Viața, decembrie 1943 (Anul 3, nr. 945-973)

1943-12-01 / nr. 945

Pagina 2-a VIAȚA IN MERS SCERA FAMILIARĂ In curte, mai către fund și’n dreapta, pe câțiva metri pătrați de pământ nepavat, o rață cu pântecul la pământ se linciorește într’o cra­­tiță plină cu apă, din care scoate țari, o găină roșcată face cu ciocul cu iluzia unei râme prinse. Ală­turi, o găină roșcată face cu ciocul, în aer și către farfuria ei plină ca mămăligă sfărâmată, împunsături care ne dumiresc pe privitor. „E oarbă”, ne spune stăpâna casei de lângă care priveam scena fami­liară. O găină oarbă, iată ce^n am văzut până acum și ne plecăm să privim de-aproape infirmitatea găinei. Intr adevăr, ochii albi, com­plect lipsiți de iris, păstrează doar un singur punct de negru cât o gă­mălie de ac prin care ai­ zice ca s’ar putea strecura un fascicol sub­țire de lumină, dar nici asta nu se'ntâmplă. Netulburată de vecinătatea aten­ției noastre găina continua să îm­pungă cu ciocul cân­d aerul, când câte o bucată de mămăligă din care­ î rămâneau pe margini fără­ mituri, înghițite apoi cu băgare de seamă. Ridicată dels ^ pământ, pasărea domesticită n’a făcut nici o mișcare de fugă și n’a emis nici un fel de câravală protestatară. își lăsase trupușorul ei cald, înfoiat în penele roșcate, pe mâinile noa­stre cu o veche încredere. ,,Co­­cuța”, o strigă gospodina și capul găinii se răsuci către direcția de unde-i venea apelul, ca să stea ast­fel nemișcată, într’o așteptare. Pusă jos, în fața farfuriei cu mân­care, găina aștepta încă și la che­marea repetată a stăpânei; se in­­dreptă către noi, călcând cu băr­gare de seamă, ca un orb adevărat dar fără băț, deaceia și nimeni Iai cratița cu apă a rați­­i pe care scena j o lăsa indiferentă. (locula­i străbătu) impedimentul lichid, și­­ escaladă J marginea cratiței continuându-și­­ drumul. Am luat-o ‘p brațe cu milă­­ ca s’o alintăm, în fi­rul șinei plate, pentru duioasa ei existetnță.­­ De unde până in­ momentul­­.­rând < am plecat cu găina? hr furate, fața ■ nici nu s’a sinchisit de noi, deo­­­­dată ea-și părăsi ocupația, ridică­­ micul ei cap în vârst și dădu uni strigăt. " . i „Să stăm în culcar ne sfătuii gazda. Avem ocazia s­ă mai­ asistăm­­ la o scenă”. Din dostul w­iii pân­ ^ deam însuflețirea niței,­­cuprinsă­­ de neastâmpăr. 1 . J Și deodată, când își dăd­u seama’ că e într’adevăr pără’sită, intrând­­ în viteză, se repezi du­pă noi emi­­­țând cele mai violente măcănimri] ce mi-a fost dat să aud [vreodată. Oprită in fața scărilor, p­e unde J dispărusem, își înceteai strigările, [ pândind cu capul sucit [,a dreapta și ] la stânga, dar după două secunde] se repezi iarăși de und­e plecase și [ iar se’ntoarse cu formidabilele ei] măcănituri. Am coborât, plini de] voie bună, scările de pi­at­ri și am ] depus-o pe Cocuța pe bordura pa­] vajului alături de dânsa. Rața ne­­ privi într’un fel al ei foarte ciudat,j măcăr pe o putere mult scăzută, se convinse de prezența Cocuței că­­­reia îi adresă alte câteva sunete, apoi, liniștită și demnă, urmată de­­ găina cu mersul nesigur, se în­ i­­dreptă către cei câțiva metri pa­­s trațî de pământ nepavat unde sell înfiripase și se continua această­­ prietenie ciudată. MIHAIL CHIRNOAIGA mpg? <«RNET TEATRJL Succesul piesei „O scri­­soare pierdută“ la Berlin La Teatrul Național din Berlin se joacă cu mare su­cces piesa „O scri­soare pierdută“ a lui Ion L. Cara­­giale, cu Paul Wegener în rolul lui Zaharia Trahanache Coana Jolțica este interpretată de tânăra noastră compatrioată IOANA MARIA GOR­VIN, care este în acelaș timp și tra­ducătoarea, în limba germană, a ace­stei mult apreciate piese. IOANA MARIA GORVIN este fiica cunoscutului dirijor și compozitor sî­­bman Karl Glückselig și a doamnei născută Popescu de Livadia, de ase­­menea muziciană și o devotată slu­jitoare a artelor. Din fragedă copilă­rie, în ca­sa părinților ei, — deschisă pentru toți cari iubeau frumosul și loc de întâlnire pentru muzicanți, poeți, pictori, — IOANA MARIA GORVIN a nutrit flacăra sfântă a artei. După ce a luat bacalaureatul, plea­că la Berlin pentru a da examenul de­ admitere la conservator („Sta­­atssschauspielschule“). Pregătită de mama ei, și înzestrată cu un mare talent, a reușit în fața juriului, com­pus din capacități d­e Gustav Gründ­gens ș. a., printre cei patru, din nouă­zeci de candidați. După terminarea studiilor, a jucat cu mult succes în regia celebrului Jürgen Fehling ală­turi de Käthe Dorsch, Eleonora Duse a Germaniei. Astăzi, compatrioata noastră IOA­NA MARIA­ GORVIN este angajată de „Staatstheater“-ul din Berlin și a reușit, la o vârstă de numai 23 de ani, să fie mult apreciată de publicul berlinez și de marii ei colegi. Cu traducerea „Scrisoarei pierdu­te“, compatrioata noastră a adus o valoroasă contribuție pentru cu­noașterea literaturii, teatrale româ­nești în străinătate și pentru o co­laborare și în domeniul artei al celor două popoare, un merit netă­găduit De la muzeul Teatrului Național, str. Câmrepi­­neanu, 3 Dela 6 Noembrie și până la 6 De­cembrie a. c. la Muzeul Teatrului Național se comemorează printr’o expoziție de relicve și documente, cei 11 ani de la moartea neuitatului Ion La National Cu un succes deplin se reprezintă astă seară la Teatrul Național­­,,Glo­ria“ cu d-nele Marietta Deculescu, Cella Dima, etc. și d-nii: G. Vrac­a, N. Bălțățeanu, Fl. Scărlătescu, Mir­­cea Balaban, AL Alexandrescu­­ și Holban. „Școala cerșetorilor" se reprezintă astă seară la Studio cu aceeași di­­stribuție de la premieră. „Nu vă aplecați în afară* premieră la Studio Una din piesele reprezentative ale artei spaniole. „Nu vă aplecați în afară“ de Pompela, se va juca în premieră la Studio, Miercuri 1 De­­cemvrie. La punerea în scenă a ace­­stui deosebit spectacol de artă au contribuit de Traian Cornescu în de­­corurile căruia evoluează intriga, di­­rectorul de scenă d. Nicolae Massim și distribuția cu totul excepțională, din care cităm pe d-nele Lilly Popo­­vici, Kitty Gheorghiu, Mîgry Avram Nicolau, Corina Constantinescu, Car­­men Tăutu, etc. și d.ni. M. Gingi­le­­seu. Fl. Scărlătescu, Emil Botta, Al. Alexandrescu, Mircea Balaban, etc. La Municipal se reprezintă astă seară la ora 7 precis „ELLEN ș­i MARY” în in­terpretarea d-lor Emil Botta (de la Teatrul Național), Margareta Papagoga, Aurel Rogalschi, G. Sion, Sergiu Dumitrescu, Dinu Macedonschi, Stan Iorga, Silvia Fabini Vipia Botta, Nora Vasiles­­cu și Renâe Anny. Regia acestui spectacol senza­țional este semnată de d. Mihail Zirra. La Colorado cu distribuția de la premieră se continuă reprezentațiile „Celor două orfeline“. La „Muncă și Lumină“ se reprezintă ..Balamuc”, farsă în 3 acte de Karl Laufs și W. Jacoby, prelucrată de Geo Maican, cu Cezar Rovințescu, Lică Radul­escu, George Damian, Ion Stoenescu, Nelly Nico­­­lau, Iliada Munteanu, Ștefania Po­­pescu, Cristofor Vitencu, Raluca Zamfirescu, Aristide Papa Nicoda, Tanti Negoesci­, G. Petreanu. Direc­ția de scenă: Victor Ion Popa, IOANA MARIA GORVIN și PAUL WEDENER într’o scenă din „O scri­­soare pierdută” • In „Vocea Buzăului“ de sub con­ducerea d-lui George Dem. Podgo­­reanu găsim poezia „S’a­. stins un vânător“ de d. Col. Mircea Mărcoiu. Epigrame de Ionel dela Craiova. • „Prietenul copiilor“ de sub con­ducerea literară a d-nei Elena Fa­­rago care apare la Craiova, pe No­embrie, are următorul număr: Pe drumul luminei de Elena g-ral Ma­­nafu; Remușcare târzie-versuri de Nicolae Giulea; Pe genunchii buni­cului de Florian N. Peca; Fiul risi­pitor, traducere de Ion Schîntee; Gârbănțul împ&â&M to M3* Genial V­II*TA P­ K­O­L . E­ lastica germană contemporană înregistrează un fenomen cu to­tul izolat. Spre deosebire de arta arhaică în a cărei imperfecțiune se germina uriașe perspective, spre deose­bire de arta plastică antică, unde per­­cepțiunile germane au admirat sime­tria, gigantescul lui Phidias și Poly­­clet, realizarea tipică a școlilor și cul­tului etic și estetic, spre deosebire de arta­­ contemporană a celorlalte grniți europene, plastica germană și-a păstrat caracteristica, fie măcar în formă, a concepției sale creatoare, chiar atunci câruji a avut de armonizat intensități puternice ca și caratele gravurei (in­ciziei în lemn, heliogravure!) lui Dü­rr­er. In mod particular, mai mult reali­­z­ată prin alambicarea rațiunii decât a Sentimentelor, plastica germană este uin complex de probleme realistice, de con­­vențiuni verosimile, de preocupări În­trevăzute imediat că trebue să cores­pundă unei tendințe. Fără exagerare, plastica germană derivă din filosofie, rare­ori cu dezacord tehnic, armonic, perceptiv și tematic. Pictura, sculptura, desenul, arhitectura a trebuit să înde­­plinească o funcțiune cerebrală. In schimb muzica a găsit în sufletul lu­mii ge­rmanice cele mai telurice vi­brații. Nu este vorba de posibilitățile de care le-au dat perfecționările instru­mentale. * Muzica populară din Tirol este mai tulburătoare de­cât o voce spartă de clinchetele lungi ale unui nesfârșit ecou. Și culminările muzicii lui Bach, Bee­­thoven, Mozart au realizat un flux in­­terior și o revărsare în momentul în care s’au depășit tremurul uniformi­tății. Tot astfel s’a petrecut și în poe­zie, cu apariția suavului Rainer Maria Rilke In plastica, germană, Kolbe apare în­tr’o uimitoare opoziție a vremii, chiar înainte de a se adăpa la nepotolitul is­­vor al spiritualității parisiene, Kolbe se distinge ca o forță izolată, strașnică, de sine stătătoare. Impresionist tempe­rat (spre deosebire de impresioniștii berlinezi, deformiștii, cubiștii, etc. cari strecoară firesc aceleași tradiționale probleme de gândire), intuitiv, virtuos, selectiv, Kolbe este unul dintre cei mai mari sculptori de astăzi. Sculptor prin aocopție Instinctuală și prin temperament expresiv, Kolbe a reușit să stăpânească nu prin facilitate, ci prin transpunere, cele mai bizare și mai stranii mișcări care i se poate da materiei. Mobilitatea excesivă a lucră­­rilor sale, în majoritatea lor in Inac­cesibilă poziție a modelului viu, depă­șește caracterul formei pe care blocul o primește însuflețindu-se. Nici materia ■ și nici contururile ei nu-și schimbă circulația moleculară fără să nu adere la ansamblu și la armonizare. De aceea sculptura lui Kolbe, în afară de miș­care, are ritm. Fără arbitrarea conste­lațiilor calorice pe care Kolbe le simte în arsurile degetelor lui, nu ar fi fost posibilă transfigurarea către care a tins. Toate sculpturile lui predomină piscurile, miros se înalță, reavăn a ozon și cu siluetă de eter în vibrație. Adesea ai impresia că sculptura sa de­vine coarde și ton și că încearcă să a­­jungă cei doi poli, apuși, ai infinitului. Picioarele se întind, trupul înscrie un arc, svelt, sănătos, mlădiu, mâinile se întind, descarcă Sir­fonii­ ritmice fără să poată ajunge limitele spațiului de lumină și de sonoritate. Câte­odată se pare că figurile lui își caută naive o integritate dinamică și abia la turnă observă că naivitatea aparține oameni­lor și nu artei care­ î depășesc. Căci, în fond, sculptura înî Kolbe. 11 convine spectatorului șLl place pentru că se deslănțue ca un nai, cu piruete exce­sive, acrobatice, perfecte. Și cu toate că fiecare mișcare se curbează după un plan bine stabilit, în­tr’un subtil convenționalism, ceea ce In sculptură constitue obligațiunea de a observa ansamblul cu echitate. Kolbe a spulberat orice Culm­e deformistă și re­­pulsia, de excesiv sau în cazul lui, de o obsesie, de ran coșmar de viteze, de în­doituri în care oasele ar pârâi și în care tendoanele au plesni. Dinamismul conceput de Kolbe ane lnsă două so­luții plauzibile și bine angrenate: 1) formele să ridice o greutate materială care să justifice mișcarea; 2) materia să se proecteze adânc pe spațiu în în­­tretăeri cât mai multe de Unii așa în­cât să tulbure atmosfera și să pro­voace un plăcut Incendiu aerian. Și, desigur, spectatorii și tradițio­­­ rjaUștii vor fi rămas imbecilizați când au observat această erezie a legii și in­gratitudinea pe care o formează cei care pun etaloane epocilor—cum, dar sculp­tura fără stabilitate nu­mai sculptu­ră!? Statuia, mică sau mare, trebue să aibă piedestal, soclu, să fie țintuită. E­l­ee­ Folyolet. In antichitate rupsese cu deplină conștiință cătușele unor școli cari puneau pe fețe o suferință super,­ficială sau un zâ­mbet subțire de buze, și de aceea păcatul său va rămâne tot­deauna, mare, a încercat să Întreacă pe Phîdlas Dar viermele acesta seducă­tor, a făcut să depășească Pe cioplito­rul fildeșului și al aurului de multe ori... •Suntem învățați cu scuptura piro­nită în fața noastră, căreea să-i dăm ocol și să o cercetăm să-i dăm verdict, să-i căutăm echilibrele, șoldurile, mo­liciunea pielii și să apreciem cam ce greutate are bicoul, mult, puțin, sufi­cient ca să ne impresioneze, să ne ex­cite simțurile! Bronzurile lui Kolbe stau pe altfel de piedestale, stau pe anfore și țâșnesc ca flăcările, tot așa ca pasărea maestră a lui Brâncuș. N’are a face dacă sunt cuburi de piatră, de granit, d’ lemn sil«u de marmoră când totul poate fi trans­format intr’o imponderabilă mistuire, când totul poate să participe și să con­­cureze la mișcare, când din totul se poate deslănțui vibrația, muzica, orche­strațiunea. * Dari nu poate fi r# A-tA k conditțurve care să se potrivească și sculpturel sta­­­tice, de mari dimensiuni, grele!? Desi­gur că da­­r Numai să ne gândim ? Bourdelle cu ce grijă iși alegea soclurile și ce aer de monumentalitate străbatea realtările lui. Priviți, dealtfel, statuia lui Mihai Viteazul din fa­ța­ Universități! cât de desavantajată este din cauza soclului disproporționat și turtit! (De ce nu se schimbă în loc să ți se dea lustru ca la orice treabă inutilă!?). Intr’o continuă fermentație, într’o permanentă bbiciuire, Kolbe însuși simțit tremurul lutului și modelajului.­­ Totul pare abia atins de ma­nile lui, ca intr’un divin proces de creație și nu o prevnare vie. Pare organizată o gim­­nasti­că princiară, o acrobație între co­mete pentru un extaz și o beatitudine omenească. Toul pare scripeți, o mare fugă de el însuși, ca o mare inspăimân­­tare de goliciune și de feciorelnic. Co­­line, trupurile lui unde se feresc, parcă­, de banal, de excitabilitate vulgară. Kol­be n’a încetat să găsească o altă ordine a simțurilor și o altă lume mai pură, care să ne depășească! Căci a primi invitați­unea de a vedea arta este, tot atât de grea, ca și creearea, artei. ..Vîu­l pământului’’, lucrarea în care nu știi ce i să găsești mai întâi, este poate sinteza cosmică a baletului, a radiațiuniii a vocii mute care sparge adâncul pă­mântului. Cineva parcă ascultă pământul de două ori egal în rodul său, de două ori tresăltâmd în pulsațiune — at­unci când se alcătuește viața și când și când vi­­truntericul se apropie. Încet, grav, neîn­duplecat și pur pentru a se așeza moar­tea — când se nărue. Urechea abia per­cepe, mâinile rotate, caută imensitatea sbucnetului, ochii sunt intredeschiși peste amăgire, un picior înfipt iar altul întins ca să prindă saltul. Nudurile de bărbați, în grupuri sau izolate, sunt poate cele mai feline prive­liști din câte au fost realizate de pe vre­mea olimpiadelor, a aruncătorilor cu discul sau a gladiatorilor din arene. Ge­niul lui Kolbe a umplut golul multor secole din temă și a multor secole vii­toare. Dar arta sa a rămas tot dintr’o particulară singularitate. Așa fusese pentru el toate hărăzite. Căci apropie­­rea de el, produce astăzi o justificată dejamă. Kolbe, nu a cunoscut adopta­rea la mediu sau trecerea in contempo­raneitate a vreunor probe de spiritua­litate care au rezistat și au străbătut blocurile. Nici linie egipteană sau eu­truscă, nici zimțirea părul­ui asirian și nici convenirea la o actualitate care n’ar fi putut fi depășită. Este absolut nejustificată și absurdă neatențiunea acestui mare creator de noul drumuri, acestui valoros tăcut și retras în farmecul atelierului. Fecundi­tatea sa, multitudinea preocupărilor s’a impus fără deci o bruscare, discret și sigur căci pentru Germania Kou­pe înseam­nă o mare Împlinire, iar pentru noi toți pentru toate colțurile pământst*!, în­seamnă o inegalabilă victorie, k. imn Jb PREZENTĂRI PINACOTECĂ Sfaturi practice Petele de mucigaiu dispar spălân­­du-se cu apă și săpun; după limpe­­zire se acoperă pata cu o pastă fă­cută din scrobeală albă și se expune la soare, înainte de a se usca, se spală din nou. Se repetă operația. Cristea Grosu — Tigrii VIA­ȚA FEMEII ÎNVĂȚĂTOA­rea Dintre toate carierile urmate de fe­­mei, una din cele mai grele, din cele mai obositoare, în care trebue să-și pue nu numai puterea ei de muncă, de judecată și de cultură, dar chiar să-și dăruiască inima, este acela de dăscăliță, adică aceia pe mâna că­reia cade pentru prima dată mintea și sufletul copilului, încă fraged, gata de­ a primi ușor orice influență. Venită în sat, nu în satul din care a plecat, ci într’acel ce-i este dat, tâ­­nără și cu o pregătire superioară me­­diului în care are să trăiască și să-și desfășoare activitatea, ea are de pre­­întâmpinat și suportat destule greu­­tăți. Și totuși trebue să rămână se­­nină și bună, dreaptă și înțelegătoare. Dacă activitatea ei ar fi limitată numai la rostul de educatoare, și încă ar avea destul de lucru, dar ea are și alte obligații, mai ales acum. In afară de orele de program — ore de mare și serioasă răspundere — mai are să se ocupe de întreaga activi­­tate intelectuală a satului, să înfîrî­ peze un cămin cultural, să găsească bani pentru a-și procura anumite cărți necesare acestui cămin, să or­­ganizeze șezători, să caute să fie totul interesant ca acestea să fie frecventate din plăcere, nu numai în urma stăruințelor ei, încearcă și prin acest mijloc ca starea intelectuală a țăranului imbunătățindu-se să se ri­­dice și felul lui de viață. Rolul ei social este și mai serios când este vorba de sfaturile și în­­demnurilor pe care trebue să le dea țărancelor, sfaturi privitoare fie la higiena lor proprie, fie la cea a gos­­podărie­­lor. Așa că învățătoarea are mult și greu de muncă. Cu un suflet tare și brav ea îndrăznește să înfrunte totul și să învingă greutățile. In muncă isi găsește mulțumirea și răsplata. In simplitate bucurie și odihnă. Sucsisul ei este fu^m lm^ha se stercoară în mintea celor mici pri­­ma distracție în sufletul celor mari. Ea este o plidă acolo în sat, ea este cea ce e nemuritoare prin poezia lui Oct­avian Goga. VI­I. Blanc-manger de migdale Se curăță 200 gr. migdale dulci și 10 gr migdale amare, se pisează mă­runt într’o piuliță de piatră și se o­­păresc cu­­ A­ litru de lapte. Se lasă să stea acoperite t­ oră,se trece prîn­­tr’un șervet, storcând ca să iasă tot sucul. S’amoare într’o cratiță cu dil. de apă, 8 foi de gelatină șî 120 gr za­hăr. Se amestecă pe marginea mașinii până ce totul s’a topit. Se lasă să se răcească, se adaogă laptele de migda­le și 1 linguriță de apă de flori. Se vântură cu lingura ca să se amestece bine. Se pune în formă de tablă, se lasă la gheață 2 ore. Se răstoarnă bă­gând forma o clipă în apă fierbinte. Se servește simplu sau cu un sos de vanilie sau cu ocoli«­e.. Pasa zilei DEJUN Supă de piure de praz. Musaca de conopidă. Blanc-Manger de migdale. CINA Ouă cu sos alb. Pilaf de spanac. Cremă de nuci. Talente cari se afirmă UN SUCCES BINEMERITAT D-na col. Glogojanu distinsa noastră soprană și-a dat binevoito­rul concurs, cântând Duminică dimi­neața la Studiul Teatrului Național, in cadrul ședinței festive organizate de către Asociația Scriitorilor Mili­tari Români împreună cu comitetul de direcție al sărbătoririi centena­rului renașterii artileriei române. D-na Margareta col. Glogojanu a fost unul dintre elementele cele mai de valoare ale teatrului nostru liric, iar azi deși retrasă in liniștea cămi­nului, păstrează un nobil contact cu viața noastră artistică, răspunzând înțelegător de câte ori este solici­tată să-și dea binevoitorul concurs­. înzestrată cu o voce excepțională,­­ cu totul rară prin timbrul și cu­loarea ei, d-sa a absolvit cu elogii Conservatorul din București, după ce a­ studiat canto cu maestrul Vră­­biescu, desăvâr­șindu-se în clasa de operă a d-lui prof. M. Vulpescu. Angajată imediat în trupa Mari­­oarei Cinschy înregistrează un răsu­nător succes în „Judita“ pentru a inlănțui seria strălucitelor triumfuri cu „Silvia“ și „Țara Surâsului“ la Timișoara și București. Plecând în străinătate, căsătoria o răpește de pe scenă, fără însă a-i rupe definitiv contactul cu publicul. In cadrul câtorva concerte de bi­nefacere organizat de Consiliul de Patronaj ca și a solemnității din primăvara trecută de la Fundația Dalles cu­ prilejul inchcerei anului de activitate ,de către Societatea Scriitorilor Militari, d-sa a putut fi deasemeni ascultată. Ca și atunci, sau ca și acum opt ani în „Silvia“, căldura și comunica­tivitatea glasului , d-nei Margareta col. Glogojanu, au strălucit și "Dumi­nica trecută când am avut prilejul să o aplaudăm din toată inima La sfârșitul lunei Noembrie 1943 se va inaugura în Căminul Industrial din Praga o expoziție foarte interesantă și instructivă. Mai multe ramuri printre care cele ale industriale industriei de pielărie, de ceramică, de hâr­tie, de sticlărie, de nasturi, indu­striei lemnului etc. vor arăta cum pot fi prelucrate materiile prime vechi și noui într’un alt gen decât acela în care suntem obișnuiți și­ cum pot fi înlocuite astăzi materiile prime în alte do­menii mai importante. „DOMNULE PROCUROR’ I. Marinescu Runcu se prezin­tă din nou în arena literară după pri­mul d-sase roman „Halucinații” cu un roman întitulat” sugestiv „Dom­nule Procuror”.­­ De data aceasta, lucrarea d-lui Ma­­rinescu Runcu depășește cu mult scrierile anterioare, atât prin pro­porții cât mai ales prin temele prin care se desbate. Acțiun­ea i se desfășoară în cadrul redacției unui maire ziar din Capi­tală și pe cât este de pasionantă, pe atât este de Instructivă. O puternică dramă sentimentală în care pasiunea dragostea și voluptatea, se înlănțu­­esc într’un tot armonios decente, conturate pline de nerv și stil ele­gant pe lângă o expunere de toată frumusețea. Viața plină de sbuciuri a reporte­rilor, redactorilor secretarilor de redacție precum și a întregului an­grenaj ziaristic este schițată cu o deosebită pricepere încât subjugă pe 40% O expoziție de in­vențiuni _ GAZUT în desuetudine din pri­­cina facilităței și abuzului de to­nuri trandafirii în redarea bucolis­­miulu­i, pastelul literar a prins să su­combe treptat. Cei cari s’au ambiționat să-i con­tinue linia, s’au pitulat voluntar sau involuntar in umbra pastișelor chiar când eforturile de a evada din obiș­nuit erau sincere, datorită tocmai clasicelor tipare devenite la un mo­ment dat convenționale. Valoarea pasteliului rămâne însă intactă din punct de vedere al pros­pețimii, prin numărul ariilor — lec­tori cari se găsesc la începutul in­trării lor sufletești într-un climat poetic. Pentru cetitorul evoluat — datori­tă pasiunii pentru frumosul literar și ingurgitării cotidiene a unor lecturi abundente — pastelul se găsește în­tr’un punct static, într’un inconve­nient oarecum steril. Fără a fi explosivă evadarea din formula artificializantă a pastelului reclamă un modest omagiu prin re­producerea poemului în această co­loană. Ne referim în această clipă Ița „Stil” poemul d-lh Philippide publi­cat într’un săptămânal lierar — in­dustrial. Pe poarta cu stâlpi nimeni in parc când ai intrat Castelul e istoric și lacul e patrat. Gerul cu mâni crăpata de vânt de apăn noapte. Și aerul e proaspăt, pe lac, cu gust de lapte. Amintirea cu miros de colb pătrunde -n nări. Ni-s sufletele două țări — pe aceeaș hartă. Cât pământ ne desparte acum, și câte gării Nemărginirea gâtu.și întinde între noi Amintirea-i cu miros de colb și de gu­JXOi. Cu gândul cerci adâncul trecutului să-l măsuri Pe apă vântul trece cu foșnet de mătăsuri. De-aici pădurea ’ncepe cu scorburi și cu cerbi. Tac când mă ’ndemni la vorbă,­­" răspund când nu mă ’ntrebî Vorbe nepregătite s’adună ’n colțul gurii. Iți dau înapoi gândul din marginea pădurii Si sufletul pe care e zălog, ți l-am pastrat. Castelul e istoric și lacul e pătrat. h • NU „femeiește" de trei ori, ar trebui să se numească — așa cum ne sugerează d. Tudor Șoimaru în ulti­mul număr al Vremii — spectacolul pe care un teatru îl anunță sub titlul de „Femei, Femei, Femei“, ci mai de grabă, Mai reqine la puterea a treia, căci talentul actrițelor acelui templu din ulița stofelor, se rezumă perfect în a plimba câteva toalete — un pic perimate — pe scenă. Evident că ele, (toaletele și actri­țele) corespund precis gustului mici­netelor din strada Lipscani, ca­d­relor, care se prăpădesc după vir­s­­tuozitățile epilepsiei malagambiste. Altfel, constatările din restul notei d-lui Șoimaru sunt foarte juste, șî fi­rești anului de grație una mîg nouă sute patruzeci și trei. De aceea facem loc aci respectivului paragraf: „Un teatru din Capitală face cu­noscut că viitoarea sa premieră se va chema: „Femei, femei, femei!" Noi am propune mai degrabă ca titlu: „femeiește" (de trei ori), fiind­că ar corespunde imaginei actuale a femeii, care și-a diminuat viața spiri­tuală până la puținătatea-­ fizică și a înlocuit auzul pur al pasiunii cu su­rogatul ei: flirt­ul. Până și păcatul adus de prima fe­­mee în zestrea-î atât de mică — o simplă frunză de viță — cu care șî-a cumpărat un soț, pe Adam, la femeile de astăzi nu mai are savoarea de altă dată, ci numai fada aromă a frivol­­tățîi. Este — cum s’ar spune — bi­ruința diletantismului asupra voca­­țîunii...“ .1 Conferința d-lui prof. H. Schneider D. prof. N. Schneider, titularul ca­tedrei de limba germană de la Fa­cultatea de Litere din București, va­ vorbi în ziua de Vineri 3 Decembrie la orele 19 în sala de conferințe a Institutului German pentru Știință în limba germană despre: „Gr­ec­­hische Götter und germanische Got­tee*

Next