Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-05-12 / nr. 19
75 Chestiunea arestării d-lui Stirbeiu, s'a terminatu și dănsa în ședința Camerei dela 29, (l. tr.) căndu, Camera luminată prin relațiunea dată de comisiunea numită cu examinarea acestei chestiuni, a recunoscutu inocința d-lui Stirbeiu, și a desaprobatu faptele d-lui administratoru de doliu. Cu această ocaziune lupta a fostu crâncenă, dreapta a cerutu să se dea unu votu de neîncredere politicei ministerului relativă la chstiunea d-lui Știrbeiu, iaru stânga, să se generaliseze peîncrederea pentru toate ilegalitățile comise de ministeru încă dela începutulu său. Ministerulu, auzind acusațiile ce 'i s'a adusu, a declarat'o francu, că trebue ca camera să pronunțe astă neîncredere pentru că elu însuși o voește; elu însuși se va retrage prin demisionare. Dupe cum vedemu daru, ministerulu nostru se prepară de plecare, și nu credem că va mai întărzia multu, pentru că prea multe s'au grămăditu asupri'i. În urma resultatului ședinței dela 30 Apr. a Camerei legislative, în care ședință s'a terminatu chesetiunea D-lui Stirbeiu, prin blamarea Ministerului și darea 'n judecată a funcționariloru culpabili din Doljiu, s'asigură, că ministerulu întregu aru fi demisionatu, și că M. Sa Domnitorulu aru fi promisu să priimească dimisiunea sa, d'odată cu sosirea M. Sale în București, ce se așteptă foarte pe curăndu. Ședința dela 2 ale curentei luni s'a ținutu prin secțiunele Camerei, pefiind unii deputați în majoritate ca să poată lucra în ședință deschisă. „Națion.” Italia. Espedițiunea lui Garibaldi la Sicilia, ocupă așa zicănd întăietatea în presă: atențiunea tuturora e țintată astăzi asupra pașiloru acestui bărbat. Întreprinderea acesta a lui Garibaldi, e de o însemnătate foarte mare, și ea nu e nicidecumu o întreprindere purcesă numai dintro aroganță deșartă, ori dintro recugegtare și necălitură simplă; ea e mai multu după cum se vede înciuputul unui proectu mare, la care au planizatu capete mari și minți agere, e începutul unui lucru ponderosu, la care lucră și alte mări lăngă acelea ale acestui Generalu inimosu. Cum că espedițiunea siciliană n'au făcuto Garibaldi numai de canul seu, sau pentru de a compromita ne guvernul piemontesu, și că la aceasta n'aru consimți și alții dintră Itali, sau pututu prevedea numai decătu încă din canulu locului. Iată aci și o proclamațiune pre carea o slobozi „reuniunea națională itală,” și pe carea corespondintele gazetei ausburghice, o accentează ca pe un documentu pentru de a se putea cunoaște portarea guvernului sardu mai de aproape. Aceea sună: „Răscularea Siciliei arată învederat, că ideea și cunoștința unității naționale, e ideea și cunoștința națiunei întregi. Pe căndu în Florența în Palermo moru se răneau festivități cu chiote de „să trăească Italia și Victoru Emanoilu, totu întră asemenea chiote, și totu acelea stindarde ce fălcăia încununate cu flori pe turpurile din Emilia și Toscana., fălcie astăzi încruntate de sănie pe vărfurile munțiloru din Sicilia. La știrea despre mișcarea Siciliei sau mișcatu Palia întreagă. Sau descriu subscripțiuni în Florența, Turino, Genua, Milano, Livorno, Bolonia, Ravena și în mai multe alte orașe. Emigrațiunea siciliană și neapolitană ca pace pentru învărtirea armelor, au alergatu cătră porturi spre a îmbarca pe corăbii; offițerii de miliție își dederă dimisiunea în numeru mare, grăbinduse a organisa șirurile răsculațiloru pe cămnul revoluțiunei, și voluntarii cu miile din Liguria, Piemontu, Lombardia, Parma, Modena, Toscana, Romania, și din Marca și Umbria ceru deja noi moduri și mijloace ca să se poată duce în Sicilia.” ș. c. Așadară italienii din toate părțile aplaudă la astă spedițiune, iaru revoluțiunea siciliană o privescu de luptă pentru eliberarea Italiei. „Pungolo,” împărtășește o scrisoare a lui Garibaldi, datată din 5 Maiu a. v. Dubite Bertini! Împinsu iarăși din nou pe linia eveniminteloru, îți lasa următoarea însărcinare: care sună: Folosește toate mijloacele ausiliare, spre a ne sprijini în întreprinderea noastră. Stăruește de a capacita pe italieni, cum că de ne voru sprijini cu sacrivițiu, Italia va deveni în stare nu preste multu - și cu puțină jertfă, și că încă e departe ca săși fie împlinitu dănșii dagorința, luănd narte numai la o subscripțiune neproducătoare; mai departe că Italia cea liberă are apune pe picore nu 100,000, ci 500,000 de înnarmați, și numerulu acesta nu e nici decumu neproporționalu față cu poporăciunea ei, căci proporțiunea aceasta de trupe se află și în statele vecine unde nu au a se lupta Avândul Italia o asemenea pentru independință, oștire, nu va mai avea lipsă de ajutoriul străiniloru, varii sub pretestul că vreau a o elibera o măncă toată în bucăți Răscularea Siciliei nu trăbue ajutată numai în Sicilia, mici, ci pretutindeni, unde numai se mai află inimicu. Eu n'amu recomendatu răscularea siciliană, însă acuma după ce frații noștrii au întratu în luptă, îmi țânuiu de datorință a alerga spre ajutoriulu loru. Signalul nostru de luptă e: Ignalia și Victoru Emanoiluși speru că stindardul italu va reeși triumfătoriu și din această luptă.” Garibaldi, mai slobozi și cătră soldații itali următoarea proclamățiune: Soldațiloru itali! Neînvoirea și lipsa dieciplinei au fostu izvoarăle casuriloru celor mari și nenorocoase pentru Patria noastră. Astăzi însă mimează pe toate poporăciunile aceași înțelegere admirabilă, de la Sicilia pănă 'n Alpi. Națiunei îi mai lipsește numai disciplina, de aceea națiunea contează la voi, ca să se poată ordina și să pășască în mulțime compactă în contra acelora, carii vreau să o mai fie încă anpăsată. Nu ve resalrați așa dară voi tineriloru, carii ați mai rămasu din luptele patriei Aducețive aminte că pnoi mai avemu și în nordiu inimici și orați subjugați. Eu recomăndu așa dară în numele nou născăndei patrii tinerimei, care împodovește șirurile oștirei cei brave, ca să nu se retragă ci totu mai vămosu să se adune lăngă paffițirii sei cei bravi și aceia a lui Victoru Emanoilu,” ș. c. Dupa cumu scrie „Lopg. do Dim” întră voluntirii lui Garibaldi se află ca la trei sute de inși, dintră fii celor mai bune familii din Italia. Suma bapiloru lui Garibaldi sre, daru are suptu disposiune subscrisă o sumă de unu milionu, îndată ce au pășitu pe pămăntul Siciliei. Curtea din Neapolea s'a pachetatu laolaltă lucrurile ce vrea a le scuti de peziciune, și sau pregătitu de plecare spre a se trage în Gaeta, îndată ce se va face răscularea generală, fuga sardă ai primitu demăndarea pentru de a se concentra pentru toate eventualitățile. Asupra pașiloru lui Garibaldi țintescu mii de ochi, daru cu toate astea e foarte greu de a putea afla ceva cu sigurătate. În 12 spre 13 maiu noaptea, au sositu Garibaldi în Marsala (în Calabria.) Trupele regești se opuseră vrăndu să desbarce, daru fuseră bătute îndărăptu de cătră vănătorii alpensi. Garibaldi dară pășește înainte, elu după cumu se vede pănă astăzi au învinsu toate greutățile, nu e mirare dară dacă lu onorează oamenii cu epitetul de „eroul zilei.” Pe căndu pășește elu cu o bărbăție întru adevăru admirabilă, apoi mai sloboade necurmatu după cumu văzurămu în toate părți proclamațiuni însuflețitoare: aci cătră soldați, aci iarăși cătră lăcuitorii din deosebitele părți ale Italiei. „Espero,” împărtășește una dintre proclamațiunile lui Garibaldi, datată din 7 Maiti n. și îndreptată totu asemenea cătră lălocuitorii Italiei, care sună: Italiloru! Poporul sicilianu se luptă în causa Ialiei cu inimicii Italiei. Datorința fiește cărui italii este, al ajuta pe acesta cu bani și cu arme deru cu deosebire cu brațe. Să rădice dară cuvăntu popoarăle stateloru celoru libere în favoarea frațiloru loru celoru din luptă, și săși trimită tinerimea cea nobilă acolo, unde e de lipsă a se lupta pentru libertate. Celu inimosu va afla arme pretutindeni. Să nu ve plecați pentru numele lui Dumnezeu cuvintelor oameniloru celoru oricoși, carii zasu leneși în giurul meseloru întinse. Să alergămu la arme, să pe luptămu pentru frații noștrii astăzi, și măne ne vomu lupta pentre oștire inimoasă ce se petrece, line cu mine a se lupta pre aceștia, ei și își jertfescu viața pentru care picătură ani. Principe Nicolae din din Nița în cumcă Rusia și Franția cu resignațiune. voru consoții mei își voru jerităi de sănge, fără ca splată, decăt aceea, ce o vor afla în consciința loru cea curată. Italia și Vistoru Emanoilui acesta au fostu șitu preste stănca Etnei. Tițino, care zice, că espedițiunea lui Garibaldi au adusu în răsculare pe Sicilia întreagă. Încă numai cetățile: Palermo și Mesina se mai aunlă ocupate signalul nostru atunci căndu amu La arme clară! Să punemu odată capetu prin o lovire, a păsăriloru noastre celoru de sute de Să arătămu lumei, că acesta e pămăntulu pe care a trăitu rasa cea romană puternică, asupra causei stale și a ceii fontale. Franția. „Poatrie” produce o depeșă telegrafică, în Rusia, Marsilia, și sositu și în Persiu. De aci pruse poate conchide, înțălese de trupe. În Calabria încă au eruptu insurecțiunea. Se aude că flota dela Tulonu va merge la Neapolea, spre scutirea franțoșiloru de acolo. În 12 Maiu, sau scrisu la N. Pr. Țeg,” din Parisu, că acolo se vorbește, ca să se așeze trupe de observațiune la marginile Germaniei, vare trupe să poarte numele de armată de nordu și vor sta din trei părți de căpetenie: din tabă de la Salom, și din o divisiune întră șe și Strasburgi, și altă divisiune întră spre gen și Besancon, toate trei suptu comandanlului Mac Mahon. O corespondință din Parisu scrie că Marote 13 Mei face la 100,000 tru noi nobili. O mănăsunoaște va bate vara. Ei săntu să aștepte au eolu în tor la Italia îi oltă răfi acolo, pentru acea căndu cei buni și patrie, cea mai din urmă păși acesta va răsuna pănă la emtu dealinu 4 au