Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-02-11 / nr. 6

„ni”t. 23 sa s'ati mantuiti doaga de reghite seele Balade natipale si ep am sastigatii mateghialui alesti renigs a dopa Dgosipga sp bValade. Aseste rgeste totii se ge tega la istoghia tgomanilogti din Comania si Moldatia, si spșntii sșese deosebi in Vanatii. Mai muttii m'a vrghiiinitii la sonspgești asesta D. N. Tinsp Velia, Rgolesogmi de teologia gomana in Vegsietip sp teolovii gomani de asolo, dela sagii amii rghimitii 6. balade la sonspgsti, re șuima dela D. S. Vaganț 2, dela D. AI. Szilasi si D. S. Stanessp sate pna. Dara insni deghea sonsoguștii la cghea dope Iuni am saretatii balade si dela altii, ieaga deosebi dela D. Iosifii Olaghiîn tet satogiti in Domanii, si rghinaseste Dalade amti rotutii mai mștte din sele zghimite a inderlini. Adevegati, sa ep sate snu garenti emirgomisiire o Dalada rghimita la sonsogeti, sregandii a rotea rlati numai din tenușii solindelogii, se egati atunei sp.tiraghii, deoaghese iise tegminulii matii rgemielogia sa dintii re șin, re sandii nisi ega togra de pnni cenita din solinde, leaga de alta ragie retimilii seti mai 'stitisti rostisti, re sandtii agiio Ia galeni s'a pgeatii zgen sosii, ep am rletiti in rosti de puii galenii sate 5 A. age. sasi arata egarghenisti puii falvenii sa destindegea sonsugettii, ii rentga agio toiii rgesenta Dloghti sonsțgatoghi sate un esemrlaghii din baladele esinde. Sgedii sa e spțiintiosii. D. Vaganț a ghefasatii somretintia in fa toaghea Cepatiiei gomane din Vgansatii, ieaga D. Al. 8. o dagui gomanului segasu, saghele idistase Dalada. In triumtta Valadelegii esinde am insa ne atingiirebestii, ea intra asele Iovan Iogrovanii (Pegise,) e o balada, sagearana aspe sonossata de sea mai fesnicia reasestii samrii Ittegagitii, fiind sisteata in sespșluli arsi doile in Dasia, si ișsigata sp idei si toloase, ghetieste insa din Palia in memoria. O alta balada D pregatotii Isasti” isi aghoghi tinea in tesnicia rarghia gomana de reste Donage, din erosa sea mai frumoasa, si sea din șăua a romaniilogii de acolo, inainte de cennghea mșseilogi, ieaga celelalte balade inserp sam din sesșptii ali 13-lea de re timisti pundagii Aginsiratelogii, si sprghindii in sine snii mategratii istoghisi, si maștii mai integhiantii, desatoasele din Dyosipga de anteia, unde mai multe sșntii balade individuale sep familiage. Principatele dunărene. (Înveere.) „Luându în privire că, cu toate aceste Patriarhii de Constantinopole și acum încă se încearcă a jigni neatârnarea Chiriarhiloru Bisericei Principateloru, și de multe ori a esercita, chiar în cauze politice, înrăuriri necuvenite asupra Mitropolițiloru, și prin ei asupra acestoru țeri. Luăndu în privire, că cu unirea Poateloru cerută de ambele adunări ad-hoc, trebue să se centralisează și autoritatea bisericească a acestoru țeri, în care religia ortodocsă a răsăritului este domnitoare. Luăndu în privire că instituția sinodului este chiaru prescrisă prin canoanele Bisericei noastre. Că această instituție poate privi numai causele și trebuințele duhovnicești, canonice și disciplinare, și că hotărârile sinodului niciodată nu potu jigni prerogativele statului, carele, totdeauna au avutu dreptul povățuirei dinafară a Bisericei, dreptul preveghierei, întărirei ș. c. l. Adunarea ad-hoc a Moldovei, rostește dorințele următoarele: 1.) Recunoașterea neagămărei Bisericei Ortodocse a răsăritului din principatele unite, de orice Chiriarhie, păstrănduse însemitatea credinței cu Biserica viața dogmeloru. 2.) ecumenică a răsăritului în pri Înviințarea unei autorități sinodale centrale pentru prebile duhovnicești, canonice diciplinare, unde va fi representată și preoțimea de mirit a fiecărei Eparhii. 3.) Nici odinioară și nici într'un chip Mitropoliții sau Episcopii țării nu voru putea fi aleși dintră străini sau dintră împămănteniți. Comisiea internațională din București, mată de a aduna și a aprecia dorințele rostite directe Adunările ad-hoc din București și din Iași, s'au abținutu de a opina în aceasta chestie, mărgininduse de a declara, că neatărnarea Bisericei romăne, era unu dintu căștigatu de veacuri, și că dacă Adunările au fostu rostitu întru aceasta o dorință, aceasta era în privirea considerantului că Patriarhii de Constantinole și acum încă se încearcă a jigni neatărnarea chiriarhiloru Bisericei Poateloru, și de multe ori a exercita chiaru în cause politice în răuriri necuvenite asupra țării. Numai Comisariul Otomanu s'au declarat necompetența de a se rosti în această chiesție, fără două instrucții din partea înnaltei porți, fiindu că o asemenea dorință era o drepturiloru Bisericei greceștti, lovire foarte mare Sub schitorii Convenției din 7 (19) Augustu 1858, sau abținutu asemenea cu totul de a se rosti în această chiesție, privinduo numai de competenția autonomă a țării! Așadaru nimicu nu ne împiedecă ca să re ocupămu cu îndeplinirea dorințeloru Adunări adhoc. Comisia centrală, în proectul seu de constituție, au înscrisu ca principii fondamentalu înființarea sinodului. Aceasta instituție este neapărată pentru neatărnarea, pentru organisarea rea, pentru propășirea Bisericei noastre romăne. Condiția politică a stateloru unite, ba chiar interesul soțietății civile, reclamă cea mai largă asigurare a neatărnărei Bisericei noastre. Cine nuși aduce aminte de scrisorile amenințătoare a Patriarhului din Constantinole, adresate în ap. 1857 Mitropolitului Moldovei, împutăndui ca o crimă simțirile sale unioniste și cerăndui ca săși scimbe politica națională sub pedeapsă de destituare. Mitropolitul ia răspunsu, cum s'au putut aștepta de la capul unei Biserici neatărnate încă din timpul Împărațiloru Bisantini. Însă numai pastilu patriarhului era o cutezare a cărea reînoire trăbue mărginită pentru totdeauna. Cea întăia măsură pe care nația au adoptat'o îndată după dobăndirea neatărnărei sale, au fost pururea, ca săși asigureze neatărnarea bisericei sale. Aceasta o vede numai cu deosebire la națiile de religia ortodocsă, care prin dogme nu săntu ca națiile catolice, legate de a cunoaște pre pămăntu unu singuru vivariu a lui Hristosu, pre Popa de la Roma. Rusia își are Biserica sa neatărnată de Patriarhii grecești. Grecia îndată ce s'au constituatu un regatu, au proclamatu peatărnarea bisericei sale, și au înființatu autoritatea sinodală. Slavii din Austria, în mișcarea loru națională de la anul 1848, sau grăbitu de ași rădica pe Mitropolitul din Carloviț la rangul de patriarhu. Numai romănii, a cărora Biserică încă de mai multu de patru sevoli este neatărnată, nu se voru ocupa seriosu în mijlocul reorganisărei loru de a pune cea de pe urmă peatră la edificiul acestei neatărnări? Convenția chiaru fiindune pe terenul ei celu strămtu, prevede și consfințește unirea. În viața populiloru orientali Biserica joacă o mare rolă. Principatele fiindu unite chiaru prin convenție, cum Biserica din Moldova, aru putea să mai rămăe despărțită de Biserica din țara romănească? Interesul religiosu și interesul naționalu reclamă daru grabniția și nemijlocita înființare a Sinodului romănescu, singura instituție care poate desăvârși și asigura neatărnarea și unirea Bisericei romăne. Aceasta se declară și de interesul soțietății civile. Pănă acum clerul joacă o mare rolă, are o mare preponderanță în actele statului nostru civilu. Puterea civilă în această chiesție arătu de importante, căci o parte întreagă din codul civilu atărnă de ele dă pasul puterei religioase. Ei bine, însuși în actele statului civilu ale Poateloru, cu toate că după dreptul civil, ele nu atărnă de sătu de jurisdicția autoritățiloru spirituale locale, n'am văzut pre Patriarhii grecești intervenindu nelegiuitu, daru intervenindu? Puterea tribunaleloru noastre au respinsu o intervenție, jignitoare autonomiei țării și autodefaliei Bisericei romăne. Daru Patriarhii totuși s'au reînnoitu încercările, și chiaru în epoca actuală întrun procesu ce se caută dinnaintea tribunaleloru, procesul dintră soția răposatului Visternicu Rosetti Rosnovanu, zestratele fiice ale acestuia născute și dintră îndin o întăia însoțire, nu vedem ligitimitatea cununiei copiiloru sei, una și și alta recunoscute de biserica noastră, nu le vedem acostentănduse prin gramate slobozite de Patriarhul din Constantinopole. Curioasă petiție, care deși privește o singură familie prin absurditatea și esagerația teoriei, au căpătatu importanța unei chiesții de interesu generalu, căci admițănduse pretenția, atuncea numele și legăturile familiiloru, și prin urmare și ordinul succesiiloru și însuși averile Romăniloru aru atărna dela hotărârile patriarhului din Fanaru. Încă odată o mai zicemu: interesul religiei noastre, interesul nației, interesul soțietății noastre ne mai pomenindu de alte răni ale Bisericei noastre și care trăbue grabnic vindecate, reclamă înființarea sinodului romănescu votatu în unanimitate de Adunarea ad-hoc din 1857. Ziua din 24 Ianuarie, ca o zi care are pentru Principatele romăne o însemnătate mare istorică, au fostu serbată în București cu selenitate și entusiasmu. În 23 Ian. sau datu de cătră Municipalitate în sala teatrului naționaluunu balu splendidu, unde sau aflatu representate toate clasele. Mulțimea au fostu foarte mare. A doua zi sau ținutu slujbă de mulțumită la Mitropolie, la care au asistatu toți funcționarii cei mari ai statului, representanții puteriloru străine, și un număr mare de persoane. La 4 oare după ameazi au fostu banchetul de la școala militară datu de corpul ofițeriloru garnisoanei, unde sala bancetului au fostu decorată cu unu gustu plăvutu, și au luatu parte Prea Să. La Părintele Mitropolit, DD. representanți ai poteriloru străine, DD. miniștrii, offițeri de toate clasele, mai multe persoane și funcționari. Cea mai mare cordialitate și entusiasmu a domnitu sub întreaga adunare. S'a privitu cu mare plăcere actulu prin care celu din tăiu toastu s'a ridicatu de D. agentu alu Austriei pentru M. Sa și Principatele unite. După aceea au ridicat toaste și ceialalți DD. consuli, totu în înțălesulu acesta, D. Alesandri Ministrulu de esterne a ridicatu unu toastu ca respunsu la acela alu DD. consuli, pentru puterile garante, Să La Părintele Mitropolitu și DD. ministri dinnăuntru și de resbelu, au ridicatu alte toaste pentru M. Sale Domnului Doamna. Adunarea se despărți în mijloculu celora mai vii și călduroase îmbrățișeri și afecțiuni, jru și sau și aplicatu în Prințidtate.