Viața, septembrie 1941 (Anul 1, nr. 153-182)

1941-09-01 / nr. 153

Ourursaică 31 AUGUST im Mm­ ARO: Închis pentru renovare pe timp de 7 zile. SCALA; Biruitorii aerului (Escadrila Lutzow), Ediția specială «UFA»; Moscova în flăcări și jurnal O. N. C. nr. 5. CAPITOL; Cântecul Risiei cu Impe­­xio Argentina și Jurnal de război. REGAL; Hotel Paradis, Ediția specia­lă «UFA»; Moscova în flăcări și jurnal O. N. C. nr. 5. TRIANON: Bestiile roșii. Ediția spe­­cială UFA: "Moscova în flăcări­ și jurnal O. N. C. nr. 5. SELECT: O noapte h­otărîtoare și jurnal nou UFA 518. ÄOXY: Jhnny Apollo și jurnal de război. FEMINA: Vila plopilor și jurnal. PALAS BULEVARD: Ești un înger și jurnal de război nr. 5. ARPA: Neapole sub sărutul focului și jurnal românesc nr. 5. FRANKLIN: Clubul tinereții, jurnal A. F A. de război și jurnal O N. C. FORUM, sub mii de primejdii și jur­nal de război nr. 6. J QMMN Cavalcada Hollywoodului, jur­nale de războiu și compania de re­­viste «Gândăceni». ALCAZAR: Tarzan (stăpânul junglei) jurnal de război U. F.­­ A„ complet ’ tare românească și Mândra noastră țară. AIDA: Suferințele tânărului Wer­­ther, jurnal U. F. A. de­­ război și completare. AMERICAN: Iubirea lor, jurnal O. N. C. nr. 5. , BARCELONA: Răscoala Munților, jurnal de război și complectare. BIRUINȚA: Doi camarazi, revista Melodia Bucureștilor și jurnal de război.­­­­ CARMEN: Ultima baricadă și jurnal, CARMEN SYLVA: Asediul Alcazaru­lui, Cruciada antibolșevică și trupa de reviste Georgescu Iași. DICHIU: Manon Lescaut, jurnal ONC nr. 4 și compania de reviste Titi Co­­­­lumbeanu. DACIA: Mâini descătușate și jurnal de război nr. 5 cu trecerea trupelor ro­mâne peste Nistru. EDISON: Cei trei mușchetari și artiști. FLORIDA: O viață întreagă, jurnal ONC. ORT.: Punere brâul: Mai­cii D. în Haleopratia. CAT.: Sf­ fu Ah­azar și Raimond. PROT.: Rebeca. Răsăritul soarelui 5.36. Apusul soarelui 18.54 Zile trecute 242. Zile rămase 125. GLORIA: Rivala și completare, IZBANDA: Intre viață și moarte și jur­nal românesc, Reviste nou. A apărut revista «La Roumanie Nouvelle» de sub direcțiunea d-lui Ion Th. Florescu, fost ministru cu un bogat sumar si in colaborarea d-lor. Pelivan, N. N. Lengucianu, ing. Ion N. Constantinescu, d-na Eliza Mârzescu, precum și u­n interesant articol semnat de d. Ion Th. Florescu sub titlul: Ho­mo Novus, Mihai Antonescu, T­eatrale Teatrul Muncitoresc «Luptă și Lumină» «Mușcata din fereastră» a pășit în a doua lună de reprezentare. Față de succesul pe care îl obține, proba,bali că va mai rămâne pe a­­fiș încă multă vreme. O distribu­ție minunată, din care se desprind: Florica Sterescu, Joujon Pave­­lescu, Emilia Predescu și Al. Qin­­caru, Ion Manta, Vatin Gustav, Gh. Popa Mirea, Ion Gheorghiu. Textul și direcția de scenă: Vic­tor Ion Popa. Duminica viitoare, 7 Septembrie 1941, reîncep matineu­rile pentru copii de la ora 3 d. a. Se va juca frumosul basm «Purcelul fermecat» în 7 tablouri în versuri de C. O­­rendv. In cadrul activității pentru ostașii răniți pe front, teatrul a jucat ieri­cL­a. la Spitalul Cotropoui și Spita­­lul Regina Elisabeta. De la Opera Română . Se reamintește personalului artistic, teh­nic și administrativ al Operei Române din București că în dimineața de Luni 1 Septembrie 1941 la ora 10 Va reîncepe activita­tea la această instituție. întreg personalul este obligat să fie prezent la sfeștania ce se va o­­ficia în dimineața aceleiași zile la ora 11 a. m. în localul din Piața Romană 3. "0&rrERion ROMANEV cfe or |!» UN POEM DE DRAGOSTE SUB CERUL ARZAIOR AL MAROCULUI SPANIol KiBI&l FLORIAN REY« fILM CONTINENTAL JURNAL DE RĂZBOI - MATINEU ORA 9 A. M 3 CAPITOL #fd­ PROGRAMUL VIITOR Rjajui&fyi SCOTT ITlaXaaAd LINDSAY T­riton FOSTER­­ \­I • \ Actiuni Romi&lth Eroism , 20 (Him­i FOX CRONICA LITERARA de Șerban Cioculescu O eroare de logică Când, astăzi cartea d-lui­­ £. Căli­nescu, «Istoria literaturii române», e o piatră de scandal, pentru că a făcut loc scriitorilor semiți, are toată apa­rența paradoxului afirmația că auto­rul însuși e un rasist, adică un scriitor pentru care chestiunea de rasă se pune și care privește pe evrei ca atare. Nu e însă un paradox, a-l înfățișa pe Călinescu, — ceea ce nu s’a relevat până acum, — ca un rasist. Il numesc rasist, pentru că este. Nu-1 aprob, nici nu-I condamn. Vreau doar să-i lămu­resc poziția, așa cum rezultă din lec­tura uriașului tom, care mi-a furat des­tule ceasuri, ca să-mi fie îngăduită o perspectivă rusă. Așadar rândurile ce urmează nu au pretenția să-l judece pe autor, ci numai să-l expună, con­­statativ. La urmă, cu obiectivitate, voi indica și vid­ul organic al rasismului său. Faptul material care se impută lui Călinescu e prezența însăși a evreilor, nu «Istoria literaturii române». E un fapt netăgăduit. Autorul mai e învi­nuit de filosemitism. Tehnica procesu­lui de intenție fiindu-mi străină, mă voi feri de a infera asupra sentimen­telor sale neînvederate; mă voi măr­gini să-i analizez textul, în care pro­­cedează ca un rasist. In regulă generală, evreii sunt men­ționați evrei, cu numele originar; sunt și scăpări, dar să se rețină măsura o­bișnuită. Câteodată, ca în cazul lui Paul Sterian, se face mențiunea gre­șită, de evreu, dar aceasta e o excep­ție. Când nu se precizează de la în­ceput originea etnică, ea e descoperită la analiza operei, ca la Cantil Balta­­zar («fondul său ebraic»). Gherea, cel dintâi cronologic, este pre­zentat ca «un spirit instigator, subver­siv, pe deasupra idealurilor restrânse ale unei națiuni»; este «incapabil, ca mulți Evrei, să contemple idei» și să conceapă «gratuitatea artei». Gherea preferă Doinei lui Em­inescu xenofobă. Doina incoloră a lui C. Carp, după Călinescu, «nu mai este îndoială că u­­nanimitatea poporului român este, prac­tic, alături de Eminescu și că Doina simbolizează tocmai idealul națiunii». Ronetti-Roman, al doilea la rând, «susține incapacitatea economică și cul­turală a Românilor», «ceea ce e «o e­­normitate și o imprudență», iar «a pre­­­tinde că un Stat e «obligat să acorde drepturi unui alogen, venit de curând», este «o absurditate». Iată și principiul politic al lui Călinescu: «Dacă Evreul iși păstrează ființa lui rasială, cu ace­l 0-91 temei R­O.T­V.n­oi» f rpos1« aDPi'ș i conformația etnică și să nu se lase o­­bligată față de simpli emigranți». Că­linescu exclama alarmat : «România devenită Alaska»­ relevând că «națio­nalist pentru Evrei», Ronetti-Roman «exclude principiul etnic pentru Ro­mâni». Mai departe, remarcă faptul că «acest umanitarism imperativ, intole­rant, vițiază literatura multor Evrei». Lui H. Sanielevici, Călinescu îi face un proces de intenție: «La orice scrii­tor evreu apelul la Uiiște și la deli­cateță e un fel ocolit de a recomanda toleranța față de elementul alogen, ri­dicarea deasupra preocupărilor de uni­tate etnică». La același scriitor, se atrage atenția asupra unui alt semn al rasei, conse­cutiv: antipatia vădită pentru orice etnicism». Continuăm exemplele, dacă nu-s destul de elocvente. «Ca mai toți scrii­torii evrei, F. Aderca, este obsedat de umantarism, pacifism și toate celelalte aspecte ale internaționalismului». E­­vreii au «fanatismul antinațional» dar sunt «naționaliști pentru ei înșiși». O altă caracteristică la Evrei este oroa­rea de critică, deci de creația im­personală, de opera clasica». Romancierului I. Peltz, după o ge­neralizare energică: «Asemeni evreilor în genere, scriitorul nu poate să iasă jdin atitudinea umanitaristă, care în literatură, când este exagerată, falsi­fică observarea elementului etern», îi relevă «susceptibilitatea, prea adesea fără întemeiere, și oricum în afara ar­tei, care împinge pe autorul evreu să pună problema situației rasei sale în mijlocul Statului în care trăește». Ion Călugăru este «pândit de acel cosmopolitism care se observă la toți Evreii neancorați într’un specific». Și Emil Dorian e stăpânit «ca toți Evreii», de «un pacifism rău înțeles care convine apatrizilor», și el e «îm­potriva conceptului de nație», «repro­bând sentimentele naționale ale altora, autorul cultivă naționalismul evr­eesc». Dar iată recomandarea colectivului ra­sist: «asemeni tuturor națiilor civili­zate, Românii trebue să manifeste un sănătos egoism, curmând definitiv ori­ce imigrație». Rasismul,­ temperat cu excepții, al lui G. Călinescu, are unele rigori ne­așteptate: «Cu nume grecesc, ginere al lui Ghe­rea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice». E vorba deci de o dublă determi­nare etnică: una, prin naștere, alta, prin matrimoniu! Cu aceea i?Dar de a privi pe indivizi sub unghiul etnicității, G. Călinescu trebuia să fie un partizan al specifi­cului național. Către aceasta s-a în­demnat afinitatea cu grupul de la «Viața românească», vădită și în apre­cierile literarea asupra membrilor ei. De aceea și-a încheiat cartea cu un ca­pitol, consacrat specificului național Cum se condiționează specificul? E o calitate legată de originea etnică. «Spe­cificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru a fi specific e de a fi Român etnic». Evreii pot avea talent, afirmă Căli­nescu, dar operele lor rămân străine de patrimoniul nostru național: «Putem să admirăm ca indivizi și critici aceste produse, nu avem căderea să ne mân­drim cu ele. Ele fac mândria cui e de drept», — adică a minorității respec­tive. Thracoman neașteptat, Călinescu proclamă ca «esențial», «substratul no­stru traco-getic» (ca discipol al lui Pâr­­van, sub a cărui conducere a lucrat la școala română de la­ Roma). Bolin­­tineanu, Caragiale, Macedonski, ar fi thraei. «Prin ei lumea geto-carpatică face legătura cu familia obștească tra­­co-getică și-și reamintește de structura ei antic balcanică». Intre romanitate și thracism, Călinescu e încă odată un rasist convins.­ «In fond suntem Geți și e mai bine a spune că, în felul nos­tru, am primit și noi succesiunea spi­ritului roman, pe care trebue să-l con­tinuăm de la longitudinea reală, fără mimetisme anacronice». Rasismul istoricului literar e deci de toată evidența. E însă un rasism to­lerant, care crede că infiltrările străine într’o oarecare doză, ar fi rodnice. A­­cesta este punctul vulnerabil al logi­cei rasiste, specială lui Călinescu: con­­cesivitatea, toleranța. Criticul nu și-a dat seama că un concept ca acela de rasă, odată admis, e incompatibil cu noțiunea de amestec și chiar de ex­cepție. De aci decurg și incoerențele de ju­decată, ale rasismului său, nemistuit deplin. Familia Sanielevici «e cp, totul asi­­milată sufletește», dar membrii ei, fi­­zionomistic, «au toți nota ebraică», iar scriitorul are și câteva din semnele ra­sei, ca «antipatia pentru orice elmcism­ și «un fel ocolit de a recomanda to­leranța față de elementul alogen». Peltz, «impecabil cunoscător al lim­bii române», este «mai mult un Ră­mân de o nuanță ebraică, decât un E­­vreu». Fie ! Dar cum rămâne cu susceptibi­litatea de rasă și atitudinea umanita­ristă? Antisemitismul teoretic, la Xenopal, i-ar acoperi calitatea de «metec» prin naștere. Aceeași teorie insolită, la Eminescu! Chiar dacă i s’ar descoperi obârșia străină, opera, prin atitudine, e ro­mânească. Așadar criteriul specificită­ții, la Călinescu, e variabil, pusând loc arbitrarului, când origina e un că, când opțiunea (admisă oricărui strain). Rasismul se caracterizează tocmai prin exigența purității absolute, prin respingerea dotărilor, de orice procen­taj. Călinescu are însă slăbiciunea de a propune compromisului, pe terenul ca­re­­ l respinge în mod absolut. Ca un perfect rasist, denunță pericolul semit, în repetate rânduri, dar, ca un rasist șovăitor, până la urmă, crede în neefica­­citatea acestui pericol ! Românii, spune d-sa, au dreptul, ba chiar datoria să se apere împotriva emigranților. Dar dacă e așa, de ce ar admite o imigra­ție literară? Din considerente de ordin estetic? Atunci înseamnă că G. Căui­­pescu subordonează rasismul său, este­tismului. Intr’adevăr, rasismul trebue să apere puritatea autohtonă, împotriva oricărui element centrifugal, zice­ și es­tetism sau oricum altfel. Eroarea lui Călinescu aparține deci logicei transacționale, pe un teren care respinge orice transacț­ie. Adversarii săi nici nu vor să-l re­cunoască rasist, în consecința. Și, aci, fie-mi îngăduit să apreciez, au drep­tate, în strictă logică. • Rasismul e o doctrină politică, dar Călinescu crede, greșit, că poate fi o doctrină literară, compatibilă cu estetismul. Pretins fi­losof (acesta e bovarismul său), Căli­nescu nu este de­loc logician. Punctul nevralgic al rasismului său e deci de ordin logic. Nu vreau să-i fac ofensa, de a crede că e de altă natură, oportunistă. In­teligent cum este, ar fi reușit mai bine. ști P 1 O­ si­ești 8.00—neții: Deschi­derea emisiunii­ Marșuri (discuri); Radio-Jurnal (I.op. 2-a); Concert de fanfară română­-german; Radio­jurnal (I. p. 2-a); închiderea emi­siunii. 9.30. Ora religioasă: I. Transmi­sia serviciului religios de la Sf Pa­triarhie. II. Predică de pr. Protosin­­ghel Vasile Vasilache. 1950: Deschiderea emisiunii. 12.00: Jurat 1 în limba ucraineană. 12.10: Jurnal în limba rusă. 12.20: Muzică românească (disco) ; Sorocul executat de Taraful Luță Ioviță; Dete frunza, dete iarba (or­chestra Vasile Ju?îa, voce; Rodica Bujor); Sârbi­­ lu­i Jian Sibiceanu (orchestra J Sibiceanu). 12.30: Radio-Jurnal (11)1 Jurnal cultural și Poșta sătenilor. 12.50: Ora Ostașului. 13.50: Serviciul de știri germane. 14.00: Radio-Jurnal (IU). 14.20: Muzică Ploae de aur-vals variată-discuri: Serenada spaniolă de Waldteufel­ de Chaminade. Dans suedez de P. Graener. 14.30: Ora răniților. 15.30: Reportagii de pe front în limbi­ germană. 15.40: Ora Satului. 17.40- Universitatea Radio — Cic­ 4i­­ tul: «Străini celebri cari ne-au cu­noscut». W. Kotzebue de prof. I. V. Patrașcanu. 18.00: Muzică variată — Orchestra «Lucer.Tărul»: Ascher: Primăvara în pădurea vieneză-potpuriu; Dic­ker: Intermezzo; Melichar: Serena­da; Raul Lincke: Gavotă; Ketel­­bey: In grădina unui templu chine­zesc; Franz Lehar: Luxemburg­­vi.­ls. 18­45; 28 de ani de la prăbușirea lui Aurel Vlaicu de Victor Ion Popa. 19­00: Jurnal în limba italiană. 19­15: Jurnal în limba ucraineană. 19­30: Jurn­­l în limba turcă. 19­40: Jurnal în limba rusă. 1950: Serviciul de știri germane. 20­ 00: Radio-Jurnal (V). închiderea emisiunii. EMISIUNEA PENTRU STR­AIN­AT­ATE­A PE PO­STUL DE UNDE SCURTE DE 32,4 Semnal. 22.50: Emisiune în limba greacă. 23.00: Emisiune în limbi­,­ germană. Muzică (discuri). 23.20: Emisiune în limba italiană, (Muzică (discuri). 23.40: Emisiune în limba franceză. (Muzică (discuri). 24.00: Emisiune în limba engleză. (Muzică (discuri). 0.15: închiderea emisiunii. A apărut NO. SO din REVISTA UMORIȘTI CA PAC­ALA Director: Virgiliu Slăvescu VLLO! RADIO MOSCOVA A opta ediție specială CIȘMIGIUL de Publius Virgilius PACalus RADIO LONDRA Emisiune umoristică ALARMELE AERIENE 8 PAGINI PREȚUL CINCI LEI­­ 8 PAGINI ROȘII ATACĂ UN PICAJ de B. Ley PARASTASUL LIGEI NAȚIUNILOR ANECDOTE SOVIETICE mmmmm Luni­i Septembrie 1941 uș ATA ,prim­iMește tot ce frumos 'Am cunoscut odată la mare, o tânără — mereu îmbrăcată modest și puțin limbută — care fiecare răsărit și apus de soare o găsea pe faleză. E foarte normal să fii la mare și să admiri un răsărit sau un apus de soare, să pândești un răsărit de lună. De aceea, la în­ceput nu m'am mirat. Când însă a­m înțeles că nouei mele cunoștințe nu-i scăpa nici o întâlnire cu prima rază de soare care năvălea din orizontul mării dimineața, am înt­rebat-o curioasă. Ești pictoriță. M’a privit zâmbind și mi-a răspuns într’un târziu: —Nui sunt croitoreasă. Dar... — fiindcă simțea și ea nevoia unei motivări — îmi place tot ce e frumos și mă silesc să descoper fru­mosul, în tot ce văd, în tot ce aud... Iată un om cu adevărat fericit, mi-am­ spus: Ieită o fată reconfor­­tare îți poate da numai aspectul vieții sale simple... Dvs. doamnelor, care vă plângeți de monotonia existenții, care să nliilisiți mereu, care suntețic triste adesea fară cauză, încercați să le faceți Ca tămâ'a îndrăgostim de ră­săritul sf­erei a fi...­­i­­idiți-voi că atâtea lucruri pe care nici nu le observați, sunt țilbu de feermec și de frumusețe. Amintiți-vă că Maria Bashkirtseff, în ziua când și-a dat seama că e surdă, s’a gândit îndurerată că­ ea nu mai putea auzi ciocănitul ușor al picăturilor de ploaie care bat în geamuri... Când vă plângeți doamnelor că e timp urât, încercați de ascul­tați acest ciocănit măngălitor al ploii... MIORIȚA MUȘ­AT Vine toamna: iată aci modelul unui pardesiu pe cât de original pe atât de elegant. Gen sport, e totuși încheiat «bord » bord printr'un rând de nasturi dispuși într’un unghiu cu vârful în talie. Mânecile foarte largi, sunt strânse jos printr’o manșetă îngustă. Fără guler, cu două re­vere mici de pichet alb, astfel încât aceea care îl poartă (in cazul nos­tru Edith Oss), poate înoda cu grație la gât, un șal de lână într’un ton viu. A M­­­S LA PRÂNZ Tocăniță de purcel cu mămăli­­guță și salată de roșii. Friptură de purcel cu morcovi «glacees». Pepene verde. SEARA Ghiveciu cu carne și Salată de vinete. Toartă de prune. MORCOVI «GLACEES» Se aleg morcovi cruzi, rotunzi și mici (toți deopotrivă), se curăță și se pun pe foc într-o crăticioară de aramă (cu fundul gros) acoperin­­du-se cu apă sau cu următorul bu­lion: la 500 gr. morcovi, 40 gr. unt, un vârf de cuțit de sare și o lin­guriță de zahăr. Acoperiți oratița ,î l fierbeți pe un foc moale până ce sosul devine un sirop gros. întoarceți morcovii astfel ca sosul să-i cuprindă pe toate părțile. Când sunt gata, așe­zații pe farfuria de servit și dați-i ca garnitură la friptură.­ TORTA DE PRUNE Se poate prepara în două feluri* aluat obișnuit de tortă (cu drojdie de bere), care se dă la cuptor, după­ ce deasupra lui au fost întinse pru­nele curățate de sâmburi și tăiate în două sau în patru. Sau cu alua­tul copt deoparte, iar prunele fier­te întâi într’un sirop de zahăr. Când torta e aproape răcită se a­­șează peste ea prunele, apoi­ totul se acoperă cu două albușuri bătute spumă în care s’a pus vreo 100-125 gr. zahăr pudră și se lasă în­ cup­tor până ce se rumenește albușul- CUTIA CU SCRISORI Getta M.­Babadag. — Deși e încă prea timpurie o astfel de preocu­pare, cred că puteți împleti un fu­lar bărbătesc foarte frumos, dintr’o lână moale cu firul gros, în «punct de orez» (un ochiu pe fată, unul pe­­ dos..., și apoi rândul următor in­vers, unde era pe dos, îl faceți Pe față ș. a. m­. d. Anne-Marie. Loco. *— Petele de mucegai de pe o pânză de cort, se scot în felul următor: amestecați trei grame carbonat de amoniu, șapte grame sare de bucătărie și 00 gr. apă. Muiați petele în amestecul acesta, clătiți-le apoi cu apă cura­tă și lăsați foaia de cort să se usu­ce la soare. LILIAN­A-TÂRGO­VIȘTE. — Tâ­nară și îndurerată Liliana, sunt Cazuri în care dacă vorbești faci mai rău. La ce bun, să distrugi iluziile care ajută bieților muritori să trăiască. Poate te înșeli, n-o fi vorba de o lipsă de lealitate din partea lui. Ai răbdare și încredere, mai ales încredere — cu frumoasele idei pe care le ai despre căsnicie și cu să­­tbătoasele principii pe care ai vrea să-ți vezi clădită viața, meriți toa­tă fereirea pe care ți-o dorești. Aici numai răbdare, ești doar atât de tânără.. M. Azi la Roxy pSweraaÄ '­ntm CATCAMA MAÜZAM A LUI HENPI HATHAWAI MATINEU ORA 9 DIMINUATA yîm ÎS­­NG­U­R­A SALA BINE AE­RILITA SI RACOROAS^ WEmm FILM DE SPIONAJ §T Sky* !r$/T Jff V/AM WILLY BIRGEL LIDA BAAROVA Regia. KARL RITTER PROD. UFA #rtK ORITERlÖN RÖWÄNESC AZI MATINEU dela ora 9 dim. JURNAL românesc A. N. C. cu ultimele evenimente. D. A. reprez. incepe la orele­ 3-5-7 si 9 seara

Next