Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)
1892-06-25 / nr. 1217
ANUL V.—No. 1217 NUMĂRUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1LȘI 15 ALE PIECĂREI LUNI și se plătesc tot-d’a una înainte In București la casa Administrației. Din Județe și Străinătate prin mandate poştale Un an în țară 80 lei, în strainetate 50 Sease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , ^ , 18 Un mnic In strainetate 15 bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDIŢIA A DOUA tamammtammmm Să te fereşti, Române! de cuin strein în casă V. Alexandri. JOI 25 IUNIE 1892. ManBRUL 10 BANI AIUVICIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Strainetate, direct la administrație și In toata Oficiala da publicitate. Anunciuri la pagina^IV..................0,30 b. linia » * III...................2,— lei , , „ „ II ...... 3,— lei Inserţiunele şi Reclamele 8 lei rândul. La Paris, ziarul se găsește de vânzare cu numârul la bloscul No. 117, Boulevard St.-Michel UN NUMĂR VECHI- 30 BANI ADMINISTRATIA IO, - STRADA ACADEMIEI, - 18 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA 10, - STRADA ACADEMIEI, - 10 Presa Bucuresteana si Maghiara Trebue ca fiecare român să ştie că, sub guvernul conservator, drapelul român a fost insultat, şi că autorii acestei insulte nu au fost pedepsiţi. Guvernul conservator nici a cerut pedepsirea lor. Alex. V. Beldimanu. Veselul Brătescu Brătescu trăeşte, nu glumeşte. Brătescu petrece. In ceasul cel de judecată când faţă în cer cu Domnul sfânt Brătescu va fi întrebat: ce-ai făcut pe acest pămînt ? el va respunde sus şi tare: am petrecut şi am băut ! In una din zilele trecute, veselul Brătescu, voiaja cu trenul 53. Venea spre Bucureşti. Pe drum, cine ştie unde, bietul om a petrecut, a băut, şi s’a ameţit amarnic şi a început să caute ceartă pasagerilor. Pentru că Brătescu e vajnic la beţie. El dă cu ce-iese înainte. Aşa, la staţia Zoiţa, el a lovit în tren pe D. Lupescu, proprietar, făcându-i o rană din care începuse a curge sânge. Pasagerii, neînţelegend această purtare şi indignaţi chiar de ea, au dat pe Brătescu jos din tren. Brătescu s’a opus, a protestat (!), a spart un geam şi în sbuciumările lui şi-a pierdut ceasornicul cu lanţ cu tot, dar a doua zi şeful staţiei i l’a găsit şi i l’a dat. După cererea tuturor pasagerilor, şeful staţiei Zoiţa a trebuit să închee un proces-verbal, în care să constate toate aceste aventuri de voiaj. Când Brătescu a lovit pe D. Lupescu, erau de faţă : şeful staţiei, impiegatul Ilie Mateescu, acarul Const. Vasilescu, Marin Scoruş şi alţii. La lbeţie Brătescu vede toate prin o prismă nouă. Aşa, în D. Lupescu el a văzut pe asasinul Cojaschei (afacere din 1876) şi se jura că-l recunoaşte. Brătescu e ajutor de primar în Capitală !... Argus. Alegerile în Anglia LONDRA, 23 iunie. — Alegerile cunoscute până acuma dau 89 conservatori; 11 unionisti; 61 gladstonieni. Conservatorii au câștigat 9 locuri, unioniștiî, gladstonienii 18. Obrăzniciile presei ungureşti In timpul cât a stat în Pesta, reporterul nostru a cumpărat toate ziarele ungureşti de Duminecă, care în mai multe articole chilometrice se ocupă de Românii subjugaţi şi de noi, cei din România. Ca cititorii să îşî facă o idee de obrăzniciile pe care le debitează ziarele ungurești în contra României, reproducem mai jos câteva mărgăritare, care ne privesc numai pe noi, lăsând pentru altă dată calomniile revoltătoare ce le debitează în contra Românilor subjugaţi. Principalul organ al guvernului, Nemzet, are un prim articol în numărul său de Duminecă, 3537, din care reproducem următoarele : „Ultraiştii români vor să se răzbune pentru eşecul suferit la Viena în urma demersurilor lor anticonstituţionale şi spre acest scop au angajat presa din România, căci aci nu le dă mână să agiteze, care ne înjură în modul cel mai trivial, ne batjocoreşte, ne insultă, ne murdăreşte, ne a cuză. Prin întrunirile publice din România, statul nostru este atacat cu cea mai mare obrăznicie, naţiunea noastră este prezintată, ca cel mai fioros popor din lume. Sunt printre aceştia şi câţîva obraznici cari se ridică în mod ameninţător şi în contra persoanei sacre (felszentelt) a regelui nostru, dar pe aceştia sperăm că în curend îi va ajunge blestemul lui D-zeu şi răzbunarea statului nostru, care nu mai poate tolera laşitatea (bárgyuságát) guvernului românesc. Decât în faţa atacurilor miserabile la care suntem expuşi în România, în urma instigaţiunilor moscovite, trebue să ne păstrăm demnitatea şi să privim cu un adânc dispreţ svârcolirile epileptice ale celor din România. Căci guvernul nostru, în conştiinţa puterii sale faţă de pitica (törpe) Românie, va şti s’o constrângă la o supunere respectuoasă faţă de noi, cari suntem o mare putere în Europa. Opinia publică ungurească poate să fie sigură, că guvernul va şti să-şi facă datoria faţă de România, şi nimănui nu-i este permis a presupune despre corniţele Szapáry şi despre cabinetul său, că nu va întreprinde demersurile necesare pentru respectarea Ungariei. Cât pentru trădătorii de patrie din ţară, da, vroim ca barourile, casinurile, reuniunile şi presa ungurească, în cercul lor de activitate, să ia satisfacţie pentru insultarea sentimentului nostru naţional. De altfel, fie siguri ungurii, că guvernul nostru, n’are de loc intențiunea să încheie vr’un compromis cu valachiî noştri; din contra, va lua măsuri în [contra agitațiunilor lor?" . Un alt organ al guvernului Pesti Hírlap scrie următoarele în numărul său de Duminecă : Obrăznicie valahă. — Roksen Mihály, funcționar al căilor noastre ferate la Orşova, a trecut acum câteva zile în Vărciorova valahă; aici un funcţionar valaha atacat şi i-a furat banii şi ceasornicul de aur. Reclamând la poliţia valahă, funcţionarul ungur, ca respuns, a fost deţinut şi apoi transportat cu o escortă poliţienească la Orşova. Acest fapt ne adună tot sângele în obraz şi cerem guvernului ca imediat să ia satisfacţie de la guvernul valah.“ Iată acum şi un ziar opoziţional, Magiyar Hírlap de Duminecă: „Noi suntem ferm convinşi, că iredenţa din România, care a fost iniţiată de Românii fugiţi de la noi şi care este în continuă legătură secretă cu preoţii şi învăţătorii români de la noi; că acea iredentă care introduce la noi pe furiş cărţi şi harte antipatriotice pentru şcolile româneşti ; că acea iredentă care distribue tuturor caselor româneşti portretul Ţarului ; că acea iredentă care răspândeşte prin streinătate cele mai abjecte şi mai infame calomnii în contra noastră , suntem ferm convinşi că mâna acestei iredente este care a organizat pelerinagiul de la Viena şi tot această iredentă secretă e, care a dat banii necesari pentru demonstrarile din Viena.“ Budapesti Hírlap de Sâmbătă cuprinde între altele următoarele juvaerurî literare: „Ce terorism domneşte în România, ne dovedeşte o scrisoare primită azi din Galaţi de la un compatriot al nostru, care n’a îndrăznit să semneze scrisoarea şi n’a îndrăznit s’o adreseze redacţiunea, ci redactorului şef al nostru. S’a temut ca nu cumva scrisoarea să i se desfacă la poştă şi să dea de urmă aceluia care a scris’o. întreaga presă a României agitează în modul cel mai destrăbălat în contra Ungariei şi a Ungurilor din România. Acel care ştie cât de primitivă este presa valahă, nivelul ei moral cât este de decăzut, cât de stupidă (együgyű) e această presă, acela poate să’şî facă o idee exactă de tonul în care ea vorbeşte în contra noastră. La noi cel mai mic orăşel de provincie are ziare mult maî estetice, mult mai e- tegante şi are un stil mai decent, decât cel maî răspândit ziar din România, Adevărul, o gazetă antidinastică, ultraradicală și cea mai maghiarofagă dintre toate. Arma cea mai principală a unei piese de așa gen este minciuna.“ Mâine vom urma cu alte reproduceri nostime. Bucureşti, 24 Iunie 1892. bucureşti, 24 Iunie 1892, exploatator birtar la expoziţia din Trebue ca fiecare român să ştie scuză. Prin întrunirile publice din Roma- Arma cea maî principală a uneî prese Paris, astăzi director al unui ziar că, sub guvernul conservator, ma’ statul nostru este atacat cu cea maî de așa gen este minciuna.“ ;ateri atitudinea nedemnă conservator-felicitările mele parti- drapelul român a fost insultat, ^ tnnír dîn hime" Mâine vom urma cu ^te rePr°ui nostru de externe față dului conservator —mâine exnloata- si că autorii acestei insulte mic”? r\ neinofin oi no fV rm alahormini duceri nostime. Am aretat erî atitudinea nedemnă a ministrului nostru de externe față cu insulta aruncată în Buda-Pesta drapelului român de descreerata studențime maghiară. Am aretat iezuitica purtare a primului ministru, care s’a silit, prin o dezminţire ridicolă, să falsifice adevărul, şi maî ales să inducă în eroare pe toţi cetăţenii cari compătimesc cu suferinţele îndurate de nenorociţii noştri fraţi de peste munţi. Astăzi voesc să fac cunoscut lectorilor mei rolul ce l’a jucat presa bucureşteană faţă cu mine, care singur am avut curajul a respinge atât dezminţirile guvernului cât şi acele ale organelor lui. Tot vocabularul cel mai trivial, cel mai murdar, a fost întrebuinţat la adresa mea, cu cea mai vădita rea credinţă, căci toţi acei, cari mă insultau, ştiau ca şi mine—mai bine chiar decât mine — că ştirea înserată în coloanele ziarului “Adevĕrul era foarte exactă. Toţi cunoşteau— voiu dovedi-o în acest articol— manifestaţiunea insultătoare ce avusese loc, sub ferestrele Consulatului român din Pesta, în seara de Duminecă 14 (26) Iunie. Ce duioasă armonie a existat, în acele două sau trei zile, între reptilele conservatoare şi organele opoziţiunei liberalo-naţionale! Cu ce entuziasm Timpul şi Vindependance Roumaine reproduceaţi articolele Voinţei Naţionale şi a Bunei Credinţe ! Se zice chiar—dau ştirea sub toată rezerva — că D. Gogu Cantacuzino s’a pupat cu D. Rubin şi D. Pană Buescu cu D. Ciurcu. L’lnűépendance Roumaine îmi aruncă epitetul de criminal, pentru că am menţinut ştirea dezminţită de ea, şi mă acuză că am voit a face un şantagiu din insultătoarea manifestaţie a Ungurilor în Buda-Pesta. Cine îşi permite a-mi arunca aceste insulte ? — O redacţie în care în zadar vei căuta un Român; toţi scribii acestui ziar sunt streini, şi in loc de a înţelege delicata lor poziţiune aici în ţară, ei devin obraznici, crezîndu-se invulnerabili fiind sub protecţia ministrului de externe. Au noroc că stăpînul lor este absent şi cu salariaţii nu-mi place a sta de vorbă. Sper că aceste rînduri vor fi suficiente pentru a face pe aceşti supuşi streini să reintre în modesta lor sferă de unde nu ar fi trebuit să iasă niciodată. D. Rubin a cunoscut scandalul din Pesta Luni dimineaţă, şi cu toate acesteaşi-a permis a-l dezminţi. Poate că D-sa e supus austro-ungar, atunci înţeleg purtarea sa. Timpul, prin pana unui nemernic, se face şnapan şi vîndut—vîndut cui ? — se înţelege : duşmanilor Ţârei. Cine este acest mizerabil?—Ciurcu, un transilvănean, pripăşit aici în România după căpătuială, care nu se preocupă nici de cum de odioasa sclavie sub care gem Românii în regatul unguresc, căci acest netrebnic nu are decât un singur ideal: banul. —Ciurcu, supus austro-maghiar, eri exploatator birtaş la expoziţia din Paris, astăzi director al unui ziar conservator —felicitările mele partidului conservator—mâine exploatator cârciumar la expoziţia din Chicago, acuzându-mă că sunt vândut străinilor! — Risum tenatis, scuip cu desgust, cu dispreţ şi trec înainte. Voinţa Naţională declară şi ea că sunt vîndut străinilor, pentru că am dat o ştire pe care D. Gogu Cantacuzino—directorul acestui ziar—o ştie exactă. Desminţirea D-sale a fost de o rea credinţă revoltătoare, căci Marţi 16 (28) Iunie, pe la 11 ore dimineaţă, găsindu-se la Banca Naţională, a aflat scandalul săvârşit la Pesta, din gura unei persoane, care este în poziţiune a fi totdeauna bine informată, îmi place a crede că nu D. Gogu Cantacuzino a autorizat atitudinea pe care Voinţa Naţională a avut-o în această afacere, ci ignobilul Mitiţă Sturdza, acest şarpe veninos, care tremură astăzi să nu indispue pe Acela, pe care la 1875 voia să-L asasineze. Baronul de Hahn voeşte a veni la putere cu sprijinul legaţiunei austro-ungare din Bucureşti, şi deci se teme a indispune pe puternicii săi protectori din Viena şi Buda-Pesta Buna Credinţă mă insultă cu bună credinţă (?), fiind că directorul său Pană Buescu este un ramolit, un inconştient, care nu poate fi responsabil nici de faptele, nici de scrierile sale. Dumnezeu să-şi facă milă de el, eu lamertat. Bucureştii, acest ziar, pe care îl credeam independent, s’a molipsit de la fratele său :un conservatism Timpul. Insultele ce mi le-aruncat nu m’au atins, dar m’au mâhnit, căci îmi plăcea a privi pe tînârul C. G. Costa-Foru, ca un duşman căruia nu poţi a-i refuza stima şi consideraţia. Crede oare directorul ziarului Bucureşti că sunt un exploatator al opiniei publice şi că am intenţiuni ascunse ? Crede oare D-sa că atitudinea ce a avut în această regretabilă afacere a fost mai corectă decât a mea ? Eu am reprodus o ştire pe care o ştiam exactă D-sa a dezminţit o ştire pe care o ştia exactă. Eu, faţă cu persistenţa dezminţirilor, am trimes un reporter la Buda-Pesta. D-sa, faţă cu persistenţa ce puneam în afirmaţiunea ştire date de mine, în loc de a face sacrificiul bănesc pe care mi l-am impus, trimeţând un reporter în capitala Ungariei, găseşte mai comod — în orice caz mai puţin costisitor—de a striga : Beldimanu exploatează opinia publică! Beldimanu are intenţiuni ascunse !!! Aştept răspunsul D-lui C. G. Costa- Foru la următoarea întrebare: — A cui purtare a fost mai corectă, a D-sale sau a mea, în scandalul săvârşit de sălbaticii studenţi maghiari? Termin rugând pe lectorii mei să judece cu imparţialitate dacă nu am făcut bine, dispreţuind injuriile şi bârfelile întregei prese bucureştene, a spune şi a menţine adevărul? HOLERA VIENA, 23 iunie. Consiliul sanitar superior a recomandat guvernului să ia de acum măsuri de precauţiune în contra ivire eventuale a holerei în Galiţia şi in Bucovina. Reprezentantul guvernului care asista la şedinţa consiliului, a declarat că din cauza tifosului şi a altor boli cari există în Rusia, s’au și luat măsurile necesare în Galiția și în Bucovina. INTRAI IN ZOLLVEREIN Se ştie cât zgomot a produs interpelarea de astă primăvară a D-lui senator P. S. Aurelian, care a arătat că Germania ne majorează productele noastre şi noi nu căutăm să facem acelaşi lucru cu productele sale, deşi art. 2 din tariful autonom ne dă acest drept. De asemenea se ştie iarăşi cât zgomot a produs declaraţiile îngăimate ale D-luî Alex. Lahovary, ministrul de externe. S’a văzut în mod transparent intenţiunile guvernului conservator de a voi cu orice preţ să nesocotească tariful autonom şi să intrăm în liga vamală a puterilor centrale, adică în aşa numitul Zollverein. Insă cum ? In ce mod ? Aice e chestiunea şi D. Lahovary s’a temut să exprime cea mai mică idee în astă privinţă. Natural, că noi de la Adevărul cari nu facem politică de gaşcă ca colectiviştii, nu ne vom opune din principiu în contra intrărei în Zollverein, şi dacă vom vedea condiţii avantagioase şi satisfăcătoare, vom fi ceî dintâi cari vom aproba o asemenea intrare a ţârei noastre în liga vamală. Altfel, dacă cumva guvernul conservator ar asculta de ordine maî superioare şi ar căuta să impună ţăreî intrarea în Zollverein, fără condiţii şi ţara românească să servească numai ca debuşele industriei germane, vom fi duşmanii cei mai declaraţi ai unei asemenea politice economico-vamale. încă un punct important mai este şi acesta : să luăm bine seamă, că sub aparenţa unor avantaje ale Zollvereinului să nu ne socotim industria noastră născândă, căci in acest caz, n’am făcut nemica; din contra, am strica sforţările ce s’au făcut până astăzî pentru întemeiarea unei industrii indigene, şi apoi am face din ţara noastră o simplă piaţă de desfacere a mărfurilor străine, ceia ce ar fi foarte stricător intereselor multiple ale acestei ţeri. Aşadar avem datoria să ne gândim bine la toate interesele noastre economice, înainte de a lua deciziune în această delicată materie, pentru a nu ne vedea scumptând avantagii prea mari pentru alţii în schimbul unor avantagii trecătoare și poate iluzorii ce ni se oferă. Zilele acestea s’a făcut primul pas pentru intrarea României în Zollverein. Monitorul Oficial publică negocierile dintre D. Al. Lahovary și D.