Viața, februarie 1942 (Anul 2, nr. 303-313)

1942-02-01 / nr. 303

Pag. 2-a r Stabilirea drepturilor la pensie ate Mizilor di­n actualul război Un comunicat al Ministerului Apărării Naționale I­­loți cei ce au fost mobilizați și au contractat o infirmitate in timpul actualului războiu, dato­rită mijloacelor de luptă în ar­mata de operațiuni sau în apă­rarea Zonei interioare, se vor a­­dresa Comandamentelor Terito­riale, pe raza cărora domiciliază, pentru a fi examinați de către Comisiile Medicale Mixte. Cei ce vor fi clasați invalizi sau accidentați de războiu în ser­viciu ordonat, vor fi pensionați conform legei 794 din 4­ Septem­brie 1941. II. Urmașii ofițerilor activi ți de rezervă morți sau dispăruți în războiu, soția cu și fără copii, orfanii prin tutore și părinții lipsiți de mijloace de existența, vor adresa cererile de pensii, Mi­­nisterului Apărării Naționale, Direcția Personalului, conform modelului publicat în Monitorul Oficial Nr. 274 din 19 Noembrie pagina 7188, Md. ce a fost distri­buit la toate autoritățile militare și administrative, împreună cu actele prevăzute în modelul de cerere. III. Urmașii subofițerilor activi și de rezervă și ai militarilor gra­de inferioare, (sergent, caporal, soldat) și ai funcționarilor pu­blici, foști mobilizați ca subofi­țeri, sau grade inferioare, morți sau dispăruți în actualul războiu se vor adresa Cercurilor de Re­crutare, cei ce domiciliază în mu­nicipii sau comune urbane și no­tarului comunal cei ce domicilia­ză în comunele rurale, unde vor găsi formulare tip de cereri de pensiune în mod gratuit. IV. Cererile privitor la pensii­le de războiu 1916-1919 ale vă­duvelor grade inferioare și ale invalizilor grade inferioare, pen­tru o revizuire și reînscriere la pensie, se vor adresa Direcției Pensiilor Militare, Secția Grade Inferioare, din Ministerul Apă­rării Naționale, care le va cerceta și rezolva, conform legilor în vi­goare. Pe muntele Boteanu din comn. Rucăr în cădere un buștean mutilează îngrozitor pe 4 muncitori BU­CAR. 3#. — Pe muntele Botea­­nu ia punctul numit «Valea lui C» coe» proprietatea Obștei din Co­m­­una Rucăr, unde în prezent se exe­­c­u­tă lucrările de exploatare, ale Cooperativei «FRAȚIA»,s ’a înregis­trat o groaznică nenorocire, în ur­mătoarele î­mprej­u­răr­i: Lucrătorii Nae Gherman în vâr­stă de 4t­ de ani, G. I. Ancu de 38 ani, Ion Alex. Tintoi de 34 ani și Nicu­­lae Gh., Ileana Bran Popa N'eă de 28 mii, toți din comuna Rucăr care formau echipa d­e primirea bușteni­lor la capătul­ canalului, conformân­­du­-se semnalului de încetare a lu­dului au pornit spre colibă, în sus pe canal. Prima echipă însă, nerespectând semnalul, a mai dat drumul pe ca­nal încă la doi bușteni. In drumul lor vertiginos, buștenii au surprins pe canal pe cei 4 lucrători — pe cari i-a izbit puternic, mutilându-i îngro­zitor. Toți patru sau ales cu grave fra­cturi la picioare, mâini, piept și cap. Cu foarte mare greu­tate au fost aduși și insta­lați în spitalul din localitate, unde d. med­e I. Leonte le dă toate îngriji­rile. Postul de jandarmi anchetează cazul. Activitatea Culturala la C. F. R. In cadrul activității culturale direcțiunea Asistentei C.F.R. inau­gurează Duminică 1 Februarie a­l., ora 16.30, un ciclu de șezători culturale în Sala căminului școlar C. F. R. din strada Mănăstirea Curte­a de Argeș nr. 25 (lângă Po­dul Grant). Programul va cuprinde O confe­rință, declamație,- -jem­.iQ ■ i b c0 medie. , Intrarea si horii. bUPf. UN AN m­slic. Plin de haz, cât și plin de înțelegere pentru toate lucrurile ce-i trec pe sub ochi, adună șoap­te, strânge snoave, ticluește ca un bătrân hâtru altele și nu-și lasă ascultătorii să aștepte. Rămas cu noi aici, în mijlocul lipsurilor și al greutăților de ori­ce fel, sau plecat peste Nistru și Bug, cu vitejii noștri ostași, ne-a descrețit frunțile, ne-a îmbujo­rat obrajii, ne-a alinat sufletele. Și nu-i lucru ușor, dacă ții sea­mă că și el «Păcală» a trecut prin greutăți mai înari decât noi, a întâmpinat piedici și a avut de sfărâmat multe bariere. Totuși, și-a știut stăpâni și ascunde ne­voile pentru a aduce cuvântul de duh proaspă­, în fiecare săp­tămână, apărând între noi ca un pine permanent pi’mi­enîi și în­­­grijit cu­ multă iscusință de neo­bositul său tată Virgil Slave­scu Dospește în pagiile lui «Pă­cală» (pentru că nu e vorba de­cât de revista de humor ales ce-o aflăm în fiecare joi pe tejgheaua debitelor) duhul neîntrecut și le­­epuizat al tipului popular ce a dat o atât de permanentă am­prentă spiritului românesc, acel Păcală pe care l-am întâlnit in paginile lui Dulfu, mai mare der­cât multe mărimi din această țară. Pășind în al doilea an, revista «Păcală», pornește cu siguranța mea cititorilor de toate clasele și cu dârza hotărâre de a se așe­za la masa fiecăruia, pentru a-i a-i alunga amărăciunile, a-i înlă­tura negurile de pe frunte și a-i strecura voioșia în suflet. Și va isbuti ”. «Păcală» a împlinit un an de existență. E tânăr, dar cât de copt la minte! Nu-i scapă nim­ic din ceea ce se întâmplă, zi de zi, sub cer. Și dorul lui de a reda tot ceea ce ved­e și aude est fan- Cartea actudutății internationale UN DECISIÎ AN de AL. CONSTANT De vânzare la toate librăriile T­ «l . *>puiin livizi din provincie ,pot trimite prin mandat poștal Pe­­­dresa Edi­turei «Eminescoi S­ % Ssvik­e Off, Str. stugne] Saîigrt' Nr. SI m­m 0. Mii! [mlin in gândirea Europeni (Hans HartmannG Denkendes Europa) Acest articol ar putea fi tot­ atât de bine intitulat și poate cu mai mult contur:­ «nimeni nu este profet în țara lui». " " • Confirmarea acestu­i înțelept proverb n’o găsim pentru prima oară în­­ fața noastră. Am fost în micul apartament atât de cald și primitor din str. Pitar Moș în care doi artiști își deapănă arta într’o rară armonie: D-na Cuclin, pictorița distinsă — și soțul d-sale compozitorul, muzicianul,­ teoreticianul. Trăim războiul în care nu se poate face afirmația: «inter arma silent nur­­sae». Muzele inspiratoare nu mai au dreptul să lenevească și să apară nu­mai în momentele de satisfacție și plenitudine. Dimpotrivă­ Dela Baude, Jukie și Rilke încoace, artistul mărtu­risește că munca în artă este tot atât de importantă ca în orice meserie, iar azi mai mult ca oricând, artistul este dator să lupte pentru afirmarea spi­ritualității țării sale. Prin ce permanență depășește un popor granița, dacă nu prin artiștii și gânditorii săi? Ca răspuns d. Cuclin îmi întinde o carte voluminoasă pe a cărei copertă citesc: «Hans Hartmann — Denkendes -Europa*. Europa gânditoare. In primul moment — mărturisesc cu jena — nu mi-am dat seama ce vrea să-mi dovedească amfitrionul, care, ori­cât de puțin l-ar cunoaște cineva, nu face un asemenea gest dintr’o mândrie sau deplasată satisfacție. Tocmai În­cinsesem caetul simfoniei a 3-a din ca­re primele două părți sunt terminate vorbisem de «Agamemnon» opera ma­­estrului acceptată cu mulți ani înain­te de juriul Operei Române, dar ne­­înscenată încă, pentru ca autorul pri­mului «Tratat de Estetică Muzicală» să vorbească despre teoria sa muzica­lă, după câte știu prima cu adevărat științifică și rațională, care depășește teoriile și interpretările Simpliste cum se face și azi încă în Academii, îmi dau seama că tot ce spune este profund logic, construit pe un sistem de gând­ire științifică, documentată. Dar este inutil să comentez eu"“Des­chid cartea lui Hartmann la capitolul Artă și Filozofia Muzicii și citesc ur­­im­ătoarele: «Motivul pentru care fran­cezii mi au o filozofie muzicală este ușor de explicat: gândirea logică crar formulată în noțiuni, nu-și are locul în domeniul filozofiei muzicale. La fel se întâmplă și în celelalte țări latine, în Italia, Spania,­­ Portugalia. Pretutin­deni se face muzică, fără ca cineva să-și pună întrebarea de ce se face, ce însemnătate are și ce orizonturi meta­fizice bcul deschide muzica. Numai în România — ca o excepție — vom găsi o voce». Vorbind apoi de incapacitatea filozofiei engleze,­­prea practic orienta­­tă ca să ajungă la problema filozofiei muzica, de incapacitatea slavilor de a se ridica prin «Med­itație la filozofia muzicii Hartmann ne arată lipsa aces­tei filozofii muzicale ca o negli­jență a filozofiei care nu a ținut seamă de Nietsche, Schopenhauer și Wagner. Germania găsește un punct de ple­care la Luther ale cărui considerații (Loh und Preis der himmlischen Kunst Muzica) asupra muzicei sunt clasice. După Schopenhauer principiul cunoașterii lumii este mai pur expri­mat în muzică, Wagner consideră mu­zica (în special Tristan și Isolda) torța mântuitoare care vindecă pe om de ne­bunia acestei lumi, iar Nietsche, care pleacă de la acelaș principiu, ajunge la concluzia că muzica este tot mai mult expresia ființei și culturii na­­ționale exprimată după el mai bine în muzica lui Bizet. Filozofia muzicii va trebui să țină seamă de Luth­er, Schopenhauer, Betho­­ven și Wagner, care sunt de acord că muzica este cea mai pură revelație a Sensului lumii. După ce-și exprimă nedumerirea că un eminent profesor, cunoscător de muzică și fin psiholog al sunetului, cum este Cărți Stumpf la Berlin nu a dat­ roade in domeniul filozofiei m­izi­cei, Hartmann scrie la pag. 358 astfel: «Creația cea mai originală din Euro­pa în filozofia muzicii o găsim în sis­temul de gândire al românului Cu­clin». In cotinuare Hartmann reprodu­­ce în întregime stud­iul d-lui Cuclin C Muzique, Art, (Science et Phiosofia) care ne da b­azele unei discuții pentru problemele esențele ale filozofiei, mu­zicii. Fără îndoi^iurfîntâlni^artU cu un spirit mentel« constitujtive alte metafizicei». Și mai departe,și în timpurile noastre a­­tât de în­depuitari de metafizică, reali­zarea lui­­ Cuclin, ne dă o mare satisfac­ție. Să, Vezi gândul îndrăsneț care duce fre «înn­emp Bethoven. Muzica este o revelilie m­­ai mare decât înțelepciunea și filo­­zofia. »re­spui perspective și orizonturi, care, se ocupă de ultima structură a e­­xistenței și de sensul creațiilor ome­­­nești din posibilitățile divine. De când a scris Schopenhauer capitolul 33 (La metafizica muzicii) al cărții sale «Lu­mea ca voință și reprezentare» nu multor spirite le-a fost îngăduit să dea o gândire atât de originală în a­­ceastă chestiune, ca aceea a lui Cu­clin». In concluzia acestui capitol, Hart­mann subliniază din nou: «încercarea considerabilă a romanului Cuclin poa­­te fi o bună bază de discuție, întrucât se abține total de la un patos fals, în­cercând mai mult pe căile filozofico­­științifice să recunoască formele pe care le scoate muzica di­n­ nesfârșita plenitudine a legilor cosmice». Această recunoaștere adusă unui creator român considerat ca «cea mai originală gândire europeană» nu rate un lucru de toate zilele. Pentru noi constitue o mare mândrie națională, și ar fi greu să mai adăugăm ceva in­ a­­cest scurt articol la cele spuse­­ de Hartmann. Dr. Petronela Negoșanu CALENDAR­­I&iORIC vi eh și Jim. »ix thrrcut 31 Ianuarie 1655. — Trece,, în lumea veșnică Destitui fizician, matemati­cian și flozof materialist francez Pierre Gassendi (n. 1592), devenit ves­tit prin atacurile sale îndrăznețe con­tra filozofiei lui Ar­ist­otel, Gassendi­­ fiind unul din primii care a observat golul în filozofia acestui învățat , publică în 1624 o critică asu­­pra lui Exercitationes paradoxiae ad­­versus Aristotelem, prin care își­ formă mai mulți adversari, dar care ii atrase și atenția făcân­du-l cunoscut. Ca­­ în­ focat adversar al lui Descartes, cu care avu ci­ discuțiuni, scrise contra aces­tuia două tratate, în care ia atitudine împotriva raționalismului cartesian, atacând mai cu seamă doctrina ideilor înăscute și criticând principiul «cog­ito ergo sum» al acestuia și susține că toa­­te ideile noastre vin de la simțuri, prin experiență, unele imediat, altele me­diate. De asemenea Combate cu motive puternice nebuniile mistice ale lui Ro­bert Fludd și ale lui Marin. In 1645 la Paris, Gassendi. Ca pro­­fesor de matematici, extinse relațiuni­­le sale cu savanții cei mai distinși că: Galileu, Kepler, Hobbes, Mersenne, Pascal, Sunwthe­le,Wayer și alții. Influențat de sceptici ca Epicur, Lucretius, Viores, Charron, Bruno, Ga­­lileu și alții devine important Prin ie­ tnoirea atomismului mecanism epicu­rean, pe care îl adaptează științelor naturale din timpul său, favorizând materialismul. In general preferă filo­zofia lui Epicur terminând lucrări de o erudiție adm­irabila pentru a restau­ra și reabilita aceartă doctrină atât de mult timp uitată și condamnată. Pentru a nu se certa cu biserica Gassendi, deși materialist și naturalist­­mecanicist, admite drept cauză primă a atomilor și a mișcării­ pe Dumnezeu, ca o rațiune imaterială nemuritoare. Totuși admite și verosimilitatea teo­riei lui­­ Copernic: alături de părerea comună asupra stării liniștite a pă­­mântului. Gassendi formă o doctrină a lui aparte: un fel de electism­ (a alege tot ce e mai bun­ în doctrinele diferi­telor sisteme) care avea ca bază expe­riența. Excepția morală a lui Gassendi este un enomonism etic, înrudit cu cel epi­­cureii­n. Savarit universal, s'a distins in ace­­laș timp ca filosof, fizician, matemati­cian, astronom,,, istoric, anticar, dar mai cu seamă a devenit vestit ca filo­zof. Lui Gassendi i se datoresc mai multe lucrări de astronomie, făcând descoperiri importante în domeniul a­­cestei științe și­ scriind excelente bio­grafii despre Tokko­grafie, Coper­nic, Peyresc și alții. Toate operele sale, cu viața sa, au fost adunate și tipărite la Lyon în 6 volume (1658). Bernier a fă­cut o excelentă prescurtare a doctrinei sale. Moliere și Bachaumont primiseră leiții dein Gassend, TRANDAFIR­MAȚI­A SIRIAN C ,, ';iHuța SjtisliU“ Id V i vilii in seara de 14 ianuarie a. c. a avut loc pe a doua scena a Burg­­theatr-ului, Akademietheater din Viena premiera comediei repu­tate a d-lui Ion Sân-Giorgiu L­u­­tinca bevastita, rolurile princi­pale fiind interpretate de cunos­cuții și valoroșii artiști ai Bur­­gului Maria Eiss și Hermann Th­imig. Ceea ce a dat spectacolului un a­r­ac ier sâm­batoiesc, a fost ad­mirabila punere in s­enă în stil românesc, datorită registrului Paul von Zeska și pictorului de­corator Pirehau. Cortina, care reprezenta un covor românesc, mobila, covoarele, picturile și costumele au da­t dm caracter auto&otic spectacolului românesc, care a impresionat adânc selec­tul public de la premieră. Succesului strălucit de pre­mieră i-a urmat îndată după a­­ceea o nouă consacrare a miti­cei dramatice vieneze, care vor­bește în termeni elogioși de d. Sân Giorgiu: «Poetul român atât .de remarcabil și prin grija acor­dată literaturei germane. După acest răsunător succes, care a deschis o lungă serie spec­tacolelor de la Akademietheater, Burghteatrul a înscris în reper­­torul său comedia d-lui Ion Sân- Giorgiu, Timon 11, care va ve­dea lumina rampei în stagiunea viitoare. NOTE A apărut nr. 55 din revista «EPI­GRAMA» cuprinzând acelaș umor sănătos, dueluri pigramatice­ sen­zaționale. Celebra Frusinica Brânzei des­pre filmul american. 12 pagini 6 lei. A apărut „MAREA NOASTRA PENTRU TINERET”, de sub con­ducerea d-lui comandor Aurel Ne­­gțulescu, pe luna Ianuarie, cu ur­mătorul interesant cuprins: început de an, de L. A. R.; Re­portaje de război, de Gr. T­eodore­­scu și N­. E. Vârtosu; Din aspec­tele mării, de c­­amiral C- Negru; Noutăți de pretutindeni, de Spicui­­tor; Scrisoarea marinarului, de K­. P. Epureanu; A. B. C. marinăresc, de Moș Nostromo; Camapania ele­vilor cu Mircea, de aspirant­ă Metz M. Dan; Cu „Steaua” în America, de Moș Delamare; Vasul fantomă, de Leonid Petrescu; Un canoe cu fundul plat, de T. Nineaca și o pa­gină consacrată nouilor membri ju­niori. Duminica 1 Febr. 1942 CO­NS­FERSIN­ȚE Asociația Scriitorilor Militari Români, urmând ciclul­­ destinului permanent al apărării naționale, a­­nunță pentru Duminecă, 1 Februa­rie, ora 11 dim., conferința d-lui general G. Dalle­ja despre: «Războiul sfânt al României con­­tra Rusiei bolșevice». Conferința în sala «Dalles». Intra­rea liberă. 9 la fiecare Marți la ora 19,15 la sediul Central (Calea Victoriei 196) se ține un curs asupra filosofi­­ei lui Gianbattista V­co, predat de d. prof. Giovanni Villa. Cursul va fi de caracter exegetic cu scopul de a difuza cunoașterea directă a operelor lui Gianbattista Vico, Lecția viitoare va avea îoc Marți 3 Februarie, 9 Duminică 1 Februaria V ora 5 p. m. d-1 Ing. St. lith&eseu,’ I președintele A. G. I. JL-ului, va­­ vorbi la Ateneul R­­untu despre:­­ «Teehnica și civilizația­, (Cu proec­­ț­i­uni). Intrarea liberă. 9 La Universitat­ea Ateneului ■ Român, în ciclul «Tre mar» figuri contemporane», d-l yed­­eaer Ion­­ Zamfirescu va vorbi a t­iz», la ora & s. a., despre Octavian Goga, BAMAHI­ RIOZITAIT Seneca, vestitul filozof rom­an (2—66 d. H.) pomenește că pe vremea lui, femeile purtau până la perle la fiecare ureche și atât trei de costisitoare, că cea mai mică făcea o avere frumoasă. Nikolaus von Cues, cel dintâi filo­zof al epocii noi, a recunoscut mult timp înaintea lui Copernic că pă­mântul nostru e o planetă care se mișcă. Fraza lui Meister Lehart «se poate din nou spune că lumea este eternă» i s-a părut nesigură și de aceea a scris la marginea ei «care» adică «precauție». In afară de benzina sintetică obți­nută din cărbuni, consilierul german de stat Franz Fischer a isbutit un amestec absolut sinonim obținut din acid carbonic și hidrogen electroli­tic, precum și din folosirea materiei vegetale, sistemul planetar ©«te fără lacimasă. In Islanda există isvo­r» de apă caldă împrejurul locațit&IM Reykja­­wiek. Cu ajutorul a?■*..», »pe­ «n­ locuitor a reușit să r*--»iite*® bana­ne, într’o seră, und« »in­țiv» acest pom tropical. * Cea mai frumoasă din Saturn, planeta cea mai sbudată și cea mai magnifică. Un haod­­ miste­rios de 67.646 kilometri Ai lor­­gr­a­ntează la o distanță 4L« 14.866 km. de suprafața neuroasă a lui Saturn și înconjoară acest gob gigant, de aproape 813 ori mai iu«"» decâte pă­mântul. La unele popoare veekî, «cuvântul OM indica numărul 54, deoarece omul are și mâini și la picioare di degete. * s.afir Comisia pentru numiri și încadrări a personalului din ministerul Finanțelor Se constitu comis­unea centrală de propuneri pentru nu­miri înÂ,tîn­tări și transferări a Ministerului de Finanțe, cu următoarea compunere: Președinte: d­ l lt.-col. dr. V. Ema­­noil, secretar general la Ministerul de Finanțe, președinte titular, D-l Vasile Vasiliu, director gene­­ral al Ca­sei de Depuneri și Con­­semnat­ari, președinte supleant. Membri: D-1 Ion Al. Petrescu, directorul personalului, membru titular, D-1 Gheorghe G. Voiculescu, sub­director la Direcțiunea personalu­lui, ca supleant al directorului per­sonalului. D-l Eugen Dragomirescu, directo­rul Casei de credit, economii și asis­tență a funcționarilor Ministerului de Finanțe, membru titular, în cali­tate de director tras la sorți. D-l ing. Petre Petrică, directorul vămilor, ca supleant al directorulu tras la sorți. D-l Popescu N. Gheorghe, șef de secție cu o gradație de la Direcțiu­nea personalului, va îndeplini func­țiunea de secretar al acestei comi­­siuni. * Se constituie în conformitate cu prevederile art. 113 din Codul func­ționarilor publici, comisiunea de propuneri pentru numiri, înaintări și transferări a Ministerului de Fi­nanțe, având competință pentru transferări, detașări și contestații, asupra avansărilor funcționarilor, până la gradul de șef de secție in­clusiv, precum și pentru numirea Și înaintarea personalului de serviciu. Această comisiune va avea urmă­toarea compunere Președinte: d. Ion Al. Petrescu, directorul personalului, președinte titular. D-l ing. Virgil Ionescu, subdirec­tor la Oficiul Central de Licitații, președinte supleant. Membri: D-l Artopolescu Marin, subdirec­tor la Direcțiunea vă­ui dar, membru titular, D-1 Cojocar­u Ilie, subdirector la Direcțiunea contribuțiiior directe, membru supleant. D-1 Rudu Eugen, subdirector la Direcțiunea contribuțiilor directe, membru titular. D-1 Nagâț Dumitru, subdirector la Direcțiunea timbrul«», membru supleant. D-l Popescu N. Gheorghe, șef de secție cu o gradație de la Direcțiu­nea personalului, va îndeplini func­țiunea de secretar al­ acestei comi­­siuni. Teatrul Municipal „I. L. Caragiale“ Teatrul Municipal «I. L. Cara­giale­», reprezintă azi in matineu ]a ora 3, inepuizabilul suces «PA­PA SE LA STRUEȘTI» , cu d. V. Maximilian, in fruntea distribuției. Seara la orele 8.30 «SOȚUL I­­DEAL» celebra Piesă de Oscar Wil­de, cu o distribuție strălucită, în frunte c­u d-pii: Tony Buandra, A. Pop Marțian,­­Gh. Sion, Pui­a Bo­­toșescu, D. Urlățeanu, R. Niculescu și d-nele: R. Hangu, Marietta Anca, Elvira Petreanu, Sil»ia Col­­ber­ti și Mari«. Mohor. CAPRA CU TREI IEZI, noua lu­­cr­are a d-lui prof. Alexandru Zirra­pe se reprezintă în actuala stagiune a Operei Române, scoate la iveală un nou gen de muzică scenică, care s’ar putea intitula: «fabula lirică». Intr'adevăr aci nu e vorba numai de un basm muzical pentru copii­­de o operă în genul lui «Hansel și Gretel de Humperdinck, sau de bas­mele ruse ca Snegu'așca și Cocoșul de aur, transpuse în opere muzicale de Rimsky-Korsakov și în care ele­mentul fantastic predomină, ci cu­noscutul basm românesc, povestit cu măestrie de Creangă, în care cunoscutul basm românesc, povestit ,umanul predomină, e luat drept pre­text pentru a scoate o fabulă și o satiră în acelaș timp, ironizându­se ușor și cu finețe diferite moravuri din epoca noastră, precum și unele proaste obiceiuri orășănești de la noi în țară. Astfel «bonituri simud, con­versațiile de salon în care se pine; românească, parvenitismul, foștii politicieni, diplomația, discursurile la banchete, etc, etc. In text cât și în muzică, elemen­tul didactic joacă un rol însemnat Satira începe cu prologul ursului și tot basmul muzical e împresurat de ironii, iar opera termină — cum se cuvine unei fabule — cu morala, după care se­ desfășoară însă, pe ritmuri populare românești, cel mai sugestiv balet, ce se poate închipui Trebue relevat de la început im­­portanța pe care o are, în această fabulă lirică, ultimul act, care are o putere de evocare și un pitoresc neîntrecut De la primele strofe ale corului care cântă un cântec bătrânescu de petrecere cu lăutari, — căci e vorba de un ospăț la iarbă verde — se creiază o atmosferă specific româ­nească, ce evocă pitorescul țării și tot sufletul neamului. Puterile de evocare ale m­uzicei sunt uneori­lese; e deajuns o frază melodică și un accent pentru a reda totul, ceea ce cuvintele nu pot spune. Trei ritmuri de joc în gen popu­lar, abil conduse și frumos orche­strate, pe care se desfășoară­ bale­tul de animale și apoi, ca încheiere, o frântură din acelaș cor, atât de bine venită, aduc întregei opere o apoteoză magistrală, care te trans­pune și te înalță în afară de acest ultim act —, în care autorul folosește cu multă di­băcie muzica populară românească într'un sens mult mai potrivit și mai apropiat sufletului nostru, adică în cântec coral și în muzică de joc, decât prin înserarea de motive populare în lucrări simfonice și în muzică de cameră, — trebue să ne oprim un moment și asupra pagini­­­lor muzicale originale mai însem­nate ale acestei opere. Astfel trebue să relevăm mai întâiu «prologul ursului», apoi trio­­urile iezilor și sketch-ul caprei cu 3 iezi din actul I; duiosul preludiu la actul II; cântecul de durere al ca­prei, povestirea basmului cu bale­tul puricilor și reușitul qvai­tet vo­cal cu care sfârșește actul II; dis­cursul lupului la ospăț, din actul III; etc. Din punct de vedere dramatic, lu­crarea e foarte bine gândită și fru­mos condusă de­ autor,­­ cu oare­care precipitare în terminarea bas­mului, pentru a face loc baletului fantastic și apoteozei finale, pagini de muzică pură. De aei se poate de­duce necesitatea inerentă a unui compozitor muzical de a se depăși ca autor muzical, când «I este­ tot­odată și autor dramatic. Cazul lui R. Wagner e til­ie în a­­cest sens, când avea de înfruntat greutățile ce se iveau la transpu­nerea muzicală a unor texte mult prea lungi, pe care el însuși și le creiase și la care­­ nu înțelegea să renunțe. Trebue să menționăm frumoasa punere în scenă făcută de pictorul Victor Feodorov, cu decoruri foarte bine potrivite și costume de ani­male ingenios studiate, precum și de d. regizor P. V. Cottescu, care a condus cu iscusință jocul și mimica animalelor și toată coreografia finală, rușind a reda de minune at­mosfera românească a­ basmului lui Creangă. Foarte nimerită și ideea de a îmbrăca animalele în costume naționale, care se încadrează pericol cu tot restul. Cât despre baleturile conduse de d-ra Floria Gapsali nu se pot spune decât cele m­ai bune cuvinte de lau­dă, cele trei balete, al țapilor, al urșilor și al be­zelor, din actul 111, sunt foarte frumos imaginate. Toate artele și -­i dat mâna pen­tru realizarea acestei opere româ­nești originale. Orchestra condusă cu râvnă și însuflețire de maestrul J. Bobescu este di­n ce în ce mai bine pusă la punct. Vocile au fost bine studiate de la început și ansamblurile vocale foarte bine realizate. In frunte cu d-na Maria S­­ejina, în rolul caprei rol foarte înțelept și bine studiat. Deasemenea d-șoarele Arax Salln­g­ian, Nella Dimitriu și Floriea Po­povici, în rolurile iezilor, foarte bine redate. De remarcat d-ra Lisette Dima­tu rolul Vulpei și d. Enăceanu in rui­lul ursului, cu dicțiunea cea mai limpede dintre toți. In rolul lupului e de preferat ca dicțiune și intona­ție d. Păun, deși d. Teofanescu are o voce de bas mult mai impresio­nantă pentru acest rol. Rolul vulpoiului este bine jucat atât de d. Oprișan, cât și de d. C. Niculescu Corul,­condus de d. Ival­ibiu, foarte bine. In concluzie, «Capra cu trei iezi» este o operă care te recreaza, te dispune și te întărește sufletește. Pobabil că această «fabulă muzi­cală» va face serie, întrucât nu cum am spus neai înainte, un sim­e­­plu basm muz­eal fără importanță, scris numai și numai pentru copil și așa cum greșit s’a crezut în pu­blic la’ncepu­t Despre însemnătatea acestei opere pentru literatura muzicală româ­nească, desigur, se vor scrie multe mai târziu. a. G. Capra cu trei iezi Operă în 3 acte de d. AL. ZIRRA

Next