Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-24 / nr. 61
0 * conservatori atrăgând pe D. Vernescu cu grupul său şi pe D-nul Niculae Creţulescu în partea guvernului. Cinstitul samsar al acestei combinaţiuni este Fache Protopopescu. Dar credem că atât Domnul Vernescu cât şi Domnul N. Creţulescu nu vor comite greşala de a se despărţi de Domnul Lascar Catargiu. Dacă ar face’o, paguba va fi a lor, căci intrând singuri într’o combinațiune cu junimi șijij'niu vor putea figura de cât ca a cinceff car, pe când, remânîmAinifî c?jj| J^jpar Catargiu, ei vor face# ca liberări la onservatorî să dispună de SituIfțiuneJ £* irfrfLAc'e**Ciiz. ^îîlteva zile după deschiderea, Cumpălor orice nedumerire va dispare * mi4această privință. Să facem dar ca toata lumea! Să așteptăm!_______ Styx. Un revirement .Zilele trecute Telegraful a fost intonat o notă discordantă în concertul colectivist şi anume a cerut ca afacerea generalului Anghelescu să nu rămână muşama. Ne-am grăbit la timp a da o notă bună pentru această manifestare revoluţionară unui ziar care apăra colectivitatea per fas et nefas. Aflăm acuma că căsnicia Telegrafului cu colectivitatea e foarte tulburată şi că ovor duce împreună cel mult până la 1 Noemvrie. De la acel timp, Telegraful va începe, ca toate ziarele independente, să combată colectivitatea. Nu vor avea graţie în ochiilui un Radu Mihai care cu legendarul lui ceasornic a blamat partidul; un Mitică Sturza care cu sufletul lui de reptilă a blamat aspiraţiunile republicane ale partidului; un Eugenia Statescu care prin excluderea opoziţiei de la beneficiul legilor a blamat democratismul; un Anghelescu, un Simeon Mihălescu, un Maican etc. etc. etc. Suntem acuma curioşi a şti pe cine Telegraful va susţine, căci luând unul câte unul din colectivitate, nu va rămâne nimenea. Însuşi D. I. C. Brătianu a declarat că toate cele făcute de colectivitate au fost suferite de el, uibc transit gloria muncii și cei fideli te atacă. •————^ 4* —rrv ~~ Românii din Istria In ‘26 Noemvrie 1867, un ziar italian a scris următoarele: Către Italienii din Istria „Precum prea bine sciţi, locuesce între voi de secol un popor latin, care nu v’a făcut şi nu ve face nici un necaz. Poporul acesta e bătut de toate fortunele elementare şi nu se plânge, serveşte tributul ce i se cere şi nu se plânge. „Toţi îl au uitat, numai voi .ve mai aduceţi aminte de el, căci din când în când îl numiţi pe nume în cărţile voasstre cu o bună-voinţă voite proprie ; dar în regeneraţiunea actuală, reclamată de umanitate şi de progresul timpului, nu v’aţi decis încă nici voi de a ne întinde mâna voastră frăţească şi nouă sărmanilor părăsiţi. „Numele de Român, care reînvie şi în noi şi în voi atâtea memorii de o glorie comună, nu are el, oare putere destulă ca să se hotărească a ne sări într’ajutor în extremul moment de necesitate ? »Fraţi istrieni, în numele cel sfânt al „mamei şi al patriei“, care ne sunt comune şi nouă şi vouă, vă rugăm, nu ne negaţi sucursul vostru. Dreptatea şi ecuitatea de asemenea vă consiliază să ne ajutaţi. „Noi, de când suntem, şcoală n’am avut; şi de se arăta câte o dată vre-un învăţător străin între noi, acela ne vorbea o limbă, care nu este a noastră. Numărul pruncilor noştri e cu mult mai mare ca cel indispensabil prescris de legea provincială. Apoi § 19 al constituţiunii dispune, că naţionalitatea noastră să fie respectată! „De ani şi ani suntem siliţi să ne rugăm Domnului în o limbă streină; tot în limba aceea ni se ţin şi predicele; în aceiaşi limbă ni se împărtăşesc sfintele bine-cuvântări, cu toate că noi nu voim şi iubitele noastre muieri mai bine rămân la propriul lor, conservând cel mai sublim cult în inima lor cu propria limbă. Apoi PIII din constituţiune ne garantează naţionalitatea. „Inimicii noştri poate cred, că în atari condiţiuni noi în curând ne vom uita limita şi ne vom lepăda de toatetradiţiunile despre originea noastră şi că peste puţini ani se va perde şi urma nenorocitei noastre existenţe în locurile acestea! „Sperăm însă, că cel puţin voi, iubiţi fraţi, care aţi fost şi sunteţi totde auna oneşti şi generoşi răspânditori ai culturii, de care dispuneţi, veţi ridica vocea voastră acolo unde se cuvine, ca respectivii factori legali să se intereseze de mizeriile noastre intelectuale şi morale, şi considerându-le, să le remedieze t*» e^ uitarea nedreaptă de până acum să fie recompensată conform ideilor bunei administraţiuni. „Dea Dumnezeu, ca cu puternicul vostru ajutor, Românii aceştia nenorociţi, dar întru toate oneşti, să aibă bucuria de a’şi vedea împlinit dorul inimii lor , instrucţiunea în propria lor limbă! Şi noi vă vom fi recunoscători, vom fi şi de aici înainte credincioşi acelor principii de afinitate şi conlocuire, pe care bazăm speranţele noastre. „Fraţi istrieni, nu este momentul şi nici nu suntem în stare, dar nici nu ni se cuvine nouă să ne indicăm modalităţile, cu care poate mai uşor s’ar putea pe care ’l cunosc. Ş’apoî asta este un mijloc de a te scăpa de cei care te jenează. Trebuie să fiu apărat de poliţie, căci o voi servi în fiecare zi, spuindu-i tot ce zic aceia care fac politică prin odăile prăvălielor şi acei care ascund în fundul pălărielor lor devisa Ordinea publică, sau, cânt după masă, cântece revoluţionare. Trăsura se opri şi birjarul zise: — Am ajuns, burgeze. Ochiul baronului avu o strălucire răutăcioasă; el crezu un moment că birjarul auzise cugetările sale. Venindu-şe în fire îndată, el plăti birjarului şi urcă în fugă scările care duceau la catul al doilea, unde ședea Lelia d’Equermoise. El sună. O femee ca de vre-o patruzeci de ani veni să deschiză. — Ah! zise ea cu familiaritatea oamenilor obicinuiți a servi o lume oarecare, faci bine că vii.... de două ceasuri toți strigă după d-ta... supeul s’a isprăvit. — Ce au supat în astă seară ? întrebă baronul, dîndu-şi pălăria și pardesiul. -- Da, sunt mai mulţi noi veniți... — Noi veniţi?... sunt bogaţi?... — Oh! da. . o să vezi... sunt într’o stare... — După acum? — O să ’î vezi, sunt plini ca burdufi.. . — Cine e Baptistine ? strigă po ( ]ţi • ); 1 ; satisface lipsei, ce simţim. Iniţiativa energică, modul şi efectuarea lucrării este rezervată voite, popor înţelept şi generos ; fiţi convinşi, că toate familiile noastre ve vor bine-cuvânta. „Şuşneviţa, 19 Noemvrie 1887. „Un Român în numele tuturor“ CRONICA TESTAMENTUL JUNIMIST Nici nu ’ţi vine-a crede, frate, Ce ,de lucruri şi isprave Lasă la posteritate Acei trei şi jumătate. * * * Au tras focuri în mulțime Ca s’astupe vechi păcate D’ale vechei gaşti servile Ei cei trei şi jumătate. * * Transformat-aț Monitorul Intr’o listă de bucate Pentru cuhnea lor nemţească Ei cei trei şi jumătate. * * * Câte alte n’au făcut ei Sprijiniţi de cheea bolţii! Şi ’n şase luni de zile, Darâmat-au Turnul Colţii. * * * Au făcut apoi alegeri Şi ’ncredere-au căpătat Dacă nu de la mulţime Cel puţin de la Palat. * * * Şi dup-atâtea mari isprăvi Alții vin tronc drept în spate. Puneți faptele în boccele Voi cei trei și jumătate. D. A. R. ----------------©©fi'--------------------DIN AFARA INDEPENDENȚA COREEI cu Imperiul Ceresc. China se teme prea mult de Rusia, şi se arată foarte neliniştită de câtva timp, în faţa sforţărilor puterei moscovite de a se apropia de Imperiul de mijloc, precum se apropie de India engleză în Asia centrală. Faţă cu aceste temeri, ea nu va primi filosoficeşte din partea Coreei o proclamare de îndependenţă care moralmente ar da acest regat pe mâna Ruşilor. Acuma câtva timp, ea a denegat acestui stat vasal dreptul de a încheia tractate internaţionale fără învoirea guvernului din Peking. Cu atâta mai mult, nu va lăsa ea de bună-voe ca Corea să se libereze cu desăvârşire de tutela ei, ca să cază în braţele Rusiei. Probabil, că politica chinezească va fi susţinută de Japonia şi Anglia, care, având amândouă interese comerciale în peninsulă, au tot dreptul ca să ajute pe China, ca să ţie pe Rusia în respect. Proclamarea independenței coreane, dacă în adevăr e plănuită, precum »Standard* afirmă, va isca deci o interesantă problemă internaţională. De pretutindenea I Bucovina - „ Profesorii facultăţilor temporale drept şi filosofie din Cernăuţî, au împănat rectorului Universităţii locale, un protest pentru a salvgarda caracterul german al universităţii. Rectorulfind unteolog român a prestat la dietă jurământul în limba românească. Corpul profesoral a zărit în aceasta un atac la caracterul german al Universităţii, şi deci ei au protestat contra unui pas care ameninţă caracterul acelei şcoli. Rectorul a respins deputaţiunei că el priveşte prestarea jurământului ca o cestiune de un caracter pur privat. Rusia Forţa ziarului „ADEVErul" CĂSĂTORIA OCNAŞI DE ALEXIS BOUVIER PARTEA ÎNTAIA Piraţii Senei Capitolul V Acasă la o puiculiţă, In anul 1869 218— — In ziua în care dînsa va şti prea mult, sfârşesc acest trecut împreună cu oameni şi lucruri. — Ar fi trebuit să me duc mai curînd la d’Eguermoise, până acum ași fi și vorbit cu Micul- Mousson ; trebue să -mi spue chiar astă seară cam până la cât se urcă averea lui cumnatul meu... Aci e bogăția; să cer o sumă oarecare! frumoasă afacere Ar trebui să mă asociez cu acea casă... Este o mână! Cu un surîs, baronul zise cu vocea jumătate : — Voiu avea consideraţiune... voiu intra în societate... am să fiu un om... un burgez... Şi va fi pentru întâia oară că aceşti oameni vor avea unul inteligent în lauda lor... Dacă reuşesc, me iau bine cu poliţia, dîndu-i pe mână pe toţi aceia/) O curioasă noutate se telegrafiază din Sangaî, jurnalului Standard din Londra. Peninsula Corea ar fi aproape să scuture jugul Chinei şi să se proclame indepeneentă. Regele ar fi îndemnat de catrre Rusia, care ar secunda în aceasta, influenţa guvernului american. Toţi ştiu că Rusia ocheşte de mult Corea, nu ca debuşeu comercial, ci ca punct strategic, peninsula oferindu-i, în Oceanul Pacific, un port mai preţios decât Vladivostock nămolit de gheţuşuri, cea mai mare parte a anului. Corea independentă s-ar supune influenţei ruseşti. De aici va rezulta încurajarea ce ar căpăta-o Suveranul corean pentru veleitățile sale de emancipare, care mai deunăzi primea vizita unui mare Duce rus. Totuși e probabil că guvernul chinezesc nu va cruța nimica pentru a împedica Corea de a rupe legătura de vasalitate — D-nul de Lormond, răspunse acela care fusese întrebată. — Ah! baronul... Pe urmă vocea repetă în ceal’altă parte : — Este baronul! îndată în cor formidabil răspunse : E baronul care vine Vine, vine, vine ! Care vine vine Vine, vine, vine Vine! Baronul urmă pe Baptistina. După ce trecu prin anticameră și sala de fumat, el intră într’o sală de mîncare parisiană, adică cu tavanul jos, uşele şi ferestrele mici, în care sală nu încăpea decât patru cinci persoane. Cînd baronul intră, doisprezece indivizi, de deosebite secsurî stau înghesuiţi împrejurul unei ■ mese, şi cîntari. Lelia d’Equermoise era la uşa sălei de mîncare; ea strînse încet de mînă pe baronul și ’i zise cu jumătate glas: — Credeam că nu mai vii, și avem lume în astă seară... Ai să te prezint... Tăcere, coţofenilor!... Domnilor, vă prezint... Ţipetile cele mai ascuţite resunară. — Destul!.. destul! îl cunoaştem! — L’am văzut la expoziţie... — A fost deputat... — Eu l’am văzut la Fontainebleau.. — D-lor, ascultaţi... Ministrul palatului Ţarului dă următoarele detalii asupra accidentului drumului de fer ce s'a întâmplat Ţarului. Trenul împărătesc care a plecat din Taranovca la 17/29 octomvrie la ameazi, a eşit din sine între Taranovca şi Borkî într’un loc unde se află o prăpastie îndestul de adâncă. Pe timpul eşireî din sine împăratul şi împărăteasa cu întreaga familie şi suită s’au aflat în vagonul de mâncare la dejun. Când a eşit din sine cel d’ântâiu vagon al trenului a început o oscilare (şovăire) înfricoşată. Vagoanele ce’l urmau au căzut în ambele laturi. Vagonul de mâncare a rămas pe terasament, însă a căpătat o formă sub care el n’ar fi fost recunoscut. Podul vagonului cu roţile au fost împinse în afară, pereţii au fost turtiţi şi acoperişul rupt acoperia numai o parte a vagonului unde se aflau cei presenți. A fost cu neputință ca la o asemenea întâmplare să scape cineva neatins, însă — Cum vrei să te ascultăm, Lelia, nu vedi că nu mai avem de băut!... — Baptistine!... șampanie! — Destulă șampanie.. mie dă -mi un panciu. — D-lor , eu voia să vă... Aide Lelia, faci nebunii, zise un tînăr de vre o nouă-sprezece până la douăzeci de ani, pe care o numeau Micul Vicomte, vrei să ne prezinți pe Lormond... asta ar fi cum ai voi să ne prezinți coloana Vendome. — Dar nu vi -1 prezint d-voastră d D-lui conte... Dacă e pentru asta, zise micul vicomte arătând un corp ţeapăn, întins jumătate pe canapea şi jumătate pe jos şi al căruia cap era împodobit cu o coaje de rac de mare. . stai asta e al meu... e proprietatea mea „este oprit cu desăvîrşire să ’i dai ori să ’i prezinţi ceva fără permisiunea mea“ eu Tam adus, nimeni nu are dreptul de ai proţăpi prieteni împrejur... Este prietenul meu... Aide prezintămi’l, eu reprezint pe contele. Lelia supusă, înaintă, ţiind de mână pe baronul. — D-le conte, dă ’mi voe să ’ți înfăţişez pe d-nul baron de Lormond, unul din credincioşii noştri prieteni. ;------------------— + (Va urma.)