Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-05 / nr. 18

70 - la finele lunei potente. Dificultatea formării Ministerului din Moldova, pe pare a fi singura cauză a întărzierei M. sale la Iapși. Dedactorulu Nichinevcei, D. N. T. Oră­­șanu, s'a condemnatu de Înalta Curte, la în­­chisoare de o lună și amendă de 500 lei. „Națion.” S'a mai ocupatu Camera, și d'o altă vestiune numai puținu importantă de câtu cea de susu, de aceea adică, a susținerei și înfrumsețării tea­­trului naționalu, astăzi în decadință din cauza puțineloru mijloace de essistință. Nu e aci chiaru, loculu d'a ne întinde asupra teatrului naționalu și asupra frumoaseloru avantage ce decurge din tr'unsulu! Ne mărginimu daru pumai a areta, că astă instituțiune a țărei, este una din cele mai frumoase și mai naționale, căci ea contribuește cu putere la formarea pațiunei prin nuiele de far­­mece învântătoare și instruitoare ce coprinde 'n sine. Teatrulu daru trebue susținutu, atătu de publicu câtu și de guvernu, și vomu avea o bucu­­rie nespusă, văzându că speranțele noastre se voru realisa.­­ Ședință va fi în toate zilele. Astoelu a reclamatu mulțime de lucrări urgente ce are Ca­­mera și astfoelu a și­otărâtu în ședința dela 19 Aprilie. Ședința Camerei dela 21 ale curentei, a fostu una din cele mai furtunoase. Fiindu la or­­dinea zilei și discuțiunea regulamentului Camerei, supusu la modificările unei comisiuni în adinsu nu­­mită, s'a cititu și luatu în discutare articolulu relativu la punerea 'n acuzare a ministerului. Cu aceasta ovasiune, ministru nu ca și deputatu, apere ministerul de avusația ce a luatu parola ca să i s'a adusu de ono­­rabilul D. L. Brăgianu, acusație că nu'i place re­­gimul parlamentaru, și că prin politica sa, prin faptele sale, tinde a înnegri Adunarea și prin aceasta viața țara, în fața Europei. Discuțiu­­nea a șersu crescăndu și cu o violență destul de rară în această sesiune. Onorabilii D-nn Con­­staforu pu­ Tei, au luatu partea cea mai activă și mai patriotică în lupta cu ministerulu ce țin­­tează a paralisa lucrulu din zi în zi mai multu; și 'a fine, incidentulu s'a terminatu d'odată cu ședința, prin primirea de Cameră în unanimitate, a următoarei moțiune propusă de D. I. Brătianu: că Adunarea respinge acusația ce 'i face ministe­­rulu (avusație, că Ministerulu totu propune la legi și Camera nu face nimicu) trecăndu la or­­dinea zilei. Discuțiunea modificăriloru regulamentului s'a ținutu și 'a ședința următoare de la 22. Aci însă, focul n'a fostu atât de mare, căci dreapta, dupe cumu singură se numește prin organulu seu, pro­­fităndu de majoritatea sa momentală, a respinsu vogulu pe față, celu mai consciințiosu și mai demn de unu deputatu desbrăcatu de patimi, votu pro­­pusu de comisiunea modificătoare, priimindu în locu'i totu vechiulu votu secretu, adică, totu per­­deaoa sub care a lucratu în totu timpulu. Alegerile deputațiloru ce lipsescu came­­rei se apropie. Momentulu e solemnu, și cu atâtu mai solemnu, cu vâtu adunările publice în care să se prepare aste alegeri, săntu înterzise de D. Ministru din întru. Chemămu daru și avumu serioasa atențiune a D-lor alegători asupra ace­­stei mare și importante fapte. Nu e vorba eci de persoane sau de coterii, ci de principii, de oa­­meni onorabili prin faptele loru trecute, carii să represinte aceste principii, principii sănătoase și luminate, fără de cari țara e în peribcolu, în neputința d'a se bucura vr'o­dată de viitorulu unei națiuni fericite și bine organisate. Camera ac­­tuală și diviziunea dintr'ănsa, fie un esemplu pen­­tru Dni alegători cari, înși­și prin aleșii ce voru trimite 'n cameră, sântu cemați a se pro­­nuncia pentru destinația națiunei obosită de atăta rău trecutu. M. Sa Domnitorulu se așteaptă în București Italia. Mațini, despre care le făcură jurnalele acuma de unu timpu încoace, au slobozitu cătră Siciliani o cuvăntare, pe carea o împărtășește jurnalul „Adriatico,” ce iasă în Ravona. În cuvântarea ateea­­ îmbărbatează Mațini pre Sicilieni­­ prin cuvintele sale cele agitătoare, și îi provoacă ce să grăbească a înpainta evenimintele, amintindule că dela lucrurile ce se coru începe va atărna uniunea Italiei, varea încă pănă astăzi nu se află liberă, și după aceea la sfărșitu continuă. Dacă­­ zice­­ gouvernulu burboniloru, avi­măne va ei căzutu, atunci apoi vomu proclama pe acela, pe varele și pănă astăzi încă sau alesu Italia jumetate, pe acela, carele pănă astăzi­­ unicul satu potea numi de simțimăntu italu - ca Rege bravu și omu de omenie. Să scriemu dată pe stindardele noastre: Anecsiune! Mai npainte de ce aștu fi fostu eu republicanu, eramu unio­­nietu, amu cuțezatu cum că numai republica poste conduce la unire, daru mamu înșelatu. Victoru Emapollu au condusu Italia cătră acestu scopu, și scopulu acesta va fi ajunsu dacă îlu voru sprigini popoarăle. Ce se atinge de sine, eu îmi jert­­fescu ideile mele cele aesuă principiiloru celoru vechi, și dinprevnă cu voi Sicilianiloru, și cu toate poporăciunile din peninsulă­­ care de azi în­­nainte veți ci numai un poporu, strigu: „Trăiască Victoru Emanoilu,­­Regele Ipalieii Sicilianiloru­ au sositu timpulu, grăbiți la arme în numele aliei­” V­­Papa deschisă unu împrumutu de 50 milioane, și după cumu se aude Să. Sa au slobozitu o pro­­vocare le catolicii de toate națiunile, ca să spri­­jinească pu subscrierile loru pe Nunții și Con­­sulii scaunului papalu, și dacă suma subscrisă aru trece preste cuantitatea proectată, restul se va întrebuința spre acoperirea datoriiloru de statu. După cum se aude, Franția reprobează acestu proectu, și dacă cumva s'aru adeveri vestea aces­­sga, atunci saru în plini aceea ce zisă de curăndu o foae belgică, cum că relăciunile întră Franția și întră curia romană, mai săntu încă și pănă r astăzi încordate. După „Opiniunea.” Regele Victoru Emanoilu cu ocasiunea primirei sale în Bolonia, au vor­­bitu cătră representanții Emiliei, în sipulu ur­­mătoriu: „Săntu adăncu suprinsu de primirea cu carea­ma onoratu poporul din Bolonia, acelu poporu, de demnu în privire cătră Italia. Săntu măn­­­­și voiu face totu ce mi va sta în carole prin vărtute și bravură sau păcutu atătu­ dru cu aceea, căci ma depumitu de Regele seu, meu face meritatu de astă onoare, mulți putință spre a După opiniu­­­nea mea, Regatulu se află l­a stare favorabilă, și prin unitate și concordie i se poate face încă și mai bună starea, în togmei ca întră cei Întră Romanicli me simtu din pânutulu străvechiu alu Eu vamu cunoscutu pre D-voastră regatului meu, de multu, mulți dintră d-voastră sau luptatu în răsboiul independinței; sau săntu soldați buni și bravi.” Despre starea Siciliei scrie în 1 Paiu un co­­respondinte din Neapolea, jurnelului „Nordu:” Zinișeea pu e restaurată în Palermo nici va căzu, arătu în pregura cătu treagă, așa Palermo e însă­și în insula în­­în fierbere, și față cu starea de asedie în care se află se mai în­­tămplă necurmata demonstrațiuni. Cu unu cuvănt, întreaga insulă va fi sculată pe picioare îndată ce va avea vreunu prospectu d­e văzu de purări de­­spre resultatu. Toți căți pimerescu din Sicilia, spunu, că acolo se așteaptă o răsculare generală, îndată ce va sosi ajutoriulu așteptatu. Îngră Alesandria și Genua se adupă o mul­­țime străordinarie de miliție. Seminariile, Co­­legiile și Bisericile săntu pline su soldați și cu Alumnii din Tortona au căutatu să părăsească Seminariulu în 48 de care. pogu feliu de apărăminte pentru răsboiu. La lăcuitorii protestanți din Piemontu epu trimisu niscari evangeliți însărcinați cu organisarea cea nouă a comuneloru bisericești, și cu regula­­rea cultului bisericescu. În Florența se va în­­ființa unu institutu evangelicu spre a crește clerici. Din Anvona se surie în 30 Aprilie, vă gu­­vernulu papalu au provovatu pe consululu piemon­­tesu, ca săși fee josu insigniile de pe cvartiru, de­oare­ce întră guvernulu Sardiniei și acela alu Papei sau întreruptu toate relățiile diplomatice. Consulul piemontezu­­ Contele Fenelli, au ră­­spunsu la astă provocare, cumvă în privința ace­­sta așteaptă rănduiala din Turinu. Dregătoria însă luă josu insigniile sarde prin jandarmi noaptea. În Sicilia încă pu e pace, și cine știe cănd va mai fi. „Perseveranța” din Genua scrie în 4 Marti­i, următoarele: „Vaticano” împărtășește, cum că din 4 pănă în 28 Aprilie sau întămplatu în Palermo 1800 de arestări, și cu toate ace­­stea demonstrațiunile țânu pe întreruputu, și trupele care în urma ordinăciuniloru trimise nu cutează a slobozi cartace asupra mulțimei, se măr­­ginescu numai la atăta, că totu mai sporescu nu­­merulu celoru prinși. În 25 Aprilie au sositu contra­admiralul Franțosescu și au postu primitu cu aclamațiunile: „Să trăiască Italia! să trăiască Regele Victoru Emanoilu! Josu cu Burbonii! În 27 au decursu lupte ferbinți la porțile Palermului, și trupele ostenite de luptele cele grele nu îndrăznescu a merge afară din Orașiu În Trapani. În Catanea și Mesina decurgu tot în­­tinsu demonstrațiunile oață cu statul de asedie în care se află acelea. Jurnalele din 9 Maiu, împărtășescu o scri­­soare a lui Garibaldi, în care se cuprinde atăta, cum că spalii au să se adune acolo, unde se în­­mulțască pumerulu italiloru celoru ce răsboiescu în contra apăsărei. Elu zice nu au recomendatu răscularea siciliană, însă acum își fine de datorin­­ță ca să dăe mănă de ajutoriu frațiloru sei Sici­­liani. Semnul Iteliei va fi; Dialia și Victoru În urma provocărei ce o făcuse Garibaldi pentru subscrierea baniloru trebuincoși spre a se cumpăra arme, sau adunatu 1,600,000 orănci, din carii bani sau elocatu apoi o parte în Genua, iaru altă parte în Milano. Din banii aceștia sau cum­­păratu pănă avuma 18,000 de puști. Garibaldi­­ iși descoperi mai tărziu tendința sa de a se duce la Sicilia, au pretinsu milionul de erănci și cele 18,000 de arme, și deodată și corăbii de răsboiu, spre a pluti cu ai sei la Trapani. Știrile cele mai multe consună întracolo, cum că lui Garibaldi i sau deregatu banii aceștia din partea guvernului, și saru ai confiscat armele, și că guvernul pioi ca Ministrul Culteloru numai ca. mulți au muritu pentru vuleratu patrie,­­ arătăndu și că .

Next