Adevěrul, august 1891 (Anul 3, nr. 901-930)
1891-08-01 / nr. 901
ANUL III.— Nr. 901. OTMEEuL_le BAHl ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 Șl 15 ALE FIECÂREI LUNÎ tl se plfttesc tot-d’a-ma 'naiul« în Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştala Un an !n ţară 30 lei; în străinătate so Şease luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 ^ , 13 ^ Un număr Iff Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZA administrația 111.-BULEVARDUL ELI8ABETA,_ m EDIŢIA A DOUA D irector politic * ALEX. V. BELDIMANÜ JOI, 1 AUGUST 1891 J NUMÉRÜLIO BANÍ ANUNCIURILE »in CUCUMESTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI‘la ADMINISTRAŢIE. Din STRĂINÉtATE, direct la administrație și In toate Occlile de publicitate. Anunciuri la pagina IV.......................0.30 b. linia * * * W ••••-. 2.-^ lei , ,• Inserțiunele și Redăm ele 3 lei rândul. y 1*5. PARIS, ziarul se găsește de vinzare cu numărul la bioșeul No. 117, Boulevard St.-Michel. REDACȚIA 111,BULEVARDUL ELISABETA, —ÎH ASEDIU MILITAR REGELE LA OCNA CINSTE TIMBRATA ODOBEŞTI1 Absolvenţii şcoalei de meserie ÎNTÂLNIRE LACRIMILE JEANEI Bucureşti, 31 Iulie 1891. Asediu Militar Rog pe D. General Angelescu, comandantul corpului I de armată, să bine-voiască a me scoate dintr’o mare încurcătură şi, dacă nu va fi în stare s’o facă singur, să ceară şi ajutorul ministrului de resboiu, care e special în strategie încă din timpul asaltului de la Griviţa. Necunoscător în tactica militară, m’am rătăcit într’un câmp întărit şi nu ştiu pe unde să ies. Mi-e frică să nu păţesc ca D. Iacob Lahovary la 1877, să atac o redută crezând că e unica, și de la spatele ei să ’mi resară alta mai formidabilă. Dar, ca să scurtez nerăbdarea D-lor generali, le voiu povesti pățania mea. De mai mult timp, e mai bine de un an de atunci, ori de câte ori Adevărul publică ceva privitor la armată, îndată eu primesc din Craiova o scrisoare, al cărei conţinut variază după gravitatea acuzaţiunei ce se aducea prin ziar vreunui ofiţer şi după gradul acestuia. Dacă Adevărul atacă pe un ofiţer inferior, scrisoarea e un adevărat vocabular de surugiu şi eu sunt copleşit de cele mai murdare înjurături şi insulte. Dacă e vorba de un ofiţer superior, stilul e mai domol, nepoftitul meu corespondent e oare cum mulţumit şi, în loc de înjurături sunt tratat cu sfaturi. HgTrebue să spun, că — cu toate silinţele ce’şi dă ofiţerul care’mî scrie, — el nu’şî poate schimonosi la fiecare dată scrisul, iar modul lui de a vorbi dovedeşte că mulţi, dacă nu toţi ofiţerii din Craiova, sunt în înţelegere cu dînsul. Acest ofiţer îşi iscăleşte proza, mai mult sau mai puţin necuviincioasă, cu pomposul nume de : Viteazul (?) anonim de la Craiova. Acum, după ce am schiţat tipul nepoftitului meu corespondent, să arăt D-lor generali Angelescu şi Lahovary pentru ce mă ocup în acest loc de asemenea lucruri, pentru ce m’am decis să aduc la cunoştinţa cititorilor mei faptul unui smintit sau al unui imbecil de a insulta oamenii prin scrisori anonime. Mai întâi mi, omul care mă insultă prin scrisori neiscălite este un ofiţer şi un ofiţer trebue să fie mai viteaz decât e mişelul ascuns sub iscălitura Viteazului (?) anonim de la Craiova. Fiindcă mijloacele mele nu’mi permit ca să descoper pe mişelul care terfeleşte epoleta română, cer ajutorul superiorilor lui, căci trebue găsit acest individ mişel şi scos de urechi din armata pe care o necinsteşte. Apoi, scrisorile lui, între multe inepţii, conţin denunţări precise asupra faptelor unor ofiţeri superiori din Craiova şi, cu tot desgustul ce simt de a mă ocupa de acest personagiu trist sau caraghios, care mi scrie vrute şi nevrute, totuşi n’aşi dori ca eu însumi să remân în nedomirire asupra unor fapte accentuate de Viteazul (?) anonim de la Craiova. Aceasta cu atât mai mult, cu cât din cercetarea lor s’ar da poate de gol şi persoana nepoftitului şi obraznicului meu corespondent. Aşa, îndată după ce a apărut în Adevărul scrisoarea nenorocitului locotenent Hakman, am primit de la viteazul (?) anonim o scrisoare prin care î mi spunea că nu numai locot.-colonel Căplescu a făcut abuzuri, că mai sunt şi alţii, ca D. locot. colonel uwic^icditu, fost comandant al regimentului 1 de artilerie şi acum mutat la divizie. După spusa viteazului (?) anonim—care trebue să cunoască de aproape pe D. locot-col. Bereşteanu, căci dă detalii pe cari numai un subaltern putea să le aibă — acest D. lt.-colonel susţine viteazul (?) anonim, ar fi abuzat de poziţia sa de comandant, făcând traficuri cu furajul regimentului, locuind în cazarmă fără a plăti chirie şi silind pe ofiţeri a dejuna şi prinzi acolo, pentru ca D-sa să nu cheltuiască cu mâncarea. In sfîrşit, o sumă de acuzaţiuni, pe cari eu — pentru onoarea D-lui lt.-colonel Bereşteanu — nu pot să nu le relevez şi să nu i le aduc la cunoştinţă. Cred că-i fac un serviciu ca aceasta şi sper că, cu ajutorul D-sale, voi putea descoperi pe viteazul (?) anonim, care insultă şi poate chiar calomniază pe ascuns. Şi acuma, ca să revin la început, rog pe D. General Angelescu şi pe D. ministru de resboiu, ca să cerceteze dacă este adevărat, că între toţi ofiţerii din garnizoanele principale există un fel de înţelegere, ca să nu zic asociaţie secretădupă cum spune viteazul (?) anonim de la Craiova, care, faţă cu acuzaţiunile ce presa aduce unora dintre ofiţeri, ar fi hotărît să pedepsească pe ziariştii îndrăzneţi şi în special pe mine, pentru crima de a fi cerut lumină asupra faptelor întunecoase din armată. Eu, care cunosc mulţi ofiţeri oameni de onoare, nu pot să cred că în această asociaţie intră toţi ofiţerii, căci ar fi să desperez de simţul de onoare în ţara noastră. Asemenea hotărîri nu pot să le ia decât imbecilii şi nebunii şi aceştia compromit armata. Fiindcă nepoftitul meu corespondent, ca şi alţi bine-voitori (?) de aici, mă anunţă că ofiţerii au proclamat starea de asediu în potriva mea şi a altor confraţi din presă, rog pe cei în drept să cerceteze cu băgare de seamă ,şi să ne arate cum să eşim din asediul militar al ofiţerilor, fără a fi siliţi să aruncăm în aer cetatea. Din parte-mi, ţin la dispoziţia celor interesaţi scrisorile viteazului (?) anonim, pe cari le mai am, căci multe le am rupt. Alex. V. Beidimann Un ukaz opreşte exportul secarei şi a făinurilor de secară de orice calitate prin porturile Balticei, Mării Negre, şi a Mării de Azov şi prin graniţa de uscat a Uralului cu începere de la 15 (27) August. PARIS, 30 Iulie.—Curtea de apel a confirmat sentinţa care condamnă pe Turpin la 5 ani închisoare şi 3000 de lei amendă pentru afacerea melinite. PETERSBURG, 30 Iulie. — D. de Laboulaye ambasadorul Franciei, a râmas ori scrisorile sale de rechemare împăratului. SOFIA, 30 Iulie. — Miniștrii s’au dus la Rusciuc spre întâmpinarea Prințului, care se întoarce din călătorie. TELEGRAME PETERSBURG 30 Iulie. - Țarul a dat cazacilor din Ural, cu ocazia aniverărei a 300 a ». constituire! lor, steaguri pentru 9 regimente de resbel ce dau ei Guvernul a luat diferite măsuri în favoarea săracilor. — După Grardanine s’au afectat 15 milioane ruble la diferite lucrări publice spre a da de lucru săracilor. REGELE LA OCNA Corespond, particulară a ziarului «ADEVERUL» In fine după ce s’au ţinut autorităţile locale în friguri două septămâni şi după o a doua împomponare a târgului a sosit şi Regele Carol la 27 cu ora 5 şi 50 m. post mer. In gară multă lume oficială, puţină lume neoficială. Regele era însoţit de Cuconu Lascarache Gatargiu şi după „aiasta“ General Barozzi, colonel Perticari şi Dir. C. F. R. Duca. Cred că cu această deosebită cinste ce a avut linia Adjud-T.Ocna, D. Duca va fi văzut proasta stare în care se găseşte aceste linii. Lumea oficială care aştepta în gară T. Ocna era compusă din : General Radovici, comandantul corpului 4 de armată, General Ipătescu, comand. div. 8 infant. Maior Vintilă, com. Bat. 4 vânători, maior Dupont, Procuror gen. Teodoreanu, Directorul monopolurilor Manu, Directorul penitenciarelor Băleanu, Inspectorul salinelor Dianu, Prefectul de Bacăui Sturza, Prefectul de Putna Nicolaide, inginer Stamatescu, inginer C. Sturza, inginer Eug. Sturza, sub-prefect Sturza, primar Crupenschi, etc. După cum văzurăţi, din păcate în judeţul acesta, de când cu căderea liberalilor, avem o inundaţie de Sturzeşti: Prefect Sturza, sub -prefect Sturza, inginer la saline alt Sturza, inginer en chef al liniei T. Ocna-Moineşti alt Sturza, nu ar fi trebuit încă un Sturza la Poliţie ca să fim complecţi!! Primirea a fost rece din partea lumei neoficiale. Uralele fiind întreţinute de soldaţii companiei de vânători ce făceau onorurile militare pe peronul gărei. După „pâinea şi sarga“ oferită de D-l primar al comunei, Crupenschi, Regele, escortat de vreo 50 primari rurali călări, adunaţi bieţii oameni de prin toate colţurile judeţului, merse la catedrala din localitate unde asistară la serviciul divin ce se ofictă pentru a lui bună sosire. De la biserică Regele merse la casa D-nei Catinca Negri, unde a fost găzduit. Seara banchet, luminăţie, retragere cu torţe şi alte bazaconii. A doua zi, 28 iulie, la 81/s dimineaţa Regele merse de asistă la liturghie, de 1?. biserică vizită cazarma vânătorilor, treci în inspecţie Bat. 4 vânători, care execută mai multe mănuiri de armă cu multă precisiune pentru care Regele mulţumi maiorului Vintilă şi ofiţerilor. De aci Regele merse la penitenciar, vizită închisoarea şi atelierele. Condamnaţii fortutau un careu în curtea penitenciarului. Regele trecu pe dinaintea condamnaţilor, de la cari primi vreo 50 de petiţiuni. După aceia Regele cu Directorul penitenciarelor şi cu Procurorul general Teodoreanu, întocmiră un tablou de graţiaţi şi comutări de pedepse, care se citi de către Procuror chiar în faţa Regelui. S’au graţiat 22 condamnaţi de restul pedepsei, s’a redus cu 10 ani pedeapsa la 2 condamnaţi, dintre cari unul e Fialcofschi, care ’şi-a asasinat metresa la Iaşi, — la alţi 15 s’a redus pedeapsa cu 6 ani. De la penitenciar Regele merse la „Saline“. — Aci decoraţiuni superbe — din punga Statului, bineînţeles. Regele se coborî cu cutia, un ascensor foarte primitiv cu cai. Regele era însoţit în cutie de D-l Manu, Diana şi Teodoreanu. Cuconu Lascarache nu s'a scoborît de loc, găsind că e mai sigur pe pământ solid, decât în cutia salinelor. Gura ocnei are o adâncime de 85 metri, o a doua gură unde te poţi scoborî cu piciorul, are 450 de trepte, care nu acomodează orice picior. Am fost surprins că pricepuţii ingineri ai salinelor nu au instalat o sonerie electrică pentru a comunica din afară înăuntru, sau cel puţin un tub acustic, ori un telefon prin care să se anunţe plecarea şi sosirea cutiei. La plecarea cutiei un om de sus strigă cât îl ia gura: hiii... Ioane... ia sama că vine Regele... cu cutia! biiii-ne de-abea se aude din fund. Şi zeu nu e tocmai plăcut acest voiaj — pielea se cam încreţeşte şi un fior rece, te cam trece, când începi a te coborî. Parte din lume s’a coborît cu piciorul pe scări. Fundul ocnei splendid iluminat, avea un aspect feeric. Regele şi cei ce’L însoţeau după ce au vizitat galeriile au asistat la punerea pietrei fundamentale la tunelul ce se va construi din fundul Genei până la linia T. Ocna Moineşti, şi care va servi pentru extracţiunea sărei. Cu această ocazie s’a oficiat un serviciu divin şi apoi s’a bâut şampanie. De la Saline Regele plecă spre a vizita spitalul din localitate. Imediat după plecarea Regelui de la saline, o grozavă nenorocire s’a întâmplat. Un funcţionar inferior de la C. F. R. venit cu trenul Regal, anume Ilie Ionescu, intrând în şopronul unde se află gura Ocnei şi pe unde s’a coborît lumea cu cutia, şi fiind deschisă iar în şopron cam întuneric a căzut în fundul abizului, încetând din viaţă imediat. Am văzut cadavrul acestui nenorocit la spitalul din localitate, era ceva oribil, toate membrele sfărâmate în mii de bucăţi, capul sdrobit cu desăvârşire fără creeri. Greşala este a administraţiei Salinelor, cari n’a dispus să se facă un grilaj împrejurul deschidere!! Căci deşi gura are porţi, cu toate astea ele râmân deschise nu mai folosesc la nimic. După vizitarea spitalului, Regele întruni la dejun pe D-nii generali Radovici, Baroţi şi Ipătescu, D-nii Manu, Dianu, Duca, Băleanu, Procuror-general Theodoreanu, Prefecţii Sturza şi Nicolaide, Ghica Comăneşti, Crupenschi, ingineri Stamatescu, G. Sturza, Eug. Sturza, Codreanu, Metaxa Iorgu şi D. Paraschiv. La 3 ore, Regele plecă la Slănic, iar lumea zise : Bogda-proste c'am scăpat. Recoreanu CINSTE TIMBRATA Dacă un stat nu se poate administra bine în lipsă de legi, nu e mai puțin adevărat, că el poate sta mai bine ca altul cu legi multe și bune, dar reu aplicate. A avea legi bune și a le aplica réu, înseamnă a contribui cu voință la desvoltarea spre réu a unui stat. Câte legi nu avem noi și cu toate acestea, poate, că chiar oamenilor speciali în materie le sunt necunoscute şi cu atât mai puţin celor profani, şi aceasta numai şi numai că nu se aplică nici o dată. Altele sunt aplicate atât de unilateral şi dupe placul celor puternici şi favoriţi ai zile, in cât o serie de oameni nedreptăţiţi ar putea cu drept să dărâme din temelie edificiul ce reprezintă un stat. Cu aplicarea viţioasă a legilor, ajungem să găsim într’un stat hoţi cinstiţi şi necinstiţi, cinstiţi pentru că fură şi dau chitanţă timbrată, că n’au luat nimica, şi necinstiţi pentru că furând dau cel mult din umeri, sau răspund cu un nu. Cinstea timbrată, ca să -i dăm aşa zicând o numire oficială, nu se poate dovedi mai bine, decât stabilind o comparaţiune sub aceleaşi împrejurări. Un exemplu de cinste timbrată ne înfăţişează tabloul de mai jos, ce ne arată cheltuelile de menagiu făcute la şcoala practică de agricultură de la Strihareţ. A resuma sub formă de tablou toate cheltuelile făcute de la înfiinţarea şcoalei 1883 şi până în prezent, n’ar permite coloanele acestui ziar; de aceia credem a lua drept comparaţie numai 2 ani: 1885 sub D-l Th. Cartian și 1890 sub D-l Druțu, actual Director. Entr’adevăr lucru înspăimântă- gură lună a anului 1885 se potritor, dacă comparăm cantitatea mai a tuturor articolelor consumate sub o direcţiune şi alta, cu toate că numărul persoanelor, la menagiu, au fost acelaşi după budget. Nici în timpul vacanţei Crăciunului, a Paştelui, sau în vacanţa cea mare când mai toţi elevii merg pe acasă nu s’a consumat sub D. Th. Cartian o cantitate de pâine, dacă nu mai mică, dar cel puţin egală cu cea mai mare cantitate consumată în vre-una din lunile anului 1890 sub direcţiunea D-lui Druţu. Rămâne să aprecieze fiecare însemnătatea cifrelor, dar nu trebue să se uite că ele sunt cuprinse în acte timbrate produse de furnisori. Asupra carnei consumate o sinluni din 1890, în cole diferinţi de 1, 2, 3 şi chiar 400 kgr. (luna August 1885, Cantitatea de seu, untura topită şi unt-de-lemn consumate în anul 1885 ne face să devenim ridicoli zicând: că elevii trebue să fi avut şi urechile unse, necum bucatele grase. Măsline? se mâncau ce e drept multe, pentru că numai cine nu cunoaşte gustul raţei, epureluî şi căprioarei cu măsline, ar putea respunde rîzând, nu se poate admite un asemenea articol în consumaţie intr’o cantitate, aşa de mare şi agricultorii trebueau deprinşi la asemenea mâncări, căci îşi pot pe- LUNA. Pâine Curse Seu ~'g- ~ 1 .§ '£ ir £ S I »»■—* SE D Pa. Afc. A£. A£. Kg. Litri Kg. Kg. Kg. Lit. Kg. Kg: Kg. Ianuarie 2515 677 90 20 40 10 6 30 80 25 100 m Februarie 2733 499 100 42 5 20 3 23 65 24 114 *0 Martie 2474 251 45 16 2 23 2 10 46 53 10 88 2 Aprilie 2712 824 62 3 23 16 8 5° 74 18 112 Maiü 3*53 639 47 >6 32 4 75 113 34 92 3 Iunie 2904 682 77 20 14 6 4 22 56 53 70 2 Iulie 2428 656 49 20 17 8 8 58 50 15 78 2 August 2136 434 44 16 20 13 11 54 66 39 60 Septembrie 2302 533 115 11 5 1 28 15 15 42 Octombrie 2823 602 124 24 27 22 20 84 27 33 92 Noembrie 2899 620 117 20 40 13 8 56 53 33 60 Decembrie 2608 527 106 22 24 16 18 50 68 46 86 Ianuarie 97S 483 47 6 14 3 40 40 4 59 Februarie 1214 368 7 9 11 2 25 36 4 127 Martie 1313 439 39 13 *3 3 2 44 42 6 105 5 Aprilie 1396 299 40 7 11 4 1 — 50 — 62 5. Maiu 1200 293 46 7 17 2 2 26 34 15 91 Iunie 1584 416 50 10 10 2 2 28 28 18 92 1 Iulie 1560 398 397 16 1 2 32 24 1 44 ” August 1650 437 42 9 183/4 — 2 — 10 10 d Septembrie 1080 262 25 4 10 1 1 3 5 35 Octombrie 1637 442 42 11 17 2 7 4 5° Noembrie 1546 412 38 11 16 1 2 25 14 1 63 Decembrie ii9i 354 32 9 12 1 1 18 17 33