Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)
1894-07-31 / nr. 1933
ANUL VH. No. *933. NUMERUL 10 BĂNI ABONAMENTELE H4CEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’AUNA INAINTE IN Bucurestî la casa administraţie! DIN Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI şase luni .. 15 * t a 25 * TREI lunî .. 8 » » a 13 * Un numer an abinitate t® bani MANUSCRIPTELE MI SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiți strein în casă Director politic: ALEX. V. BALDIMANU V. Alexandru NUMERUL 10 BANI ANUNCIURIE DIN Bucureşti şi judele se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţie îs la toate oficiele de publicitate Anunciurî la pag .îv . . . . . 0,30 b._ linia » a 9 iii .... . 2,— lei » ^ I! 9 O O O O ® IHSEHȚIELE ȘI RECLAMELE B LEÎ EÎNBTOo. la Paris, satul se găsește de ' CC NUMERUL LA 'V/*..'. M&§cui Nr. 192, Boule»„ St^GerîSmk , UN NUMII VECHIO SI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CA.jELE KARAQE0RG1VI©® FURIOȘII Ori de cite ori se întîmplă, fie un atentat anarhist, fie un scandal de stradă, gazetele cluburilor agricole nu încetează să strige că anarhismul se datorește socialismului. Nu mai vorbim de fondul doctrinei anarhiste, care este fundamental opusă doctrinei socialiste; aceasta din urmă este colectivistă,— nu în sensul romînesc al cuvîntului— pe cind cea dintiiu este chintesenţa individualismului. In privinţa tacticei de luptă, anarhismul este tot aşa de protivnic socialismului şi de asămănător cu linia de purtare a partidelor burgheze. In adevăr, pină astăzi noi nu cunoaştem în istoria proletariatului socialist nici o răscoală de stradă şi mai ales nici un atentat. Din contră, acolo unde socialismul e mai tare, răscoalele se întîmplă mult mai rar decit în oraşele ori în ţările unde socialiştii n’au încă mare ascendent asupra mulţimei. In Germania, în Belgia, in Anglia,— ţări în care socialismul e o putere, — atentatele nici nu contează comparativ cu Spania şi cu Rusia, unde mişcarea socialistă e slabă. Mai mult, se observă că toate revoltele se fac de către partidele burgheze, unele în potriva altora. Pentru ca să nu se încapă discuţie, luaţi în cercetare cele ce se petrec în ţară la noi. Aci nu s’a întîmplat nici o dată o răzvrătire cit de mică datorită socialiştilor. Am avut manifestaţii colosale pentru ziua de 1 Main. Şi manifestaţiile acestea sint aşa de cunoscute ca pacinice, incit nici un guvern nu s’a gindit vre-o dată să le împiedice. Mai mult, ori de cite ori ţăranii s’au răsculat, socialiştii au tipărit zeci de mii de manifeste, in care-i sfătuiau să nu iasă din legalitate. Ce au făcut in schimb şi ce fac partidele care pretind să monopoizeze ordinea şi disciplina? Toate guvernele au căzut in urma, —nu zicem din cauza,—scandalurilor de stradă. Nimeni n’a uitat faimoasele adunări de la Mazar- Paşa, care au adus căderea conservatorilor la 1875. In vremea aceea, D. Milita Sturza propunea nici mai muit nici mai puţin decit uciderea Regelui. Mai departe, la 1888, guvernul liberal cade în urma faimosului 14 şi 15 Martie. Cinci conservatori vin la putere, avem apoi pe 5 Septembre, iar teoria regicidului o reia un alt liberal. Precum se vede mijloacele violente sunt o armă întrebuinţată cind de unii cinci de alţii. Mai zilele trecute, noi am reprodus după Voinţa Naţională, un fel de ziar care se zice că ar fi apărind în Bucureşti, un articol-declaraţiedeclamaţie, care ar fi putut figura perfect în Pere Pernard, La Revolte şi alte organe anarhiste, dacă le ar conveni şi ca gramatică. Voinţa spune curat, că a lupta pe căile legale este o prostie. Noi suntem siguri insă, că deşi lucrul e negru pe alb, liberalii sunt în stare să continue a spune, cind or veni la putere, că ei sunt reprezentanţii cei mai sadea ai legalităţei. Şi vor striga înainte, că socialiştii sunt răzvrătitori, dinamitarzi şi altele. Faptul acesta s’a petrecut şi se petrece de altfel in toate ţările. Actualii guvernamentali francezi, oameni cari au făcut toate revoluţiile posibile şi imposibile, oamenii cei mai scandaloşi ai Franţei, au profitat de fapta criminală a lui Caserio, spre a face o lege draconică inpotriva socialiştilor, pretexted eterna calomnie că socialiştii au născut anarhismul. De regulă, trebuie să se observe faptul următor: cu cit un partid este mai scandalos, mai gălăgios, mai demagogic în opoziţie, cu atîta el este mai tiranic la guvern. Răzvrătitorii celebri sint in totdeauna întemeietorii ghilotinei şi ai spînzurătorii. Şi, cum Istoria e plină de asemenea dovezi, pe noi limbagiul de astăzî al liberalilor nu ne îngrijeşte numai din cauza precedentului ce creiază, că o mină de oameni pot să răstoarne o stare de lucruri, înarmaţi numai cu pofte. Dar ne temem din cauza convingere! ce avem, că aceşti anarhişti naţionali, odată veniţi la putere, vor căuta să-şi ducă furia mai departe. Atunci vor începe prigonirile cumplite şi monstruoasele nelegiuiri în potriva democraţiei întregi. Iată pentru ce am dat alarma, iată de ce violenţa lor ne pune pe ginduri. Nu pentru că vor eşi azi în stradă, dar pentru că niciodată anarhistul nu-i mai terorist ca atunci cind are puterea in mină. Anton Bacalbaşa A .S . . Primim mai multe scrisori, prin care suntem acuzaţi că am inventat numele ele Voinţa Naţională, pe care l’am dat unui ziar, ca să zicem aşa, din Bucureşti. Cititorii noştri ne spun că acest ziar nici nu există, că ei nu l’au văzut niciodată. Pentru edificarea necredincioşilor, ţinem la dispoziţie un exemplar autentic din Voinţa Naţională. II conservăm în spirt. Vizita se poate face în fiecare zi de la 2,6 p. m. Pentru aceia cari ar dori să şi citească numita curiozitate, un medic se află în permanenţă la făţa locului. Citire sigură, garantată pentru 5 minute, fară otravă și fără miros. Rhjoto. RĂSBOIUL COREEAN O biruinţă Însemnată După toate aparenţele, norocul armelor în răsboiul pornit între China şi Japonia începe să se plece cu hotărire în partea acesteia din urmă. Vestea despre biruinţa repurtată de japonezi asupra chinejilor în lupta navală de la Asan e azi pe deplin confirmată şi importanţa ei recunoscută. Asan e unul din punctele strategice cele mai importante din Coreea. Chinejii, în mînile cărora se afla, dominați de aci marea șosea care leagă portul Kang-iu de capitala Coreei, So-ul. Importanța victoriei repurtate de Japonezi e cu atît mai mare, cu cit Chinejii aveau la Asan trupe numeroase, adăpostite în parte în dosul unei fortăreţe şi a unor şanţuri enorme. Cu toată această poziţie avantagioasă a Chinejilor, ei au fost bătuţi şi alungaţi de japonezi debarcaţi în număr mai mic decit adversarii lor. Biruitorul Meritul acestei victorii a japonezilor este in prima linie a generalului tor Osuima. Acest general şi-a făcut studiile militare în Germania, unde a şi servit cîtva timp în suita generalului Meckel şi în fortăreaţa Wesel. Atitudinea Engliterei Daca China cu toată mareaînfrîngere suferită, e hotărîtă ași încerca norocul si mai departe, aceasta are a se atribui In mare parte unor negocieri in care a intrat cu Englitera. In Englitera simpatiile opiniei publice erau pînă acum mai mult de partea Japoniei. Vice-regele Li-Hung-Ciang insă, care dacă poate e un mediocru strateg, e însă un bun diplomat şi-şi cunoaşte bine Englejii, s’a grăbit sa intre în tratative cu Euglitera pentru furnitura unui mare număr de arme de tot felul. Şi cum industria engleză cam lâncezeşte de cîtva timp, o ast-fel de comandă nu e de loc de dispreţuit. Ca prin farmec deci, simpatiile publice in Englitera au început a se întoarce de partea Chinei! Li-HuftijpGiang Se confirmă ştirea că vice-regele Li- Hung-Ciang a căzut în disgraţia împăratului sau Cu toate acestea insă el continuă a-şi vedea de slujba sa, fără a-i păsa de disgraţia imperială. Inspectează trupele, dă ordinele necesare, cu un cuvînt continuă a fi adevăratul suveran al Chinei, pe cind împăratul din Peking e nevoit a se mărgini deocamdată la ordine şi dispoziţii platonice. Se ştie că împăratul e un tînăr de 20 de ani şi e condus mai mult de influenţa mamei sale. Vest. PATRIOTISMUL TEŞGHELELQR Intre multele mijloace de represalii inpotriva Ungurilor, a căror duşmănie faţă de noi nu mai cunoaşte margini, s’a propus adesea şi acesta: ca marii şi micii noştri comercianţi să întrerupă orîce legătură cu negustorii unguri. Românul de aseară găseşte prilejul de a reveni asupra acestei propuneri şi de a face următoarele juste observaţii: Trebue să se ştie că marii noştri capitalişti, cind se află în joc interesele lor materiale, nu ţin socoteală de provenienţa mărfurilor, fie ele de la cel mai neîmpăcat duşman... Ş’apoî dacă Romînii noştri comercianţi vor să zdrobească pe Ungurii de aceiaşi meserie, de aci, ar trebui să lase preţurile mai eftine, căci oricum, ei pot face sacrificii mai mari decît nevoiaşii cari aleargă a se aproviziona cu cele necesare unde vor găsi mai eftin. Suntem convinşi însă că nici unii din aceștia nu vor face asemenea sacrificii... Este întocmai ceea ce am răspuns și noi întot-d’auna la ifosele falsului patriotism burghezesc: Patriotism, patriotism, — dar numai pînă la tejghea!o81* UN RĂSPUNS Deşi bolnav in pat, totuşi sint silit a lua condeiul pentru a răspunde la o informaţie necuviincioasă apărută alaltăeri în coloanele Voinţei Naţionale, la adresa Adevărului. ■ Voinţa Naţională cochetînd cu Timpul, îl sfătuieşte a nu crede pe cuvînt pe cei de la Adevărul, cind e vorba de patriotism şi mai ales de chestia transilvană. Ce caraghioasă înscenare din partea unui ziar, pretinsul organ al unui partid, care aspiră la putere! De ce oare D-niî Culoglu, Xenopole, Bernescu ar fi mai patrioţi decit mine?—sau poate monopolul patriotismului şi al chestiunei transilvane s’a refugiat în otelul Kiriazi ? Desfid pe toţi tinerii redactori ai Voinţei Naţionale să-mi arate un singur act săvişit de mine, un singur rind scris de mine care ar dovedi antipatriotismul meu. Incit priveşte chestiunea transilvană sfătuesc pe confraţii mei de la Voinţa Naţională se urmeze povaţa unei zicători franceze:—Parlons en mais parlons en peu. La Adevărul, chestiunea transilvană nu e o chestiune de partid, nu e o chestiune de tarabă. Cei de la Voinţa Naţională nu ar trebui să uite că partidul, pe care îl reprezintă, a expulzat transilvăneni de pe teritoriul României libere, şi că astăzi, fiind în opoziţie, a luat apărarea fraţilor noştri pe peste Munţi. Voind a fi drept, trebue să recunosc că un singur om din partidul liberal a ridicat chestiunea naţională la o înălţime, demnă de o cauză atit de mare, alit de sfintă. Acel bărbat a fost D. Dinaitrie A. Sturdza in discursul ce a rostit în Senat, cu prilejul discuţiunei răspunsului la mesajul tronului. Care a fost impresiunea ce a făcut acest discurs in sinul partidului? Oamenii, marcanţi ai partidului liberal, împreună cu întreaga burtă verzimea liberală, strigau cît îi lua gura că discursul şefului a fost foarte, frumos dar i-a depărtat de la putere. Iată cum susţiitorii Voinţei Naţionale înţeleg a face politică, cind e vorba de patriotism şi mai ales de chestia transilvană!! Atît pentru astăzi, însă gata a reveni îndată ce confraţii mei de la Voinţa Naţională o vor dori,. A. V. B. INDUSTRIA BITELOR Cu prilejul alegerilor comunale, pe care guvernul le-a fixat în Septembrie, se observă o urcare simţită a preţului lemnului noduros de stejar. Faţa de criza teribilă care biitue în toate ramurile de producţie ale ţărei, faptul că măcar industria bilelor şi a chinorosului începe să iasă din amorţeală, nu poate decît să ne bucure. Liberalii au declarat prin Voinţa Naţională că sunt hotăriţi să dea cu piciorul în legi şi cu bîta la alegeri. Conservatorii îi invită prin Timpul şi prin Constituţionalul, ca să poftească. Adică... declaraţie de razboiu pe toată linia. Ca bun român şi cetăţean cu mine, regret din suflet că m’am lăsat de exploatare de păduri şi m’am apucat de gazetărie. Ce treabă bună aşi fi făcut cu vre-o citeva vagoane de bite croite şi cioplite ad-hoc! G. Theodorescu. DUMINECĂ 31 IULIE 1894 ANARHIE CRONICA Am spus cîndva că cea mai mare revoluţie care s’ar face în ţara romînească, ar fi respectul legilor din partea celor chemaţi să le aplice. La noi toate’s de-a’ndoasele . Anarhiştii îs la guvern, în magistratură, în gradele superioare ale armatei, etc., iar cei pacinici şi doritori de a merge în toate pe calea legală, sunt în afară de guvern. Uite cum se demonstrează treaba asta . O fi o lună cel mult de cinci s’a denunţat prin Adevărul că notarul Tănase Andrei Catalan din comuna Produleşti, judeţul Dîmboviţa, a omorît pe un copil de zece ani al locuitorului Chiriţă Sandu din aceeaşi comună, bătîndu-l în mod îngrozitor şi fără nici un motiv plauzibil. In ţările unde anarhiştii n’au pus încă stăpînire pe cîrma ţarei, notarul ar fi fost urmărit de parchet şi dreptatea s’ar fi făcut cît de repede. La noi însă, de îndată ce un anarhist mic în grad, ca notarul în chestie, comite o crimă, iar ceilalţi anarhişti mai mari: arendaşul din comună, sub-prefectul, procurorul şi caută să-l apere de asprimea legilor. Arendaşul Alecu Dumitrescu a mers pînă acolo în cit a oferit nenorocitului părinte al copilului omorît, o sută de lei, ca să tacă. O sută de lei un copil omorît! In ce vremuri trăim D-lor anarhişti de la parchetul din Tirgovişte? Rugăm deci pe D-nii anarhişti din Bucureşti să dea ordin celor de la parchetul din Tirgovişte, precum şi D-luî medic de plasă de la Titu, să le fie milă de legi şi de oameni, și să cerceteze de aproape cazul notarului Tănase Andrei Catalan. I. Th. DIN IPRBlTIIjJJII SPAMCHIDI 29 Iulie 1894. Doctorul Felix va ordona rănirea jidanilor din case, unde a devenit un adevărat focar de infecție. * At At D. dr. Felix face direct responsabil pe rabinul din Dorohoi de orice boale sar ii. * * * La focul de la Vila Zorilor \intui arunca bucăți mari de flăcări la distanţe colosale. * S’a consumat peste 500 de vedre de vin, fără a se putea măcar localiza focul. ... Şi toate astea sub titlul: naşterea focului. p. d. Rad. : —I-----—-------- DIN BANAT (Corespondenţă particulară a Adevărului) Mehadia, 26 Iulie, 1891. Informaţia, pe care aţi publicat-o şi D-voastră şi care e un comunicat ex officio al guvernului unguresc, in privinţa punerii la ordinea zilei a cestiuneî române in delegaţiuni, formează punctul culminant al acţiunii de subminare a causei noastre naţionale, încercată cu atita îndrăsneală de cei grupaţi in jurul Voinţei Naţionale din Bucureşti. Acest comunicat scurt şi lămurit spune că contele Kalnolaj va fi interpelat in delegaliam şi de opoziţia ungurească şi de partidul guvernamental, dacă a luat măsuri contra guvernului romin, care şi direct şi indirect a ajutat mişcarea naţională. , Au voit să interpreteze acest comunicat în înţelesul că guvernul romînesc a sprijinit mişcarea naţională in ţară. Ram mai gîndit însă că e un lucru îndeobşte cunoscut, prin urmare şi contelui Kalnoky, că din toamna anului 1890 s’a pornit marea mişcare naţională la Dv. De atunci însă'şi pînă 'azi au mai fost delegaţiuni. M’am gindit apoi la împrejurarea, că guvernul conservator după abia doui ani de guvernare, nu putea să se opună curentului naţional, fără primejdia de a deveni cu desăvîrşire impopular, şi prin urmare camarila din Viena, judecind bine situaţia, puteau uşor să se expună unui răspuns bărbătesc din partea guvernului român, cu care de altfel e în ceartă neîntreruptă. E vorba dlar de un sprijin, şi astfel interpretăm noi comunicatul, pe care guvernul României l-ar fi dat mişcării naţionale de la noi! Sau după chiar mărturisirea lui Pester Lloyd, guvernul romînesc întreţine în Transilvania şi Ungaria agitaţia cu banii ţărei romîneşti. Ce-i face pe unguri să susţină acest lucru în delegaţiuni şi fiind toate partidele lor, de comun acord? Prins-au ungurii vreun agent dovedit al guvernului romînesc, care să fi răspândit bani pentru revoluţiune printre romînii de aici? Ori guvernul de astăzi fost-a el alit de copil ca să se denunţe el însuşi guvernului unguresc? Era un timp, acum 7-8 ani de zile,, dar şi mai încoace, cind citeam în Voinţa Naţională despre adversarii ei politici vînduţi iconarilor şi jugănarilor. Tot pe atunci, nici mai curînd dar nici mai tirziu, Pester Lloyd nu vedea în Transilvania decît agitatori plătiţi cu ruble ruseşti, iar alături cu dînsul loan Slavici ştia să ne spună, în Tribuna, multe despre «agenţii provocatori» din ţară, cari răspîndesc proclamaţii cu litere roşii pe la noi, din ordinul Muscalilor. Această tovărăşie de inimă şi gîndirî între ai Dv. şi între ai noştri pare a fi continuat pînă în zilele noastre. Căci altfel noi, cu inima noastră curată şi cu intenţiile noastre bune, n’am fi putut înţelege criminalele denunţări, apărute în Voinţa Naţională. Ce efect trist s’a produs la noi, cind acest ziar denunţase, acum un an tocmai, pe un înalt funcţionar al ţarei, că ar fi venit la noi, din ordinul guvernului său, ca să cumpere cu bani pe comitetul nostru naţional. Sau mai bine acest înalt funcţionar era denunţat că venise la noi să propage revoluţia cu bani. Asta era la urma urmelor nota denunţărei, care trebuia să servească ca substrat Ungurilor pentru a interpela pe Kalnoky. Această denunţare şi altele de felul ei despre care voia vorbi la ocaziune, însemnează un sistem înfricoşat şi nelegiuit de a veni la putere prin denunţări şi delaţiuni, cu ajutorul Ungurilor şi al lui Kalnoky, călare pe sacrosanta noastră cauză. Pentru noi însă ele sunt o nouă dovadă de un spionagiu şi la noi, pus subt şefia unor indivizi ce stau la disposiţia patronilor lor din Bucureşti, cu misiunea de a înlesni scopurile lor necurata. Căci di’din era dat agenţiei de la noi, de la adversarii mei politici nici binele măcar, că sint alpha şi omega! Şi astfel Voinţa Naţională va servi ca sorginte Ungurilor în delegaţiuni, iar causa noastră n’a găsit în ţară în cele din urmă, de cît neîncredere şi teama faţă cu unii, iar faţă cu ceil’alţi n’am avut, şi vă asigur, nu vom avea de cît neîncredere absolută şi teamă. De altfel setea de a face complice pe guvernul romînesc cu orice preţ cu mişcarea naţională de-aici-şi prin urmare a-i crea din nou dificultăţi—a produs şi unele întimplări foarte comice. * * * Intre alţii veniţi la Sibiiu în Iulie anul trecut, cu ocasiunea conferinţei naţionale, era şi representantui Voinţei Naţionale, în persoana directorului schi. Lumea puţin cunoscătoare a relaţiunilor din Ţară, il cunoştea ca director al acelui ziar şi ca Preşedinte al Senatului român. Pînă şi reporterii unguri au fost convinşi de biuroul de informaţii din Sibiiu, că un adevăr e Preşedintele Senatului. Vă puteţi închipui supărarea Ungarilor. Pester Lloyd intr’din prim articol, de o violenţă şi trufie ne maipomenită, nu poate cere îndestul satisfacte de la un guvern, care atentează aşa de îndrăsneţ contra integrităţii statului unguresc prin Preşedintele săli de Senat. Cum s’o fi împăcat Pester Lloyd ca adevâratul Preşedinte al Senatului, nu ştii? Vre-o desmidire nam văzut nicăiri. Ştia insă ca Românii, adunaţi la Sibiu s’au împăcat îndată cu gindul, că au un simplu ziarist in mijlocul lor. Parcă aud şi acum un preot, care aflase adevărul, zicind: — Mă miram eu să fie aşa; se vede după ţoate ca nu-i neam de prinţ!! Dr. N. Sorescu.