Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)

1888-10-24 / nr. 61

0 * conservatori atrăgând pe D. Vernescu cu grupul său şi pe D-nul Niculae Cre­­ţulescu în partea guvernului. Cinstitul samsar al acestei combinaţiuni este Fache Protopopescu. Dar credem că atât Dom­nul Vernescu cât şi Domnul N. Creţu­­lescu nu vor comite greşala de a se de­spărţi de Domnul Lascar Catargiu. Dacă ar face’o, paguba va fi a lor, căci in­trând singuri într’o combinațiune cu ju­­nimi șijij'niu vor putea figura de cât ca a cinceff car, pe când, remâ­nîmAinifî c?jj| J^jpar Catargiu, ei vor face# ca liberări l­a onservatorî să dispună de SituIfțiuneJ £* irfrfLAc'e**Ciiz. ^îîlte­va zile după des­chid­erea, Cum­pălor ori­ce nedumerire va dispare * mi4această privință. Să facem dar ca toata lumea! Să așteptăm!_______ Styx. Un revirement .Zilele trecute Telegraful a fost into­nat o notă discordantă în concertul co­lectivist şi anume a cerut ca afacerea generalului Anghelescu să nu rămână muşama. Ne-am grăbit la timp a da o notă bună pentru această manifestare revolu­ţionară unui ziar care apăra colecti­vitatea per fas et nefas.­­ Aflăm acuma că căsnicia Telegrafului cu colectivitatea e foarte tulburată şi că o­­vor duce împreună cel mult până la 1 Noemvrie. De la acel timp, Telegra­ful va începe, ca toate ziarele indepen­dente, să combată colectivitatea. Nu vor avea graţie în ochii­­lui un Radu Mihai care cu legendarul lui ceasornic a bla­mat partidul; un­ Mitică Sturza care cu sufletul lui de reptilă a blamat aspira­­ţiunile republicane ale partidului; un Eugenia Statescu care prin excluderea opoziţiei de la beneficiul legilor a bla­mat democratismul; un Anghelescu, un Simeon Mihălescu, un Maican etc. etc. etc. Suntem acuma curioşi a şti pe cine Telegraful va susţine, căci luând unul câte­ unul din colectivitate, nu va rămâne nimenea. Însuşi D. I. C. Brătianu a de­clarat că toate cele făcute de colectivi­tate au fost suferite de el, uibc transit gloria muncii și cei fideli te atacă. •————^ 4* —rrv ~~ Românii din Istria In ‘26 Noemvrie 1867, un ziar italian a scris următoarele: Către Italienii din Istria „Precum prea bine sciţi, locuesce între voi de secol­ un popor latin, care nu v’a făcut şi nu ve face nici un necaz. Poporul acesta e bătut de toate fortu­­nele elementare şi nu se plânge, serve­­şte tributul ce i se cere şi nu se plânge. „Toţi îl au uitat, numai voi .ve mai aduceţi aminte de el, căci din când în când îl numiţi pe nume în cărţile voas­­stre cu o bună-voinţă voite proprie ; dar în regeneraţiunea actuală, reclamată de umanitate şi de progresul timpului, nu v’aţi decis încă nici voi de a ne întinde mâna voastră frăţească şi nouă sărma­nilor părăsiţi. „Numele de Român, care reînvie şi în noi şi în voi atâtea memorii de o glorie comună, nu are el, oare putere destulă ca să se hotărească a ne sări într’ajutor în extremul moment de necesitate ? »Fraţi istrieni, în numele cel sfânt al „mamei şi al patriei“, care ne sunt co­mune şi nouă şi vouă, vă rugăm, nu ne negaţi sucursul vostru. Dreptatea şi ecuitatea de asemenea vă consiliază să ne ajutaţi. „Noi, de când suntem, şcoală n’am a­­vut; şi de se arăta câte o dată vre-un învăţător străin între noi, acela ne vor­bea o limbă, care nu este a noastră. Nu­mărul pruncilor noştri e cu mult mai mare ca cel indispensabil prescris de le­gea provincială. Apoi § 19 al constitu­­ţiunii dispune, că naţionalitatea noastră să fie respectată! „De ani şi ani suntem siliţi să ne ru­găm Domnului în o limbă streină; tot în limba aceea ni se ţin şi predicele; în aceiaşi limbă ni se împărtăşesc sfin­tele bine-cuvântări, cu toate că noi nu voim şi iubitele noastre muieri mai bine rămân la propriul lor, conservând cel mai sublim cult în inima lor cu propria limbă. Apoi P­III din constituţiune ne garantează naţionalitatea. „Inimicii noştri­ poate cred, că în a­­tari condiţiuni noi în curând ne vom uita limita şi ne vom lepăda de toate­­tradiţiunile despre originea noastră şi că peste puţini ani se va perde şi urma nenorocitei noastre existenţe în locurile acestea! „Sperăm însă, că cel puţin voi, iubiţi fraţi, care aţi fost şi sunteţi tot­de auna oneşti şi generoşi răspânditori ai cultu­rii, de care dispuneţi, veţi ridica vocea voastră acolo unde se cuvine, ca respec­tivii factori legali să se intereseze de mizeriile noastre intelectuale şi morale, şi considerându-le, să l­e remedieze t*» e^ uitarea nedreaptă de până acum să fie recompensată conform ideilor bunei ad­ministraţi­uni. „Dea Dumnezeu, ca cu puternicul vo­stru ajutor, Românii aceştia nenorociţi, dar întru toate oneşti, să aibă bucuria de a’şi vedea împlinit dorul inimii lor , instrucţiunea în propria lor limbă! Şi noi vă vom fi recunoscători, vom fi şi de aici înainte credincioşi acelor prin­cipii de afinitate şi conlocuire, pe care ba­zăm speranţele noastre. „Fraţi istrieni, nu este momentul şi nici nu suntem în stare, dar nici nu ni se­ cuvine nouă să ne indicăm modalită­ţile, cu care poate mai uşor s’ar putea pe care ’l cunosc. Ş’apoî asta este un mijloc de a te scăpa de cei care te je­nează. Trebuie să fiu apărat de poliţie, căci o voi­ servi în fie­care zi, spuindu-i tot ce zic aceia care fac politică prin odăile prăvălielor şi acei care ascund în fundul pălărielor lor devisa Ordinea p­u­­­blică, sau, cânt după masă, cântece re­voluţionare. Trăsura se opri şi birjarul zise: — Am ajuns, burgeze. Ochiul baronului avu o strălucire rău­tăcioasă; el crezu un moment că birja­rul auzise cugetările sale. Venindu-şe în fire îndată, el plăti birjarului şi urcă în fugă scările care duceau la catul al doilea, unde ședea Lelia d’Equermoise. El sună. O femee ca de vre-o patru­zeci de ani veni să deschiză. — Ah! zise ea cu familiaritatea oa­menilor obicinuiți a servi o lume oare­care, faci bine că vii.... de două ceasuri toți strigă după d-ta... supeul s’a is­prăvit. — Ce au supat în astă seară ? întrebă baronul, dîndu-şi pălăria și pardesiul. -- Da, sunt mai mulţi noi veniți... — Noi veniţi?... sunt bogaţi?... — Oh! da. . o să­­ vezi... sunt într’o stare... — După acum? — O să ’î vezi, sunt plini ca bur­­dufi.. . — Cine e Baptistine ? strigă p­o ( ]­­­ţi • ); 1­­ ; satisface lipsei, ce simţim. Iniţiativa e­­nergică, modul şi efectuarea lucrării este rezervată voite, popor înţelept şi ge­neros ; fiţi convinşi, că toate familiile noastre ve vor bine-cuvânta. „Şuşneviţa, 19 Noemvrie 1887. „Un Român în numele tuturor“ CRONICA TESTAMENTUL JUNIMIST Nici nu ’ţi vine-a crede, frate, Ce ,de lucruri şi isprave Lasă la posteritate Acei trei şi jumătate. * * * Au tras focuri în mulțime Ca s’astupe vechi păcate D’ale vechei gaşti servile Ei cei trei şi jumătate. * * Transformat-aț Monitorul Intr’o listă de bucate Pentru cuhnea lor nemţească Ei cei trei şi jumătate. * * * Câte alte n’au făcut ei Sprijiniţi de cheea bolţii! Şi ’n şase luni de zile, Darâmat-au Turnul Colţii. * * * Au făcut apoi alegeri Şi ’ncredere-au căpătat Dacă nu de la mulţime Cel puţin de la Palat. * * * Şi dup-atâtea mari isprăvi Alții vin tronc drept în spate. Puneți faptele în boccele Voi cei trei și jumătate. D. A. R. ----------------©©fi'--------------------­D­IN AFARA INDEPENDENȚA COREEI cu Imperiul Ceresc. China se teme prea mult de Rusia, şi se arată foarte neliniş­tită de cât­va timp, în faţa sforţărilor puterei moscovite de a se apropia de Im­periul de mijloc, precum se apropie de India engleză în Asia centrală. Faţă cu aceste temeri, ea nu va primi filosoficeşte din partea Coreei o proclamare de înde­pendenţă care moralmente ar da acest regat pe mâna Ruşilor. Acuma cât­va timp, ea a denegat acestui stat vasal dreptul de a încheia tractate internaţio­nale fără învoirea guvernului din Peking. Cu atâta mai mult, nu va lăsa ea de bu­­nă-voe ca Corea să se libereze cu desă­vârşire de tutela ei, ca să cază în braţele Rusiei. Probabil, că politica chinezească va fi susţinută de Japonia şi Anglia, care, a­­vând amândouă interese comerciale în pe­ninsulă, au tot dreptul ca să ajute pe China, ca să ţie pe Rusia în respect. Proclamarea independenței coreane, dacă în adevăr e plănuită, precum »Standard* afirmă, va isca deci o interesantă problemă internaţională. De pretutindenea I Bucovina­­ - „ Profesorii facultăţilor temporale drept şi filosofie­ din Cernăuţî, au împănat rec­torului Universităţii locale, un protest pen­tru a salvgarda caracterul german al uni­versităţii. Rectorul­­find un­­teolog român a prestat la dietă jurământul în limba ro­mânească. Corpul profesoral a zărit în aceasta un atac la caracterul german al Universităţii, şi deci ei au protestat con­tra unui pas care ameninţă caracterul a­­celei şcoli. Rectorul a respins deputaţiunei că el priveşte prestarea jurământului ca o ces­­tiune de un caracter pur privat. Rusia Forţa ziarului „ADEVErul" CĂSĂTORIA OCNAŞI DE ALEXIS BOUVIER PARTEA ÎNTAIA Piraţii Senei Capitolul V Acasă la o puiculiţă, In anul 1869 21­8— — In ziua în care dînsa va şti prea mult, sfârşesc acest trecut împreună cu oameni şi lucruri. — Ar fi trebuit să me duc mai curînd la d’Eguermoise, până acum ași fi și vorbit cu Micul- Mousson ; trebue să -mi spue chiar astă seară cam până la cât se urcă averea lui cumnatul meu... Aci e bogăția; să cer o sumă oare­care! frumoasă afacere Ar trebui să mă asociez cu acea casă... Este o mână! Cu un surîs, baronul zise cu vocea jumătate : — Voiu avea consideraţiune... voiu in­tra în societate... am să fiu un om... un burgez... Şi va fi pentru întâia oară că aceşti oameni vor avea unul inteligent în lauda lor... Dacă reuşesc, me iau bine cu poliţia, dîndu-i pe mână pe toţi aceia/) O curioasă noutate se telegrafiază din Sangaî, jurnalului Standard din Londra. Peninsula Corea ar fi aproape să scuture jugul Chinei şi să se proclame indepen­­­eentă. Regele ar­ fi îndemnat de catrre Rusia, care ar secunda în aceasta, influenţa guvernului american. Toţi ştiu că Rusia ocheşte de mult Co­rea, nu ca debuşeu comercial, ci ca punct strategic, peninsula oferindu-i, în Oceanul Pacific, un port mai preţios de­cât Vla­­divostock nămolit de gheţuşuri, cea mai mare parte a anului. Corea independentă s-ar supune influenţei ruseşti. De aici va rezulta încurajarea ce ar căpăta-o Suve­ranul corean pentru veleitățile sale de emancipare, care mai deunăzi primea vi­zita unui mare Duce rus. Totuși e probabil că guvernul chinezesc nu va cruța nimica pentru a împedica Corea de a rupe legătura de vasalitate — D-nul de Lormond, răspunse acela care fusese întrebată. — Ah! baronul... Pe urmă vocea repetă în cea­l’altă parte : — Este baronul! îndată în cor formidabil răspunse : E baronul care vine Vine, vine, vine ! Care vine vine Vine, vine, vine Vine! Baronul urmă pe Baptistina. După ce trecu prin anticameră și sala de fumat, el intră într’o sală de mîncare parisiană, adică cu tavanul jos, uşele şi ferestrele mici, în care sală nu încăpea de­cât pa­tru cinci persoane. Cînd baronul intră, doi­spre­zece indivizi, de deosebite sec­­surî stau înghesuiţi împrejurul unei ■ mese, şi cîntari. Lelia d’Equermoise era la uşa sălei de mîncare; ea strînse încet de mînă pe baronul și ’i zise cu jumă­tate glas: — Credeam că nu mai vii, și avem lume în astă seară... Ai să te prezint... Tăcere, coţofenilor!... Domnilor, vă pre­zint... Ţipetile cele mai ascuţite resunară. — Destul!.. destul! îl cunoaştem! — L’am văzut la expoziţie... — A fost deputat... — Eu l’am văzut la Fontainebleau.. — D-lor, ascultaţi... Ministrul palatului Ţarului dă următoa­rele detalii asupra accidentului drumului de fer ce s'a întâmplat Ţarului. Trenul împărătesc care a plecat din Ta­­ranovca la 17/29 octomvrie la ameazi, a eşit din sine între Taranovca şi Borkî într’un loc unde se află o prăpastie înde­stul de adâncă. Pe timpul eşireî din sine împăratul şi împărăteasa cu întreaga fa­milie şi suită s’au aflat în vagonul de mân­care la dejun. Când a eşit din sine cel d’ântâiu vagon al trenului a început o os­cilare (şovăire) înfricoşată. Vagoanele ce’l urmau au căzut în ambele laturi. Vagonul de mâncare a rămas pe terasament, însă a căpătat o formă sub care el n’ar fi fost recunoscut. Podul vagonului cu roţile au fost împinse în afară, pereţii au fost tur­tiţi şi acoperişul rupt acoperia numai o parte a vagonului unde se aflau cei pre­­senți. A fost cu neputință ca la o asemenea întâmplare să scape cine­va neatins, însă — Cum vrei să te ascultăm, Lelia, nu vedi că nu mai avem de băut!... — Baptistine!... șampanie! — Destulă șampanie.. mie dă -mi un panciu. — D-lor , eu voia să vă... Aide Lelia, faci nebunii, zise un tînăr de vre­ o nouă-spre­zece până la două­zeci de ani, pe care o numeau Mi­cul Vicomte, vrei să ne prezinți pe Lor­mond... asta ar fi cum ai voi să ne pre­zinți coloana Vendome. — Dar nu vi -1 prezint d-voastră d­ D-lui conte... Dacă e pentru asta, zise micul vicomte arătând un corp ţeapăn, întins jumătate pe canapea şi jumătate pe jos şi al căruia cap era împodobit cu o coaje de rac de mare. . stai asta e al meu... e proprietatea mea „este oprit cu desă­­vîrşire să ’i dai ori să ’i prezinţi ceva fără permisiunea mea“ eu Tam­ adus, nimeni nu are dreptul de ai proţăpi prieteni împrejur... Este prietenul meu... Aide prezintă­­mi’l, eu reprezint pe contele. Lelia supusă, înaintă, ţiind de mână pe baronul. — D-le conte, dă ’mi voe să ’ți înfă­ţişez pe d-nul baron de Lormond, unul din credincioşii noştri prieteni. ;------------------— + (Va urma.)

Next