Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)
1891-01-24 / nr. 724
ANUL III—No. 724 10 Bana ABONAMENTELE ÎNCET LA 1 SI 15 ALE FIECI3F.I HIN1 SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA 'NAINTE ANUNCHIRILE Din BUCURCSCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Dip Liberă, C. Adam Din”STREIREVATE, direct la administrare şi le toate Oficiile de publicitate. AnuncíurI la pagina IV . .. 0,30 b. Ilnfo ‘ • • Si • •" ?"" • , » j 0 ... 3, — lot ,, Inserpurrdle t) Reclamele 3 lol rândul H LNBSCRÎSEliE TIU SE »ÎTAPOEAZX V. Alexandri. Olf Btrifen VEGhiC ap darT aOTIfiSlSTRATIA, Strada Nouă, 10 |l Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I REDACTIA : Strada Nouă, 10 In Scicuresoi la casa Administatici DlnisâsSeţ® si Streinactate prin mandate poştale Un an in ţară 110 lei, in streinitate 50 Şese luni , 15 „ „ , 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 L.A PARIS, ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la foiescul No. 117) Boulevard SL-Nicotiel. EDIŢIA ANTEIA JOI 24 IANUARIE 1891 Bucureşti 23 Ianuarie 1891 Amintiri din tinereţe Mâine 24 Ianuarie. Zi măreaţă cu care se împlinesc 32 ani de când deputaţii munteni, chemaţi a alege un Domnitor Munteniei, sacrificând sentimentele lor de afecţiune, călcând în picioare promisiunile date, au ales Domnitor al Munteniei pe Alexandru Ioan Cuza Vodă ales deja de două săptămâni în Iaşi Domnitor al Moldovei. Onoare lor ! — căci, cu acest vot, ei au îndeplinit prima dorinţă exprimată de Divanurile ad-hoc din 1857, şi au pus temelia noului Stat Român. Acei deputaţi, munteni şi moldoveni, făceaţi parte dintr’o generaţiune care tinde a dispare. Curagioasă, plină de abnegaţiune, ea era însufleţită de cele mai patriotice avânturi. Câte lupte eroice au avut de susţinut aceşti viteji până când au văzut realizat unul din idealurile scumpe tuturor Românilor! — Câte dificultăţi de învins, atât din năuntru cât şi din afară ! — Prin câte alternative de speranţe şi de decepţiune, de bucurie şi de durere au trecut el! Speranţele şi bucuriile îi încurajau; decepţiunile şi durerile I oţelea ei. Şi când văz astăzî pe unii aruncând cele mai triviale insulte asupra puţinilor bărbaţi din acea generaţiune cari mai trăesc încă între noi, un sentiment de adâncă jale mă cuprinde pentru tineretul de astăzi compus din pigmei îmbătrîniţi fără vreme. Da! mulţi, foarte mulţi din acei bătrîni ne-au părăsit, şi nici unul nu s’a gândit a aşterne pe o coală de hârtie seria evenimentelor petrecute în anul 1857, epocă foarte interesantă cel puţin pentru Moldova. Voiu lăsa altuia sarcina de a face istoricul celor petrecute în Bucureşti in 1857, şi mă voiu mărgini— în limitele permise unui articol de ziar — a povesti cele ce am văzut şi auzit în Iaşi. In 1856, pe când Barbu Dimitrie Ştirbey Vodă pleca din Bucureşti, tot pe acea vreme Alexandru Grigorie Ghica Vodă părăsea Iaşul, lăsând în Capitală şi în întreaga Moldovă unanime regrete. Bărbat de inimă, patriot luminat, el a aruncat cel vitei în inimile Moldovenilor măreaţa idee a unirei ambelor principate dunărene. Domnitorului Alex. Gr. Ghica succedase Vornicul Toderiţă Balş cu titlul de Caimacam. El era chemat a prezida alegerile Divanului ad-hoc care nu avea decât a formula dorinţele Moldovei. Toderiţă Balş era un bărbat deştept, dar deşteptăciunea sa era cam bizantină. El era şiret, dar viclenia sa se ascundea in dosul unei blândeţe prefăcute. Sprijinul său cel mai puternic era cabinetul din Viena. Austria dicta la Constantinopol voinţa sa în locul Rusiei învinse la Sevastopol. Consilierul intim al lui Toderiţă Balş era Baronul Goedel, consul general austriac. Lesne se înţelege că Caimacamul impus Moldovei de Austria şi Turcia era anti-unionist; mai mult încă, el asigurase cabinetul din Viena că Divanul ad-hoc se va declara contra unirei Moldovei cu sora sa Muntenia. Toderiţă Balş venea adeseori la mama mea, care îi era vară bună şi mai în vîrstă decât el. Caimacamul promitea să-mi dea orice funcţiune voia dori, numai să mă lepăd de idea revoluţionară, (cu acest cuvănt califica el frumoasa idee a unirei). Mi se pare că văz încă pe unchiul meu plimbându-se în salonul mumei mele şi dojenindu-mă. Iată cuvintele ce 'mi adresa, cuvinte cari zugrăvesc îndestul planul infernal al Caimacamului, instrument al Austriei: Roti drum ai apucat, nepoate Alecu ! te jălesc şi te doare inima fiindcă iubesc şi respect ez pe muma ta. Unirea nu se va face. Moldoveni nu o vor. Ştiu foarte bine că capii cari dirijează această mişcare au să intre in Divanul ad-hoc; eu cu plăcere îi voi vedea luând parte la lucrările Divanului, dar majoritatea, marea majoritate—şi apăsa cu tărie asupra acestor din urmă două cuvinte — a Divanului se va declara contra unirea Moldovei cu Valahia. Mărturisesc că, cu toate iluziunile naturale la un tânăr de 25 de ani, eu consideram unirea ambelor principate ca pierdută. Mustrările mamei mele nu mai aveau sfârşit, şi, pentru a zdruncina fanatismul cu care îmbrăţişasem această idee, ea îmi mărturisi în taină că soţia Caimacamului (defuncta Catinca Balş născută Dimaki) o asigurase că Tronul Moldovei era promis bărbatului său de guvernele austriac şi turcesc, în schimbul respingerei unirei de către Divanul ad-hoc. Dar steaua cea bună a României veghia, şi în luna Februarie 1857 Vornicul Toderiţă Balş, după o scurtă boală, îşi dădu ultimul suspin, fără a fi prezidat la alegerea Divanului ad-hoc. După câteva zile, Turcia, în înţelegere cu Austria, numi pe Prinţul Nicolae Konaki Vogoridi în locul decedatului Toderiţă Balş. Noul Caimacam avea o inimă bună; generos până la exces, el iubea noua sa patrie, căci, cu prilejul căsătoriei sale cu Ecaterina născută Konaki, Mihail Grigorie Sturza Vodă îi acordase împământenirea. Dar Prinţul Konaki Vogoridi nu avea nici una din însuşirile necesare unui bărbat de stat, mai ales în momente atât de critice. Cu toate acestea partidul unionist recăpătase curagiu ; orizontul ce era întunecat sub Caimacamia Balş se înseninase.— Dar bucuria fu de scurtă durată, amarele decepţiuni înlocuiră curănd dulcele speranţe. Agentul austriac, Baronul Goedel, acest duşman neîmpăcat al unirei, căpătase o funestă influenţă asupra Prinţului Konaki Vogoridi. Unirea era din nou compromisă. Alegerile Divanului ad-hoc se fă- Gură într’un mod scandalos. Alegătorii, îngenunchiaţî sub ameninţările ispravnicilor, numiţi de ministru după recomandaţia Baronului Goedel, nu îndrăsniră a trimete în acea Adunare un membru măcar al partidului unionist.Vestitul Divan, opera agentului austriac, era intr’o desgustătoare unanimitate contra unirei. Protestările capilor partidului unionist se perdeau în pustiu. Unii din şefi plecară la Paris şi la Londra pentru a cere casarea acestor alegeri fără precedent. Stăruinţele, rugămintele lor fură zadarnice. Francia şi Anglia, obosite de victoria lor din Crimea, se temeau de noul complicaţiuni în Orient. Rusia învinsă sta nepăsătoare faţă cu strigătele noastre de disperare. Prusia, pe atunci putere de al doilea ordin, urma exemplul Rusiei. Cabinetele din Paris şi din Londra nu voiau să crează modul cum se făcuse alegerile, nici neruşinata purtare a Baronului Goedel. Alegerile erau cât p’aci se rămâe bune : Moldova era să devie prada politicei austriace. Cauza sfântă a unirei era perdută. Dar steaua cea bună României veghia :— O femee — al căreia nume nu o pot pronunţa, căci ea trăeşte— Intr’un nobil avânt de abnegaţiune, uitând gravitatea faptei ce era hotărîtă a sevărşi, fură — furt sublim — cheia biuroului Prinţului Konaki Vogoridi, îl deschise şi luă din el toată corespondenţa între Caimacamul şi Baronul Goedel. Aceste hârtii, între cari era lista pe districte a membrilor Divanului aleşi pe sprinceană, scrisă cu slova consulului general austriac, nobila femee le-a predat unuia din şefii partidului unionist. In faţa acestor zdrobitoare dovezi, cari constituiau cea mai vedită ruşine pentru politica austriacă în Moldova, Francia şi Anglia au obţinut la Viena şi la Constantinopol casarea acestor alegeri goedeliane şi convocarea din nou a colegiilor. Am văzut pe Caimacamul a doua zi după sosirea în Iaşi a acestei bucurătoare veşti. L’am găsit convorbind cu Colonelul Alexandru Cuza şi l’am auzit zicăndu- : Dacă Austria şi Turcia au consimţit la casarea alegerilor, apoi îţi promit că cele viitoare vor fi libere. Şi in adevăr, Prinţul Konaki Vogoridi s’a ţinut de cuvînt şi ar fi de dorit ca astăzi, în anul 1891, să putem obţine sub Carol I alegeri aşa de libere ca acele săvîrşite în 1858. Partidul unionist a intrat în mare majoritate în Divan şi a proclamat, în mijlocul strigătelor de bucurie ale întregului popor moldovean, Unirea Principatelor Moldova şi Muntenia. „ Inima îmi bate când îmi aduc aminte bucuria ce se oglindea atunci pe feţele tuturor. Iaşii erau în serbătoare; oameni ce nu se cunoşteau, se îmbrăţişauă între ei strigând: Să trăiască Unirea! Astăzî străbaţi stradele Iaşilor şi te crezi într’o necropolă. Unde arunci ochii nu vezi de cât decadenţă, de cât suferinţă. Cu toate aceste, nimeni nu se gândeşte măcar a se atinge de Unire, de acest scump odor al neamului nostru. Şi astăzî, din mijlocul suferinţelor şi a uitărei, Moldova tot strigă printre lacrimi : Să trăiască Unirea! Alex. V. Beldimann telegrame” Politische Gorrespondenz zice că Austro- Ungaria, denunţând tractatul de comerţ cu Elveţia, a exprimat dorinţa de a vedea începându-se cât mai curînd o nouă regulare a relaţiunilor comerciale a cărei menţinere şi desvoltare sunt foarte de dorit. MADRID, 22 ianuarie.— Din 427 deputaţi aleşi, sunt 120 al opoziţiei. Miniştrii şi toţi şefii partidelor au fost realeşi. PETERSBURG, 22 Ianuarie.—După Monitorul Guvernului Marele Duce renunţă la călătoria sa din Orient pentru motive de sănătate; la întoarcerea sa el se va opri mai întâi la Atena. BERLIN, 22 Ianuarie. — Monitorul Imperiului anunță că împăratul a primit demisia generalului Lesczynski și l-a numit șeful onorific al regimentului al 6-a. O nouă întrebare Astăzi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezământul de binefacere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită? Revoluţia în Portugalia OPORTO, 22 ianuarie. — Legea marţială va fi menţinută în timp de o lună. Insurgenţii civili şi militari vor fi judecaţi de consiliul de resbel. In timpul luptelor erau aproape 600 de insurgenţi, trupele guvernului 1000, dintre cari 700 de gendarmi; trupele au avut 9 morţi şi 28 răniţi. OPORTO, 22 Ianuarie. — Doi sergenţi ai vaporului Tagres au încercat la 19 Ianuarie de dimineaţă să rescoale echipagiul, dar au fost arestaţi îndată. Documente însemnate s-au găsit la con spiratorul Santos Bar doi. Bar doi a decla rat că este partizan al republicei federale cu un guvernământ la Oporto in dependent de acela din Lisabona. 24 Ianuarie 1859 Ziua de astăzi e menită de a forma cea mai frumoasă pagină în istoria naţiune! Române, căci asta este ziua în care la şapte ore seara după ce toate partidele ce la începutul adunăreî se păreau împărţite în două tabere contrarii una alteia, pătrunse de adevăratul princip naţional, delăturând orice egoism particular, proclamată în unanimitate pe Domnul Alexandru loan I Cuza şi de Domn al României. In fine după atâtea lupte, după atâtea calamităţi iacă-ne în culmea dorinţelor noastre; de azi înainte Moldova şi România sunt unite pentru totd’auna, nimic nu le va mai putea despărţi una de alta ; speranţă dar şi încredere în Dumnezeu ce protege pe România-Unită! Nenorocirea patriei noastre a provenit tot-d’a-una din substituirea intereselor noastre proprii interesului comun ; azi acest flagel ce a produs atâtea nenorociri asupra dulcei noastre patrii s’a nimicit cu totul şi pentru tot-d’a-una; azi toate clasele societâţei noastre au sacrificat interesele lor particulare binelui comun; să îngropăm într’un mormînt toate păcatele, toate viciile, toate erorile noastre şi să ridicăm asupra acelui mormînt o piatră sepulcrală, şi vai de acela care va îndrăzni să o ridice vre-o dată; noi cel puţin o promitem că nu o vom face, dar însă vom ţinea o revistă serioasă şi severă despre toate faptele şi lucrările fiecărui individ în viitorul României. Misiunea noastră este mare şi datoriile noastre importante, credem însă că vom corespunde cerinţelor fericirei naţionale având în capul Principatelor noastre Unite un Domn ca Alexandru Ioan I Cuza căruia îl urăm din toată inima să trăiască îndelung pentru prosperitatea şi consolidarea României Unite. Ziarul Românul din 1859 Depeşe telegrafică adresată de defunctul C. A. Rosetti D-lui Ion C. Brătianu (din Iaşi în luna Ianuarie 1859) Primire splendidă i eşind de la Domn Introducere în Adunare cu cea mai Română majestate, cuvinte din ambe părţile la tribună. Ieri adunarea a votat în unanimitate adresă şi deputăţie către Adunarea Munteană. Domnul, notificând puterilor alegerea, a zis că numirea sa este realizarea ideei măreţe de unire, şi că este gata a depune coroanele de vor voi să dea Prinţul străin. Domnul este întru toate sublim. El pleacă Luni, pregătiţi primirea. C. A. Rosetti. (extras din ziarul Românul din 1859) Depeşe telegrafică adresată de defunctul Ştefan Golescu fratelui său defunctul Nicolae Golescu (din Iaşi in luna Ianuarie 1859) Deputăţia a înfăţişat Domnului în seanţă solemnelă actul alegerei M. Sale. înălţimea Sa pleacă Luni la 2 Fevruarie. O deputăţie din Camera Moldovenească compusă de cinci persoane: Panu, Kogălniceanu, Cantacuzino, Mavrocordat şi Bălănescu va veni în Bucureşti ca să feliciteze Camera noastră, pentru alegerea Domnului Alexandru loan I. Deputăţia pleacă la 31 ale acestei luni. Deputăţia noastră a fost primită foarte bine, faceţi tot asemenea. St. Golescu. (Extras din ziarul Românul din 1859). Bârlad-Galaţ! Azi s’au împlinit zece zile de Gând D. Ressu, deputatul colegiului al 3-lea de Covurlul şi primar — demisionat — al Galaţilor, a promis concetăţenilor săi, că le va da linia Bărlad-Galaţi. Linia nu s’a votat încă de Cameră şi, ce este mai mult, D. Ressu nici n’a fost la şedinţa în care D. Laszar Catargiu — după multă luptă — a obţinut un vot, prin care Adunarea se declara gata a vota proectul de lege pentru construirea acestei linii. Prin urmare, gălăţenii au prilejul de a se convinge, că tocmai aceia cari au tras mai multe foloase