Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-12 / nr. 19

4 bărbați și de altă națiune, încredințați fiindu, că din aceștia se voru afela mulți­, carii ne voru deschide făntăni de esplotare pentru scopul soție­­tăței noastre, și ne voru plana drumul cătră simpetia și stima celoru de altă națiune.­­ Noi dela literatura romănă pănă la cultura poporului romănu, vomu avea o scară destul de înnaltă, pe care să ne acompaniemu armonia lucrăriloru noastre. A da soțietății an epitetu mai largiu, mai pomposu, aru fi o fuduliă, iaru a restrânge denumirea prin adăogarea de spețialități nearu strămtora libera mișcare, și nearu împiedeca d'ada soțietății noastre mai multe ramuri știen­­tifice, aru opăti pe membrii d'ași alege acele role la care aru avea mai multă aplicare și pregătire apoi aru foace trebuință și de alte soțietăți ce acumu din tăiu numai n'e aru împărți poterile.­­ Numai una nu o vomu uita, adecă d'a eschide din scara soțietății trebi politice și religioase, amăndouă n'e aru potea aduce în desbinare și căci co­­lisiune cu autoritățile respective, apoi și dealt­­mintrelea știutu este, că astfeliu de trebi săntu oprite prin însuși legea de asociațiune. odată, Soțietatea noastră se va aduna în totu anulu la unu lovu hotărâtu încă din adunarea precidentă, va avea unu comitetu permanentu cu­­ o direcțiune în frunte la unu locu stabilu, unu fondu ce se va forma din o contribuire a unui mi­­nimu anuale dela membrii asociațiunei cu o admi­­nistrațiune solidă, după hotărârea spețială a Să nu fie sămu însă tacse prea A-11 mari, căci publicul nostru e încă săracu; și prin statut eleru. tacse mari numai amu micșora:'numerul membriloru și făntănele de venituri pentru fondu. Minimulu anual p'aru trebui să treacă peste 5 oi, nice o'aru fi cu cale d'a face diverse clase de facte și cu aceea diverse drepturi și caste între membrii reuniunei.­­ Să luăm de modelu în lovit de sta­­tutele museumu din Cluj, mai bine pre acelea oale societății transilvane pentru cunoștința patriei.”) (Bierenbiigeissweg Weghein fi die Vategtands Cande.) Acestea fraților­ după părerea mea ne aru putea fi programa la toți. Să petiționăm la În. Gu­­vernu provințiale spre a ne îngădui d'a ne aduna mai mulți bărbați români de inteligință la Sibiiu pe o zi hotărâtă, spre a compune statutele sta­­bili, spre a le încredința unui comitetu local d'ale așterne la locurile cuvenite. Epțit iggezagabile temrpe! Deci să dăm ini­­țiativa din toate părțile, și înainte cu ajuto­­riului Dzeu, sub înalta devisă: Vighibis șiiu­s gi) - Dela gura Murășului 30 Aprilie. Toți căți cunoscu patria noastră mai de aproape voru ști, că munții dingră Ardealu și Moldova au niște păduri de bradu foarte frumoase, din care se gă­­tesc plute și se transpoartă pe murășu la vale, și întreprinderea aceasta aduce pentru patria noastră cea și dealtmintrerea foarte tare rămasă îndărăpt în privința comerțului, unu folosit neprețuitu. Bărnele cele mari și olele, scăndurile cele late și frumoase de bradu, ce se întrebuințază la deosebite meserii și edivice în Ardealu, Bănatu și Ungaria, partea cea mai mare săntu totu din munții pomeniți coborâte și transverate pe murăș. Comerțul acesta totudeauna se'ncepe primăvară,­­ durere numai­ că murășul care prin transportarea de sare, bunate și lemne aduce unu venitu frumosu patriei, nu e regelatu încă ca să se poată se­­vârși plutirea pe dănsul- fie numai încătva­­ cu sigurătate, căci atunci negreșitu acestu râu atătu de frumosu aru potea produce foloase înzecite de mari, ci aceea se face cu reschirarea vieții oa­­­­meniloru ce conduc plutele și adeseori cu paguba proprietariloru. O întămplare tristă din 21 Aprilie, ne arătă unu asemenea exemplu destul de înfioră­­toriu și zguduitoriu de inimi. Pe apa Murășului intră Măerău și Disnăsu, se află o moară, și esuindăndu Murășul tare în urma gloiloru celoru multe rupsă de o parte leasa morii, unde ajungănd unu șiru mare de plute se opriră și lovinduse una 'ntralta se confundară. Era o priviliște tristă, a vedea năcazul și a auzitipetele biețiloru cărmați, cari'și căutau scăparea vieții și au o aflau. Amu fostu și eu față la acea scenă tristă,­­ și așiu dori să nu mai văzu asemenea în viața mea. O fiică unică la păriști, se rupsă în zeci de bucăți înnaintea taicăseu, care se privea cu inimă sfășiată în desperațiunea sa la spumele apei, roșite de săngele fiicei sale. La faima aceasta alergară lăcuitorii din ve­­cinătate, întră carii cu o desebită resignare de viață, se aruncare pe o luntriță Petru Tărnoveanu și Toadera Branio, și scăpară din gura morții întră alții pe o fămie ce era apucatu a merge acuma pe suptu plute în adăncul apei. C. deosebită, și mai vărtosu prin bărbăția și inimarea conducătoriului Ianoșec, și a consoți­­loru sei Cop și Balbirer, se scăpă viața a zeci de nenorociți. Paguba au fostu însemnată, decătu care însă multu mai mare au fostu spaima cea înoro- P. S. Pesta. În Biserica protestanților de con­­fesiunea elvetică de aci, se țănu slujbă dumnezească funebrală pentru Contele Sf. Seceni, în 16 Moiu cu o solenitate mare, la care s'au repre­­sentatu toate clasele fără disticțiune de reli­­giune. Solenitatea, care dealtmintrelea au de­­cursu într'o ordine destul de bună față cu mul­­țimea cea mare adunată de poporu, au fostu cu deosebire rădicată prin cuvăntările ce lea rostitu Parohul de acolo Paul Turuc, și Provfesorulu dela Seminariul reformatu Maurițiu Baltaghi. Celu din tăiu amintindu meritele răposatului Conte, arătă că acesta de­și era catolicu daru au lucratu în spiritu protestanticu, care luptănduse pen­­tru libertatea relițiunei, a cugetării și a studiului, în­aintăndu desvoltarea națiunei, au înnaintatu totu odată și pre aceea a protestantismului, căci în istoria Ungariei, causa protestanțiloru au fostu totdeauna identică cu aceea a patriei, și că isto­­ria protestantismului au pășitu totdeuna paralel cu drepturile politice a patriei, au fostu apăsată și persecutată Biserica protestantă, totu atunci avu a suferi lovirile cele grele și patria. Pe căndu se luptau părinții nostrii­­ pentru libertatea religiunei, se luptau ei totu ajun­­și din contră, care se luptă în se luptă pentru protestantismu. Ast­­fel nu a lucratu și Seceni­ Balaghi, încă cuvăntă tot comu asemenea însălesu, păcăndu preste trecutu și patriei atunci, pe căndu au pășitu Seceni în fruntea trebiloru. Se căntară și astădată imnele și astă solenitate advoge, să în 19 Maiu era să se țăe asemenea slujbă dumnezească (re­­vviemu­ ) pentru Seceni, atătu în b­iserica evan­­geliciloru de și în cea gr. orientală din Pesta, daru se în cunoștință preoțimea ambeloru comune bisericești­­ pomenite, cum că ținerea recviemului pentru Seceni s'a opritu pe viitoriu, demăndare slobozită din partea autorității politice are valoare nu ci pentru patria întreagă.­­ Despre Consiliarii imperiali denumiți pen­­aflămu, că cei mai mulți dintraceiiu voru tu și parte. Baronul Otvești - vicepreședintele academiei ungurești din Pesta, fiindu primitu privată la Maestatea Sa c. r. Apostolică, la audință de­­din causă, că în an. 1848 au postu primitu postu în ministeriul ungurescu ca ministru de cultu, întăritu de cătră Maestatea Sa Împăratul Ferdinandu, și că în urma aceasta jurăndu atunci pentru susținerea neviolabilă a Constituțiunei ungurești, așa jurămăntulu a­­cesta îlu oprește de ași mai încece activita­­tea sa politică, decătu numai prelăngă constitu­­țiunea pomenită. Gazetă „Cogtespghit”” anunță, că în loculu lui Ctreș și Somici, sau și denumitu alți bărbați de Consilieri imperiali, și anume: Cont. Franțiscu Zici și Cont. Antoniu Secen. Întămplări de zi. !”Bucovina Din Cernoviț scrie „Vandegheg,” cum că prea înnaltul decretu cu privire la supune­­rea Bucovinei suptu Galiția, au causatu acolo, cu deosebire întră romăni o sensațiune mare, și se vorbește că se voru așterne petițiuni și se voru trimite deputațiuni pentru susținerea statului cvc. „„Diețiuii” - o vae ungurească, scrie că în săptămăna trecută sau transportutu din Bălgradu (Alba Carolina,­ Sibiiu și Timișoara în 88 de toane 309 măji bani, la valoare de 900,000 d­or. de val, sunătoare­­ în argintu, la Viena.­­ Consiliariul de curte Jadeni și Preotulu Madai, fruntași ai causei protestante, carii lu­­crăndu în contra agărâriloru mai înnalte adu­­se pentru Biserica progtestantă, decați la prinsoare în Cașovia, sau slobozilu în 15 Maiu ne. Îndată ce pășiră aceștia afară din prinsoare, și numai decătu fuseră primiți din par­­tea poporului întră chiote de bucurie, poporul ce­­trecu pe redeni pănă la vvartirul seu. ”Îngtră cei ce au luatu parte în escedițiu­­nea lui Garibaldi la Sicilia, se zice a se afla și în fiul (Ticăgi) ca moioru, dinpreună cu Telechi Șan­­doru. p. N. Principatele dunărene. Ministerulu din Moldova încă nu s'a formatu. M. Sa Domnitorulu s'a adresatu către toate partitele ce i s'a părutu demne d'a forma astu ministeriu. Acum în fine, este vorba, căndu de D. Cogălniceanu, căndu de D. Catargiu, că au de gănd să formeze astu ministereru. Șefi de cabinetu se găsescu cu multă înlesnire, si­­niștrii însă suntu cam scumpi, dupe cum se vede, în Moldavie. (Dintr'un nu. mai prospătu al Naționalului, aflămu, că Ministerul pomenitu sau complectatu prin numirea D. Colonel Adrianu la resbelu, și D. Cogălniceanu la președința Cabinetului. R. Comisiunea centrală s' a alesu bioroulu. D. Ștefan Golescu s'a onoratu cu scaunulu președin­­țialu, D. Nicolae Catargiu cu celu de vicepreșe­­dente, iar Dan Angelescu și Teriachiu suntu se­­curetarii Coșisiunei. otăra,­­. darmarie, bravură noastre scriindu care dela acele se portă întru cea și pentru esistința Cuiicei, a nii” ( set.) Corespondintele „Pressei” din și adevăru și arătăndu starea r­­gân­­zice­­­aci Suptu timpulu­i („leten ald mega' maruagt.”) lui Vorușmaru­, („Paradnoc gendiiete­­cu o de­­constituțiune a patriei, pentru binele patriei și n'a pututu reeși, ochire cea părăsită a cunoscute Viena,­­­­­tru Ungaria confessiunea ausburghică, cătu Și acestă pentru Pesta, scoperi, că la Consiliulu dănsul nu de Consiliariu imperialu, numai imperialu înmulțitu, lua­tu­­primește postul celu nou au fostu ju­ ”) Despre toate acesta vomu potea vorbi mai multe și ce vomu fi norocoși a căpăta licenție dela locurile înnalte, spre a se aduna­ numai după r.

Next