Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)

1891-07-01 / nr. 872

fi copii lor Să se ceară tuturor ale­şilor noştri din corpurile legiuitoare să intervie. 5) Să se provoace întruniri pu­blice de cetăţeni care să nu aibă caracterul politic militant ci pur şi simplu de protestare. Ast­fel urmând, credem că am putea forma un curent puternic în opinia publică, şi am putea spera că suntem pe cale de a face să dis­pară bătaea. Simpla noastră protes­tare nu-i de ajuns, trebue să intrăm în faza deschisă de acţiune care ur­mează dupe protestare. A lăsa la capriciile miniştrilor de resboiu, este de prisos, de vreme ce de multe se ocupă, iar de bâtae nici nu le pasă. De aceea să-i silim în­cât să fie nevoiţi a da atenţiune acestei chestii arzătoare. Etjuargi d­oghenide FRANŢĂ ŞI EI­GLSTERA LONDRA, 28 iunie. — Lordul Filip Stanhope a întrebat în şedinţa de ori a Camerei comunelor, dacă ministerul nu va exprima guvernului francez marea sa­tisfacţie pe care guvernul şi poporul en­glez ar simţi-o în privinţa unei vizite a D-luî Carnot în Englitera. D. Smith prim­­lord al Tesauruluî, a răspuns că nu este obiceiu de a invita pe șefii statelor stră­ine să viziteze Englitera, dar Englitera va primi în­tot­d’a­una în mod cordial vizita șefului Republicei franceze sau al ori­cărei alte puteri amice. Viaţa Literară _ __ . XXII MIHAIL KOGĂLNICEAN­U Cel din urmă moşnegi al generaţiunei trecute se duc unul câte unul. Acum cât­va timp se stinse unchiaşul poet, cu inima vecinie tinera, în lunca unde îl des­­mierdau paserile, îl imbatau florile şi îl adormeau freamătele; deunăzi, ţara îşi vărsă lacrimile pe mormîntul lui Ion Bră­­tianu, săpat pe coasta unui deal de la Elorica; astăzi a intrat în acelaşi azil de eternă pace Mihail Kogălniceanu. Au mai rămas câţi­va. Şi odată cu el, va pieri şi pleiada acelor inimi de entu­­siasm, de aspiraţiuni mari, de lupte uriaşe, din care a izvorît libertatea şi civilizaţia unui popor. Când de pe pragul epocei noastre r­es­­frângi o privire înapoi, în zarea trecu­tului depărtat, pare că îţi ajung până la auz, până în suflet, vaietul de suferinţe seculare ale poporului român, plângerile amare ale iobăgiei, ţipătele revoluţiuneî, şi mai apoi imnul triumfător al renaşte­­rei. Şi în acest imn desluşeşti elocinţa melancolică şi duioasă a lui Bălcescu, graiul puternic şi impunător al lui Eliade, cântecile profetice ale lui Bolintineanu, protestările înţelepte şi neobosite ale lui Ion Ghica, cuvîntarea, până atunci ne­auzită, a lui Costache Rosetti pentru drepturile poporului, — este un concert monstru cu note de libertate şi renaştere, care fu menit să mişte tot Occidentul Europei. Era semnul că un popor necunoscut de pe malurile Dunărei tresare, se scu­tură de cătuşele sclaviei, aspiră către lumina civilizaţi­unei. Era deşteptarea in­stinctului de rasă către progres şi li­bertate! Mihail Cogălniceanu este una din fi­gurile strălucite ale acelei epoci. Profilului său nu ajung numai câte­va trăsături ge­nerale, prin care ai putea să schiţezi ca­racterul său politic. Cogălniceanu n’a fost numai un simplu om politic, care să condus un partid, sau să fi urcat şi co­borât treptele nesigure ale puterei. Co­gălniceanu n’avea adepţi şi credincioşi, ca orî­ce şef de partid, ci numai admi­ratori. El era o personalitate, un tempe­rament. Şi iată pentru ce figura lui cade subt pătrunderea fină şi destul de grea a unei analize psiehologice, din care să reese lămurit şi just creerul sau inima sa,­dar mai ales inima sa. Sunt epoci, în viaţa naţiunilor, când expansiunile cele mai înflăcărate ale ini­­mei, pot trezi un popor la viaţă şi liber­tate. Atunci, un raţionament cât de pro­fund, dar rece, o elocinţă cât de serioasă, dar calculată, va produce mai puţin efect de­cât entusiasmul spontaneu şi sincer. Câţi poate, înainte de Cogălniceanu, nu cugetase la starea de iobăgie a ţeranului nostru, dar de teamă ca resolvirea aces­tei mari chestiuni sociale să nu întâm­pine turburări de spirit în clasele aris­tocratice, au lăsat ca răul să-şî urmeze cursul. Le lipsea inima, le lipsea focarul sfânt al sentimentelor care îmbărbătează cuge­tarea, îi dă aripi şi putere de a se ma­nifesta în toată virilitatea ei, împroprietărirea ţăranilor este cea mai măreaţă operă de inimă a lui Cogălni­ceanu, îndeplinită cu generozitatea de i­nimă care împodobea măreaţa figură a nemuritorului Cuza-Vodă. El a fost în toată viaţa sa un democrat. Şi cuvântul care s’a zis că, prin împroprietărire, Co­gălniceanu a creat poporul românesc, are un mare înţeles. A ridica un popor de sub tirania iobăgie­, a-’l reda drepturile lui, a’I deschide drumul către cultură şi independenţă, însemnează în adever a’l crea. Şi aduceţi-vă aminte, că această e­­voluţiune socială nu se îndeplinea în mod liniştit; ea avea să lupte cu cea mai crâncenă resvrătire, a claselor dominante, cărora li se răpea una din cele mai fa­vorabile şi crude puteri de exploatare. Mihail Cogălniceanu a fost prietenul intim şi devotat al acestui popor blajin şi îndelung răbdător, viguros şi mândru, popor care a fost sentinela în veci neadormită a limbei, a datinilor şi obi­ceiurilor noastre; popor care are doine uimitor de frumoase şi versuri ce pot străluci printre cele mai admirabile lite­raturi populare din Europa. Şi ilustrul român a iubit poporul mai ales pentru inima :lui voioasă, largă şi sensibilă,— o inimă care a rămas tot­d’auna umani­tară, veselă, leală chiar după atâta amar de umilinţă, de durere, de răbdare. Cei cari și-au citit discursurile sale po­litice, unele schiţe literare, publicate în anii tinereţe­, au fost impresionaţi în pri­mul rînd, de eleganţa şi înglădierea fină a spiritului său, de gingăşia şi emoţiunea simţirei ce tresaltă în frazele lui, une­ori de o întocmire artistică. Kogălniceanu a­­proape nici­o­dată nu este rece, monoton sau afectat. Ironia lui se înfăţişează subt o formă simpatică; observaţiunile şi verva ui de polemist convinge umorul său, far­mecă; iar când era vorba să rostească o cuvântare într’o cestiune care privea de aproape patria lui, parlamentul ’l-a văzut adese­ori emoţionat până la lacrămi. Patria­ era un cuvînt mare şi sfânt pen­tru el, întocmit din toate elementele mo­rale, sociale, intelectuale, vitale, care îl complectează sensul său înalt, acest cu­vânt lua întruparea unui ideal! Şi acest om, a cărui inimă mare a bă­tut aproape o jumătate de veac lână ini­ma patriei sale,—moare afară din Patrie ! Traian Demetrescu Bivuresci, 23 Iunie 1891 Preţul cerealelor în Germania BERLIN, 29 Iunie — Gazeta Germa­niei de Nord zice că preţurile ridicate ale cerealelor şi mai cu seamă ale grîu­lui sunt artificiale. O reacţiune se va pro­duce în curând, căci cantităţi foarte mari de grîuri ruseşti şi americane sunt pe drum pentru Germania. LUNI şi MARȚI, 1, 2 IULIE 1891 onductorii da poduri şi şosele Bine­voiţi, vă rog, a da publicităţii ur­mătoarelor rânduri: Simţindu-se lipsa de conductori de po­duri şi şosele, care să poseadă pe lângă cunoştinţele practice şi cunoştinţe teore­tice mai întinse, s’a înfiinţat pentru acest scop, acum cinci ani, la şcoală naţională de poduri şi şosele, o secţiune denumită secţiunea „conductorilor.“ De la înfiinţarea ei şi până acum a dat un număr de elevi (absolvenţi) capa­bili şi se găsesc astă­zi parte în servi­ciul drumurilor judeţene, parte în servi­ciul drumurilor ale statului.­­ înainte de înfiinţarea acestei secţiuni, se numeau ca conductori în serviciul dru­murilor, acei cari reuşeau la un concurs,­inut înaintea unei comisiuni de ingineri (profesori ai şcoalei de poduri) consti­tuită ad-hoc de către ministerul lucrări­lor publice. S-a constatat că mulţi din candidaţi au obţinut certificate, avându-se în vedere mai mult, anii de practică­­ şi lipsa de oameni cu asemenea cunoştinţe. Se spera că de la înfiinţarea acestei şcoli, are să se desfiinţeze acest sistem de recrutare al conductorilor, însă cu re­gret, constatăm că el se menţine încă şi astă­zi! Facem apel la actualul ministru al lu­crărilor publice, care e un inginer,­ ca având în vedere că locurile vacante, de de conductori s-u complectat aproape, a­­vând în vedere numerul destul de res­pectabil al absolvenţilor din fie­care an, să facă a se suprima această primitivă dispoziţiune, pentru binele şi interesul e­­levilor cari ies din şcoală şi pentru o­­noarea corpului technic! " Un conductor. Scăldătoarea oilor Primăriei S’a cheltuit câte­va milioane pentru rec­tificarea cursului gârlei. Alte câte­va milioane pentru Bule­varde . S’a strâns cu talerul.—Serbările popu­lare din Cişmigiu. „Şosea câte­va zecimi de mii de lei pentru a adăposti pe toţi vagabonzii streini, unguri, nemţi mai cu seamă. S’a cheltuit peste una sută de mii de lei cu fântânile luminoase din Cismigiu; S’a asvârlit în betonul din fundul la­cului Cismigiului mai bine de 200.000 lei Nu mai ştiu câte milioane pentru adu­cerea apei în oraş. Toate aceste cheltueli făcute cu fru­moase scopuri, dar cu rezultate misera­­bile pentru Comună şi foarte priincioase pentru antreprenori protejaţi. "Mi permit a propune un nou mijloc de reclamă electorală, însă ’n acelaşi timp şi fo­arte privitor vr’unul protejat al ac­tualului consiliu comunal şi anume: Darea ’n întreprindere a scălda­tului în gârlă. Antreprenorul nu va fi ţinut să plă­tească nici o dare către Comună pe tot timpul cât va dura actualul consiliu, însă va construi nişte barace de rogojini­ în mijlocul gârlei pentru ca morala şi buna cuvinţă să nu sufere, în schimb însă va percepe câte 5 sau cel mult 10 bani de la populaţia săracă care se va răcori în nord­ul municipal al Dâmboviţei. Cu aceasta Primăria face deo dată mai multe gheşeliuri: 1. Reclamă electorală. 2. Are una sau mai multe chiverniseli la îndemână pentru protejaţii el. 8. Face un bine onor. sârăciunel pentru care ne ostenim a scrie. D. Râmniceanu locţiitor de Primar să cugete! ’ Dvş UN MORT VIU Citim în ziarul parizian L’Intrasigent : Un incident curios s’a întâmplat in o­răşelul Arigny (Rusia) Prinţul milionar David Kerth­er de Da­vidiana murind, după ce primise îngrijirile a 9 -10 medici, se oficia înmormântarea sa şi ceremonia era splendidă. Prinţul în­­brăcat în uniforma sa caucaziană, era culcat într’un sicriu deschis. De­odată, când arhimandritul îi dădu ultima sărutare, mortul se ridică şi aplică pope! două palme formidabile strigând Canalie! cum îndrăzneşti să mă în­gropi fără porunca mea ? Îşi poate ori­cine închipui panica asis­tenţilor, cari se îmbulzesc la ieşire sdro­bind câte­va femei şi câţi­va copii. In scurt, prinţul era vin şi în aceiaşi seară se dădu un mare prânz în palatul său. Dar el serbă cu atâta chef învierea sa, în­cât muri de a binele după trei zile ­. DIN TERGIIL-OCNA Solemnitatea împărţire! premiilor din oraşul nostru de astă dată s’a făcut cu mare pompă şi într’un mod foarte potri­vit cu însemnătatea serbărei. Primăria trimesese cu două zile înainte invitaţiuni la toţi cetăţenii, pentru a lua parte la această serbare, ast­fel că în ziua hotărîtă, cu toată ploaia ce începuse a cădea, toată societatea din T. Ocna era întrunită în marea sală a şcoalei de bă­ieţi No. 2 Serbarea începu printr’un discurs ţinut de D. Mazarini, directorul şcoalei de bă­ieţi No. 2; după D-sa D-i Grupenschi, primarul comunei, rosti un discurs, care emoţionă şi înveseli publicul într’atât, în cât le răpi lungi şi sgomotoase aplaudări. Imediat după aceia începu distribuţiu­­nea premiilor şi­ micii copilaşi începură a defila unul d­in, unul primindu’şi res­­plata muncei lor. Un buchet de D-ne şi D-re din socie­tatea Ocneană înfrumuseţa şi mai mult sala splendid decorat cu brad. Remarcat în acest buchet, graţioasa D-na Căpit. Christodule, D-na Căpit. Lupu, încântă­toare, D-na Casacincu, D-na Cozoni gen­tilă cu un buton de roşă, D-na Elefterescu, D-na Cigolea zimbitoare într’un costum foarte elegant, D-na Metaxa, D-na şi D-ra Bruteanu, D-na inginer Christodulo, D-ra loamd, D-na Mazarini etc. şi etc. După terminarea distribuţiunei pre­miilor, mulţi din cetăţeni tuastară cu champanii felicitând cu căldură pe pro­fesori pe părinţi şi pe primar p­e­tru munca şi stăruinţa lor în cultura vii­torilor cetăţeni. Ast-fel s’a terminat această serbare ce a lăsat tuturor amintiri frumoase. Primăria a oferit suma de 200 lei pen­tru premii ast-fel că s’au putut da spre ncurajare încă către 3 premii suplemen­­tare. Răcoreanu­. era de 341,000 hectolitri, porumb 289,500 grâu şi 4,300 orz. —*— Lucrătorii tâmplari de la vreo pa­­tru­zeci de ateliere sau pus în grevă ori dimineaţa. Ministerul de interne a aprobat cererea „Societăţei Reuniunea fe­meilor Române" ca tragerea loteriei să se facă dupe şease luni, dar că în cazul când nu s’ar vinde listele, oferia să se tragă negreşit și câş­tigurile să se repartiseze propor­­ţional cu numărul listelor vândute. —*— Ploaia de emi a fost generală în toată ţara. In capitală apa a intrat în mai multe părţi prin casele oamenilor. Setul real al ministerului actual pare a fi generalul Lahovary şi ten­dinţa, militarizmul. Vneri, D. Olănescu, ministrul lu­crărilor publice, voia să ceară Ca­merei ca să-i voteze câte­va proecte de legi urgente; generalul Laho­vary însă ia ordonat să lase pre­cădere legilor militare. După o ceartă violentă, D. Olă­­nescu a plecat foarte supărat aban­donând terenul Generalului care îşi răsucea cu îngâmfare mustățile. IN­FORMAŢIUNI In numărul nostru de mâine vom publica nişte ştiri cu toţii surprinzătoare, relative la afa­cerea Ferdinand-Ifacărescu. Acesta ştiri, pa cari le avem din isvorul cel mai autorizat, de la un intim al palatului, dau afacere l­a faţă cu totul miate. Cititorii noştri se vor convinge din ele, că plecarea K­aî Ferdi­nand nu este semnul părăsire! planului de căsătoriei cu un mij­loc mai sigur pentru realiza­rea ei. Se știe că Regia monopolurilor statului tratează cu D. Magnesis pentru a cumpăra acestuia toate şlepurile și remorquereie sale. In comisiunea însărcinată a stu­dia această afacere este numit şi­­ colonel Murgescu, care dupe câte aflăm nu voeşte a-şi lua răspunde­­rea, de­oare­ce toate vasele sunt vechi, şi din această pricină a de­misionat din această comisiune. Grâul nou­­şi-a făcut apariţia la Brăila, 61 lib. 13,70 predat Iulie și Augus; grâu vechiu 57 lib. 13 lei orz 48 72 lib. 7 lei; porumb 57­­­9,45. Depozitul aflat Vineri seara niceanu, solemnitatea distribuirea premiilor, în oraşele de reşedinţă ale ţerii de sus, s’a amănat, prin ordin ministerial, până după în­mormântare. Rezultatul concertului şi repre­zentaţiei dată la Târgovişte la 24 Mai, în beneficiul Ligei Culturale, fost de 807 lei remaşi în casa societăţii plus 130 cari vor trebui să se încaseze. Consiliul de administraţie al ca­sei de depuneri, se va întruni as­­ă­zi spre a discuta între alte ces­­tiuni şi mai multe cereri de îm­prumuturi ale judeţelor şi comu­nelor. Examenele de Bacalaureat au în­ceput la Iaşi Joi 27 a curentei, sub pres­enţa d-luî profesor A. Vizanti. Sunt 102 aspiranţi, din care 14 domnişoare preparate în institutele private. Citim în Frăţia din Focşani: D-l Locotenent-colonel Doctor Vasilescu, a fost depus în arestul militar, sub inculpare, că în calitate de medic şef al diviziei locale, ar fi luat de la soldatul Sofia lei 200 pentru a-l libera din armată. Arestatul este oprit să nu comu­nice cu nimeni. —— Primăria Comunei Bucureşti face cunoscut că azi Luni 1 Iuliu, ur­mând a se curăţa nisipul din fundul turbinelor, apa va veni în oraş cu presiunea naturală (adică nu se va urca în etaje). Marţi însă, turbinele vor func­ţiona. Când o se curgă limpede d-le Naumescu ? --------­ Când pisica nu e acasă Şoarecii joacă pe masă —*— D. I. Tomescu, absolvent al şcoa­­lei fondată de societatea Curtea de Argeş, specializându-se în arta zi­dăriei, şi ca inginer hotarnic s’a stabilit în comuna sa natală Vâlsă­­neşti din judeţul Argeş şi este gata a întreprinde ori ce fel de lucrări în arta sa. Felicităm societatea „Curtea de Argeş“ pentru munca şi oboseala ce îşi dă de a înzestra ţara cu oa­meni speciali­­şi folositori ca D-l I. Tomescu. **­­La examenul al II-lea de drept, au reuşit următorii candidaţi: Barbu Catargiu, Bogdănescu C., Cernescu Grigore, Purcăreanu I., Petrescu Gr., Ion Ciobescu, Sârățeanu, I. Cri­nescu, Polizu, I. Filip, N. Teohari, I. Teodor, M. S. Policrat, Radu Gorneliu, Al. Grisenghi, D. Raco­­viceanu și Gristofor Cioroianu.­­ *— Regretăm că din cauza scandal­­ului permanent al sesiune! parla­mentare, care durează de atâta timp, nu am avut loc să dăm seama în detaliu cititorilor noştri de mersul şc­oalelor în genere şi în special al institutelor private de fete, după cum am făcut în toţi anii. Ne vom sili a împlini această lipsă cu o altă ocazie. — Facem apel la onor. Primărie să trimită vr’o două trei căruţe pe strada Căluşeilor, ca să facă cel puţin o potecă pe care să poată eşi din casă contribuabilii, ca să plătească birul Sf. Petrului, căci de, ei nu se mai gândesc la nevoile lor ci la acelea a­le Primăriei care au aflat ca ar fi sfârşit paralele —*— Aflăm cu multă părere de rea încetarea din viață a D-nei Iosefina Gobi, mama tipografilor Göbl, că­rora le trimitem complimentele noastre de condoleanță. Prin Monitorul care a apărut azi într’un număr extra­ordinar se promulgă legea bugetară. — *­D. Dr. Manolescu (oculist), a plecat la băi­e Strunga, unde va sta până la 1 Sep­­embre. Redacţia Apărătorul Sănătes până la 1 Septembre va fi la băile Strunga. Administraţia rămâne tot în strada Scau­nele No. 20. —*— Mai mulţi enoriaşi ai bisericii Sf. Elefterie au venit să ne roage a spune următoarea întrebare D-luî Primar al Capitalei: Ce face Zdraf cu fost epitrop a­­celei Biserici cu cei 100 galbeni pe care ’i are în buzunarul său de mai bine de trei­zeci de ani ? Nu cum­va s’a prescris ? —*— Din causa solemnităţii primirei la Burdujeni a corpului lui Kogăl­Studenţii şcoalei în ştiinţele politice sunt rugaţi a se întrunii la Sediul Socie­­tâţei (Casa Mercuş), mâine Marţi la­ orele 8 seara, urmând a se înscrie, şi lua dis­­posiţiunile necesare pentru participarea la escursiunea ştiinţifică ce urmează a se face sub conducerea D-lui Prof. Doctor Vianu, Dumineca viitoare. —#— Societatea industrială Curtea de Argeş, a adresat D-nei Ecaterina Kogălniceanu, următoarea scri­­ire : Onorată Doamnă, „Societatea industrială Curtea de Ar­geş“, pătrunsă de durerea ce a încercat întreaga Românie pentru încetarea din faţă a ilustrului vostru soţ, Marele om de Stat, Mihail Kogălniceanu, vine prin sub­semnaţii a depune omagiile sale pe momentul acelui care a făcut unirea ţe­­rilor surori, a luat poştele şi telegrafele din mâinile streinilor, a secularisat ave­rea monastirilor închinate, a desfiinţat bi­ciul, a făcut egalitatea tuturor românilor înaintea legilor Ţărei ca şi înaintea lui D­ zeu, a dat invetament obligatoriu şi gratuit până şi în cel mai retras bordeiu al ţârei, a împroprietărit pe ţârani fă­­cendu-i cetăţeni liberi, apărători ai patriei care astă­zi cu toţii până la cea din ur­mă colibă, aflând de moartea liberatoru­lui lor iubit, a oratorului neîntrecut, plâng pe cei care neobosit au lucrat mai mult de­cât o jumătate veac pentru îmbunătăţirea soartei muncitorilor, pentru regenerarea României, consilierul cel mai luminat şi cel mai energic al lui Vodă-Cuza, mi­­nistru-preşedinte al Principatelor­ Unite, senator şi deputat în toate legislaţiunile ţarei, de la Divanurile Ad-hoc şi până astă­zi. Fiel ţărâna uşoară şi memoria lui în veci neştearsa." Primiţi vă rugăm, onorabilă Doamnă, condoleanţele noastre sincere. Preşedinte, I. Niculescu. Urmează 42 iscălituri ale membrilor societăţeî. A apărut: Ar­chim societăţei ştiin­ţifice şi literare din Iaşi, No. 9, An. II şi cuprinde următorul sumar: N. Beld­eanu: Inscripţiunea bi­­sericei de la Horodniceni. A. D. Xenopol ■ Importanţa aso­­ciaţiunii pr­in dezvoltarea culturei, dări de seamă şi documente. V. C. Buţureanu: Asupra aci­dului azothidric. G. Erbiceanu: Poezii Encomi­astice. Bianu: Documente. —*­PE TIMPUL WEBEI Abonamente cu numărul la ziarul 1 „Ade­vărul“ In toată Țara IO bani foaia in Străinătate 15 „ „ Aceste abonamente se plătesc tot-d’a­ una 'nainte.”

Next