Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)
1891-07-01 / nr. 872
fi copii lor Să se ceară tuturor aleşilor noştri din corpurile legiuitoare să intervie. 5) Să se provoace întruniri publice de cetăţeni care să nu aibă caracterul politic militant ci pur şi simplu de protestare. Astfel urmând, credem că am putea forma un curent puternic în opinia publică, şi am putea spera că suntem pe cale de a face să dispară bătaea. Simpla noastră protestare nu-i de ajuns, trebue să intrăm în faza deschisă de acţiune care urmează dupe protestare. A lăsa la capriciile miniştrilor de resboiu, este de prisos, de vreme ce de multe se ocupă, iar de bâtae nici nu le pasă. De aceea să-i silim încât să fie nevoiţi a da atenţiune acestei chestii arzătoare. Etjuargi doghenide FRANŢĂ ŞI EIGLSTERA LONDRA, 28 iunie. — Lordul Filip Stanhope a întrebat în şedinţa de ori a Camerei comunelor, dacă ministerul nu va exprima guvernului francez marea satisfacţie pe care guvernul şi poporul englez ar simţi-o în privinţa unei vizite a D-luî Carnot în Englitera. D. Smith primlord al Tesauruluî, a răspuns că nu este obiceiu de a invita pe șefii statelor străine să viziteze Englitera, dar Englitera va primi întotd’auna în mod cordial vizita șefului Republicei franceze sau al oricărei alte puteri amice. Viaţa Literară _ __ . XXII MIHAIL KOGĂLNICEANU Cel din urmă moşnegi al generaţiunei trecute se duc unul câte unul. Acum câtva timp se stinse unchiaşul poet, cu inima vecinie tinera, în lunca unde îl desmierdau paserile, îl imbatau florile şi îl adormeau freamătele; deunăzi, ţara îşi vărsă lacrimile pe mormîntul lui Ion Brătianu, săpat pe coasta unui deal de la Elorica; astăzi a intrat în acelaşi azil de eternă pace Mihail Kogălniceanu. Au mai rămas câţiva. Şi odată cu el, va pieri şi pleiada acelor inimi de entusiasm, de aspiraţiuni mari, de lupte uriaşe, din care a izvorît libertatea şi civilizaţia unui popor. Când de pe pragul epocei noastre resfrângi o privire înapoi, în zarea trecutului depărtat, pare că îţi ajung până la auz, până în suflet, vaietul de suferinţe seculare ale poporului român, plângerile amare ale iobăgiei, ţipătele revoluţiuneî, şi mai apoi imnul triumfător al renaşterei. Şi în acest imn desluşeşti elocinţa melancolică şi duioasă a lui Bălcescu, graiul puternic şi impunător al lui Eliade, cântecile profetice ale lui Bolintineanu, protestările înţelepte şi neobosite ale lui Ion Ghica, cuvîntarea, până atunci neauzită, a lui Costache Rosetti pentru drepturile poporului, — este un concert monstru cu note de libertate şi renaştere, care fu menit să mişte tot Occidentul Europei. Era semnul că un popor necunoscut de pe malurile Dunărei tresare, se scutură de cătuşele sclaviei, aspiră către lumina civilizaţiunei. Era deşteptarea instinctului de rasă către progres şi libertate! Mihail Cogălniceanu este una din figurile strălucite ale acelei epoci. Profilului său nu ajung numai câteva trăsături generale, prin care ai putea să schiţezi caracterul său politic. Cogălniceanu n’a fost numai un simplu om politic, care să condus un partid, sau să fi urcat şi coborât treptele nesigure ale puterei. Cogălniceanu n’avea adepţi şi credincioşi, ca orîce şef de partid, ci numai admiratori. El era o personalitate, un temperament. Şi iată pentru ce figura lui cade subt pătrunderea fină şi destul de grea a unei analize psiehologice, din care să reese lămurit şi just creerul sau inima sa,dar mai ales inima sa. Sunt epoci, în viaţa naţiunilor, când expansiunile cele mai înflăcărate ale inimei, pot trezi un popor la viaţă şi libertate. Atunci, un raţionament cât de profund, dar rece, o elocinţă cât de serioasă, dar calculată, va produce mai puţin efect decât entusiasmul spontaneu şi sincer. Câţi poate, înainte de Cogălniceanu, nu cugetase la starea de iobăgie a ţeranului nostru, dar de teamă ca resolvirea acestei mari chestiuni sociale să nu întâmpine turburări de spirit în clasele aristocratice, au lăsat ca răul să-şî urmeze cursul. Le lipsea inima, le lipsea focarul sfânt al sentimentelor care îmbărbătează cugetarea, îi dă aripi şi putere de a se manifesta în toată virilitatea ei, împroprietărirea ţăranilor este cea mai măreaţă operă de inimă a lui Cogălniceanu, îndeplinită cu generozitatea de inimă care împodobea măreaţa figură a nemuritorului Cuza-Vodă. El a fost în toată viaţa sa un democrat. Şi cuvântul care s’a zis că, prin împroprietărire, Cogălniceanu a creat poporul românesc, are un mare înţeles. A ridica un popor de sub tirania iobăgie, a-’l reda drepturile lui, a’I deschide drumul către cultură şi independenţă, însemnează în adever a’l crea. Şi aduceţi-vă aminte, că această evoluţiune socială nu se îndeplinea în mod liniştit; ea avea să lupte cu cea mai crâncenă resvrătire, a claselor dominante, cărora li se răpea una din cele mai favorabile şi crude puteri de exploatare. Mihail Cogălniceanu a fost prietenul intim şi devotat al acestui popor blajin şi îndelung răbdător, viguros şi mândru, popor care a fost sentinela în veci neadormită a limbei, a datinilor şi obiceiurilor noastre; popor care are doine uimitor de frumoase şi versuri ce pot străluci printre cele mai admirabile literaturi populare din Europa. Şi ilustrul român a iubit poporul mai ales pentru inima :lui voioasă, largă şi sensibilă,— o inimă care a rămas totd’auna umanitară, veselă, leală chiar după atâta amar de umilinţă, de durere, de răbdare. Cei cari și-au citit discursurile sale politice, unele schiţe literare, publicate în anii tinereţe, au fost impresionaţi în primul rînd, de eleganţa şi înglădierea fină a spiritului său, de gingăşia şi emoţiunea simţirei ce tresaltă în frazele lui, uneori de o întocmire artistică. Kogălniceanu aproape niciodată nu este rece, monoton sau afectat. Ironia lui se înfăţişează subt o formă simpatică; observaţiunile şi verva ui de polemist convinge umorul său, farmecă; iar când era vorba să rostească o cuvântare într’o cestiune care privea de aproape patria lui, parlamentul ’l-a văzut adeseori emoţionat până la lacrămi. Patria era un cuvînt mare şi sfânt pentru el, întocmit din toate elementele morale, sociale, intelectuale, vitale, care îl complectează sensul său înalt, acest cuvânt lua întruparea unui ideal! Şi acest om, a cărui inimă mare a bătut aproape o jumătate de veac lână inima patriei sale,—moare afară din Patrie ! Traian Demetrescu Bivuresci, 23 Iunie 1891 Preţul cerealelor în Germania BERLIN, 29 Iunie — Gazeta Germaniei de Nord zice că preţurile ridicate ale cerealelor şi mai cu seamă ale grîului sunt artificiale. O reacţiune se va produce în curând, căci cantităţi foarte mari de grîuri ruseşti şi americane sunt pe drum pentru Germania. LUNI şi MARȚI, 1, 2 IULIE 1891 onductorii da poduri şi şosele Binevoiţi, vă rog, a da publicităţii următoarelor rânduri: Simţindu-se lipsa de conductori de poduri şi şosele, care să poseadă pe lângă cunoştinţele practice şi cunoştinţe teoretice mai întinse, s’a înfiinţat pentru acest scop, acum cinci ani, la şcoală naţională de poduri şi şosele, o secţiune denumită secţiunea „conductorilor.“ De la înfiinţarea ei şi până acum a dat un număr de elevi (absolvenţi) capabili şi se găsesc astăzi parte în serviciul drumurilor judeţene, parte în serviciul drumurilor ale statului. înainte de înfiinţarea acestei secţiuni, se numeau ca conductori în serviciul drumurilor, acei cari reuşeau la un concurs,inut înaintea unei comisiuni de ingineri (profesori ai şcoalei de poduri) constituită ad-hoc de către ministerul lucrărilor publice. S-a constatat că mulţi din candidaţi au obţinut certificate, avându-se în vedere mai mult, anii de practică şi lipsa de oameni cu asemenea cunoştinţe. Se spera că de la înfiinţarea acestei şcoli, are să se desfiinţeze acest sistem de recrutare al conductorilor, însă cu regret, constatăm că el se menţine încă şi astăzi! Facem apel la actualul ministru al lucrărilor publice, care e un inginer, ca având în vedere că locurile vacante, de de conductori s-u complectat aproape, având în vedere numerul destul de respectabil al absolvenţilor din fiecare an, să facă a se suprima această primitivă dispoziţiune, pentru binele şi interesul elevilor cari ies din şcoală şi pentru onoarea corpului technic! " Un conductor. Scăldătoarea oilor Primăriei S’a cheltuit câteva milioane pentru rectificarea cursului gârlei. Alte câteva milioane pentru Bulevarde . S’a strâns cu talerul.—Serbările populare din Cişmigiu. „Şosea câteva zecimi de mii de lei pentru a adăposti pe toţi vagabonzii streini, unguri, nemţi mai cu seamă. S’a cheltuit peste una sută de mii de lei cu fântânile luminoase din Cismigiu; S’a asvârlit în betonul din fundul lacului Cismigiului mai bine de 200.000 lei Nu mai ştiu câte milioane pentru aducerea apei în oraş. Toate aceste cheltueli făcute cu frumoase scopuri, dar cu rezultate miserabile pentru Comună şi foarte priincioase pentru antreprenori protejaţi. "Mi permit a propune un nou mijloc de reclamă electorală, însă ’n acelaşi timp şi foarte privitor vr’unul protejat al actualului consiliu comunal şi anume: Darea ’n întreprindere a scăldatului în gârlă. Antreprenorul nu va fi ţinut să plătească nici o dare către Comună pe tot timpul cât va dura actualul consiliu, însă va construi nişte barace de rogojini în mijlocul gârlei pentru ca morala şi buna cuvinţă să nu sufere, în schimb însă va percepe câte 5 sau cel mult 10 bani de la populaţia săracă care se va răcori în nordul municipal al Dâmboviţei. Cu aceasta Primăria face deo dată mai multe gheşeliuri: 1. Reclamă electorală. 2. Are una sau mai multe chiverniseli la îndemână pentru protejaţii el. 8. Face un bine onor. sârăciunel pentru care ne ostenim a scrie. D. Râmniceanu locţiitor de Primar să cugete! ’ Dvş UN MORT VIU Citim în ziarul parizian L’Intrasigent : Un incident curios s’a întâmplat in orăşelul Arigny (Rusia) Prinţul milionar David Kerther de Davidiana murind, după ce primise îngrijirile a 9 -10 medici, se oficia înmormântarea sa şi ceremonia era splendidă. Prinţul înbrăcat în uniforma sa caucaziană, era culcat într’un sicriu deschis. Deodată, când arhimandritul îi dădu ultima sărutare, mortul se ridică şi aplică pope! două palme formidabile strigând Canalie! cum îndrăzneşti să mă îngropi fără porunca mea ? Îşi poate oricine închipui panica asistenţilor, cari se îmbulzesc la ieşire sdrobind câteva femei şi câţiva copii. In scurt, prinţul era vin şi în aceiaşi seară se dădu un mare prânz în palatul său. Dar el serbă cu atâta chef învierea sa, încât muri de a binele după trei zile . DIN TERGIIL-OCNA Solemnitatea împărţire! premiilor din oraşul nostru de astă dată s’a făcut cu mare pompă şi într’un mod foarte potrivit cu însemnătatea serbărei. Primăria trimesese cu două zile înainte invitaţiuni la toţi cetăţenii, pentru a lua parte la această serbare, astfel că în ziua hotărîtă, cu toată ploaia ce începuse a cădea, toată societatea din T. Ocna era întrunită în marea sală a şcoalei de băieţi No. 2 Serbarea începu printr’un discurs ţinut de D. Mazarini, directorul şcoalei de băieţi No. 2; după D-sa D-i Grupenschi, primarul comunei, rosti un discurs, care emoţionă şi înveseli publicul într’atât, în cât le răpi lungi şi sgomotoase aplaudări. Imediat după aceia începu distribuţiunea premiilor şi micii copilaşi începură a defila unul din, unul primindu’şi resplata muncei lor. Un buchet de D-ne şi D-re din societatea Ocneană înfrumuseţa şi mai mult sala splendid decorat cu brad. Remarcat în acest buchet, graţioasa D-na Căpit. Christodule, D-na Căpit. Lupu, încântătoare, D-na Casacincu, D-na Cozoni gentilă cu un buton de roşă, D-na Elefterescu, D-na Cigolea zimbitoare într’un costum foarte elegant, D-na Metaxa, D-na şi D-ra Bruteanu, D-na inginer Christodulo, D-ra loamd, D-na Mazarini etc. şi etc. După terminarea distribuţiunei premiilor, mulţi din cetăţeni tuastară cu champanii felicitând cu căldură pe profesori pe părinţi şi pe primar petru munca şi stăruinţa lor în cultura viitorilor cetăţeni. Ast-fel s’a terminat această serbare ce a lăsat tuturor amintiri frumoase. Primăria a oferit suma de 200 lei pentru premii ast-fel că s’au putut da spre ncurajare încă către 3 premii suplementare. Răcoreanu. era de 341,000 hectolitri, porumb 289,500 grâu şi 4,300 orz. —*— Lucrătorii tâmplari de la vreo patruzeci de ateliere sau pus în grevă ori dimineaţa. Ministerul de interne a aprobat cererea „Societăţei Reuniunea femeilor Române" ca tragerea loteriei să se facă dupe şease luni, dar că în cazul când nu s’ar vinde listele, oferia să se tragă negreşit și câştigurile să se repartiseze proporţional cu numărul listelor vândute. —*— Ploaia de emi a fost generală în toată ţara. In capitală apa a intrat în mai multe părţi prin casele oamenilor. Setul real al ministerului actual pare a fi generalul Lahovary şi tendinţa, militarizmul. Vneri, D. Olănescu, ministrul lucrărilor publice, voia să ceară Camerei ca să-i voteze câteva proecte de legi urgente; generalul Lahovary însă ia ordonat să lase precădere legilor militare. După o ceartă violentă, D. Olănescu a plecat foarte supărat abandonând terenul Generalului care îşi răsucea cu îngâmfare mustățile. INFORMAŢIUNI In numărul nostru de mâine vom publica nişte ştiri cu toţii surprinzătoare, relative la afacerea Ferdinand-Ifacărescu. Acesta ştiri, pa cari le avem din isvorul cel mai autorizat, de la un intim al palatului, dau afacere la faţă cu totul miate. Cititorii noştri se vor convinge din ele, că plecarea Kaî Ferdinand nu este semnul părăsire! planului de căsătoriei cu un mijloc mai sigur pentru realizarea ei. Se știe că Regia monopolurilor statului tratează cu D. Magnesis pentru a cumpăra acestuia toate şlepurile și remorquereie sale. In comisiunea însărcinată a studia această afacere este numit şi colonel Murgescu, care dupe câte aflăm nu voeşte a-şi lua răspunderea, deoarece toate vasele sunt vechi, şi din această pricină a demisionat din această comisiune. Grâul nouşi-a făcut apariţia la Brăila, 61 lib. 13,70 predat Iulie și Augus; grâu vechiu 57 lib. 13 lei orz 48 72 lib. 7 lei; porumb 579,45. Depozitul aflat Vineri seara niceanu, solemnitatea distribuirea premiilor, în oraşele de reşedinţă ale ţerii de sus, s’a amănat, prin ordin ministerial, până după înmormântare. Rezultatul concertului şi reprezentaţiei dată la Târgovişte la 24 Mai, în beneficiul Ligei Culturale, fost de 807 lei remaşi în casa societăţii plus 130 cari vor trebui să se încaseze. Consiliul de administraţie al casei de depuneri, se va întruni asăzi spre a discuta între alte cestiuni şi mai multe cereri de împrumuturi ale judeţelor şi comunelor. Examenele de Bacalaureat au început la Iaşi Joi 27 a curentei, sub presenţa d-luî profesor A. Vizanti. Sunt 102 aspiranţi, din care 14 domnişoare preparate în institutele private. Citim în Frăţia din Focşani: D-l Locotenent-colonel Doctor Vasilescu, a fost depus în arestul militar, sub inculpare, că în calitate de medic şef al diviziei locale, ar fi luat de la soldatul Sofia lei 200 pentru a-l libera din armată. Arestatul este oprit să nu comunice cu nimeni. —— Primăria Comunei Bucureşti face cunoscut că azi Luni 1 Iuliu, urmând a se curăţa nisipul din fundul turbinelor, apa va veni în oraş cu presiunea naturală (adică nu se va urca în etaje). Marţi însă, turbinele vor funcţiona. Când o se curgă limpede d-le Naumescu ? -------- Când pisica nu e acasă Şoarecii joacă pe masă —*— D. I. Tomescu, absolvent al şcoalei fondată de societatea Curtea de Argeş, specializându-se în arta zidăriei, şi ca inginer hotarnic s’a stabilit în comuna sa natală Vâlsăneşti din judeţul Argeş şi este gata a întreprinde ori ce fel de lucrări în arta sa. Felicităm societatea „Curtea de Argeş“ pentru munca şi oboseala ce îşi dă de a înzestra ţara cu oameni specialişi folositori ca D-l I. Tomescu. **La examenul al II-lea de drept, au reuşit următorii candidaţi: Barbu Catargiu, Bogdănescu C., Cernescu Grigore, Purcăreanu I., Petrescu Gr., Ion Ciobescu, Sârățeanu, I. Crinescu, Polizu, I. Filip, N. Teohari, I. Teodor, M. S. Policrat, Radu Gorneliu, Al. Grisenghi, D. Racoviceanu și Gristofor Cioroianu. *— Regretăm că din cauza scandalului permanent al sesiune! parlamentare, care durează de atâta timp, nu am avut loc să dăm seama în detaliu cititorilor noştri de mersul şcoalelor în genere şi în special al institutelor private de fete, după cum am făcut în toţi anii. Ne vom sili a împlini această lipsă cu o altă ocazie. — Facem apel la onor. Primărie să trimită vr’o două trei căruţe pe strada Căluşeilor, ca să facă cel puţin o potecă pe care să poată eşi din casă contribuabilii, ca să plătească birul Sf. Petrului, căci de, ei nu se mai gândesc la nevoile lor ci la acelea ale Primăriei care au aflat ca ar fi sfârşit paralele —*— Aflăm cu multă părere de rea încetarea din viață a D-nei Iosefina Gobi, mama tipografilor Göbl, cărora le trimitem complimentele noastre de condoleanță. Prin Monitorul care a apărut azi într’un număr extraordinar se promulgă legea bugetară. — *D. Dr. Manolescu (oculist), a plecat la băie Strunga, unde va sta până la 1 Sepembre. Redacţia Apărătorul Sănătes până la 1 Septembre va fi la băile Strunga. Administraţia rămâne tot în strada Scaunele No. 20. —*— Mai mulţi enoriaşi ai bisericii Sf. Elefterie au venit să ne roage a spune următoarea întrebare D-luî Primar al Capitalei: Ce face Zdraf cu fost epitrop acelei Biserici cu cei 100 galbeni pe care ’i are în buzunarul său de mai bine de treizeci de ani ? Nu cumva s’a prescris ? —*— Din causa solemnităţii primirei la Burdujeni a corpului lui KogălStudenţii şcoalei în ştiinţele politice sunt rugaţi a se întrunii la Sediul Societâţei (Casa Mercuş), mâine Marţi la orele 8 seara, urmând a se înscrie, şi lua disposiţiunile necesare pentru participarea la escursiunea ştiinţifică ce urmează a se face sub conducerea D-lui Prof. Doctor Vianu, Dumineca viitoare. —#— Societatea industrială Curtea de Argeş, a adresat D-nei Ecaterina Kogălniceanu, următoarea scriire : Onorată Doamnă, „Societatea industrială Curtea de Argeş“, pătrunsă de durerea ce a încercat întreaga Românie pentru încetarea din faţă a ilustrului vostru soţ, Marele om de Stat, Mihail Kogălniceanu, vine prin subsemnaţii a depune omagiile sale pe momentul acelui care a făcut unirea ţerilor surori, a luat poştele şi telegrafele din mâinile streinilor, a secularisat averea monastirilor închinate, a desfiinţat biciul, a făcut egalitatea tuturor românilor înaintea legilor Ţărei ca şi înaintea lui D zeu, a dat invetament obligatoriu şi gratuit până şi în cel mai retras bordeiu al ţârei, a împroprietărit pe ţârani făcendu-i cetăţeni liberi, apărători ai patriei care astăzi cu toţii până la cea din urmă colibă, aflând de moartea liberatorului lor iubit, a oratorului neîntrecut, plâng pe cei care neobosit au lucrat mai mult decât o jumătate veac pentru îmbunătăţirea soartei muncitorilor, pentru regenerarea României, consilierul cel mai luminat şi cel mai energic al lui Vodă-Cuza, ministru-preşedinte al Principatelor Unite, senator şi deputat în toate legislaţiunile ţarei, de la Divanurile Ad-hoc şi până astăzi. Fiel ţărâna uşoară şi memoria lui în veci neştearsa." Primiţi vă rugăm, onorabilă Doamnă, condoleanţele noastre sincere. Preşedinte, I. Niculescu. Urmează 42 iscălituri ale membrilor societăţeî. A apărut: Archim societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi, No. 9, An. II şi cuprinde următorul sumar: N. Beldeanu: Inscripţiunea bisericei de la Horodniceni. A. D. Xenopol ■ Importanţa asociaţiunii prin dezvoltarea culturei, dări de seamă şi documente. V. C. Buţureanu: Asupra acidului azothidric. G. Erbiceanu: Poezii Encomiastice. Bianu: Documente. —*PE TIMPUL WEBEI Abonamente cu numărul la ziarul 1 „Adevărul“ In toată Țara IO bani foaia in Străinătate 15 „ „ Aceste abonamente se plătesc tot-d’a una 'nainte.”