Viața, decembrie 1943 (Anul 3, nr. 945-973)
1943-12-01 / nr. 945
Pagina 2-a VIAȚA IN MERS SCERA FAMILIARĂ In curte, mai către fund și’n dreapta, pe câțiva metri pătrați de pământ nepavat, o rață cu pântecul la pământ se linciorește într’o cratiță plină cu apă, din care scoate țari, o găină roșcată face cu ciocul cu iluzia unei râme prinse. Alături, o găină roșcată face cu ciocul, în aer și către farfuria ei plină ca mămăligă sfărâmată, împunsături care ne dumiresc pe privitor. „E oarbă”, ne spune stăpâna casei de lângă care priveam scena familiară. O găină oarbă, iată ce^n am văzut până acum și ne plecăm să privim de-aproape infirmitatea găinei. Intr adevăr, ochii albi, complect lipsiți de iris, păstrează doar un singur punct de negru cât o gămălie de ac prin care ai zice ca s’ar putea strecura un fascicol subțire de lumină, dar nici asta nu se'ntâmplă. Netulburată de vecinătatea atenției noastre găina continua să împungă cu ciocul când aerul, când câte o bucată de mămăligă din care î rămâneau pe margini fără mituri, înghițite apoi cu băgare de seamă. Ridicată dels ^ pământ, pasărea domesticită n’a făcut nici o mișcare de fugă și n’a emis nici un fel de câravală protestatară. își lăsase trupușorul ei cald, înfoiat în penele roșcate, pe mâinile noastre cu o veche încredere. ,,Cocuța”, o strigă gospodina și capul găinii se răsuci către direcția de unde-i venea apelul, ca să stea astfel nemișcată, într’o așteptare. Pusă jos, în fața farfuriei cu mâncare, găina aștepta încă și la chemarea repetată a stăpânei; se indreptă către noi, călcând cu bărgare de seamă, ca un orb adevărat dar fără băț, deaceia și nimeni Iai cratița cu apă a rații pe care scena j o lăsa indiferentă. (loculai străbătu) impedimentul lichid, și escaladă J marginea cratiței continuându-și drumul. Am luat-o ‘p brațe cu milă ca s’o alintăm, în firul șinei plate, pentru duioasa ei existetnță. De unde până in momentul.rând < am plecat cu găina? hr furate, fața ■ nici nu s’a sinchisit de noi, deodată ea-și părăsi ocupația, ridică micul ei cap în vârst și dădu uni strigăt. " . i „Să stăm în culcar ne sfătuii gazda. Avem ocazia să mai asistăm la o scenă”. Din dostul wiii pân ^ deam însuflețirea niței,cuprinsă de neastâmpăr. 1 . J Și deodată, când își dădu seama’ că e într’adevăr pără’sită, intrând în viteză, se repezi după noi emițând cele mai violente măcănimri] ce mi-a fost dat să aud [vreodată. Oprită in fața scărilor, pe unde J dispărusem, își înceteai strigările, [ pândind cu capul sucit [,a dreapta și ] la stânga, dar după două secunde] se repezi iarăși de unde plecase și [ iar se’ntoarse cu formidabilele ei] măcănituri. Am coborât, plini de] voie bună, scările de piatri și am ] depus-o pe Cocuța pe bordura pa] vajului alături de dânsa. Rața ne privi într’un fel al ei foarte ciudat,j măcăr pe o putere mult scăzută, se convinse de prezența Cocuței căreia îi adresă alte câteva sunete, apoi, liniștită și demnă, urmată de găina cu mersul nesigur, se în idreptă către cei câțiva metri pas trațî de pământ nepavat unde sell înfiripase și se continua această prietenie ciudată. MIHAIL CHIRNOAIGA mpg? <«RNET TEATRJL Succesul piesei „O scrisoare pierdută“ la Berlin La Teatrul Național din Berlin se joacă cu mare succes piesa „O scrisoare pierdută“ a lui Ion L. Caragiale, cu Paul Wegener în rolul lui Zaharia Trahanache Coana Jolțica este interpretată de tânăra noastră compatrioată IOANA MARIA GORVIN, care este în acelaș timp și traducătoarea, în limba germană, a acestei mult apreciate piese. IOANA MARIA GORVIN este fiica cunoscutului dirijor și compozitor sîbman Karl Glückselig și a doamnei născută Popescu de Livadia, de asemenea muziciană și o devotată slujitoare a artelor. Din fragedă copilărie, în casa părinților ei, — deschisă pentru toți cari iubeau frumosul și loc de întâlnire pentru muzicanți, poeți, pictori, — IOANA MARIA GORVIN a nutrit flacăra sfântă a artei. După ce a luat bacalaureatul, pleacă la Berlin pentru a da examenul de admitere la conservator („Staatssschauspielschule“). Pregătită de mama ei, și înzestrată cu un mare talent, a reușit în fața juriului, compus din capacități de Gustav Gründgens ș. a., printre cei patru, din nouăzeci de candidați. După terminarea studiilor, a jucat cu mult succes în regia celebrului Jürgen Fehling alături de Käthe Dorsch, Eleonora Duse a Germaniei. Astăzi, compatrioata noastră IOANA MARIA GORVIN este angajată de „Staatstheater“-ul din Berlin și a reușit, la o vârstă de numai 23 de ani, să fie mult apreciată de publicul berlinez și de marii ei colegi. Cu traducerea „Scrisoarei pierdute“, compatrioata noastră a adus o valoroasă contribuție pentru cunoașterea literaturii, teatrale românești în străinătate și pentru o colaborare și în domeniul artei al celor două popoare, un merit netăgăduit De la muzeul Teatrului Național, str. Câmrepineanu, 3 Dela 6 Noembrie și până la 6 Decembrie a. c. la Muzeul Teatrului Național se comemorează printr’o expoziție de relicve și documente, cei 11 ani de la moartea neuitatului Ion La National Cu un succes deplin se reprezintă astă seară la Teatrul Național,,Gloria“ cu d-nele Marietta Deculescu, Cella Dima, etc. și d-nii: G. Vraca, N. Bălțățeanu, Fl. Scărlătescu, Mircea Balaban, AL Alexandrescu și Holban. „Școala cerșetorilor" se reprezintă astă seară la Studio cu aceeași distribuție de la premieră. „Nu vă aplecați în afară* premieră la Studio Una din piesele reprezentative ale artei spaniole. „Nu vă aplecați în afară“ de Pompela, se va juca în premieră la Studio, Miercuri 1 Decemvrie. La punerea în scenă a acestui deosebit spectacol de artă au contribuit de Traian Cornescu în decorurile căruia evoluează intriga, directorul de scenă d. Nicolae Massim și distribuția cu totul excepțională, din care cităm pe d-nele Lilly Popovici, Kitty Gheorghiu, Mîgry Avram Nicolau, Corina Constantinescu, Carmen Tăutu, etc. și d.ni. M. Gingileseu. Fl. Scărlătescu, Emil Botta, Al. Alexandrescu, Mircea Balaban, etc. La Municipal se reprezintă astă seară la ora 7 precis „ELLEN și MARY” în interpretarea d-lor Emil Botta (de la Teatrul Național), Margareta Papagoga, Aurel Rogalschi, G. Sion, Sergiu Dumitrescu, Dinu Macedonschi, Stan Iorga, Silvia Fabini Vipia Botta, Nora Vasilescu și Renâe Anny. Regia acestui spectacol senzațional este semnată de d. Mihail Zirra. La Colorado cu distribuția de la premieră se continuă reprezentațiile „Celor două orfeline“. La „Muncă și Lumină“ se reprezintă ..Balamuc”, farsă în 3 acte de Karl Laufs și W. Jacoby, prelucrată de Geo Maican, cu Cezar Rovințescu, Lică Radulescu, George Damian, Ion Stoenescu, Nelly Nicolau, Iliada Munteanu, Ștefania Popescu, Cristofor Vitencu, Raluca Zamfirescu, Aristide Papa Nicoda, Tanti Negoesci, G. Petreanu. Direcția de scenă: Victor Ion Popa, IOANA MARIA GORVIN și PAUL WEDENER într’o scenă din „O scrisoare pierdută” • In „Vocea Buzăului“ de sub conducerea d-lui George Dem. Podgoreanu găsim poezia „S’a. stins un vânător“ de d. Col. Mircea Mărcoiu. Epigrame de Ionel dela Craiova. • „Prietenul copiilor“ de sub conducerea literară a d-nei Elena Farago care apare la Craiova, pe Noembrie, are următorul număr: Pe drumul luminei de Elena g-ral Manafu; Remușcare târzie-versuri de Nicolae Giulea; Pe genunchii bunicului de Florian N. Peca; Fiul risipitor, traducere de Ion Schîntee; Gârbănțul împ&â&M to M3* Genial VII*TA P KOL . E lastica germană contemporană înregistrează un fenomen cu totul izolat. Spre deosebire de arta arhaică în a cărei imperfecțiune se germina uriașe perspective, spre deosebire de arta plastică antică, unde percepțiunile germane au admirat simetria, gigantescul lui Phidias și Polyclet, realizarea tipică a școlilor și cultului etic și estetic, spre deosebire de arta contemporană a celorlalte grniți europene, plastica germană și-a păstrat caracteristica, fie măcar în formă, a concepției sale creatoare, chiar atunci câruji a avut de armonizat intensități puternice ca și caratele gravurei (inciziei în lemn, heliogravure!) lui Dürrer. In mod particular, mai mult realizată prin alambicarea rațiunii decât a Sentimentelor, plastica germană este uin complex de probleme realistice, de convențiuni verosimile, de preocupări Întrevăzute imediat că trebue să corespundă unei tendințe. Fără exagerare, plastica germană derivă din filosofie, rareori cu dezacord tehnic, armonic, perceptiv și tematic. Pictura, sculptura, desenul, arhitectura a trebuit să îndeplinească o funcțiune cerebrală. In schimb muzica a găsit în sufletul lumii germanice cele mai telurice vibrații. Nu este vorba de posibilitățile de care le-au dat perfecționările instrumentale. * Muzica populară din Tirol este mai tulburătoare decât o voce spartă de clinchetele lungi ale unui nesfârșit ecou. Și culminările muzicii lui Bach, Beethoven, Mozart au realizat un flux interior și o revărsare în momentul în care s’au depășit tremurul uniformității. Tot astfel s’a petrecut și în poezie, cu apariția suavului Rainer Maria Rilke In plastica, germană, Kolbe apare într’o uimitoare opoziție a vremii, chiar înainte de a se adăpa la nepotolitul isvor al spiritualității parisiene, Kolbe se distinge ca o forță izolată, strașnică, de sine stătătoare. Impresionist temperat (spre deosebire de impresioniștii berlinezi, deformiștii, cubiștii, etc. cari strecoară firesc aceleași tradiționale probleme de gândire), intuitiv, virtuos, selectiv, Kolbe este unul dintre cei mai mari sculptori de astăzi. Sculptor prin aocopție Instinctuală și prin temperament expresiv, Kolbe a reușit să stăpânească nu prin facilitate, ci prin transpunere, cele mai bizare și mai stranii mișcări care i se poate da materiei. Mobilitatea excesivă a lucrărilor sale, în majoritatea lor in Inaccesibilă poziție a modelului viu, depășește caracterul formei pe care blocul o primește însuflețindu-se. Nici materia ■ și nici contururile ei nu-și schimbă circulația moleculară fără să nu adere la ansamblu și la armonizare. De aceea sculptura lui Kolbe, în afară de mișcare, are ritm. Fără arbitrarea constelațiilor calorice pe care Kolbe le simte în arsurile degetelor lui, nu ar fi fost posibilă transfigurarea către care a tins. Toate sculpturile lui predomină piscurile, miros se înalță, reavăn a ozon și cu siluetă de eter în vibrație. Adesea ai impresia că sculptura sa devine coarde și ton și că încearcă să ajungă cei doi poli, apuși, ai infinitului. Picioarele se întind, trupul înscrie un arc, svelt, sănătos, mlădiu, mâinile se întind, descarcă Sirfonii ritmice fără să poată ajunge limitele spațiului de lumină și de sonoritate. Câteodată se pare că figurile lui își caută naive o integritate dinamică și abia la turnă observă că naivitatea aparține oamenilor și nu artei care î depășesc. Căci, în fond, sculptura înî Kolbe. 11 convine spectatorului șLl place pentru că se deslănțue ca un nai, cu piruete excesive, acrobatice, perfecte. Și cu toate că fiecare mișcare se curbează după un plan bine stabilit, într’un subtil convenționalism, ceea ce In sculptură constitue obligațiunea de a observa ansamblul cu echitate. Kolbe a spulberat orice Culme deformistă și repulsia, de excesiv sau în cazul lui, de o obsesie, de ran coșmar de viteze, de îndoituri în care oasele ar pârâi și în care tendoanele au plesni. Dinamismul conceput de Kolbe ane lnsă două soluții plauzibile și bine angrenate: 1) formele să ridice o greutate materială care să justifice mișcarea; 2) materia să se proecteze adânc pe spațiu în întretăeri cât mai multe de Unii așa încât să tulbure atmosfera și să provoace un plăcut Incendiu aerian. Și, desigur, spectatorii și tradițio rjaUștii vor fi rămas imbecilizați când au observat această erezie a legii și ingratitudinea pe care o formează cei care pun etaloane epocilor—cum, dar sculptura fără stabilitate numai sculptură!? Statuia, mică sau mare, trebue să aibă piedestal, soclu, să fie țintuită. Elee Folyolet. In antichitate rupsese cu deplină conștiință cătușele unor școli cari puneau pe fețe o suferință super,ficială sau un zâmbet subțire de buze, și de aceea păcatul său va rămâne totdeauna, mare, a încercat să Întreacă pe Phîdlas Dar viermele acesta seducător, a făcut să depășească Pe cioplitorul fildeșului și al aurului de multe ori... •Suntem învățați cu scuptura pironită în fața noastră, căreea să-i dăm ocol și să o cercetăm să-i dăm verdict, să-i căutăm echilibrele, șoldurile, moliciunea pielii și să apreciem cam ce greutate are bicoul, mult, puțin, suficient ca să ne impresioneze, să ne excite simțurile! Bronzurile lui Kolbe stau pe altfel de piedestale, stau pe anfore și țâșnesc ca flăcările, tot așa ca pasărea maestră a lui Brâncuș. N’are a face dacă sunt cuburi de piatră, de granit, d’ lemn sil«u de marmoră când totul poate fi transformat intr’o imponderabilă mistuire, când totul poate să participe și să concureze la mișcare, când din totul se poate deslănțui vibrația, muzica, orchestrațiunea. * Dari nu poate fi r# A-tA k conditțurve care să se potrivească și sculpturel statice, de mari dimensiuni, grele!? Desigur că dar Numai să ne gândim ? Bourdelle cu ce grijă iși alegea soclurile și ce aer de monumentalitate străbatea realtările lui. Priviți, dealtfel, statuia lui Mihai Viteazul din fața Universități! cât de desavantajată este din cauza soclului disproporționat și turtit! (De ce nu se schimbă în loc să ți se dea lustru ca la orice treabă inutilă!?). Intr’o continuă fermentație, într’o permanentă bbiciuire, Kolbe însuși simțit tremurul lutului și modelajului. Totul pare abia atins de manile lui, ca intr’un divin proces de creație și nu o prevnare vie. Pare organizată o gimnastică princiară, o acrobație între comete pentru un extaz și o beatitudine omenească. Toul pare scripeți, o mare fugă de el însuși, ca o mare inspăimântare de goliciune și de feciorelnic. Coline, trupurile lui unde se feresc, parcă, de banal, de excitabilitate vulgară. Kolbe n’a încetat să găsească o altă ordine a simțurilor și o altă lume mai pură, care să ne depășească! Căci a primi invitațiunea de a vedea arta este, tot atât de grea, ca și creearea, artei. ..Vîul pământului’’, lucrarea în care nu știi ce i să găsești mai întâi, este poate sinteza cosmică a baletului, a radiațiuniii a vocii mute care sparge adâncul pământului. Cineva parcă ascultă pământul de două ori egal în rodul său, de două ori tresăltâmd în pulsațiune — atunci când se alcătuește viața și când și când vitruntericul se apropie. Încet, grav, neînduplecat și pur pentru a se așeza moartea — când se nărue. Urechea abia percepe, mâinile rotate, caută imensitatea sbucnetului, ochii sunt intredeschiși peste amăgire, un picior înfipt iar altul întins ca să prindă saltul. Nudurile de bărbați, în grupuri sau izolate, sunt poate cele mai feline priveliști din câte au fost realizate de pe vremea olimpiadelor, a aruncătorilor cu discul sau a gladiatorilor din arene. Geniul lui Kolbe a umplut golul multor secole din temă și a multor secole viitoare. Dar arta sa a rămas tot dintr’o particulară singularitate. Așa fusese pentru el toate hărăzite. Căci apropierea de el, produce astăzi o justificată dejamă. Kolbe, nu a cunoscut adoptarea la mediu sau trecerea in contemporaneitate a vreunor probe de spiritualitate care au rezistat și au străbătut blocurile. Nici linie egipteană sau eutruscă, nici zimțirea părului asirian și nici convenirea la o actualitate care n’ar fi putut fi depășită. Este absolut nejustificată și absurdă neatențiunea acestui mare creator de noul drumuri, acestui valoros tăcut și retras în farmecul atelierului. Fecunditatea sa, multitudinea preocupărilor s’a impus fără deci o bruscare, discret și sigur căci pentru Germania Koupe înseamnă o mare Împlinire, iar pentru noi toți pentru toate colțurile pământst*!, înseamnă o inegalabilă victorie, k. imn Jb PREZENTĂRI PINACOTECĂ Sfaturi practice Petele de mucigaiu dispar spălându-se cu apă și săpun; după limpezire se acoperă pata cu o pastă făcută din scrobeală albă și se expune la soare, înainte de a se usca, se spală din nou. Se repetă operația. Cristea Grosu — Tigrii VIAȚA FEMEII ÎNVĂȚĂTOArea Dintre toate carierile urmate de femei, una din cele mai grele, din cele mai obositoare, în care trebue să-și pue nu numai puterea ei de muncă, de judecată și de cultură, dar chiar să-și dăruiască inima, este acela de dăscăliță, adică aceia pe mâna căreia cade pentru prima dată mintea și sufletul copilului, încă fraged, gata de a primi ușor orice influență. Venită în sat, nu în satul din care a plecat, ci într’acel ce-i este dat, tânără și cu o pregătire superioară mediului în care are să trăiască și să-și desfășoare activitatea, ea are de preîntâmpinat și suportat destule greutăți. Și totuși trebue să rămână senină și bună, dreaptă și înțelegătoare. Dacă activitatea ei ar fi limitată numai la rostul de educatoare, și încă ar avea destul de lucru, dar ea are și alte obligații, mai ales acum. In afară de orele de program — ore de mare și serioasă răspundere — mai are să se ocupe de întreaga activitate intelectuală a satului, să înfîrî peze un cămin cultural, să găsească bani pentru a-și procura anumite cărți necesare acestui cămin, să organizeze șezători, să caute să fie totul interesant ca acestea să fie frecventate din plăcere, nu numai în urma stăruințelor ei, încearcă și prin acest mijloc ca starea intelectuală a țăranului imbunătățindu-se să se ridice și felul lui de viață. Rolul ei social este și mai serios când este vorba de sfaturile și îndemnurilor pe care trebue să le dea țărancelor, sfaturi privitoare fie la higiena lor proprie, fie la cea a gospodărielor. Așa că învățătoarea are mult și greu de muncă. Cu un suflet tare și brav ea îndrăznește să înfrunte totul și să învingă greutățile. In muncă isi găsește mulțumirea și răsplata. In simplitate bucurie și odihnă. Sucsisul ei este fu^m lm^ha se stercoară în mintea celor mici prima distracție în sufletul celor mari. Ea este o plidă acolo în sat, ea este cea ce e nemuritoare prin poezia lui Octavian Goga. VII. Blanc-manger de migdale Se curăță 200 gr. migdale dulci și 10 gr migdale amare, se pisează mărunt într’o piuliță de piatră și se opăresc cu A litru de lapte. Se lasă să stea acoperite t oră,se trece prîntr’un șervet, storcând ca să iasă tot sucul. S’amoare într’o cratiță cu dil. de apă, 8 foi de gelatină șî 120 gr zahăr. Se amestecă pe marginea mașinii până ce totul s’a topit. Se lasă să se răcească, se adaogă laptele de migdale și 1 linguriță de apă de flori. Se vântură cu lingura ca să se amestece bine. Se pune în formă de tablă, se lasă la gheață 2 ore. Se răstoarnă băgând forma o clipă în apă fierbinte. Se servește simplu sau cu un sos de vanilie sau cu ocoli«e.. Pasa zilei DEJUN Supă de piure de praz. Musaca de conopidă. Blanc-Manger de migdale. CINA Ouă cu sos alb. Pilaf de spanac. Cremă de nuci. Talente cari se afirmă UN SUCCES BINEMERITAT D-na col. Glogojanu distinsa noastră soprană și-a dat binevoitorul concurs, cântând Duminică dimineața la Studiul Teatrului Național, in cadrul ședinței festive organizate de către Asociația Scriitorilor Militari Români împreună cu comitetul de direcție al sărbătoririi centenarului renașterii artileriei române. D-na Margareta col. Glogojanu a fost unul dintre elementele cele mai de valoare ale teatrului nostru liric, iar azi deși retrasă in liniștea căminului, păstrează un nobil contact cu viața noastră artistică, răspunzând înțelegător de câte ori este solicitată să-și dea binevoitorul concurs. înzestrată cu o voce excepțională, cu totul rară prin timbrul și culoarea ei, d-sa a absolvit cu elogii Conservatorul din București, după ce a studiat canto cu maestrul Vrăbiescu, desăvârșindu-se în clasa de operă a d-lui prof. M. Vulpescu. Angajată imediat în trupa Marioarei Cinschy înregistrează un răsunător succes în „Judita“ pentru a inlănțui seria strălucitelor triumfuri cu „Silvia“ și „Țara Surâsului“ la Timișoara și București. Plecând în străinătate, căsătoria o răpește de pe scenă, fără însă a-i rupe definitiv contactul cu publicul. In cadrul câtorva concerte de binefacere organizat de Consiliul de Patronaj ca și a solemnității din primăvara trecută de la Fundația Dalles cu prilejul inchcerei anului de activitate ,de către Societatea Scriitorilor Militari, d-sa a putut fi deasemeni ascultată. Ca și atunci, sau ca și acum opt ani în „Silvia“, căldura și comunicativitatea glasului , d-nei Margareta col. Glogojanu, au strălucit și "Duminica trecută când am avut prilejul să o aplaudăm din toată inima La sfârșitul lunei Noembrie 1943 se va inaugura în Căminul Industrial din Praga o expoziție foarte interesantă și instructivă. Mai multe ramuri printre care cele ale industriale industriei de pielărie, de ceramică, de hârtie, de sticlărie, de nasturi, industriei lemnului etc. vor arăta cum pot fi prelucrate materiile prime vechi și noui într’un alt gen decât acela în care suntem obișnuiți și cum pot fi înlocuite astăzi materiile prime în alte domenii mai importante. „DOMNULE PROCUROR’ I. Marinescu Runcu se prezintă din nou în arena literară după primul d-sase roman „Halucinații” cu un roman întitulat” sugestiv „Domnule Procuror”. De data aceasta, lucrarea d-lui Marinescu Runcu depășește cu mult scrierile anterioare, atât prin proporții cât mai ales prin temele prin care se desbate. Acțiunea i se desfășoară în cadrul redacției unui maire ziar din Capitală și pe cât este de pasionantă, pe atât este de Instructivă. O puternică dramă sentimentală în care pasiunea dragostea și voluptatea, se înlănțuesc într’un tot armonios decente, conturate pline de nerv și stil elegant pe lângă o expunere de toată frumusețea. Viața plină de sbuciuri a reporterilor, redactorilor secretarilor de redacție precum și a întregului angrenaj ziaristic este schițată cu o deosebită pricepere încât subjugă pe 40% O expoziție de invențiuni _ GAZUT în desuetudine din pricina facilităței și abuzului de tonuri trandafirii în redarea bucolismiului, pastelul literar a prins să sucombe treptat. Cei cari s’au ambiționat să-i continue linia, s’au pitulat voluntar sau involuntar in umbra pastișelor chiar când eforturile de a evada din obișnuit erau sincere, datorită tocmai clasicelor tipare devenite la un moment dat convenționale. Valoarea pasteliului rămâne însă intactă din punct de vedere al prospețimii, prin numărul ariilor — lectori cari se găsesc la începutul intrării lor sufletești într-un climat poetic. Pentru cetitorul evoluat — datorită pasiunii pentru frumosul literar și ingurgitării cotidiene a unor lecturi abundente — pastelul se găsește într’un punct static, într’un inconvenient oarecum steril. Fără a fi explosivă evadarea din formula artificializantă a pastelului reclamă un modest omagiu prin reproducerea poemului în această coloană. Ne referim în această clipă Ița „Stil” poemul d-lh Philippide publicat într’un săptămânal lierar — industrial. Pe poarta cu stâlpi nimeni in parc când ai intrat Castelul e istoric și lacul e patrat. Gerul cu mâni crăpata de vânt de apăn noapte. Și aerul e proaspăt, pe lac, cu gust de lapte. Amintirea cu miros de colb pătrunde -n nări. Ni-s sufletele două țări — pe aceeaș hartă. Cât pământ ne desparte acum, și câte gării Nemărginirea gâtu.și întinde între noi Amintirea-i cu miros de colb și de guJXOi. Cu gândul cerci adâncul trecutului să-l măsuri Pe apă vântul trece cu foșnet de mătăsuri. De-aici pădurea ’ncepe cu scorburi și cu cerbi. Tac când mă ’ndemni la vorbă," răspund când nu mă ’ntrebî Vorbe nepregătite s’adună ’n colțul gurii. Iți dau înapoi gândul din marginea pădurii Si sufletul pe care e zălog, ți l-am pastrat. Castelul e istoric și lacul e pătrat. h • NU „femeiește" de trei ori, ar trebui să se numească — așa cum ne sugerează d. Tudor Șoimaru în ultimul număr al Vremii — spectacolul pe care un teatru îl anunță sub titlul de „Femei, Femei, Femei“, ci mai de grabă, Mai reqine la puterea a treia, căci talentul actrițelor acelui templu din ulița stofelor, se rezumă perfect în a plimba câteva toalete — un pic perimate — pe scenă. Evident că ele, (toaletele și actrițele) corespund precis gustului micinetelor din strada Lipscani, cadrelor, care se prăpădesc după virstuozitățile epilepsiei malagambiste. Altfel, constatările din restul notei d-lui Șoimaru sunt foarte juste, șî firești anului de grație una mîg nouă sute patruzeci și trei. De aceea facem loc aci respectivului paragraf: „Un teatru din Capitală face cunoscut că viitoarea sa premieră se va chema: „Femei, femei, femei!" Noi am propune mai degrabă ca titlu: „femeiește" (de trei ori), fiindcă ar corespunde imaginei actuale a femeii, care și-a diminuat viața spirituală până la puținătatea- fizică și a înlocuit auzul pur al pasiunii cu surogatul ei: flirtul. Până și păcatul adus de prima femee în zestrea-î atât de mică — o simplă frunză de viță — cu care șî-a cumpărat un soț, pe Adam, la femeile de astăzi nu mai are savoarea de altă dată, ci numai fada aromă a frivoltățîi. Este — cum s’ar spune — biruința diletantismului asupra vocațîunii...“ .1 Conferința d-lui prof. H. Schneider D. prof. N. Schneider, titularul catedrei de limba germană de la Facultatea de Litere din București, va vorbi în ziua de Vineri 3 Decembrie la orele 19 în sala de conferințe a Institutului German pentru Știință în limba germană despre: „Grechische Götter und germanische Gottee*