Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-04-28 / nr. 17

ctă 67 ” În toate părțile Ungariei și a Ardealului se facu rugăciuni funebrale pentru răposatulu Sf. Secepi. Principatele dunărene. București, 9 Aprilie. Comisiunea Cen­­trală s'a comalectatu. Pe lângă cei optu mem­­bri numiți de ambele Camere Legislattive, s'a nu­­știu în fine și cei optu de Domnu. Aceștia sănt: din Moldova, D-ni Alecsandru Teriachiu, Nicolae Catargiu, Ludovic Stege și Vasile Mălinescu, iar din Romănia, D-ni Ștefan Golescu, Emanuel Aor­­ghelescu, Grigorie Alecsandrescu și Eugenie Pre­­lată și acestu corpu legislativu reîn­­ființatu. Avemu o cameră legislativă aleasă, avemu o Comisiune centrală în ființă. Nevoile țării crescu din zi în zi mai multu. Situațiunea actuală nu poate dura multu timpu. La lucru daru acumu! Timpulu trece cu repeziciunea fulgerului. Sesiunea legislativă a acestui anu a trecut mai jumătate în lucrări de puțină valoare. Țara dar are totu dreptulu d'a pretinde să i se vindece ra­­nele; iaru aceia ce săntu veniți s'o adminitreze și să'i dea legi, au asemenea, toată datoria, să respundă la așteptarea țerei și la cemarea loru. Așteptămu daru, cu toată ssperanța ce ne dă dreptulu, și nu ne­ndoimm că vomu fi amăgiți în speranțele noastre!­­­dorăm că D-ni învățători publici din Bucu­­rești ar fi reclamat la Camera, să li se dea dium­a dată și celoralți funcționari ai Statului. Apro­­bămu fapta D-lor învățători căci o găsim justă și vomu aplauda­otărârea să satisfacă reclamația care are de și făcută la timpul Camerei, care ar­ veni acestei instituțiuni binefăcătoare, misiune, a aduce lumina și viața națiunei noastre. „Națion.” Italia. De­și știrile ce străbătură din Neapolea dela eruperea tulburărilor­ siciliane încoace, anunțară necurmatu, că răsculații săntu bătuți, și să în insulă aru domai iarăși liniște, se fă­­că focul revoluțiunei nu numai murește totuși, că nu e stăniu, ci acela se estinde togu mai tare, iaru răsculații se togu mai întăresbu. După o știre ce e produsă „M. Postu, Garibaldi încă au mersu la Sicilia. Răsculații planisară de curăndu ca să opug­­neze din nou capitala Siciliei - Palermo. Ceta­­tea aceasta e zidită în partea insulei de cătră mează­noapte, și fiindcă răsculații cutează a cerca o ppugnare nouă, urmează că numerasu loru­nci e mare. Din Meesina au plecatu o oștire spre a su­­pune Tranani. Astă cetate cade în partea nor­­dică apusană, și așa prin urmare întreaga parte de mează­noapte se află în mănile răsculaților­. Lupta întră răsculați și­­ trupe curge cu o furie groaznică. Gazeta de Colonia împărtășește din o scri­­soare a unui comerciantii sicilianu acestea. În Messina, care numeră la 80.,000 de lăcuitori, de miercuri pănă vineri abia au mai rămasu în ce­­tate pănă'n 2-3000, ceialalți toți au fugitu și au părăsitu orașul. Desprtul și cruzimea soldațiloru au fostu mare, la toată casa stau străji soldați, carii îm­­pușcau și asupra celoru ne­înarmați.­­ D­upă știrile sosite din Neapolea întră trupele cele refulate din Neapolea și lupta în­­tră poporu au decursu la Carinia în timpu, de trei ori căte douăzeci și patru de oare, în urmă însă după cumu se vestește din Neapolea trupele aru fi ocupatu orașul cu păvala. Regele Victoru Emanoilu, care se ocupă astăzi mult cu voiajurile prin mai multe părți ale Italiei, au sosit în 2 Maini. în Bo­lovia (în Statul bisericesc,) după amenzi la 3 oare, și sau primitu de cătră preoțimea numeroasă în Biserica catedrală. Sera sau illuminatu totu orașul. Întrarea Regelui Victoru, în Bolonia sau întămplatu într'unu modu cătu se poate mai pom­­posu și strălucitu, și în privința numerului ce­­lui mare de voporu care sau adunatu aci de toate părțile spre întimpinarea aceluia, Bolonia cu nimi­ca îndărăatul Toscapei, n'au rămasu - În Roma se oa cu mari pregătiri militare. ă, corespondinge într'o scrisoare datată din 24 Apr. zlie. Despre evenimintele ce aru un interesu mai însemnatu nu pociu scrie; în jurul nostru totu ce privimu e numai pregătire; cu acestea apoi potu mai tare, mai alesu ce se atinge de organisa­­rea celoru ce sau înrolatu mai decurăndu. Întrarea Regelui, în Bolonia, sau anunțat - zice­ încă alaltăeri, spre a primi oma­­giul poporului, și așa aci numai rămăne alta, de­­cătu a tăie nodul în două, și atunci apoi voiu avea ce să ve scriu. săntu mai suferitoare decăt agitatorii, carii ochiescu Partidele fără escențiune cu o attențiune ageră la dezvoltarea eveniminte­­loru din Sicilia, ori mai bine zicăndu din Neapo­­lea. Poliția, spre a potea essecuta cu mai mare grabă cele de lipsă, nea la 200 de jandarmi și numai acestei măsuri i se poate atribui împiedesarea demonstrațiunei ce era să se facă aci mai navige cu trei zile în amintirea zilei aniversare a vândărei Romei­­ mai î­­nainte de astă cu 2613 de ani. „Opinione”anunță, cum că corăbiile sardine aru fi atacate de cele neapolitane. Franția. De vreo cătva timpu se lăț­ știrea cum că Principele Napoleonu aru avea de cugetu a călă­­tori în orientu, și a cerceta anumitu Constanti­­nopolea, și cu un cuvăntu ruinele imperiului roman din răsăritu. Însă nu se va adeveri știrea aceasta cine știe, atăta însă e dreptu, că oamenii vreau să dăe deosebite înțălesuri acelui voiaju. În pri­­vința orientului cerculează astăzi feliurite versiuni, se vorbesc multe­­ foarte multe, dar pre nime­nul doare prea multu capul pentru de a face planuri cumu saru potea rădica iarăși pe ficoare statulu celu bolnavu alu imperiului ottomanu. Ba chiaru nice guvernul turcescu pu se pare a mai cugeta multe despre viitoriulu seu. Căndu npu bolnavu nuși mai simte durerile care­­ nu mai e multă speranță pentru viață. De­­stul însă că causa orientală încă n­u e decisă, și politicii osteniți de privirea lupteloru din Italia întorcănduși privirea spre răsăritu, află și aci unele semne ce promitu de și mai tărziu cu­­ nouă desbateri și încurcături pentru Europa. La re­­solvarea disestiei orientale după cum se vede totu asemenea va precumpăni ști astădată Franția, de aceea Rusia, care păndește asupra orientului cu o attențiune ageră, de milă de silă se­­ nvoește la toate planurile Franției, numai ca să se poată asigura în orientu. Nu e cu neputință ca mai oblin­­duse trebile în Italia, se devie iarăși orientulu teatrul eveniminteloru celoru mai însemnate eu­­ropene.­­ D­upă o corespondință parisiană din 30 Aprilie, Împăratul Franției dmnpreună cu Îm­­părăteasa, voru pleca că nu mai curăndu la Nisa și Savoia. Maestățile loru voru cerceta vreo căteva orașe din Comitatul Niței, și de aci voru descă­­leca pe teritoriul piemontesu, unde se voru întălni cu Regele Sardiniei. Încă nu se știe cu siguranță, dacă oare Turinul va fi locul contălnirei ori ba? Despre retragerea trupelor­ franțosești din Roma cerculară mai multe vești de unu uimau în­­coace, Jurnalele vestiră­­ și repetiră astă știre (Dumnezeu mai știe de căte ori. „M. Postu” anunță iarăși că trupele franțosești se voru retrage din Roma cu sfărșitulu lui iunie ori cu începutulu lui iulie. Se zice că astăzi se dorește din toate părțile retragerea franțosiloru din Roma. Pie­­montulu o dorește aceasta pentru ca să i se de­­slege drumul a lucra liberu după placul seu, iaru guvernul franțusesc- pentru că numai scuturănduși odată de după capu causa Italiei, se va putea îm­­păca cu preoțimea. Contele Budberga, Ambasadorul rusescu din Berlinu au mersu la Parisu.­­ Se zice însă că aru fi călătoritu numai în cause private. În bănăliile din Parisu, se tipărescu două monete de svenire întru bucurie, pentru aminti­­rea anecsărei Savoei și a Niței. Pe o parte va sta portretul Mușărelului, pe altă parte pu­­merul votizanțiloru.­­ O depeșă telegrafică anunță că Prusia de răsboiu în contra Daniei, Fram­­­ nu asemenea răsboiu în­­tră Prusia și Dania, căci cea din urmă unindusă cu Sveția și Norvegia, arti­sta în asemenea casa suntu disposițiunea Franției. Anglia însă toc­­mai din contră­ toată înd­uința sa și o îndrep­­tează întracolo, ca să se încungiure diferințele între Prusia și Daniua. „Monitorul” anunță, că răscumpărarea de la miliție în Franția, sau rădicatu la 7300 orănii. Elveția. După o corespondință produsă de „Bundu,” Elveția se înnarmează. Dacă­­ zice­­ toată Europa se pregătește, așa nici Elveția nu poate răm­ănea mai îndărăptu. Elveția însă nu poate ține o răsboiu cu o putere mare decătu, numai într'un răsboiu poporalu. Așadară e ne­apăratu de lipsă ca poporul să se înarmeze cu toate mi­­jloacele, cu puști, coase ș. a. Pe calea aceasta aru potea sta pe picoare o oștiră de 350,000 de oameni. Oștirea confederațiunei stă astăzi din 77,439 de capete, conting, face 43,282, mul­­țimea organisată pentru a se scula 57,165, așa la­olaltă 178,186, la aceasta edaogăndusă tru­­pele de prisosu, ce se află în cele mai multe cantoane, aru sui poterea întreagă celu puțânu la 200,000. descu. avea căci se grăbescu oamenii precătu se fostu au primitu suptu disposiiiu­­se pregătește u­a aru dori bucurosu Romănii de astăzi. Unele­ trăsuri din viața loru, voindu a descrie pre romăni me razimu nu­­mai pre mărturisirea unui scriitoriu străinu, a arantosului Ubitini, carele în L. Universu,­­ Partea P.asteeliu se esprimă. Romănii de statură măreață, robustă, frumoși la față și inteli­­ginți­ deștepați f set. Ei (Romănii) de ni­ne minte simțul naționalu și adevărul istoricu constatatu litice și militarie colonii privința virtuțiloru po­­'eți foarte devărtați de stră­­bunii loru; totuși își mai păstrează încă și pănă astăzi unele caractere de a le loru. o . L . T . pre­­deplinu, săntu traiene, otrănepoții De și acum în veciloru

Next