Viața, decembrie 1942 (Anul 2, nr. 585-613)
1942-12-01 / nr. 585
Imagina 2»a UN .,DA” pentru „Claviaturi” revista de poezie de la Brașov, de sub conducerea lui Gherghinescu Varia. Ceea ce este interesant și arată puterea de seducție poetică a acestei este faptul că întâlnim reviste, în ea mereu nume noi ale unor scriitori care nu s’au manifestat până acum in poezie, având alt teren de activitate — și care, sub fascinația „Claviaturilor” au devenit poeți. Cum e de ex. cazul criticului Octav Șuluțiu prezent in acest număr din urmă cu poezie „Fericire tristă” (Umbra fetiței mele Ana-Xenia) sau d. Barbu Brezianu pe care noi cel puțin îl cunoaștem îndeosebi ca traducător excepțional al Kalevalei. Numai cine cunoaște viața pe care o duce în decorul pitoresc al Brașovului, Gherghinescu Vania, cu Domnița — traducătoarea lui Legrand Meaulines — și cu un cerc întreg de oameni ce trăesc numai din și pentru artă — ca într’un Eldorado al frumosului, își poate expira pe deplin această forță de a prefă, cu totul în poezie a „Claviaturilor”. Dar, această „oază” de poezie, de muzică, literatură și artă, cu centrul in strada Crișan 16 — merită rânduri mai multe și mai în tihnă scrise, pe care le promitem cititorilor pe curând. . PREOCUPĂRI LITERARE, revista de literatură de sub direcția d-lui Vladimir Streinu, a apărut într’un nou număr — pe Noembrie. Colaborările, eclectice, ne arată că și în vremuri de stagnare a bunului gust se poate prezenta cititorului o revistă de înaltă ținută literară. D. Mihail Ralea publică un amplu eseu despre Apocalips și umor. D. E. Lovinescu ne oferă o nuuvelă: Lucru dracului, D. Em. Bucuta în bucata Păcală, realizează pagini de o savoare unică.Ce păcat că d-sa a devenit atât de fid;rând un „cultural”, sceptic la tot ce se petrece in jurul d-sate — vorbim din punct de car despre „cazul” vedere literar. d-lui Bucuța (vom avea plăcerea să spunem câte ceva altădată...) • NUMĂRUL ultim al revistei Preocupări Literare ne oferă multă și diversă poezie. De la Lucian Blaga până la Geo Dumitrescu — adică extremele de vârstă — avem reprezentate toate genurile și toate inspirațiile. D. Lucian Blaga publică trei poeme mari, de o simplicitate cristalină. Dar d.sa e — sau era odată — lin gândirist, adică unu „mistic”* Acum, iată poemele dlui Mihail Cruceanu (Inima și Omul), factură, ca *5 zicem aș ®, acționiști. Ele sunt la antipodul poeziei blagiste. . Dar poemele d.lui Mihai Moștandrei? (Scoarță oltenească și căprioară). in fine, doi tineri: Dimitrie Ștelaru (în genul lui Poe) și Geo Dumitrescu (în genul scepticilor moderniști). Și un debutant: Petre Palescu (în mai multe genuri...). Și totuși, această diversitate are și o unitate: cea a calității Chiar când nu e realizată deplin, se vede că poemele au fost cercetate și publicate sub criteriul estetic. *■ % / JkJyJc— ^ a Europeische lipra*ur'’ ...minunata revistă germană de artă, aduce în ultimul ei număr un bogat material literar prezentat într’un cadru grafic elegant. Desprindem o critică asupra romanelor istorice de Wilhelm von Scholtz și Emanuel Stickelberg, în care sunt desbătute câteva puncte de vedere proprii cu o mare subtilitate literară. Congresul scriitorilor europeni de la Weimar este înfățișat de Paul Höpel opunând această reunire fostelor întruniri ale PEN- clubului. Wilhel Schäfer într’un susținut cuvânt adresat literaților îi îndeamnă să nu facă tocmai acum când prin măreția evenimentelor vii dimprejurul lor pot găsi motive noi de inspirație. Ne mai întâlnim în cuprinsul acestui număr și cu un poem de Rene Verbeeck intitulat „Ars Poetica” și publicat în limba flamandă și germană. Filip de Piliecini vorbind despre romanele de analiză ca un purtător al cuvântului scriitorilor in trecutul războiu — el a scris acel roman binecunoscut, „Soldatul Iohan” — lămurește unele taine ale diferențierii dintre cele două existente: reale și artistice. In acelaș număr Edwin Erich Dwinger, scriitor-ofițer — actualmente în armata germană, luptă în Est, după ce în războiul trecut luptase deasemeni și căzuse prizonier la Ruși mai povestește o seamă de peripeții văzute dealungul câmpiilor slave. h» VI rij J Jr J . Jijt J. J £ J Jj PETER RAABE Cu ocazia celei de a 70-a aniversări a președintelui Camerei de muzică a Reichului Numele președintelui Camerei de Muzică a Reichului, profesorul dr*. Peter Raabe, a devenit de mult o noțiune bine fixată în viața muzicală germană. Artistul și omul din el de_mină cu rândul și duc la aceleași mari pretenții față de muzicantul care urmărește de pe piedestalul înalt al artei, principiul performantei absolute, cât și față de omul care își îndeplinește in orice situație a vieții datoriile cu o conștipiciozitate perfectă. Activitatea sa cultural-politică, care începe cu mult înainte de a fi Preluat în 1935 postul de președinte al Camerei de Muzică a Reichului, nu a putut să umbrească amintirea despre activitatea sa artistică, care a dat timp de decenii vieții muzicale germane nota el proprie ’ peter Raabe s’a născut la Frankfurt pe Oder, a studiat la Conservatorul din Berlin, și a activat ca dirijor la Koennigsberg, Elberfeld, Amsterdam, Muenchen și Mannheim. După aceea a fost timp de 13 ani conducătorul orchestrei din Weimar, cea de-a doua patrie a sa. In acest timp s’a format pe lângă dirijorul eminent și un admirabil scriitor învățat. La 44 ani și-a dat doctoratul și la 50 ani a fost numit profesor la Politehnica din Aachen, cel de al treilea oraș în care a stat mai mult și unde a condus și orchestra orașului, căreia i-a dat un nume recunoscut în toată Germania. Timpul cât Peter Raabe a stat la Weimar l-a făcut să adâncească opera lui Liszt Fiind custodele muzeului Liszt, a scris biografia marelui compozitor în două volume și care este o operă fundamentală. El a preluat și conducerea „Asociației muzicale germane’* întemeiată de Liszt, și a organizației „Serbărilor muzicale” trecută acum asupra Reichului. Cu_ meroși tineri muzicanți s’au putut exprima ac|, diferite talente au fost descoperite și la congresee cultural, politice Raabe ținea conferințe pro_gramatice, descoperind o nouă latură a personalității sale. Aici se simte cel mai bine flacăra spiritului său, un dar rămas din tinerețe. A se vede seriozitatea răspunderii și convingerii diminuată de un humor inimos și bun, care în râvna agitației interne nu se sfiește să folosească câteodată Și ironia In conferința sa „Muzica în cel de al treilea Reich”, ținută la congresul muzicanților în 1934 la Wiesbaden, el și-a arătat deschis simpatiilor sale față de statul național socialist, spunând: „Muzica este una din izvoarele cele mai bogate ale fericirii omenești. Soarta ne-a dat nouă muzicanților avantajul nemeriitat de a putea lua mai mult decât alții, ceea ce dărem să fi mai clar și mai sincer decât ne_am putea închipui vreodată și să servim prin munca noastră aceleia față de care suntem răspunzători, și pe care o așezăm înaintea oricărui lucru pe lume: Patria”! In acest discurs, care a fost tipărit mai târziu se exprimă modestia și cinstea față de artă, credința nestrămutată in valorile veșnice ale adevăratului idealism german. Ca președinte al Camerei de Muzică a Reichului, Peter Raabe s’a a ratat capabil de a realiza acest idealism, atât cât îngăduie situația din afară și împrejurările, căci artistul care se miște muzici în general, trebue destul de des să dea foc calculelor și hotăririlor practice, care nu sunt totdeauna în acord cu dorințele sale personale NeOboseala perseverenței sale culturale postt ce dovedește omul care învățând continuu își mărește neîncetat valoarea personalității sale. Punctul de greutate al activității sale este susținerea tineretului, asigurarea culturel or chestrale și remoirea ideii muzice de casă. Astfel se profilează imaginea prietenului poporului și luptătorului spiritual conducător, a cărui viață servește devizei alese: „Prin cultură spre comunitate”. Prof. dr. PETER RAABE din acest izvor și a oferi cupa omenirii. Deci noi trebue să avem grijă” SAT ANTOLOGIE TE desprinzi din zări de liturghie Pentru dese vămi te,adun în gânduhul tău e’n fiecare rând Împletit dantelă pe hârtie, Când în largi ogoare de tăcere Noaptea varsă cote de minuni, Cântecele mele-s rugăciuni Călimara gâlgâie de fire, Mi-am țesut din lacrimi bucurie Și din dor brățară peste veac. Sufletul cu tine mi-1 îmbrac Alb prosop de sfântă cununie. Paște ’n mine Iarnă de mustrare Amintirea fâlfâie ’n amiezi Din iatacul bunelor livezi Cineva mai strigă, par’că moare, Pe cărarea zilelor sărace Unde număr cioburi de povești Sat moldovenesc și ’ntins, tu crești Spre luceferi, ca un steag de pace... Teodor Ai Munteanu OBSCURA FILOSOFIE A COMMULUI Bine cunoscutul filosof italian Ciberto Severi a publicat, de curând, o interesantă lucrare purtând numele de mai sus. Reproducem concluzia acestui adânc cugetător al filosofiei contimporane. „Cele două caracteristici esențiale ale doctrinei comuniste și ale filosofiei pe care se bizue, activitalitatea și cum o numește autorul, „la pericolosita” Prima constă în faptul că, comunismul se relevă propovăduitorul nivelării care, deși influențează foarte puțin jocul forțelor universale (pentru că energiile se istovesc ascultând de un principiu inexorabil), este, in tendința ei distrugătoare, necontenit încetinită ,și împiedecată de acțiuni mare să diferențieze, care apar ca ■** — secință la nulității lumii, nivelarea sa de la f tuturor aspectelor doctrinei divedste, astfel încât fiecare dintre acestea (negația războiului, a religiei, a Statului, a naționalității, etc.), ascunde sau vădește o încercare de a pricinui o nivelare și de a distruge diferențierile .In ceea ce privește „periculositatea” ea derivă de la faptul că, cu ideologia sa, comunismul redă viața și împuternicește in sufletul oamenilor anumite din atitudinile lor caracteristice și de neînlăturat: a) dorința de dreptate (înțeleasă în sensul grosolan de egalitate și, de egalitate, mai cu seamă, în domeniul economic); b)dorința de pace născută din teama de moarte); c) dorința de claritate (devenită tot mai mare în epoca modernă, din pricina faptului că în rândul mulțimilor și în atmosfera veacului s’a desvoltat o mentalitate rațională, urmare a marelui progres al științelor și al tehnicei). Toate aceste dorințe, sunt reflexul instinctului vital al omului de natură diferențiatoare , au toate ca scop fericirea. Totuși ele, și în special prima, sunt iff reflexula „tendinței spre omogen” nivelatoare și astfel antivitală prin excelență. Acestui caracter de „periculosita” pentru ca să spunem așa substanțială, conceptuală sau filosofică, trebue să se adauge acea reprezentată de faptul că starea actuală a progresului este cu putință că într’un scurt răstimp să fie general cunoscute, discutate și adoptate teorii și idei care în alte epoci, ar fi rămas limitate unor regiuni restrânse și unor colectivități limitate, sunt complect înlăturate. Materiile colorate pot fi livrate și sub forma de termometre. Ele funcționează aproape fără inerție. După numai una sau două secunde diferența de culoare devine vizibilă .De fapt cu toate că pretinde a se sprijini pe un scientism aproape fanatic, și că își întemeiază filosofia pe respectarea „neclintitelor legi ale naturii”, comunismul sfârșește prin a contrazice una dintre cele mai luminoase din aceste legi, aceea prin care, în univers, se impune necesitatea eroică și esențială a diferențierii. In acelaș timp, comunismul are și acest destin vrăjmaș, care îl face să contrazică și, fie numai cantitativ pentru un moment, însuși principiul de eliberare (care reprezintă una din acele legi neclintite,, dacă nu poate și pe cea mai generală), dat fiindcă încearcă „să forțeze tărâmul” în care acest principiu are valoare,realizând integrali în chip general și imediat, cel puțin în lumea socială, înțeleasă ca sistem izolat, o alcătuire care va fi generală și definitivă numai la sfârșitul vitalității acestui sistem, și, cu alte cuvinte, la limita capacității de transformare a energiilor istorice și sociale pe care se bizuem CURIOZITĂȚI DIN LUMEA LARGĂ Îmbunătățiri în domeniul convorbirilor telefonice In Germania a fost introdusă o importantă inovație tehnică în domeniul convorbirilor telefonice. Este vorba despre un nou sistem de telesfoane automate, de la care se poate vorbi cu localitățile situate pe o rază circulară de 100 km, fără a mai fi necesar de a se apela la serviciile centralei respective. Noul aparat dispune de un indicator care poate fi pus în dreptul localității dorite. In acelaș timp este indicat și prețul unei convorbiri de 3 minute cu localitatea respectivă. După ce costul convorbirii a fost introdus in aparat, se obține în mod automat legătura cu rețeaua telefonică a localității dorite. Legătura cu aparatul persoanei chemate urmează deci automat, fără a mai fi necesar ca centralele respective să fie sunate. Până în prezent Germania dispune de o singură instalație de acest fel, însă rezultatele excelente ce s-au obținut cu aceasta au determinat forurile competente ca după războiu întregul Reich să fie prevăzut cu instalații asemanatoare. Totuși trebue menționat că asemenea telefoane automate pot avea o rețea circulară de numai 100 de kilometri Eterul oprește hemoragiile In domeniul opririi hemoragiilor s’au făcut în ultimul timp nouă și interesante descoperiri. Astfel se întrebuințează acum mult în acest scop eterul solubil de celuloză, în special sărurile acidului celuloseglutel. Cu această ocazie s-a stabilit că eterul de celuloză își poate găsi o prețioasă întrebuințare prin faptul că soluția sa oferă un bun material pentru bamdajat. Acestor eteruri li se atribue deosebita proprietate de a opri hemoragiile atunci când sunt aplicate direct pe rana ce sângerează. Trebue menționat că în aceste cazuri locul rănit nu prinde coajă, căci sângele ce curge este mai bine spus absorbit de eterul care în acest timp crește, îndepărtândmse de rană. După câtva timp această masă de eter cu sânge se poate cu ușurință ridica, fără ca rana să înceapă a sângera din nou. Culori întrebuințate ca termometre Cunoscuta societate germană I. Garbenindustrie din Berlin a izbutit într-o nouă încercare a sa. Astfel există acum culori care indică temperatura, cunoscute sub numele de „Thermocolore”. Pulberea colorată este amestecată cu alcool, iar schimbările de culoare indică temperatura ce o posedă corpul vopsit cu acest amestec. Asemenea culori există pentru diferite temperaturi cuprinse între 40 și 650 grade Celsius. Dacă de exemplu îmbrăcămintea unui transform major este vopsită cu culoarea termocoloră respectivă, se poate citi pe o scară corespunzătoare la câte grade s’a ridicat temperatura. Prin această nouă invenție germană accidentele Manifestațiuni culturale la Colonia Ca o dovadă a strânselor legături culturale dintre Viena și Colonia, au loc acum manifestațiunile „Zile vieneze în Colonia”. Inaugurarea acestor festivități s’a făcut printr’un discurs care a tratat despre istoria Operei de stat din Viena Primul tratat de botanică era în anul 1552, deci au trecut de atunci patru veacuri, când a fost publicată în Germania prima mare lucrare de botanică, o adevărată capot d’operă chiar pentru concepția de astăzi, scrisă de Leonhart Fuchs, medic și profesor la Universitatea din Tübingen. Fuchs prezintă în lucrarea sa descrierea a 400 de plante sălbatice și a 100 de plante cultivate ce cresc în imediata apropiere sau chiar Taine caraline In timp ce caii sălbateci erau de culoare cenușie sau cafenie, cei cu pete de diferite culori sunt rezultaturi, Duminică, s’a deschis la Ateneul Român expoziția maestrului Kimon Loghi. El este un ne* obosit cercetător al frumuseților naturale ale țării noastre pe care le redă cu toată poezia și frăgezii mea lor. Kimon Loghi cunoaște și toate tainele tehnicei. Foarte mulți artîști neglijează să pună între ei și subiect, atmosfera, acel imponde= robii care dă relieful în pictură. Dintr’un mănunchiu de albă= strete, 13) acea floare simplă care împodobește câmpia românească așa de evocator, așezat într’un vas și pus in casă pe un fond galben, maestrul Loghi a făcut un tablou râvnit cu patimă de ama= lerii de flori. Intre subiectele alese și sufletul artistului e o strânsă corelație. tul crescătoriilor. Să ne închipuim un om al cărui păr este pe mijlocul capului alb ca zăpada, dar care la tâmple are părul castaniu, negru sau firește că el ar fi considerat ca roșu, și gemenii siamezi drept o raritate, făcându-l cu ușurință de recunoscut. Căci acelaș lucru e și cu caii din zilele noastre, coloritul lor îi distinge pe unii de ceilalți. Aceste culori pro vin din faptul că corpuscul» de la rădăcina firelor de păr care de obiceiu sunt întunecați și«au pierdut pigmenții, astfel încât părul ce crește se de«colorează devenind mai deschis sau chiar alb. Există deasemeni și cai ce sau născut albi, pielea acestora nefiind neagră ca în majoritatea căzurilor. Aceștia erau foarte căutați maite vreme de domnitori pentru trăsurile lor regești. Pentru a se ușura clasarea dintr’o herghelie se obișnuește cailor împărțirea anilor lor de naștere după alfabet, fiecare an dând cai al căror nume începuse după ordine cu A, B, C, etc. Deaceia mulți necunoscători în materie se miră poate că numele lor sunt atât de caracteristice. In vederea șezătorilor „Vremea“1 Sâmbătă 5 Decembrie 1942 orele 5 d. a. va avea loc a VIIa șezătoare. D. Prof. Luciain Blaga membru al Academiei Române va confe* rezația despre: Spiritualitatea Românească. Domnii: Tudor Arghezi, Philiphide, I. Minulescu, Al. Stamatiad, vor citi din opera lor. Un program excepțional muzical va ilustra această șezătoare. Operațiile de inima Inima, acest organ uman care nu depășește mărimea unui pumn a cărei importanță este cunoscută de toți, necesită uneori intervenții chirurgicale. Astfel, deși ar părea de necrezut, se fac unele operații atunci când una dintre cele 4 camere ale ei a fost rănită și sângele nu mai poate fi pompat, pentru a se evita presupunerea ce sângele o exercită asupra restului destui organ. Prima intervenție de acest fel a fost făcută de către chirurgul german L. Rehn în anul 1896. In asemenea cazuri coșul pieptului este desfăcut, se pompează sângele strâns care astfel este repus în circulație și inima este „cusută” la loc. Majoritatea acestor dificile intervenții reușesc, iar cel ce a suportat operația își poate relua activitatea, consultațiile medicale se i se fac în urmă dovedind complecta lecuire. Operațiile de acest gen reușesc nu numai la copii și tineri, ci chhar și la oamenii în vârstă, cum a fost cazul unei bătrâne de 74 de ani, care, după intervenția chirurgicală s’a restabilit complect «Al doilea an de război» Acesta este titlul unei documentare și obiective lucrări privind grandiosul aport adus de Italia prin cel de al doilea an al său de război. Cităm aoi cuprinsul pentru a se vedea osatura pe care a fost alcătuită această amplă documentare: Fascismul, revoluție mondială! Războiul Axei împotriva Moscovei; Statele Unite împotriva Tripartitului; Nu vom uita; Fascismul clăditor; întâlnirea celor două căpetenii; Siguranța biruinței; Operațiile terestre; Situația"* Operațiile în Africa Orientală; A doua ofensivă britanică în Africa de nord și contra-ofensiva Axei; Corpul de expediție Italian in Rusia, după care urmează: Războiul naval și războiul aerian cu o sumedenie de Interesante capitole, mai departe de Tübingen, dovedindu- se a fi un fin observator. Lucrarea întitulată „Historia Stirpium” a fost publicată în anul următor în limba germană sub titlul „New Kreuzerbuch”. Ea este ilustrată de gravuri în lemn, foarte bine executate, imagini de plante, care chiar dacă nu sunt prea bine reproduse, afirmă totuși un gust artistic destul de rafinat. In 1938 a apărut în fascimil o nouă ediție a acestei capod’opere a botanicei germane, înaintea lui Fuchs publicaseră deja alți doi germani tratate de botanică, de mai mică importanță însă. Astfel teologul Otto Brunfels publicase în 1551 o broșură care se distinge prin gravuri de plante din regiunea Strassburg, foarte reușite, iar lucrarea preotului Hieronymus Bock, care nu conține ilustrațiuni, posedă un text foarte limpede, tratând despre plante pe care autorul le colecționase în sudul Germaniei și Elveției 'iu'Wieiu Pagk«uim?, unul dintre cei mai bine pregătiți și mai înzestrați critici, din generația tânără, ai literaturii noastre moderne, și-a adunat intr un volum, apărut in editura „Fundației Regale pentru Literatură și Artă”, studiul publicat în trei numere consecutive din „Revista Fundațiilor Regale” asupra poeziei lui Octavian Goga și anume așa cum se răsfrânge neamul, satul și orașul în opera poetică a acestui inspirat al spiritului românesc. Contribuția critică la cunoașterea și interpretarea poeziei lui Octavian Goga,care-și păstrează o deosebită actualitate națională ce nu scade întru nimic valoarea ei estetică, pe care o aduce prin studiul amintit de Ovidiu Papadima, este chemată să desvălue toate sensurile poeziei marelui ardelean. Studiul d-lui Ovidiu Papadima trebue cetit mai ales că prin el autorul se identifică a fi cel mai cu măsură să ne dea o ediție definitivă și completă a operei poetice și in proză a acestui mare poet național a cărui inspirație s’a îngemănat atât de perfect pe spiritul românesc din care a filtrat, prin o sensibilitate proprie, cu vădite accente de revoltă și de suferință specifice tragediei sufletului ardelean, tot ceea ce constitue valoare și esență de artă. Studiul f-lui Ovidiu Papadima se află, de vânzare la toate librăriile din țară. O. Eusebiu Camilai* ...este unul din tinerii noștri scriitori cari de la primele manifestări literare s’a impus cu un real și personal talent de prozator. De aceea, publicîndu-i ro ■mânul^ — editura Fundației Ji^K/S pentru Literatură și Artă, conpus la afirmarea unui scriitor de mari resurse epice. Fiind Preocupat de problema stilului în măsura în care poate da expresie gândului și anecdoticului romanului, d. Eusebiu Camilar își definitivează de pe acum un loc foarte aparte și foarte original în proza scriitorilor noștri tineri. Tipărit în condiții grafee cu care ne-a obișnuit de multă vreme Fundația Regală pentru literatură și Artă, romanul d-lui Eusebiu Camilar trebue cetit pentru că el statornicește aportul unui nou talent, viguros și original prin accentele lui isWUm^aJL X i€S*îiWW > a *P T tteeemHrfe 1»i IMîl NU NE MAI SATISFACE de data aceasta poezia Annei Cordonet, care a început cu frumoase promisiuni, în paginile „Universului literar“. Iată ce scris acum de exemplu: Implace cenușiul arabescului de argint tocmai ca Poemele ce bat la mașină eu n’am cunoscut viteza din limuzină și desemnez nasul cerului turtit. Versul fuge astfel de sub creion, fără alunecușuri de cerneală mai cu chin, mai cu poticneală , dar tare ca un bloc de beton. * Avem impresia ca tocmai dimpotrivă, versul a alunecat prea repede de sub creion nefiind secondat de inspirația poetei, așa că toate rândurile astea sunt o poezie al creionului. Dar iată salvarea: Ce dacă vârful se rupe (pare că sufletul nu?) când pot scrie poemul care durg in oceanul fără marinari și șalupe? Nu știu ce e când se „rupe“ sufletul, dar câteodată e bine că se rupe vârful creionului. Am sfătuit-o pe d-ra Anna Cordoneț să schimbe eventual creionul, care, după cum am văzut, și-a dat în petec. Fiindcă e păcat, începuse atâta de frumos—■ și acum alunecă pe panta poeziei — și aceea de calități reale, dar luată în bătaie de joc de afectarea unei vigurozități poate neconvingătoare a Elenei Diaconu. Tinerele scriitoare de azi, se manifestă într'un mod interesant, ca o replică la dulcegăriile celor mai puțin tinere, au lansat o poezie sportivă care adesea deviază în prozaism și platitudine. Dacă nu devine vulgară pur și simplu. Ori, drumul bun, se găsește tocmai între aceste două forme. « IN URMA UNOR GREȘELI DE TIPAR, de așa natură că rânduri întregi din aceste rubrici, în cursul zilelor trecute, au devenit neinteligibile, credem că e cazul să cerem încă odată cititorilor noștri iertare, rugându-i să rectifice singuri, în măsura posibilităților, aceste grei șeli,atunci când observă că stilul acestor note devine cabalist, tic, întrucât noi ne dăm silința de a scrie cât mai simplu și mai clar, dar tiparul are, pe semne, veleități de modernism comfuz. Așa de ex. zilele trecute a apărut „a vămui” în loc de „fri bănui” — și alte mari falsificări nu numai de cuvinte dar de fraze întregi, din nenorocire imposibil de evitat în condițiile irt care se tipărește un cotidian. irt, grabă și la ore târzii de noapte.., EXPOZIȚIA KIMON LOGHI Optimismul lui robust se oglinndește in frumusețile naturii pe care le redă cu o rară sinceritate, A VI-A ȘEZĂTOARE „VREMEA” LA ATENEUL ROMÂN