Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)

1891-12-01 / nr. 1021

testat la dînşii se află în onoare. Tripotajele, vinderea conştiinţei, şarlatania, ipocrizia, etc., sunt mij­loacele lor zilnice de parvenire. In faţa acestora e firesc lucru ca ideile, principiile să dispară. Exem­ple avem la fie­care pas. E cazul a spune cu Goethe: întinde mâna şi apucă din realitate câte vrei de 25 de ani acesta e specta­colul. Dar clasa cea mare de ro­mâni, nu cei de la oraşe, ci ţeră­­nimea de la ţară, acea ţărănime care e de vre-o 4.000.000 în număr, aceea ce face ? Ştie ea ceva, ştie ea ce se frământă în oraşe, con­simte ea ? Iată întrebări ce ne scot un surîs pentru caracterul lor naiv. Ce face ţărănimea ? Ea munceşte ca tot­deauna din zori până în noapte, trăeşte în mizerie, decimată de boli, secătuită în oaste şi de adminis­traţie, nesocotită, insultată în tot ce are mai scump, şi cu obolul seu ţine maşina Statului, după care se zbat politicianii, fără să ştie nici ce se petrece pe spatele ei, nici ce face şi unde merge, ci pare­ că e condusă de o fatalitate veşnică se bălăceşte într’o viaţă de mizerii. Vânturile politicei nu’i ajung. Ţă­ranii trăesc într’o neştiinţă complectă despre cele ce se petrec în oraşe. Nimic nu’i leagă cu oraşele civi­lizate. Viaţa lor socială, morală e deosebită de a oraşelor. Ei sunt străini în totul şi în toate de po­liticianii noştri. Ţărănimea îi ţine pe toţi sus şi habar n’are ea de jos ce se pe­trece acolo. Toate zbuciumările şi zvîrcolirile lor se fac pe spetele ei, în numele ei dar fără ştirea ei. Când un moment a ridicat şi ea ca­pul, a fost scăldată în sânge. De 25 de ani ea este prin ur­mare exploatată, tîmpită şi înjo­sită iar politicianii îşi joc men­drele. Va mai dura oare mult această stare ? Nu credem ! Când oare va veni vremea ca ţărănimea conştientă de sine să strige politicianilor cu milioane de glasuri un formidabil: staţi !­in curînd, credem, dar atunci zbuciumul politicianilor va înceta şi cu dînsul şi spectacolele des­­gustătoare ce ni le oferă crizele lor ministeriale. E. D. I ni m ■ hi mríni mm mu—i LIGA VAMALA Noua Presă este informată din Ma­drid că negocierile între Spania, Germa­nia și Austro-Ungaria pentru intrarea celei dintâi din aceste puteri în liga va­mală, sunt apropiate; aceasta este sigur în principiu. PETERSBURG, 29 Noembrie. — Prin­cipalele ziare arată nemulţumirea lor pen­tru tractatele de comerţ ale Germaniei şi Austriei; ele insistă asupra nevoii unei înţelegeri mai intime între puterile care nu fac parte din liga vamală. Novoje Vremja crede că Germania ’şi-a asigurat preponderanţa economică în centrul Europei. Rusia şi Franţa tre­­bue să se înarmeze contra acestei coa­­liţiuni vamale. Novosti declară că un tractat de co­merţ între Rusia şi Franţa a devenit în acest moment absolut necesar. Fapte şi întâmplări Worlass Universal.—Consiliul comu­nal din Bruxelles a luat în desbatere propunerea de a se exprima dorinţa pen­tru introducerea votului universal în Belgia. Consilierul Vautier a depus o moţiune prin care se trece la ordinea zilei pur şi simplu. Moţiunea D-lui Vautier a fost admisă cu 17 voturi contra 10. ImSsrăcămimirea unei mari du­cese.—La moartea Elisabetei, mătușa Țarului Alexandru III, s’a găsit 15,360 rochi, parte nepurtate; două lăzi mari cu ciorapi de mătase, alte doué cu panglici; câte­va mii de perechi de ghete și pa­puci. S’au mai găsit înregistrate şapte mii manteluţe, pe atunci la modă. Un funcţionar special era însărcinat numai cu ţinerea socotelilor hăinărieî a­­ceste! mari ducese. Um consul împuşcat.—La con­sulatul frances din Sain-Sebastien s’a în­­tîmplat o dramă încă nepomenită în ana­lele diplomaţiei. De câtă­ va vreme, D. Giraud, cancela­­rist al consulatului, avea neînțelegere cu consulul seu, D. Despréaux de Saint-Sau­­veur. Ceruse să fie mutat la Cartagena. Ce­rerea i s’a admis. Când era să plece s’a întîmplat drama de care vom vorbi. In urma unei discuțiuni violente, D. Giraud scoase revolverul și trase două focuri în consul, care căzu grămadă. Apoi, crezînd că a ucis pe consul, D. Giraud întoarse țeava revolverului și se împușcă. Căzu ca trăsnit. Consulul nu era mort ci numai rănit greu. Insă cu toate îngrijirile cele mai devotate ce i se deteră, n’a mai putut trăi de­cât câte­va ceasuri. INFORMATIUNI » Liberalii au numit un comitet compus din D-nii T. Geani, V. Ro­­seti şi Paladi, cari să ţină întruniri publice în fie­care judeţ. întrunirea care se va face joi în Ploieşti va fi sub auspiciile aces­tui comitet. —*— Comitetul clubului liberal se va întruni astă­zi spre a decide cami anume membri ai partidului să ia cuvîntul la întrunirea de mâine Duminică, şi care se va ţine în sala băilor Eforiei. Am fost reu informaţi când în numerul nostru de alaltă­eri, am exprimat oare­cari îndoieli în pri­vinţa atitudineî independente a D-luî lancovescu faţă cu guvernul actual. Regretăm această scăpare din vedere şi suntem convinşi că valo­rosul deputat din Vâlcea va fi sta­tornic în atitudinea sa. —*— România publică următoarea in­formaţie : Societatea funcţionarilor comerciali, în aşteptarea formării unui cabinet liberal­­conservator, hotărîse să facă o manifes­taţie la diferiţii miniştri. Aflăm însă noua combinaţiune, din care face parte D. general Manu la ministerul domenielor, care s’a declarat în contra repausului de Duminică, a contramandat manifestaţia. Câte litere atâtea neadevăruri. Pacinicii funcţionari comerciali, nu fac politică şi nici că vor face, ei cer un drept al lor, repaosul de Duminecă, iar pentru manifestaţia de care vorbeşte confratele nostru că n’a reuşit, din sorginte sigură o spunem că, este aceia pe care o înjghebase nenea Iancu Brătescu, cu băeţii lui în onoarea Patronu­lui lor. Un banchet politic a fost aseară la D. G. Vernescu, care invitase 50 de persoane. La acest banchet au luat parte şi mai mulţi liberali. Mai mulţi oratori au luat cu­vîntul vorbind asupra situaţiei ac­tuale a partidului conservator. Întrunirea s-a terminat pe la o­­rele 12. —ii— In urma interdicţiunei exportu­lui cerealelor din Rusia, afară de grâu, precum şi a cartofilor, a ma­­zărei, a inului şi a brojbărielor (ravieres), guvernul acelei ţări a luat dispoziţiuni de a nu se per­mite transitul cerealelor fără a se dovedi origina lor. Măsura aceasta interesând co­­merciul nostru, se aduce la cunoş­tinţa exportatorilor din ţară pen­tru a avea grija ca cerealele ce vor expedia transit prin Rusia, să le însoţească tot­dea­una de ac­tele de origină. Aflăm cu o deosebită plăcere că joia trecută a avut loc în Piteşti căsătoria civilă a D-şoarei Victoria Bugheanu cu D-l I. Posescu, con­trolor la căile ferate. Căsătoria re­ligioasă se va va efectua Duminică. Călduroasele noastre felicitări. Tribunalul de comerţ din Capi­tală se va pronunţa la 3 Decembrie în­ importantul proces dintre pri­măria capitalei şi compania de gaz. —x— A apărut de sub tipar darea de seamă asupra viţei americane în România şi a plantărei de viţă română în nisipurile sburătoare de la Ciuperceni, de D nul George Nicoleanu, şeful diviziei viticole de la ministerul Domentelor. D. Suditu, prefectul Brăilei ’şi-a dat demisia, care i-a fost primită. 1a Brăilenii trebue să zică bogda­proste. —*­Eminentul profesor şi hirurg D. doctor Asaki a plecat aseară la Huşi, unde a fost chemat să facă o operaţiune grea D-lui Berea. Distinsul profesor se întoarce Duminică dimineaţa. —*— In judeţul Ilfov sunt 183 de şcoale cu 186 profesori şi profe­soare şi cu o populaţiune­ de 4858 de băeţi şi de 1034 fete. —*— Pe ziua de 1 Decembre D. ge­neral Arion va fi numit comandant al corpului I de armată; D. gene­ral Cantili, comandant al corpului II de armată; şi D. general Budiş­­teanu, comandant al corpului IV de armată. —*— Un serviciu de tram­ care a în­ceput să circule între sf. Gheorghe, Mitropolie și gara Filaret. Taxa de la sf. Gheorghe până la Mitropolie e de 10 bani, până la gară de 20 bani. —*— Un ziar din capitală anunţă că D. N. Ceaur-Aslan a fost poftit să părăsească localul clubului liberalilor, unde s’ar fi dus cu prilejul unei consfătuiri a depu­taţilor liberali. Credem că ziarul în chestiune a fost indus în eroare, căci cunoaştem pe D. Aslan ca pe un om prea inteligent, pen­tru ca să putem bănui că D-sa care face abstracţie de chestiile de partid şi s’a devotat unei mari chestiuni naţionale, să se mai ducă la întrunirile intime ale u­­nui partid oare-care. Dacă era vorba de o întrunire a ma­jori­tăţeî, la băile Eforiei, am fi înţeles ca D-sa să ia parte, pentru că ar fi avut prilejul de a discuta condiţiunile în cari s’ar vota măsurile propuse de D-sa în contra evreilor, dar la liberali ? Ei sunt în opoziţie şi nu pot ajuta pe D. Aslan. Repetăm deci: Nu credem în veraci­tatea fabulei povestite de un ziar, care are resentimente contra inteligentului de­putat al colegiului II de Iaşi. noastre cu Giurgiul, unde, slavă D-luî, numărăm câte­va sute de ci-­­ titori şi o mulţime de prietini cari se ţin în curent cu toate ce se pe­trec în localitate. —x— D-na Eufrosina Ghermani, năs­cută Dosios, a dăruit Ateneului un tablou alegoric, copie după Rafael, de o valoare mare. Tabloul va fi aşezat în biblioteca Ateneului. —x— D. Al. Greceanu va schimba cu D. general Costa-Foru fotoliul de senator pentru funcţiunea de pre­fect. Punem în vederea direcţiune! poştelor următoarea scrisoare : Domnule Administrator, Prin aceasta vă încunoştiinţez, că de un timp încoace primesc jurnalul „Ade­vărul“ într’un mod foarte neregulat, aşa că de multe ori primesc numere mai noi şi apoi pe cele vechi, iar altă dată nu mai primesc de fel, şi din această cau­ză îmi lipsesc o mulţime de numere. Chiar acum de curînd şi anume joi la 28 a cu­rentei am primit odată trei numere şi a­­nume: Nr. 1015, 1016 şi 1017 iar­­nu­merele 1011, 1013 şi 1014 nu le-am pri­mit, lipsesc cu totul. Vă rog dar D-le Administrator interveniţi la locul com­­petinte ca să dispară pe viitor asemenea regretabile neorîndueli. 1891 Noembre 29 Dimitrie Stroian [Comuna Şcheia jud. Roman. —*5«— Dupe cât aflăm, D. revizor şco­lar de Vlaşca a denunţat ministe­rului de culte pe D. Ficşinescu, institutor din Giurgiu, ca autor al corespondenţelor ce am publicat asupra purtării nedemne a acestui reprezentant ministerial. Ţinem a declara că institutorul în cestiune este cu totul strein de redacţia noastră şi că nu are abso­lut nici un amestec în relaţiunile ŞTIRI TELEGRAFICE BELGRAD, 29 Noembrie. — D. Pasici cerînd reduceri în bugetul armatei, mi­nistrul de resbel şi miniştrii cari erau de părerea acestui din urmă şi-au­ dat di­­misia. Regenţa a refuzat să primească di­­misia aceasta până la întrunirea Scupcinei. BERLIN, 29 Noembrie. — Reichstagul a continuat discuţia asupra tractatelor de comerţ. D. Marschall secretar de stat a zis că dacă aceste tractate ar fi liber schimbiste, el nu mai ştie unde ar începe protecţionismul în Germania, sistemul pro­­tecţionist va fi moderat sau nu va fi; guvernul va face tot ce va putea pentru agricultură. D. de Caprivi a zis că chestiunea ar­gintului este pendinte de vreo 20 de ani. Condiţiunile în cari se află Englitera şi America nu sunt de natură a încuraja pe aceia cari ar dori să reia chestiunea. însăşi chestiunea bimetalismului cons­­titue un mijloc de agitaţie, se dă pu­blicului fără a cunoaşte esenţa. D. de Caprivi a zis că resbelul vamal cu Austria era apropiat; şansele Germa­niei ar fi fost mai puţin favorabile căci Austro-Ungaria poate uşor să oprească intrarea mărfurilor germane, pe când Germania nu se poate trece de cerealele austriaCe RIO-DE-JANEIRO, 29 Noembre.—Gu­vernul a cerut guvernatorului Portella să-și dea demisia; acesta a refuzat. Pro­babil că se va numi un guvernator mi­litar şi că se va proclama starea de a­­sediu. VIENA, 29 Noembre.—„Corespondența Politică“ află că răspunsurile Engliterei şi ale Italiei la cererea Franciei în pri­vinţa Chinei sunt politicoase dar evasive Germania a declarat că vrea să aştepte raportul ministrului său la Pekin. Austro- Ungaria s-a declarat gata să intre în ne­­gocieri în înţelegere cu cele­l­alte pu­teri. -^„Școala Nouă“ v* î Institut de Domnişoare autorisat fe­ să fancționeze H Conform programelor fi regulamentelor Statului F® {cu adresa »0. 9636 din 18 Sempt. 1891] BUCURESCI—1, Str. Armână, 1.—BUCURESCI Instalat In partea cea mal sănătoasă a orașului in vastele case ale D-lui Velescu —Inchiriate pe seama direcţionel­or numai pentru acest institut—­Primesce eleve interne, externe şi semi-interne pentru clasele primare (4), liceu complect (7 clase) şi cursuri speciale. Examenele se pot depune ori la Stat, ori în Institut, (după voinţa expresă a părinţilor). Pentru condiţiunile de admitere şi ori­ce alte amănunte cancelaria Direcţiune­ este deschisă (de la 8—12 şi 2—6) în toate zilele. Directoare, D-na L. S. Negoesots, profesoară titulară de curs secundar în Capitală­ GEORGES RIBOULET Bărbatul meu D-na Dupré deschisese un album care’I era la îndemână. II răsfoia, fără să se uite la fotografiile care’I treceau pe subt ochi, într’atâta era de absorbită de gân­dul său de care nu se putuse lăsa toată ziua: Inbătrânea. Chiar în dimineața aceea își zmulsese trei fire de per albe. Descoperise ea până atunci, din când în când, în părul său negru, câte un fir alb pe care’l zmulsese repede, însă cele trei fire de azi dimi­neață o făcea să presimtă că s’apropia ziua când se vor îmulți ast­fel în cât n’o să le mai poată zmulge. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ ELU MONTCLERE (47) Buchetul Ucigaș PARTEA II-a Frumos Monstru IV Ce ’ți-a spus Madelena ? — Păi, ieri seară când ai fost indis­pusă, n’ai făgăduit lui Burgand că o să’i vorbești azi de dimineață despre mă­ritiș ? — Ba da! însă asta nu probează că mă mărit. — Nu, așa e, însă... — Ș’apoi, am refuzat; i-am spus tati că nu ’mi trebue bărbatul pe care mi l’a ales el. In tonul feti era o ast­fel de hotărîre în­cât Filip pierdu într’o clipă ori ce bă­nuială avea despre Tereza. Filip se simți bucuros că știe asta, că e sigur că Tereza, pentru moment cel puțin, nu vrea^să se mărite. Filip ^zise : — Ai refuzat? serios, definitiv? Dră­guța mea prietină? — Da! — Pentru ce?... O! iarta-me! poate că sunt 'idiscret! — Indiscret, tu! Nu! nu poți fi indis­cret cu mine* Tereza se sperie după ce Z'se vorbele acestea. Ce [cutezanță sâ vorbească așa luî Filip ! — Va să zică, pentru care pricină, spune? zise Filip. Tereza lăsă capul în jos și aproape șoptind: — Fiind­că nu iubesc pe omul pe care mi la ales. Nu vreau să fiu nevasta lui din pricina asta. Se făcu tăcere după vorbele acestea. Amîndoi ședeau, lipiți unul de alta, în umbra platanilor, cu capul în jos, îngîn­­duraţi. O bucurie filată năpădea pe Filip, me­­reu îşi zicea: Nu­­ iubeşte! Şi vorbele acestea, asigurarea pe care i-o dădeau ele, îl faceau fericit cum nu -şi­ aducea el aminte să fi fost vre-o dată. Amorul sfînt al Terezi, resorit ca un crin alb lângă dînsul, îl înhăta cu par­fumul lui. Filip îl presimțea, îl ghicea acum. Filip băga de seamă că iubea pe Tereza. Durerile’i de peste noapte grăbiseră izbucnirea iubirei lui. Iubea din inimă pe dulcea copilă și în sufletul lui era numai bucurie. Buzele prietinei sale erau cât p’aci să scape vorba care trebuia să dea pe față ce se petrece în inima ei. Ceasul fericit sunase. Cât de divină o să fie sărutarea d’intîi! — Draga mea... mimuță Filip■ Nici o dată un sunet de voce așa de dulce nu mîngâiase urechile Terezi ;’oare ea tot visa, de vreme ce Filip îi vorbea cu glasul ăsta ? — Draga mea... zise încă o dată tâ­­nărul. Copila ridică fruntea. Era albă toată. Ce dulce era privirea lui Filip, Dum­nezeule ! Cum o admira el acum! Filip îi luă mâna, o închise într’ale lui. — Va să zică, drăguța mea. . nu ’l iu­bești pe omul acela? — Nu! — Și... nu vrei să te măriți ? Ea dete din cap, în minutul ăsta nu era în stare să zică nici o vorbă. — Nici­odată ? — Nici­odată. — Va să zică Tereza are inimă de piatră; nu iubește pe nimeni... pe ni­meni? Ochiî fetei se umplură de lacrimi. — Nu! zise ea. Filip strîngea și mai tare min­esița care tremura într’ale Iui. — Și Tereza vrea si remie singură tot­ d’auna?... singură... singură? ... nu vrea să’și dea inimioara sa unui bărbat, unui bărbat bun, care ar iubi m­ult pe nevestica lui, și care ar face-o așa de fericită ?... Spune, drăguța mea, nu vrei așa ceva ? Tereza își stăpâni lacrimile. Zise întristată: —* Fericirea asta nu’i făcută pentru mine... Eu nu voiu fi nici logodnică feri­cită nici femee fericită. i­— Fiindcă?... Fata ridică spre Filip ochișorii săi u­­mezi, plini de dragoste și de disperare. Fiindcă... dar nu mă sili să’ți spun asta, Filipe... Nu am să mă mărit nici­odată , asta’î tot! — Da’mi şi mâna cealaltă, drăguţa mea! aşa... lasă-le pe amindouă într’ale mele; nu’ţi fie frică. Şi uită-te la mine, mica mea Tereză, uită-te bine în ochii mei, fiind­că vreau să citesc răspunsul în ochii tăi... spune, eşti sigură de ce spui ? Va să zică nimeni în lume n’o să gă­sească grație înaintea ta ? Ți-ai închis inimi pentru vecie ? Oi spune ci nu..., Inima asta o să iubească într’o zi, o să iubească din resputeri, și... acela pe care’l vei alege va fi prea fericit. — Nu... nu am nici o speranță... n’am să fiu nici-odată fericită... Aș vrea bu­curos să mor! El o atrase repede pe pieptul lui. Și fiind’o lipită de dînsul, zise, tremu­rând de bucurie, de emoțiune, de iubire: — Chiar aici, drăguța mea.. aş­i, lingă mine, vrei să mori ? Tereza nu putea să răspundă. Îi iz­bucnea inima. — O iubita mea, comoara mea, mă iubești, spune ? —* Te iubesc! zise Tereza, cu obrazul ascuns pe umărul iubitului ei. — Și vrei să fii nevasta mea, scumpa mea nevastă? — O! da! Filip puse o sărutare lungă pe fruntea albă a Terezi. — Te iubesc! murm­­ă el. (Va urma)

Next