Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-12 / nr. 19

75 Chestiunea arestării d-lui Stirbeiu, s'a ter­­minatu și dănsa în ședința Camerei dela 29, (l. tr.) căndu, Camera luminată prin relațiunea dată de comisiunea numită cu examinarea acestei chestiuni, a recunoscutu inocința d-lui Stirbeiu, și a desa­­probatu faptele d-lui administratoru de doliu. Cu această ocaziune lupta a fostu crâncenă, dreapta a cerutu să se dea unu votu de neîncredere poli­­ticei ministerului relativă la chstiunea d-lui Știr­­beiu, iaru stâ­nga, să se generaliseze peîncre­­derea pentru toate ilegalitățile comise de mini­­steru încă dela începutulu său. Ministerulu, auzind acusațiile ce 'i s'a adusu, a declarat'o francu, că trebue ca camera să pronunțe astă neîncre­­dere pentru că elu însuși o voește; elu însuși se va retrage prin demisionare. Dupe cum vedemu daru, ministerulu nostru se prepară de plecare, și nu credem că va mai întărzia multu, pentru că prea multe s'au grămăditu asupri'i.­­ În urma resultatului ședinței dela 30 Apr. a Camerei legislative, în care ședință s'a ter­­minatu chesetiunea D-lui Stirbeiu, prin blamarea Ministerului și darea 'n judecată a funcționari­­loru culpabili din Doljiu, s'a­sigură, că ministerulu întregu aru fi demisionatu, și că M. Sa Domni­­torulu aru fi promisu să priimească dimisiunea sa, d'odată cu sosirea M. Sale în București, ce se așteptă foarte pe curăndu. Ședința dela 2 ale curentei luni s'a ținutu prin secțiunele Camerei, pefiind u­­nii deputați în majoritate ca să poată lucra în ședință de­­schisă. „Națion.” Italia. Espedițiunea lui Garibaldi la Sicilia, ocupă așa zicănd întăietatea în presă: atențiunea tuturora e țintată astăzi asupra pașiloru acestui bărbat­. Întreprinderea acesta­ a lui Garibaldi, e de o în­­semnătate foarte mare, și ea n­u e nici­decumu o întreprindere purcesă numai dintro aroganță de­­șartă, ori dintro recugegtare și necălitură sim­­plă; ea e mai multu după cum se vede înciupu­­tul unui proectu mare, la care au planizatu capete mari și minți agere, e începutul unui lucru pon­­derosu, la care lucră și alte mări lăngă acelea ale acestui Generalu inimosu. Cum că espedițiunea siciliană n'au făcuto Ga­­ribaldi numai de canul seu, sau pentru de a com­­promita ne guvernul piemontesu, și că la aceasta n'aru consimți și alții dintră Itali, sau pututu prevedea numai decătu încă din canulu locului. Iată aci și o proclamațiune pre carea o slo­­bozi „reuniunea națională itală,” și pe carea co­­respondintele gazetei ausburghice, o accentează ca pe un documentu pentru de a se putea cunoaște por­­tarea guvernului sardu mai de aproape. Aceea sună: „Răscularea Siciliei arată învederat, că ideea și cunoștința unității naționale, e ideea și cuno­­­­­­­­ștința n­ațiunei întregi. Pe căndu în Florența în Palermo moru se răneau festivități cu chiote de „să trăească Italia și Victoru Emanoilu, totu întră asemenea chiote, și totu acelea stin­­darde ce fălcăia încununate cu flori pe turpurile din Emilia și Toscana., fălcie astăzi încrun­­tate de sănie pe vărfurile munțiloru din Sicilia. La știrea despre mișcarea Siciliei sau mișcatu Palia întreagă. Sau descriu subscripțiuni în Flo­­rența, Turino, Genua, Milano, Livorno, Bolo­­nia, Ravena și în mai multe alte orașe. Emi­­grațiunea siciliană și neapolitană ca pace pentru învărtirea armelor­, au alergatu cătră porturi spre a îmbarca pe corăbii; offițerii de miliție își dederă dimisiunea în numeru mare, grăbinduse a organisa șirurile răsculațiloru pe cămnul revo­­luțiunei, și voluntarii cu miile din Liguria, Pie­­montu, Lombardia, Parma, Modena, Toscana, Romania, și din Marca și Umbria ceru deja noi moduri și mijloace ca să se poată duce în Si­­cilia.” ș. c. Așa­dară italienii din toate părțile aplaudă la astă spedițiune, iaru revoluțiunea siciliană o privescu de luptă pentru eliberarea Italiei. „Pungolo,” împărtășește o scrisoare a lui Garibaldi, datată din 5 Maiu a. v. Dubite Bertini! Împinsu iarăși din nou pe linia eveniminteloru, îți lasa următoarea însărcinare: care sună: Folosește toate mijloacele ausiliare, spre a ne sprijini în întreprinderea noastră. Stăruește de a capacita pe italieni, cum că de ne voru sprijini cu sacrivițiu, Italia va deveni în stare nu preste multu - și cu puțină jertfă, și că încă e de­­parte ca săși fie împlinitu dănșii dagorința, luănd narte numai la o subscripțiune neproducătoare; mai departe că Italia cea liberă are apune pe picore nu 100,000, ci 500,000 de înnarmați, și numerulu acesta nu e nici decumu neproporționalu față cu poporăciunea ei, căci proporțiunea aceasta de trupe se află și în statele vecine unde­ nu au a se lupta Avându­l Italia o asemenea pentru independință, oștire, nu va mai avea lipsă de ajutoriul străi­­niloru, varii sub pretestul că vreau a o elibera­­ o măncă toată în bucăți Răscula­­rea Siciliei nu trăbue ajutată numai în Sicilia, mici, ci pretutindeni, unde numai se mai află inimicu. Eu n'amu recomendatu răscularea siciliană, însă acuma după ce frații noștrii au întratu în luptă, îmi țânuiu de datorință a alerga spre ajutoriulu loru. Signalul nostru de luptă e: Ignalia și Vic­­toru Emanoilu­­și speru că stindardul italu va reeși triumfătoriu și din această luptă.” Garibaldi, mai slobozi și cătră soldații itali următoarea proclamățiune: Soldațiloru itali! Ne­învoirea și lipsa di­­eciplinei au fostu izvoarăle casuriloru celor mari și nenorocoase pentru Patria noastră. Astăzi însă m­imează pe toate poporăciunile aceași înțele­­gere admirabilă, de la Sicilia pănă 'n Alpi. Na­­țiunei îi mai lipsește numai disciplina, de aceea națiunea contează la voi, ca să se poată ordina și să pășască în mulțime compactă în contra acelora, carii vreau să o mai fie încă anpăsată. Nu ve resalrați așa dară voi tineriloru, carii ați mai rămasu din luptele patriei Aducețive aminte că pnoi mai avemu și în nordiu inimici și orați sub­­jugați. Eu recomăndu așa dară în numele nou născăndei patrii­­ tinerimei, care împodovește șirurile oștirei cei brave, ca să nu se retragă ci totu mai văm­osu să se adune lăngă paffițirii sei cei bravi­ și aceia a lui Victoru Emanoilu,” ș. c. Dupa cumu scrie „Lopg. do Dim” întră volun­­tirii lui Garibaldi se află ca la trei sute de inși, dintră fii celor mai bune familii din Italia. Suma ba­­piloru lui Garibaldi s­re, daru are suptu disposiune subscrisă o sumă de unu mi­­lionu, îndată ce au pășitu pe pămăntul Siciliei. Curtea din Neapolea s'a pachetatu la­olaltă lucrurile ce vrea a le scuti de peziciune, și sau pregătitu de plecare spre a se trage în Gaeta, îndată ce se va face răscularea generală, fuga sardă ai primitu demăndarea pen­­tru de a se concentra pentru toate eventualită­­țile. Asupra pașiloru lui Garibaldi țintescu mii de ochi, daru cu toate astea e foarte greu de a putea afla ceva cu sigurătate. În 12 spre 13 maiu noaptea, au sositu Garibaldi în Marsala (în Cala­­bria.) Trupele regești se opuseră vrăndu să de­­sbarce, daru fuseră bătute îndărăptu de că­­tră vănătorii alpensi. Garibaldi dară pășește în­ainte, elu după cumu se vede pănă astăzi au învinsu toate greutățile, nu e mirare dară dacă­­ lu onorează oamenii cu epitetul de „eroul zilei.” Pe căndu pășește elu cu o bărbăție întru ade­­văru admirabilă, apoi mai sloboade necurmatu după cumu văzurămu în toate părți proclamațiuni însu­­flețitoare: aci cătră soldați, aci iarăși cătră lăcuitorii din deosebitele părți a­le Italiei. „Espero,” împărtășește una dintre procla­­mațiunile lui Garibaldi­, datată din 7 Maiti n. și îndreptată totu asemenea cătră lălocuitorii Italiei, care sună: Italiloru! Poporul sicilianu se luptă în causa Ialiei­ cu inimicii Italiei. Datorința fiește cărui italii este, al ajuta pe acesta cu bani și cu arme deru cu deosebire cu brațe. Să rădice dară cuvăntu popoarăle stateloru celoru libere în favoarea frațiloru loru celoru din luptă, și săși trim­ită tinerimea cea nobilă acolo, unde e de lipsă a se lupta pentru libertate. Ce­lu inimosu va afla arme pretutindeni. Să nu ve plecați pentru numele lui Dumnezeu cuvintelor oameniloru celoru oricoși, carii zasu leneși în giurul meseloru întinse. Să alergămu la arme, să pe luptămu pentru frații noștrii astăzi, și măne ne vomu lupta pen­­tre oștire inimoasă ce se petrece, line cu mine a se lupta pre aceștia, ei și își jertfescu viața pentru care picătură ani. Principe Nicolae din din Nița în cumcă Rusia și Franția cu resignațiune. voru consoții mei își voru jerităi de sănge, fără ca splată, decăt aceea, ce o vor afla în consciința loru cea curată. Italia și Vistoru Emanoilui ace­­sta au fostu șitu preste stănca Etnei. Tițino, care zice, că espedițiunea lui Garibaldi au adusu în răsculare pe Sicilia întreagă. Încă numai cetățile: Palermo și Mesina se mai aunlă ocupate signalul nostru atunci căndu amu La arme clară! Să punemu odată capetu prin o lovire, a păsăriloru noastre celoru de sute de Să arătămu lumei, că acesta e pămăntulu pe care a trăitu rasa cea romană pu­­ternică, asupra causei stale și a ceii f­ontale. Franția. „Poatrie” produce o depeșă telegrafică, în Rusia, Marsilia, și sositu și în Persiu. De aci pruse poate conchide, înțălese de trupe. În Calabria încă au eruptu insurecțiu­­nea. Se aude că flota dela Tulonu va merge la Neapolea, spre scutirea franțoșiloru de acolo. În 12 Maiu, sau scrisu la N. Pr. Țeg,” din Parisu, că acolo se vorbește, ca să se așeze trupe de observațiune la marginile Germaniei, vare trupe să poarte numele de armată de nordu și vor sta din trei părți de căpetenie: din tabă de la Salom­, și din o divisiune întră șe și Strasburgi, și altă divisiune întră spre gen și Besancon, toate trei suptu comanda­n­lului­ Mac Mahon. O corespondință din Parisu scrie că Marote 13 Mei face la 100,000 tru noi­ nobili. O mănă­sunoaște va bate vara. Ei săntu să aștepte au eolu în tor la Italia îi oltă ră­­fi acolo, pentru acea căndu cei buni și patrie, cea mai din urmă pă­­și acesta va răsuna pănă la emtu dealinu 4 au

Next