Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)

1892-06-25 / nr. 1217

ANUL V.—No. 1217 NUMĂRUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1LȘI 15 ALE PIE­CĂREI LUNI și se plătesc tot-d’a­ un­a înainte In București la casa Administrației. Din Județe și Străinătate prin mandate poştale Un an în țară 80 lei, în strainetate 50 Sease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , ^ , 18 Un mnic In strainetate 15 bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDIŢIA A DOUA tamammtammmm Să te fereşti, Române! de cuin strein în casă V. Alexandri. JOI 25 IUNIE 1892. M­anBRUL 10 BANI AIUVICIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Strainetate, direct la administrație și In toata Oficiala da publicitate. Anunciuri la pagina^IV..................0,30 b. linia » * III...................2,— lei , , „ „ II ...... 3,— lei Inserţiunele şi Reclamele 8 lei rândul. La Paris, ziarul se găsește de vânzare cu nu­mârul la bloscul No. 117, Boulevard St.-Michel UN NUMĂR VECHI- 30 BANI ADMINISTRATIA IO, - STRAD­A A­C­A­D­­E­M­I­E­I, - 18 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA 10, - STRADA­ ACADEMIEI, - 10 Presa Bucuresteana si Maghiara Trebue ca fie­care român să ştie că, sub guvernul conservator, drapelul român a fost insultat, şi că autorii acestei insulte nu au fost pedepsiţi. Guvernul conservator nici a cerut pedepsirea lor. Alex. V. Beldimanu. Veselul Brătescu Brătescu trăeşte, nu glumeşte. Bră­­tescu petrece. In ceasul cel de judecată când faţă în cer cu Domnul sfânt Bră­tescu va fi întrebat: ce-ai făcut pe a­­cest pămînt ? el va respunde sus şi tare: am petrecut şi am băut ! In una din zilele trecute, veselul Brătescu, voiaja cu trenul 53. Venea spre Bucureşti. Pe drum, cine ştie unde, bietul om a petrecut, a băut, şi s’a a­­meţit amarnic şi a început să caute ceartă pasagerilor. Pentru că Brătescu e vajnic la beţie. El dă cu ce-i­ese înainte. Aşa, la staţia Zoiţa, el a lo­vit în tren pe D. Lupescu, proprietar, făcându-i o rană din care începuse a curge sânge. Pasagerii, neînţelegend această pur­tare şi indignaţi chiar de ea, au dat pe Brătescu jos din tren. Brătescu s’a opus, a protestat (!), a spart un geam şi în sbuciumările lui şi-a pierdut cea­sornicul cu lanţ cu tot, dar a doua zi şeful staţiei i l’a găsit şi i l’a dat. După cererea tuturor pasagerilor, şeful staţiei Zoiţa a trebuit să închee un proces-verbal, în care să constate toate aceste aventuri de voiaj. Când Brătescu a lovit pe D. Lu­pescu, erau de faţă : şeful staţiei, im­piegatul Ilie Mateescu, acarul Const. Vasilescu, Marin Scoruş şi alţii. La lbeţie Brătescu vede toate prin o prismă nouă. Aşa, în D. Lupescu el a văzut pe asasinul Cojaschei (afacere din 1876) şi se jura că-l recunoaşte. Brătescu e ajutor de primar în Ca­pitală !... Argus. Alegerile în Anglia LONDRA, 23 iunie. — Alegerile cunos­cute până acuma dau 89 conservatori; 11 unionisti; 61 gladstonieni. Conservato­rii au câștigat 9 locuri, unioniștiî, glads­­tonienii 18. Obrăzniciile presei ungureşti In timpul cât a stat în Pesta, re­porterul nostru a cumpărat toate zia­rele ungureşti de Duminecă, care în mai multe articole chilometrice se ocupă de Românii subjugaţi şi de noi, cei din România. Ca cititorii să îşî facă o idee de obrăzniciile pe care le debitează ziarele ungurești în contra României, reproducem mai jos câte­va mărgăritare, care ne privesc nu­mai pe noi, lăsând pentru altă dată calomniile revoltătoare ce le debi­tează în contra Românilor subjugaţi. Principalul organ al guvernului, Nemzet, are un prim articol în nu­­mărul său de Duminecă, 3537, din care reproducem următoarele : „Ultraiştii români vor să se răzbune pen­tru eşecul suferit la Viena în urma de­mersurilor lor anticonstituţionale şi spre a­­cest scop au angajat presa din România, căci aci nu le dă mână să agiteze, care ne înjură în modul cel mai trivial, ne bat­jocoreşte, ne insultă, ne murdăreşte, ne a­ cuză. Prin întrunirile publice din Româ­nia, statul nostru este atacat cu cea mai mare obrăznicie, naţiunea noastră este pre­­zintată, ca cel mai fioros popor din lume. Sunt printre aceştia şi câţî­va obraznici cari se ridică în mod ameninţător şi în contra persoanei sacre (felszentelt) a rege­lui nostru, dar pe aceştia sperăm că în curend îi va ajunge blestemul lui D-zeu şi răzbunarea statului nostru, care nu mai poate tolera laşitatea (bárgyuságát) guver­nului românesc. De­cât în faţa atacurilor miserabile la care suntem expuşi în România, în urma instigaţiunilor moscovite, trebue să ne păs­trăm demnitatea şi să privim cu un adânc dispreţ svârcolirile epileptice ale celor din România. Căci guvernul nostru, în conşti­inţa puterii sale faţă de pitica (törpe) Ro­mânie, va şti s’o constrângă la o supunere respectuoasă faţă de noi, cari suntem o mare putere în Europa. Opinia publică ungurească poate să fie sigură, că guvernul va şti să-şi facă dato­ria faţă de România, şi nimănui nu-i este permis a presupune despre corniţele Sza­­páry şi despre cabinetul său, că nu va în­treprinde demersurile necesare pentru res­pectarea Ungariei. Cât pentru trădătorii de patrie din ţară, da, vroim ca barourile, casinurile, reuniu­nile şi presa ungurească, în cercul lor de activitate, să ia satisfacţie pentru insulta­rea sentimentului nostru naţional. De alt­fel, fie siguri ungurii, că guver­nul nostru, n’are de loc intențiunea să în­cheie vr’un compromis cu valachiî noştri; din contra, va lua măsuri în [contra agi­tațiunilor lor?" . Un alt organ al guvernului Pesti Hírlap scrie următoarele în numărul său de Duminecă : Obrăznicie valahă. — Roksen Mihály, funcționar al căilor noastre ferate la Or­şova, a trecut acum câte­va zile în Văr­­ciorova valahă; aici un funcţionar valah­­a atacat şi i-a furat banii şi ceasornicul de aur. Reclamând la poliţia valahă, func­ţionarul ungur, ca respuns, a fost deţinut şi apoi transportat cu o escortă poliţie­nească la Orşova. Acest fapt ne adună tot sângele în o­­braz şi cerem guvernului ca imediat să ia satisfacţie de la guvernul valah.“ Iată acum şi un ziar opoziţional, Magiyar Hírlap de Duminecă: „Noi suntem ferm convinşi, că iredenţa din România, care a fost iniţiată de Ro­mânii fugiţi de la noi şi care este în con­tinuă legătură secretă cu preoţii şi învă­ţătorii români de la noi; că acea iredentă care introduce la noi pe furiş cărţi şi harte antipatriotice pentru şcolile româ­neşti ; că acea iredentă care distribue tu­turor caselor româneşti portretul Ţaru­lui ; că acea iredentă care răspândeşte prin streinătate cele mai abjecte şi mai infame calomnii în contra noastră , suntem ferm convinşi că mâna acestei iredente este care a organizat pelerinagiul de la Viena şi tot această iredentă secretă e, care a dat banii necesari pentru demonstrarile din Viena.“ Budapesti Hírlap de Sâmbătă cu­prinde între altele următoarele juvae­­rurî literare: „Ce terorism domneşte în România, ne dovedeşte o scrisoare primită azi din Ga­laţi de la un compatriot al nostru, care n’a îndrăznit să semneze scrisoarea şi n’a îndrăznit s’o adreseze redacţiunea, ci re­dactorului şef al nostru. S’a temut ca nu cum­va scrisoarea să i se desfacă la poştă şi să dea de urmă aceluia care a scris’o. întreaga presă a României agitează în modul cel mai destrăbălat în contra Un­gariei şi a Ungurilor din România. Acel care ştie cât de primitivă este presa va­lahă, nivelul ei moral cât este de decăzut, cât de stupidă (együgyű) e această presă, acela poate să’şî facă o idee exactă de to­nul în care ea vorbeşte în contra noastră. La noi cel mai mic orăşel de provincie are ziare mult maî estetice, mult mai e- tegante şi are un stil mai decent, de­cât cel maî răspândit ziar din România, Ade­vărul, o gazetă antidinastică, ultraradicală și cea mai maghiarofagă dintre toate. Arma cea mai principală a unei piese de așa gen este minciuna.“ Mâine vom urma cu alte repro­duceri nostime. Bucureşti, 24 Iunie 1892. bucureşti, 24 Iunie 1892, exploatator birtar la expoziţia din Trebue ca fie­care român să ştie scuză. Prin întrunirile publice din Roma- Arma cea maî principală a uneî prese Paris, astăzi director al unui ziar că, sub guvernul conservator, m­a’ statul nostru este atacat cu cea maî de așa gen este minciuna.“ ;at­eri atitudinea nedemnă conservator-felicitările mele parti- drapelul român a fost insultat, ^ tnnír dîn hime" Mâine vom urma cu ^te rePr°­ui nostru de externe față dului conservator —mâine exnloata- si că autorii acestei insulte mi­c”? r\ neinofin oi no fV rm­ alaho­rm­ini duceri nostime. Am aretat erî atitudinea nedemnă a ministrului nostru de externe față cu insulta aruncată în Buda-Pesta drapelului român de descreerata stu­­dențime maghiară. Am aretat iezuitica purtare a pri­mului ministru, care s’a silit, prin o dezminţire ridicolă, să falsifice ade­vărul, şi maî ales să inducă în eroare pe toţi cetăţenii cari compătimesc cu suferinţele îndurate de nenoroci­ţii noştri fraţi de peste munţi. Astăzi voesc să fac cunoscut lec­torilor mei rolul ce l’a jucat presa bucureşteană faţă cu mine, care sin­gur am avut curajul a respinge atât dezminţirile guvernului cât şi acele ale organelor lui. Tot vocabularul cel mai trivial, cel mai murdar, a fost întrebuinţat la adresa mea, cu cea mai vădita rea credinţă, căci toţi acei, cari mă insultau, ştiau ca şi mine—mai bine chiar de­cât mine — că ştirea înse­rată în coloanele ziarului “Adevĕrul era foarte exactă. Toţi cunoşteau­— voiu dovedi-o în acest articol— manifestaţiunea insul­tătoare ce avusese loc, sub ferestrele Consulatului român din Pesta, în seara de Duminecă 14 (26) Iunie. Ce duioasă armonie a existat, în acele două sau trei zile, între repti­lele conservatoare şi organele opo­­ziţiunei liberalo-naţionale! Cu ce entuziasm Timpul şi Vinde­­pendance Roumaine reproduceaţi arti­colele Voinţei Naţionale şi a Bunei Credinţe ! Se zice chiar—dau ştirea sub toată rezerva — că D. Gogu Cantacuzino s’a pupat cu D. Rubin şi D. Pană Buescu cu D. Ciurcu. L’lnűépendance Roumaine îmi aruncă epitetul de criminal, pentru că am menţinut ştirea dezminţită de ea, şi mă acuză că am voit a face un şantagiu din insultătoarea mani­festaţie a Ungurilor în Buda-Pesta. Cine îşi permite a-mi arunca a­­ceste insulte ? — O redacţie în care în zadar vei căuta un Român; toţi scribii acestui ziar sunt streini, şi in loc de a înţelege delicata lor pozi­­ţiune aici în ţară, ei devin obraz­nici, crezîndu-se invulnerabili fiind sub protecţia ministrului de externe. Au noroc că stăpînul lor este ab­sent şi cu salariaţii nu-mi place a sta de vorbă. Sper că aceste rînduri vor fi suficiente pentru a face pe a­­ceşti supuşi streini să reintre în mo­desta lor sferă de unde nu ar fi tre­buit să iasă nici­odată. D. Rubin a cunoscut scandalul din Pesta Luni dimineaţă, şi cu toate a­­cestea­­şi-a permis a-l dezminţi. Poate că D-sa e supus austro-ungar, atunci înţeleg purtarea sa. Timpul, prin pana unui nemer­nic, se face şnapan şi vîndut—vîn­­dut cui ? — se înţelege : duşmanilor Ţârei. Cine este acest mizerabil?—Ciurcu, un transilvănean, pripăşit aici în Ro­mânia după căpătuială, care nu se preocupă nici de cum de odioasa scla­vie sub care gem Românii în rega­tul unguresc, căci acest netrebnic nu are de­cât un singur ideal: banul. —Ciurcu, supus austro-maghiar, eri exploatator birtaş la expoziţia din Paris, astăzi director al unui ziar conservator —felicitările mele parti­dului conservator—mâine exploata­tor cârciumar la expoziţia din Chi­cago, acuzându-mă că sunt vândut străinilor! — Risum tenatis, scuip cu desgust, cu dispreţ şi trec înainte. Voinţa Naţională declară şi ea că sunt vîndut străinilor, pentru că am dat o ştire pe care D. Gogu Can­tacuzino—directorul acestui ziar—o ştie exactă. Desminţirea D-sale a fost de o rea credinţă revoltătoare, căci Marţi 16 (28) Iunie, pe la 11 ore dimineaţă, găsindu-se la Banca Na­ţională, a aflat scandalul săvârşit la Pesta, din gura unei persoane, care este în poziţiune a fi totdeauna bine informată, îmi place a crede că nu D. Gogu Cantacuzino a autorizat atitudinea pe care Voinţa Naţională a avut-o în această afacere, ci ignobilul Mitiţă Sturdza, acest şarpe veninos, care tremură astăzi să nu indispue pe Acela, pe care la 1875 voia să-L asasineze. Baronul de Hahn voeşte a veni la putere cu sprijinul legaţiunei au­­stro-ungare din Bucureşti, şi deci se teme a indispune pe puternicii săi protectori din Viena şi Buda-Pesta Buna Credinţă mă insultă cu bună credinţă (?), fiind că directorul său Pană Buescu este un ramolit, un inconştient, care nu poate fi respon­sabil nici de faptele, nici de scrie­rile sale. Dumnezeu să-şi facă milă de el, eu lam­ertat. Bucureştii, acest ziar, pe care îl credeam independent, s’a molipsit de la fratele său :un conservatism Timpul. Insultele ce mi le-a­runcat nu m’au atins, dar m’au mâhnit, căci îmi plăcea a privi pe tînârul C. G. Costa-Foru, ca un duşman căruia nu poţi a-i refuza stima şi consideraţia. Crede oare directorul ziarului Bu­cureşti că sunt un exploatator al opi­niei publice şi că am intenţiuni as­cunse ? Crede oare D-sa că atitudinea ce a avut în această regretabilă afacere a fost mai corectă de­cât a mea ? Eu am reprodus o ştire pe care o ştiam exactă D-sa a dezminţit o ştire pe care o ştia exactă. Eu, faţă cu persistenţa dezminţi­rilor, am trimes un reporter la Bu­da-Pesta. D-sa, faţă cu persistenţa ce pu­neam în afirmaţiunea ştire­ date de mine, în loc de a face sacrificiul bă­nesc pe care mi l-am impus, trime­­ţând un reporter în capitala Unga­riei, găseşte mai comod — în ori­ce caz mai puţin costisitor—de a striga : Beldimanu exploatează opinia publică! Beldimanu are intenţiuni ascunse !!! Aştept răspunsul D-lui C. G. Costa- Foru la următoarea întrebare: — A cui purtare a fost mai corectă, a D-sale sau a mea, în scandalul săvârşit de sălbaticii studenţi maghiari? Termin rugând pe lectorii mei să judece cu imparţialitate dacă nu am făcut bine, dispreţuind injuriile şi bârfelile întregei prese bucureştene, a spune şi a menţine adevărul? HOLERA VIENA, 23 iunie.­ Consiliul sa­nitar superior a recomandat guver­nului să ia de acum măsuri de pre­­cauţiune în contra ivire­ eventuale a holerei în Galiţia şi in Bucovina. Reprezentantul guvernului care a­­sista la şedinţa consiliului, a decla­rat că din cauza tifosului şi a altor boli cari există în Rusia, s’au și luat măsurile necesare în Galiția și în Bu­covina. INTRAI IN ZOLLVEREIN Se ştie cât zgomot a produs in­terpelarea de astă primăvară a D-lui senator P. S. Aurelian, care a ară­tat că Germania ne majorează pro­ductele noastre şi noi nu căutăm să facem acelaşi lucru cu productele sale, deşi art. 2 din tariful autonom ne dă acest drept. De asemenea se ştie iarăşi cât zgomot a produs declaraţiile îngăi­­mate ale D-luî Alex. Lahovary, mi­nistrul de externe. S’a văzut în mod transparent intenţiunile guvernului conservator de a voi cu ori­ce preţ să nesocotească tariful autonom şi să intrăm în liga vamală a puterilor centrale, adică în aşa numitul Zoll­verein. Insă cum ? In ce mod ? Aice e chestiunea şi D. Lahovary s’a te­mut să exprime cea mai mică idee în astă privinţă. Natural, că noi de la Adevărul cari nu facem politică de gaşcă ca colec­tiviştii, nu ne vom opune din prin­cipiu în contra intrărei în Zollve­rein, şi dacă vom vedea condiţii a­­vantagioase şi satisfăcătoare, vom fi ceî dintâi cari vom aproba o ase­menea intrare a ţârei noastre în liga vamală. Alt­fel, dacă cum­va guver­nul conservator ar asculta de ordine maî superioare şi ar căuta să impună ţăreî intrarea în Zollverein, fără con­diţii şi ţara românească să servească numai ca debuşele industriei germane, vom fi duşmanii cei mai declaraţi ai u­­nei asemenea politice economico-va­­male. încă un punct important mai este şi acesta : să luăm bine seamă, că sub aparenţa unor avantaje ale Zollvereinului să nu ne socotim in­dustria noastră născândă, căci in a­­cest caz, n’am făcut nemica; din contra, am strica sforţările ce s’au făcut până astă­zî pentru întemeia­­rea unei industrii indigene, şi apoi am face din ţara noastră o simplă piaţă de desfacere a mărfurilor stră­ine, ceia ce ar fi foarte stricător in­tereselor multiple ale acestei ţeri. Aşa­dar avem datoria să ne gândim bine la toate interesele noastre eco­nomice, înainte de a lua deciziune în­ această delicată materie, pentru a nu ne vedea scumptând avantagii prea mari pentru alţii în schimbul unor avantagii trecătoare și poate iluzorii ce ni se oferă. Zilele acestea s’a făcut primul pas pentru intrarea României în Zollve­rein. Monitorul Oficial publică nego­cierile dintre D. Al. Lahovary și D.

Next