Viața, februarie 1942 (Anul 2, nr. 303-313)
1942-02-01 / nr. 303
Pag. 2-a r Stabilirea drepturilor la pensie ate Mizilor din actualul război Un comunicat al Ministerului Apărării Naționale Iloți cei ce au fost mobilizați și au contractat o infirmitate in timpul actualului războiu, datorită mijloacelor de luptă în armata de operațiuni sau în apărarea Zonei interioare, se vor adresa Comandamentelor Teritoriale, pe raza cărora domiciliază, pentru a fi examinați de către Comisiile Medicale Mixte. Cei ce vor fi clasați invalizi sau accidentați de războiu în serviciu ordonat, vor fi pensionați conform legei 794 din 4 Septembrie 1941. II. Urmașii ofițerilor activi ți de rezervă morți sau dispăruți în războiu, soția cu și fără copii, orfanii prin tutore și părinții lipsiți de mijloace de existența, vor adresa cererile de pensii, Ministerului Apărării Naționale, Direcția Personalului, conform modelului publicat în Monitorul Oficial Nr. 274 din 19 Noembrie pagina 7188, Md. ce a fost distribuit la toate autoritățile militare și administrative, împreună cu actele prevăzute în modelul de cerere. III. Urmașii subofițerilor activi și de rezervă și ai militarilor grade inferioare, (sergent, caporal, soldat) și ai funcționarilor publici, foști mobilizați ca subofițeri, sau grade inferioare, morți sau dispăruți în actualul războiu se vor adresa Cercurilor de Recrutare, cei ce domiciliază în municipii sau comune urbane și notarului comunal cei ce domiciliază în comunele rurale, unde vor găsi formulare tip de cereri de pensiune în mod gratuit. IV. Cererile privitor la pensiile de războiu 1916-1919 ale văduvelor grade inferioare și ale invalizilor grade inferioare, pentru o revizuire și reînscriere la pensie, se vor adresa Direcției Pensiilor Militare, Secția Grade Inferioare, din Ministerul Apărării Naționale, care le va cerceta și rezolva, conform legilor în vigoare. Pe muntele Boteanu din comn. Rucăr în cădere un buștean mutilează îngrozitor pe 4 muncitori BUCAR. 3#. — Pe muntele Boteanu ia punctul numit «Valea lui C» coe» proprietatea Obștei din Comuna Rucăr, unde în prezent se execută lucrările de exploatare, ale Cooperativei «FRAȚIA»,s ’a înregistrat o groaznică nenorocire, în următoarele împrejurări: Lucrătorii Nae Gherman în vârstă de 4t de ani, G. I. Ancu de 38 ani, Ion Alex. Tintoi de 34 ani și Niculae Gh., Ileana Bran Popa N'eă de 28 mii, toți din comuna Rucăr care formau echipa de primirea buștenilor la capătul canalului, conformându-se semnalului de încetare a ludului au pornit spre colibă, în sus pe canal. Prima echipă însă, nerespectând semnalul, a mai dat drumul pe canal încă la doi bușteni. In drumul lor vertiginos, buștenii au surprins pe canal pe cei 4 lucrători — pe cari i-a izbit puternic, mutilându-i îngrozitor. Toți patru sau ales cu grave fracturi la picioare, mâini, piept și cap. Cu foarte mare greutate au fost aduși și instalați în spitalul din localitate, unde d. mede I. Leonte le dă toate îngrijirile. Postul de jandarmi anchetează cazul. Activitatea Culturala la C. F. R. In cadrul activității culturale direcțiunea Asistentei C.F.R. inaugurează Duminică 1 Februarie al., ora 16.30, un ciclu de șezători culturale în Sala căminului școlar C. F. R. din strada Mănăstirea Curtea de Argeș nr. 25 (lângă Podul Grant). Programul va cuprinde O conferință, declamație,- -jem.iQ ■ i b c0 medie. , Intrarea si horii. bUPf. UN AN mslic. Plin de haz, cât și plin de înțelegere pentru toate lucrurile ce-i trec pe sub ochi, adună șoapte, strânge snoave, ticluește ca un bătrân hâtru altele și nu-și lasă ascultătorii să aștepte. Rămas cu noi aici, în mijlocul lipsurilor și al greutăților de orice fel, sau plecat peste Nistru și Bug, cu vitejii noștri ostași, ne-a descrețit frunțile, ne-a îmbujorat obrajii, ne-a alinat sufletele. Și nu-i lucru ușor, dacă ții seamă că și el «Păcală» a trecut prin greutăți mai înari decât noi, a întâmpinat piedici și a avut de sfărâmat multe bariere. Totuși, și-a știut stăpâni și ascunde nevoile pentru a aduce cuvântul de duh proaspă, în fiecare săptămână, apărând între noi ca un pine permanent pi’mienîi și îngrijit cu multă iscusință de neobositul său tată Virgil Slavescu Dospește în pagiile lui «Păcală» (pentru că nu e vorba decât de revista de humor ales ce-o aflăm în fiecare joi pe tejgheaua debitelor) duhul neîntrecut și leepuizat al tipului popular ce a dat o atât de permanentă amprentă spiritului românesc, acel Păcală pe care l-am întâlnit in paginile lui Dulfu, mai mare dercât multe mărimi din această țară. Pășind în al doilea an, revista «Păcală», pornește cu siguranța mea cititorilor de toate clasele și cu dârza hotărâre de a se așeza la masa fiecăruia, pentru a-i a-i alunga amărăciunile, a-i înlătura negurile de pe frunte și a-i strecura voioșia în suflet. Și va isbuti ”. «Păcală» a împlinit un an de existență. E tânăr, dar cât de copt la minte! Nu-i scapă nimic din ceea ce se întâmplă, zi de zi, sub cer. Și dorul lui de a reda tot ceea ce vede și aude est fan- Cartea actudutății internationale UN DECISIÎ AN de AL. CONSTANT De vânzare la toate librăriile T «l . *>puiin livizi din provincie ,pot trimite prin mandat poștal Pedresa Editurei «Eminescoi S % Ssvike Off, Str. stugne] Saîigrt' Nr. SI mm 0. Mii! [mlin in gândirea Europeni (Hans HartmannG Denkendes Europa) Acest articol ar putea fi tot atât de bine intitulat și poate cu mai mult contur: «nimeni nu este profet în țara lui». " " • Confirmarea acestui înțelept proverb n’o găsim pentru prima oară în fața noastră. Am fost în micul apartament atât de cald și primitor din str. Pitar Moș în care doi artiști își deapănă arta într’o rară armonie: D-na Cuclin, pictorița distinsă — și soțul d-sale compozitorul, muzicianul, teoreticianul. Trăim războiul în care nu se poate face afirmația: «inter arma silent nursae». Muzele inspiratoare nu mai au dreptul să lenevească și să apară numai în momentele de satisfacție și plenitudine. Dimpotrivă Dela Baude, Jukie și Rilke încoace, artistul mărturisește că munca în artă este tot atât de importantă ca în orice meserie, iar azi mai mult ca oricând, artistul este dator să lupte pentru afirmarea spiritualității țării sale. Prin ce permanență depășește un popor granița, dacă nu prin artiștii și gânditorii săi? Ca răspuns d. Cuclin îmi întinde o carte voluminoasă pe a cărei copertă citesc: «Hans Hartmann — Denkendes -Europa*. Europa gânditoare. In primul moment — mărturisesc cu jena — nu mi-am dat seama ce vrea să-mi dovedească amfitrionul, care, oricât de puțin l-ar cunoaște cineva, nu face un asemenea gest dintr’o mândrie sau deplasată satisfacție. Tocmai Încinsesem caetul simfoniei a 3-a din care primele două părți sunt terminate vorbisem de «Agamemnon» opera maestrului acceptată cu mulți ani înainte de juriul Operei Române, dar neînscenată încă, pentru ca autorul primului «Tratat de Estetică Muzicală» să vorbească despre teoria sa muzicală, după câte știu prima cu adevărat științifică și rațională, care depășește teoriile și interpretările Simpliste cum se face și azi încă în Academii, îmi dau seama că tot ce spune este profund logic, construit pe un sistem de gândire științifică, documentată. Dar este inutil să comentez eu"“Deschid cartea lui Hartmann la capitolul Artă și Filozofia Muzicii și citesc urimătoarele: «Motivul pentru care francezii mi au o filozofie muzicală este ușor de explicat: gândirea logică crar formulată în noțiuni, nu-și are locul în domeniul filozofiei muzicale. La fel se întâmplă și în celelalte țări latine, în Italia, Spania, Portugalia. Pretutindeni se face muzică, fără ca cineva să-și pună întrebarea de ce se face, ce însemnătate are și ce orizonturi metafizice bcul deschide muzica. Numai în România — ca o excepție — vom găsi o voce». Vorbind apoi de incapacitatea filozofiei engleze,prea practic orientată ca să ajungă la problema filozofiei muzica, de incapacitatea slavilor de a se ridica prin «Meditație la filozofia muzicii Hartmann ne arată lipsa acestei filozofii muzicale ca o neglijență a filozofiei care nu a ținut seamă de Nietsche, Schopenhauer și Wagner. Germania găsește un punct de plecare la Luther ale cărui considerații (Loh und Preis der himmlischen Kunst Muzica) asupra muzicei sunt clasice. După Schopenhauer principiul cunoașterii lumii este mai pur exprimat în muzică, Wagner consideră muzica (în special Tristan și Isolda) torța mântuitoare care vindecă pe om de nebunia acestei lumi, iar Nietsche, care pleacă de la acelaș principiu, ajunge la concluzia că muzica este tot mai mult expresia ființei și culturii naționale exprimată după el mai bine în muzica lui Bizet. Filozofia muzicii va trebui să țină seamă de Luther, Schopenhauer, Bethoven și Wagner, care sunt de acord că muzica este cea mai pură revelație a Sensului lumii. După ce-și exprimă nedumerirea că un eminent profesor, cunoscător de muzică și fin psiholog al sunetului, cum este Cărți Stumpf la Berlin nu a dat roade in domeniul filozofiei mizicei, Hartmann scrie la pag. 358 astfel: «Creația cea mai originală din Europa în filozofia muzicii o găsim în sistemul de gândire al românului Cuclin». In cotinuare Hartmann reproduce în întregime studiul d-lui Cuclin C Muzique, Art, (Science et Phiosofia) care ne da bazele unei discuții pentru problemele esențele ale filozofiei, muzicii. Fără îndoi^iurfîntâlni^artU cu un spirit mentel« constitujtive alte metafizicei». Și mai departe,și în timpurile noastre atât de îndepuitari de metafizică, realizarea lui Cuclin, ne dă o mare satisfacție. Să, Vezi gândul îndrăsneț care duce fre «înnemp Bethoven. Muzica este o revelilie mai mare decât înțelepciunea și filozofia. »respui perspective și orizonturi, care, se ocupă de ultima structură a existenței și de sensul creațiilor omenești din posibilitățile divine. De când a scris Schopenhauer capitolul 33 (La metafizica muzicii) al cărții sale «Lumea ca voință și reprezentare» nu multor spirite le-a fost îngăduit să dea o gândire atât de originală în această chestiune, ca aceea a lui Cuclin». In concluzia acestui capitol, Hartmann subliniază din nou: «încercarea considerabilă a romanului Cuclin poate fi o bună bază de discuție, întrucât se abține total de la un patos fals, încercând mai mult pe căile filozoficoștiințifice să recunoască formele pe care le scoate muzica din nesfârșita plenitudine a legilor cosmice». Această recunoaștere adusă unui creator român considerat ca «cea mai originală gândire europeană» nu rate un lucru de toate zilele. Pentru noi constitue o mare mândrie națională, și ar fi greu să mai adăugăm ceva in acest scurt articol la cele spuse de Hartmann. Dr. Petronela Negoșanu CALENDARI&iORIC vi eh și Jim. »ix thrrcut 31 Ianuarie 1655. — Trece,, în lumea veșnică Destitui fizician, matematician și flozof materialist francez Pierre Gassendi (n. 1592), devenit vestit prin atacurile sale îndrăznețe contra filozofiei lui Aristotel, Gassendi fiind unul din primii care a observat golul în filozofia acestui învățat , publică în 1624 o critică asupra lui Exercitationes paradoxiae adversus Aristotelem, prin care își formă mai mulți adversari, dar care ii atrase și atenția făcându-l cunoscut. Ca în focat adversar al lui Descartes, cu care avu ci discuțiuni, scrise contra acestuia două tratate, în care ia atitudine împotriva raționalismului cartesian, atacând mai cu seamă doctrina ideilor înăscute și criticând principiul «cogito ergo sum» al acestuia și susține că toate ideile noastre vin de la simțuri, prin experiență, unele imediat, altele mediate. De asemenea Combate cu motive puternice nebuniile mistice ale lui Robert Fludd și ale lui Marin. In 1645 la Paris, Gassendi. Ca profesor de matematici, extinse relațiunile sale cu savanții cei mai distinși că: Galileu, Kepler, Hobbes, Mersenne, Pascal, Sunwthele,Wayer și alții. Influențat de sceptici ca Epicur, Lucretius, Viores, Charron, Bruno, Galileu și alții devine important Prin ie tnoirea atomismului mecanism epicurean, pe care îl adaptează științelor naturale din timpul său, favorizând materialismul. In general preferă filozofia lui Epicur terminând lucrări de o erudiție admirabila pentru a restaura și reabilita aceartă doctrină atât de mult timp uitată și condamnată. Pentru a nu se certa cu biserica Gassendi, deși materialist și naturalistmecanicist, admite drept cauză primă a atomilor și a mișcării pe Dumnezeu, ca o rațiune imaterială nemuritoare. Totuși admite și verosimilitatea teoriei lui Copernic: alături de părerea comună asupra stării liniștite a pământului. Gassendi formă o doctrină a lui aparte: un fel de electism (a alege tot ce e mai bun în doctrinele diferitelor sisteme) care avea ca bază experiența. Excepția morală a lui Gassendi este un enomonism etic, înrudit cu cel epicureiin. Savarit universal, s'a distins in acelaș timp ca filosof, fizician, matematician, astronom,,, istoric, anticar, dar mai cu seamă a devenit vestit ca filozof. Lui Gassendi i se datoresc mai multe lucrări de astronomie, făcând descoperiri importante în domeniul acestei științe și scriind excelente biografii despre Tokkografie, Copernic, Peyresc și alții. Toate operele sale, cu viața sa, au fost adunate și tipărite la Lyon în 6 volume (1658). Bernier a făcut o excelentă prescurtare a doctrinei sale. Moliere și Bachaumont primiseră leiții dein Gassend, TRANDAFIRMAȚIA SIRIAN C ,, ';iHuța SjtisliU“ Id V i vilii in seara de 14 ianuarie a. c. a avut loc pe a doua scena a Burgtheatr-ului, Akademietheater din Viena premiera comediei reputate a d-lui Ion Sân-Giorgiu Lutinca bevastita, rolurile principale fiind interpretate de cunoscuții și valoroșii artiști ai Burgului Maria Eiss și Hermann Thimig. Ceea ce a dat spectacolului un arac ier sâmbatoiesc, a fost admirabila punere in senă în stil românesc, datorită registrului Paul von Zeska și pictorului decorator Pirehau. Cortina, care reprezenta un covor românesc, mobila, covoarele, picturile și costumele au dat dm caracter auto&otic spectacolului românesc, care a impresionat adânc selectul public de la premieră. Succesului strălucit de premieră i-a urmat îndată după aceea o nouă consacrare a miticei dramatice vieneze, care vorbește în termeni elogioși de d. Sân Giorgiu: «Poetul român atât .de remarcabil și prin grija acordată literaturei germane. După acest răsunător succes, care a deschis o lungă serie spectacolelor de la Akademietheater, Burghteatrul a înscris în repertorul său comedia d-lui Ion Sân- Giorgiu, Timon 11, care va vedea lumina rampei în stagiunea viitoare. NOTE A apărut nr. 55 din revista «EPIGRAMA» cuprinzând acelaș umor sănătos, dueluri pigramatice senzaționale. Celebra Frusinica Brânzei despre filmul american. 12 pagini 6 lei. A apărut „MAREA NOASTRA PENTRU TINERET”, de sub conducerea d-lui comandor Aurel Negțulescu, pe luna Ianuarie, cu următorul interesant cuprins: început de an, de L. A. R.; Reportaje de război, de Gr. Teodorescu și N. E. Vârtosu; Din aspectele mării, de camiral C- Negru; Noutăți de pretutindeni, de Spicuitor; Scrisoarea marinarului, de K. P. Epureanu; A. B. C. marinăresc, de Moș Nostromo; Camapania elevilor cu Mircea, de aspirantă Metz M. Dan; Cu „Steaua” în America, de Moș Delamare; Vasul fantomă, de Leonid Petrescu; Un canoe cu fundul plat, de T. Nineaca și o pagină consacrată nouilor membri juniori. Duminica 1 Febr. 1942 CONSFERSINȚE Asociația Scriitorilor Militari Români, urmând ciclul destinului permanent al apărării naționale, anunță pentru Duminecă, 1 Februarie, ora 11 dim., conferința d-lui general G. Dalleja despre: «Războiul sfânt al României contra Rusiei bolșevice». Conferința în sala «Dalles». Intrarea liberă. 9 la fiecare Marți la ora 19,15 la sediul Central (Calea Victoriei 196) se ține un curs asupra filosofiei lui Gianbattista Vco, predat de d. prof. Giovanni Villa. Cursul va fi de caracter exegetic cu scopul de a difuza cunoașterea directă a operelor lui Gianbattista Vico, Lecția viitoare va avea îoc Marți 3 Februarie, 9 Duminică 1 Februaria V ora 5 p. m. d-1 Ing. St. lith&eseu,’ I președintele A. G. I. JL-ului, va vorbi la Ateneul Runtu despre: «Teehnica și civilizația, (Cu proecțiuni). Intrarea liberă. 9 La Universitatea Ateneului ■ Român, în ciclul «Tre mar» figuri contemporane», d-l yedeaer Ion Zamfirescu va vorbi a tiz», la ora & s. a., despre Octavian Goga, BAMAHI RIOZITAIT Seneca, vestitul filozof roman (2—66 d. H.) pomenește că pe vremea lui, femeile purtau până la perle la fiecare ureche și atât trei de costisitoare, că cea mai mică făcea o avere frumoasă. Nikolaus von Cues, cel dintâi filozof al epocii noi, a recunoscut mult timp înaintea lui Copernic că pământul nostru e o planetă care se mișcă. Fraza lui Meister Lehart «se poate din nou spune că lumea este eternă» i s-a părut nesigură și de aceea a scris la marginea ei «care» adică «precauție». In afară de benzina sintetică obținută din cărbuni, consilierul german de stat Franz Fischer a isbutit un amestec absolut sinonim obținut din acid carbonic și hidrogen electrolitic, precum și din folosirea materiei vegetale, sistemul planetar ©«te fără lacimasă. In Islanda există isvor» de apă caldă împrejurul locațit&IM Reykjawiek. Cu ajutorul a?■*..», »pe «n locuitor a reușit să r*--»iite*® banane, într’o seră, und« »ințiv» acest pom tropical. * Cea mai frumoasă din Saturn, planeta cea mai sbudată și cea mai magnifică. Un haod misterios de 67.646 kilometri Ai lorgrantează la o distanță 4L« 14.866 km. de suprafața neuroasă a lui Saturn și înconjoară acest gob gigant, de aproape 813 ori mai iu«"» decâte pământul. La unele popoare veekî, «cuvântul OM indica numărul 54, deoarece omul are și mâini și la picioare di degete. * s.afir Comisia pentru numiri și încadrări a personalului din ministerul Finanțelor Se constitu comisunea centrală de propuneri pentru numiri înÂ,tîntări și transferări a Ministerului de Finanțe, cu următoarea compunere: Președinte: d l lt.-col. dr. V. Emanoil, secretar general la Ministerul de Finanțe, președinte titular, D-l Vasile Vasiliu, director general al Casei de Depuneri și Consemnatari, președinte supleant. Membri: D-1 Ion Al. Petrescu, directorul personalului, membru titular, D-1 Gheorghe G. Voiculescu, subdirector la Direcțiunea personalului, ca supleant al directorului personalului. D-l Eugen Dragomirescu, directorul Casei de credit, economii și asistență a funcționarilor Ministerului de Finanțe, membru titular, în calitate de director tras la sorți. D-l ing. Petre Petrică, directorul vămilor, ca supleant al directorulu tras la sorți. D-l Popescu N. Gheorghe, șef de secție cu o gradație de la Direcțiunea personalului, va îndeplini funcțiunea de secretar al acestei comisiuni. * Se constituie în conformitate cu prevederile art. 113 din Codul funcționarilor publici, comisiunea de propuneri pentru numiri, înaintări și transferări a Ministerului de Finanțe, având competință pentru transferări, detașări și contestații, asupra avansărilor funcționarilor, până la gradul de șef de secție inclusiv, precum și pentru numirea Și înaintarea personalului de serviciu. Această comisiune va avea următoarea compunere Președinte: d. Ion Al. Petrescu, directorul personalului, președinte titular. D-l ing. Virgil Ionescu, subdirector la Oficiul Central de Licitații, președinte supleant. Membri: D-l Artopolescu Marin, subdirector la Direcțiunea văui dar, membru titular, D-1 Cojocaru Ilie, subdirector la Direcțiunea contribuțiiior directe, membru supleant. D-1 Rudu Eugen, subdirector la Direcțiunea contribuțiilor directe, membru titular. D-1 Nagâț Dumitru, subdirector la Direcțiunea timbrul«», membru supleant. D-l Popescu N. Gheorghe, șef de secție cu o gradație de la Direcțiunea personalului, va îndeplini funcțiunea de secretar al acestei comisiuni. Teatrul Municipal „I. L. Caragiale“ Teatrul Municipal «I. L. Caragiale», reprezintă azi in matineu ]a ora 3, inepuizabilul suces «PAPA SE LA STRUEȘTI» , cu d. V. Maximilian, in fruntea distribuției. Seara la orele 8.30 «SOȚUL IDEAL» celebra Piesă de Oscar Wilde, cu o distribuție strălucită, în frunte cu d-pii: Tony Buandra, A. Pop Marțian,Gh. Sion, Puia Botoșescu, D. Urlățeanu, R. Niculescu și d-nele: R. Hangu, Marietta Anca, Elvira Petreanu, Sil»ia Colberti și Mari«. Mohor. CAPRA CU TREI IEZI, noua lucrare a d-lui prof. Alexandru Zirrape se reprezintă în actuala stagiune a Operei Române, scoate la iveală un nou gen de muzică scenică, care s’ar putea intitula: «fabula lirică». Intr'adevăr aci nu e vorba numai de un basm muzical pentru copiide o operă în genul lui «Hansel și Gretel de Humperdinck, sau de basmele ruse ca Snegu'așca și Cocoșul de aur, transpuse în opere muzicale de Rimsky-Korsakov și în care elementul fantastic predomină, ci cunoscutul basm românesc, povestit cu măestrie de Creangă, în care cunoscutul basm românesc, povestit ,umanul predomină, e luat drept pretext pentru a scoate o fabulă și o satiră în acelaș timp, ironizânduse ușor și cu finețe diferite moravuri din epoca noastră, precum și unele proaste obiceiuri orășănești de la noi în țară. Astfel «bonituri simud, conversațiile de salon în care se pine; românească, parvenitismul, foștii politicieni, diplomația, discursurile la banchete, etc, etc. In text cât și în muzică, elementul didactic joacă un rol însemnat Satira începe cu prologul ursului și tot basmul muzical e împresurat de ironii, iar opera termină — cum se cuvine unei fabule — cu morala, după care se desfășoară însă, pe ritmuri populare românești, cel mai sugestiv balet, ce se poate închipui Trebue relevat de la început importanța pe care o are, în această fabulă lirică, ultimul act, care are o putere de evocare și un pitoresc neîntrecut De la primele strofe ale corului care cântă un cântec bătrânescu de petrecere cu lăutari, — căci e vorba de un ospăț la iarbă verde — se creiază o atmosferă specific românească, ce evocă pitorescul țării și tot sufletul neamului. Puterile de evocare ale muzicei sunt uneorilese; e deajuns o frază melodică și un accent pentru a reda totul, ceea ce cuvintele nu pot spune. Trei ritmuri de joc în gen popular, abil conduse și frumos orchestrate, pe care se desfășoară baletul de animale și apoi, ca încheiere, o frântură din acelaș cor, atât de bine venită, aduc întregei opere o apoteoză magistrală, care te transpune și te înalță în afară de acest ultim act —, în care autorul folosește cu multă dibăcie muzica populară românească într'un sens mult mai potrivit și mai apropiat sufletului nostru, adică în cântec coral și în muzică de joc, decât prin înserarea de motive populare în lucrări simfonice și în muzică de cameră, — trebue să ne oprim un moment și asupra paginilor muzicale originale mai însemnate ale acestei opere. Astfel trebue să relevăm mai întâiu «prologul ursului», apoi triourile iezilor și sketch-ul caprei cu 3 iezi din actul I; duiosul preludiu la actul II; cântecul de durere al caprei, povestirea basmului cu baletul puricilor și reușitul qvaitet vocal cu care sfârșește actul II; discursul lupului la ospăț, din actul III; etc. Din punct de vedere dramatic, lucrarea e foarte bine gândită și frumos condusă de autor, cu oarecare precipitare în terminarea basmului, pentru a face loc baletului fantastic și apoteozei finale, pagini de muzică pură. De aei se poate deduce necesitatea inerentă a unui compozitor muzical de a se depăși ca autor muzical, când «I este totodată și autor dramatic. Cazul lui R. Wagner e tilie în acest sens, când avea de înfruntat greutățile ce se iveau la transpunerea muzicală a unor texte mult prea lungi, pe care el însuși și le creiase și la care nu înțelegea să renunțe. Trebue să menționăm frumoasa punere în scenă făcută de pictorul Victor Feodorov, cu decoruri foarte bine potrivite și costume de animale ingenios studiate, precum și de d. regizor P. V. Cottescu, care a condus cu iscusință jocul și mimica animalelor și toată coreografia finală, rușind a reda de minune atmosfera românească a basmului lui Creangă. Foarte nimerită și ideea de a îmbrăca animalele în costume naționale, care se încadrează pericol cu tot restul. Cât despre baleturile conduse de d-ra Floria Gapsali nu se pot spune decât cele mai bune cuvinte de laudă, cele trei balete, al țapilor, al urșilor și al bezelor, din actul 111, sunt foarte frumos imaginate. Toate artele și -i dat mâna pentru realizarea acestei opere românești originale. Orchestra condusă cu râvnă și însuflețire de maestrul J. Bobescu este din ce în ce mai bine pusă la punct. Vocile au fost bine studiate de la început și ansamblurile vocale foarte bine realizate. In frunte cu d-na Maria Sejina, în rolul caprei rol foarte înțelept și bine studiat. Deasemenea d-șoarele Arax Sallngian, Nella Dimitriu și Floriea Popovici, în rolurile iezilor, foarte bine redate. De remarcat d-ra Lisette Dimatu rolul Vulpei și d. Enăceanu in ruilul ursului, cu dicțiunea cea mai limpede dintre toți. In rolul lupului e de preferat ca dicțiune și intonație d. Păun, deși d. Teofanescu are o voce de bas mult mai impresionantă pentru acest rol. Rolul vulpoiului este bine jucat atât de d. Oprișan, cât și de d. C. Niculescu Corul,condus de d. Ivalibiu, foarte bine. In concluzie, «Capra cu trei iezi» este o operă care te recreaza, te dispune și te întărește sufletește. Pobabil că această «fabulă muzicală» va face serie, întrucât nu cum am spus neai înainte, un simeplu basm muzeal fără importanță, scris numai și numai pentru copil și așa cum greșit s’a crezut în public la’nceput Despre însemnătatea acestei opere pentru literatura muzicală românească, desigur, se vor scrie multe mai târziu. a. G. Capra cu trei iezi Operă în 3 acte de d. AL. ZIRRA