consiliului de Stat, in audienţă de prezentare, pe şefii Cultelor din ţara noastră. La solemnitate au luat parte preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, vicepreşedinţii Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş şi Ştefan Peterfi, secretarul Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, şi şeful Departamentului Cultelor, Dumitru Dogaru. Au fost prezenţi Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoţit de Justin Moisescu, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Mladin Nicolae, arhiepiscop de Alba Iulia şi Sibiu şi mitropolit al Ardealului, Firmilian Marin, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, Nicolae Corneanu, arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului, Antim Nica Tîrgovişteanul, episcop, vicar patriarhal, Visarion Ploieşteanul, episcop, vicar patriarhal, Marton Aron, episcop romano-catolic de Alba Iulia, însoţit de Huber Iosif, consilier al episcopiei romano-catolice de Alba Iulia, Francisc Augustin, conducătorul arhiepiscopiei romano-catolice din Bucureşti, însoţit de Bertalan Blaziu, consilier al arhiepiscopiei romano-catolice Bucureşti; Petru Pleşca, episcop romano-catolic şi provicar al arhiepiscopiei de Bucureşti; Nagy Iuliu, episcop al episcopiei reformate Cluj, însoţit de Tolkeş Ştefan, consilier al episcopiei reformate Cluj, Papp Ladislau Iosif, episcop al episcopiei reformate Oradea, însoţit de Santha Paul, vicarul episcopiei reformate Oradea, Binder Hermann, vicar al episcopiei evanghelice de confesiune augustană Sibiu, însoţit de Hochmeister Albert, prim curator general al bisericii evanghelice C. A. Sibiu ; Rosen Moses, şef rabin al cultului mozaic, însoţit de Marilus Iţic, membru in consiliul superior rabinic; Kiss Alexa, episcop al episcopiei unitariene Cluj, însoţit de Kovács Ludovic, vicar al episcopiei unitariene Cluj; Tomid Ştefan, vicar al vicariatului ortodox sîrb Timişoara ; Argay Gheorghe, episcop al episcopiei evanghelice sinodo-presbiteriene Cluj, însoţit de Rapp Carol, vicarul episcopiei evanghelice S. P. Cluj ; Ioasaf Timotei, episcop locţiitor al mitropoliei de rit vechi Brăila, îrtsoţit de tremor răcori, consilier al mitropoliei de rit vechi Brăila, Pambuccian Grigore, vicepreşedintele consiliului eparhial al episcopiei armeanogregoriene, însoţit de Baronian Zareh, secretarul episcopiei armeano-gregoriene; Iacob Mehmet, muftiul cultului musulman Constanţa; Tăchici Ion, preşedintele cultului creştin adventist de ziua 7-a Bucureşti; Vicaş Teodor, preşedintele cultului baptist Bucureşti; Bochian Pavel, preşedintele cultului penticostal Bucureşti; Gindilă Nicolae, prim delegat al cultului creştin după evanghelie Bucureşti. Cu prilejul primirii la preşedintele Consiliului de Stat, au luat cuvîntul: Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Marton Aron, episcop romano-catolic de Alba-Iulia, Papp Ladislau Iosif, episcop al episcopiei reformate Oradea, Binder Hermann, vicar al episcopiei evanghelice C.A., şi Moses Rosen, şef rabinul cultului mozaic. A luat cuvîntul preşedintele Consiliului de Stat. (Continuare In pag. a n-a) RAŢIUNEA ŞI CARACTERUL UNEI CONSFĂTUIRI INTERNAŢIONALE A PARTIDELOR COMUNISTE Astăzi, mai mult ca oricînd, cerinţele internaţionalismului socialist de a întări unitatea mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale pot fi îndeplinite numai pe baza respectării necondiţionate a principiului că stabilirea de sine stătătoare a liniei politice, a strategiei şi tacticii sale constituie dreptul exclusiv şi inalienabil al fiecărui partid comunist, singurul în măsură să aplice creator principiile universale ale marxismleninismului la particularităţile ţării respective. In aceste condiţii, relaţiilor de solidaritate proprii partidelor comuniste şi muncitoreşti le corespund în mod firesc diferite forme de colaborare, de contacte, legături, întîlniri care le dau posibilitatea să se cunoască mai bine, să se informeze asupra activităţii şi sarcinilor lor, să facă schimb de experienţă, să-şi coordoneze acţiunile pe baza obiectivelor majore comune. După părerea partidului nostru, în actuala situaţie din mişcarea comunistă şi muncitorească, cea mai bună cale pentru dezvoltarea relaţiilor dintre partidele comuniste, pentru salvgardarea unităţii lor o constituie legăturile şi contactele bilaterale, care dau posibilitatea unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a poziţiilor, precum şi a găsirii căilor pentru a se ajunge la concluzii şi aprecieri comune. Experienţa partidului nostru confirmă că intensificarea relaţiilor bilaterale, a contactelor reciproce, pe baza respectării independenţei, neamestecului în treburile interne, egalităţii şi solidarităţii internaţionaliste, a stimei şi înţelegerii, creează un cadru propice pentru dezvoltarea legăturilor internaţionaliste, de prietenie între detaşamentele clasei muncitoare, constituind un aport efectiv la întărirea unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, a solidarităţii tuturor forţelor antiimperialiste în lupta pentru democraţie şi socialism, pentru eliberare socială şi naţională, pentru apărarea păcii. Apreciind că un cadru deosebit de favorabil pentru întărirea coeziunii mişcării comuniste îl creează contactele directe dintre partide, schimburile bilaterale de păreri şi de experienţă, partidul nostru consideră că sunt utile, de asemenea, întîlnirile multilaterale internaţionale, ale partidelor comuniste şi muncitoreşti, atît pe diferite zone geografice, cît şi pe plan mondial, atunci cînd există condiţii prielnice şi s-a obţinut acordul participanţilor. Animat de un înalt spirit de răspundere faţă de clasa muncitoare şi poporul român, faţă de interesele supreme ale mişcării muncitoreşti internaţionale, ale cauzei socialismului, Partidul Comunist Român şi-a manifestat hotărîrea de a contribui activ la normalizarea relaţiilor din mişcarea comunistă, la restabilirea unităţii. Elementul decisiv al reuşitei unei consfătuiri internaţionale îl reprezintă abordarea tuturor aspectelor pregătirii şi desfăşurării acesteia prin prisma necesităţii de a-i imprima caracterul de manifestare a unităţii de acţiune, pe baza strictei respectări a principiilor marxist-leniniste şi a normelor fundamentale ale relaţiilor dintre partide. Subordonarea oricăror alte considerente de conjunctură acestei necesităţi vitala ar reliefa că nu există piedici de netrecut în calea unei participări cît mai largi la o consfătuire mondială. Referindu-se la hotărîrea partidului nostru de a face totul pentru întărirea unităţii mişcării comuniste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat : „Sîntem ferm hotărîţi să nu participăm la nici o acţiune care ar putea dăuna acestei unităţi, dindu-ne în acelaşi timp aportul la orice N. RADULESCU (Continuare în pag. a V-a)