Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)

1894-07-31 / nr. 1933

ANUL VH. No. *933. NU­MERUL 10 BĂNI ABONAMENTELE H4CEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA INAINTE IN Bucurestî la casa administraţie! DIN Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI şase luni .. 15 * t a 25 * TREI lunî .. 8 » » a 13 * Un numer an ab­initate t® bani MANUSCRIPTELE MI SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiți strein în casă Director politic: ALEX. V. BALDIMANU V. Alexan­dru NUMERUL 10 BANI ANUNCIURI­E DIN Bucureşti şi judele se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţie îs la toate oficiele de publicitate Anunciurî la pag .îv . . . . . 0,30 b._ linia » a 9 iii .... . 2,— lei » ^ I! 9 O O O O ® IHSEHȚIELE ȘI RECLAMELE B LEÎ EÎNBTOo. la Paris, satul se găsește de ' CC NUMERUL LA 'V/*..'. M&§cui Nr. 192, Boule»„ St^GerîSmk , UN NUMII VECHIO SI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CA.jELE KARAQE0RG1VI©® FURIOȘII Ori de cite ori se întîmplă, fie un atentat anarhist, fie un scandal de stradă, gazetele cluburilor agricole nu încetează să strige că anarhis­mul se datorește socialismului. Nu mai vorbim de fondul doc­trinei anarhiste, care este funda­mental opusă doctrinei socialiste; aceasta din urmă este colectivistă,— nu în sensul romînesc al cuvîntului— pe cind cea dintiiu este chinte­senţa individualismului. In privinţa tacticei de luptă, anar­hismul este tot aşa de protivnic so­cialismului şi de asămănător cu li­nia de purtare a partidelor bur­gheze. In adevăr, pină astăzi noi nu cunoaştem în istoria proletariatu­lui socialist nici o răscoală de stradă şi mai ales nici un atentat. Din con­tră, acolo unde socialismul e mai tare, răscoalele se întîmplă mult mai rar de­cit în oraşele ori în ţă­rile unde socialiştii n’au încă mare ascendent asupra mulţi­mei. In Ger­mania, în Belgia, in Anglia,— ţări în care socialismul e o putere, — atentatele nici nu contează compa­rativ cu Spania şi cu Rusia, unde mişcarea socialistă e slabă. Mai mult, se observă că toate revoltele se fac de către partidele burgheze, unele în potriva altora. Pentru ca să nu se încapă discu­ţie, luaţi în cercetare cele ce se pe­trec în ţară la noi. Aci nu s’a în­­tîmplat nici o dată o răzvrătire cit de mică datorită socialiştilor. Am avut manifestaţii colosale pentru ziua de 1 Main. Şi manifestaţiile acestea sint aşa de cunoscute ca pacinice, in­cit nici un guvern nu s’a gindit vre-o dată să le împie­dice. Mai mult, ori de cite ori ţă­ranii s’au răsculat, socialiştii au ti­părit zeci de mii de manifeste, in care-i sfătuiau să nu iasă din lega­litate. Ce au făcut in schimb şi ce fac p­­artidele care pretind să monopo­­izeze ordinea şi disciplina? Toate guvernele au căzut in urma, —nu zicem din cauza,—scandalu­rilor de stradă. Nimeni n’a uitat faimoasele adunări de la Mazar- Paşa, care au adus căderea con­servatorilor la 1875. In vremea aceea, D. Milita Sturza propunea nici mai muit nici mai puţin decit uciderea Regelui. Mai departe, la 1888, guvernul liberal cade în urma faimosului 14 şi 15 Martie. Cinci conservatori vin la putere, avem apoi pe 5 Septembre, iar teo­ria regicidului o reia un alt li­beral. Precum se vede mijloacele vio­lente sunt o armă întrebuinţată cind de unii cinci de alţii. Mai zilele trecute, noi am repro­dus după Voinţa Naţională, un fel de ziar care se­ zice că ar fi apărind în Bucureşti, un articol-declaraţie­­declamaţie, care ar fi putut figura perfect în Pere Pernard, La Revolte şi alte organe anarhiste,­ dacă le ar conveni şi ca gramatică. Voinţa spune curat, că a lupta pe căile legale este o prostie. Noi suntem­ siguri insă, că de­şi lucrul e negru pe alb, liberalii sunt în stare să continue a spune, cind or veni la putere, că ei sunt repre­zentanţii cei mai sadea ai legali­­tăţei. Şi vor striga înainte, că so­cialiştii sunt răzvrătitori, dinami­­tarzi şi altele. Faptul acesta s’a petrecut şi se petrece de alt­fel in toate ţările. Actualii guvernamentali francezi, oameni cari au făcut toate revolu­ţiile posibile şi imposibile, oamenii cei mai scandaloşi ai Franţei, au profitat de fapta criminală a lui Caserio, spre a face o lege draco­nică in­potriva socialiştilor, pretex­ted eterna calomnie că socialiştii au născut anarhismul. De regulă, trebuie să se observe faptul următor: cu cit un partid este mai scandalos, mai gălăgios, mai demagogic în opoziţie, cu atîta el este mai tiranic la guvern. Răz­vrătitorii celebri sint in tot­deauna întemeietorii ghilotinei şi ai spîn­­zură­torii. Şi, cum Istoria e plină de ase­menea dovezi, pe noi limbagiul de astă­zî al liberalilor nu ne îngri­jeşte numai din cauza preceden­tului ce creiază, că o mină de oa­meni pot să răstoarne o stare de lucruri, înarmaţi numai cu pofte. Dar ne temem din cauza convin­gere! ce avem, că aceşti anarhişti naţionali, odată veniţi la putere, vor căuta să-şi ducă furia mai departe. Atunci vor începe prigonirile cum­plite şi monstruoasele nelegiuiri în potriva democraţiei întregi. Iată pentru ce am dat alarma, iată de ce violenţa lor ne pune pe ginduri. Nu pentru că vor eşi azi în stradă, dar pentru că nici­odată anarhistul nu-i mai terorist ca a­­tunci cind are puterea in mină. Anton Bacalbaşa A .­S­­ . . Primim mai m­ulte scrisori, prin care sun­tem­ acuzaţi că am inventat numele ele Voinţa Naţională, pe care l’am dat unui ziar, ca să zicem aşa, din Bucureşti. Cititorii noştri ne spun că acest ziar nici nu există, că ei nu l’au­ văzut nici­odată. Pentru edificarea necredincioşilor, ţinem la dispoziţie un exemplar autentic din Voinţa Naţională. II conservăm în spirt. Vizita se poate face în fie­care zi de la 2,6 p. m. Pentru aceia cari ar dori să şi citească numita curiozitate, un medic se află în per­manenţă la făţa locului. Citire sigură, garan­tată pentru 5 minute, fară otravă și fără miros. Rhjoto. RĂSBOIUL COREEAN O biruinţă Însemnată După toate aparenţele, norocul arme­lor în răsboiul pornit între China şi Ja­ponia începe să se plece cu hotărire în partea acesteia din urmă. Vestea despre biruinţa repurtată de ja­ponezi asupra chinejilor în lupta navală de la Asan e azi pe deplin confirmată şi importanţa ei recunoscută. Asan e unul din punctele strategice cele mai importante din Coreea. Chi­­nejii, în mînile cărora se afla, domin­ați de aci marea șosea care leagă portul Kang-iu de capitala Coreei, So-ul. Importanța victoriei repurtate de Ja­ponezi e cu atît mai mare, cu cit Ch­i­­nejii aveau la Asan trupe numeroase, a­­dăpostite în parte în dosul unei fortă­reţe şi a unor şanţuri enorme. Cu toată această poziţie avantagioasă a Chinej­ilor, ei au fost bătuţi şi alungaţi de japonezi debarcaţi în număr mai mic de­cit ad­versarii lor. Biruitorul Meritul acestei victorii a japonezilor este in prima linie a generalului tor Os­u­i­ma. Acest general şi-a făcut studiile mili­tare în Germania, unde a şi servit cît­va timp în suita generalului Meckel şi în fortăreaţa Wesel. Atitudinea Engliterei Daca China cu toată marea­­înfrîngere suferită, e hotărî­tă ași încerca norocul si mai departe, aceasta are a se atribui In mare parte unor negocieri in care a intrat cu Englitera. In Englitera simpatiile opiniei publice erau pînă acum mai mult de partea Ja­poniei. Vice-regele Li-Hung-Ciang insă, care dacă poate e un mediocru strateg, e însă un bun diplomat şi-şi cunoaşte bine Englejii, s’a grăbit sa intre în tra­tative cu Euglitera pentru furnitura unui mare număr de arme de tot felul. Şi cum industria engleză cam lâncezeşte de cît­va timp, o ast-fel de comandă nu e de loc de dispreţuit. Ca prin farmec deci, simpatiile publice in Englitera au început a se întoarce de partea Chinei! Li-HuftijpGian­g Se confirmă ştirea că vice-regele Li- Hung-Ciang a căzut în disgraţia împă­ratului sau Cu toate acestea insă el continuă a-şi vedea de slujba sa, fără a-i păsa de dis­­graţia imperială. Inspectează trupele, dă ordinele necesare, cu un cuvînt continuă a fi adevăratul suveran al Chinei, pe cind împăratul din Peking e nevoit a se mărgini deocamdată la ordine şi dispo­ziţii platonice. Se ştie că împăratul e un tînăr de 20 de ani şi e condus mai mult de influ­enţa mamei sale. Vest. PATRIOTISMUL TEŞGHELELQR Intre multele mijloace de represalii in­potriva Ungurilor, a căror duşmănie faţă de noi nu mai cunoaşte margini, s’a pro­pus adesea şi acesta: ca marii şi micii noştri comercianţi să întrerupă orî­ce legătură cu negustorii unguri. Românul de aseară găseşte prilejul de a reveni asupra acestei propuneri şi de a face următoarele juste observaţii: Trebue să se ştie că marii noştri capitalişti, cind se află în joc interesele lor materiale, nu ţin socoteală de provenienţa mărfurilor, fie ele de la cel mai neîmpăcat duşman... Ş’apoî dacă Rom­înii noştri comercianţi vor să zdro­bească pe Ungurii de aceiaşi meserie, de aci, ar trebui să lase preţurile mai eftine, căci ori­cum, ei pot face sacrificii mai mari de­cît ne­voiaşii cari aleargă a se aproviziona cu cele ne­cesare unde vor găsi mai eftin. Suntem­ convinşi însă că nici unii din aceștia nu vor face asemenea sacrificii... Este întocmai ceea­ ce am răspuns și noi în­tot-d’a­una la ifosele falsului pa­triotism burghezesc: Patriotism, patrio­tism, — dar numai pînă la tejghea!o­­81­* UN RĂSPUNS De­şi bolnav in pat, totuşi sint silit a lua condeiul pentru a răs­punde la o informaţie necuviin­cioasă apărută alaltă­eri în coloa­nele Voinţei Naţionale, la adresa Adevărului. ■ Voinţa Naţională cochetînd cu Timpul, îl sfătuieşte a nu crede pe cuvînt pe cei de la Adevărul, cind e vorba de patriotism şi mai ales de chestia transilvană. Ce caraghioasă înscenare din par­tea unui ziar, pretinsul organ al unui partid, care aspiră la putere! De ce oare D-niî Culoglu, Xeno­­pole, Bernescu ar fi mai patrioţi decit mine?—sau poate monopolul patriotismului şi al chestiunei tran­silvane s’a refugiat în otelul Ki­­riazi ? Desfid pe toţi tinerii redactori ai Voinţei Naţionale să-mi arate un singur act săvi­şit de mine, un sin­gur rind scris de mine care ar do­vedi antipatriotismul meu­. Incit priveşte chestiunea transil­vană sfătuesc pe confraţii mei de la Voinţa Naţională se urmeze povaţa unei zicători franceze:—Parlons en mais parlons en peu. La Adevărul, chestiunea transil­vană nu e o chestiune de partid, nu e o chestiune de tarabă. Cei de la Voinţa Naţională nu ar trebui să uite că partidul, pe care îl reprezintă, a expulzat transilvă­neni de pe teritoriul României li­bere, şi că astă­zi, fiind în opozi­ţie, a luat apărarea fraţilor noştri pe peste Munţi. Voind a fi drept, trebue să re­cunosc că un singur om din par­tidul liberal a ridicat chestiunea naţională la o înălţime, demnă de o cauză atit de mare, alit de sfintă. Acel bărbat a fost D. Di­nai­trie A. Sturdza in discursul ce a rostit în Senat, cu prilejul discuţiunei răs­punsului la mesajul tronului. Care a fost impresiunea ce a fă­cut acest discurs in sinul parti­dului? Oamenii, marcanţi ai partidului liberal, împreună cu întreaga bur­­tă verzimea liberală, strigau cît îi lua gura că discurs­ul şefului a fost foarte, frumos dar i-a depărtat de la putere. Iată cum susţiitorii Voinţei Na­ţionale înţeleg a face politică, cind e vorba de patriotism şi mai ales de chestia transilvană!! Atît pentru astă­zi, însă gata a reveni îndată ce confraţii mei de la V­oinţa Naţională o vor dori,. A. V. B. INDUSTRIA BITELOR Cu prilejul alegerilor comunale, pe care guvernul le-a fixat în Septembrie, se ob­servă o urcare simţită a preţului lemnu­lui noduros de stejar. Faţa de criza teribilă care biitue în toate ramurile de producţie ale ţărei, faptul că măcar industria bilelor şi a chinorosului începe să iasă din amor­ţeală, nu poate de­cît să ne bucure. Liberalii au declarat prin Voinţa Na­ţională că sunt hotăriţi să dea cu­ picio­rul în legi şi cu bîta la alegeri. Conservatorii îi invită prin Timpul şi prin Constituţionalul, ca să poftească. Adică... declaraţie de razboiu pe toată linia. Ca bun român şi cetăţean cu mine, regret din suflet că m’am lăsat de ex­ploatare de păduri şi m’am apucat de gazetărie. Ce treabă bună aşi fi făcut cu vre-o cite­va vagoane de bite croite şi cioplite ad-hoc! G. Theodorescu. DUMINECĂ 31 IULIE 1894 ANARHIE CRONICA Am spus cînd­va că cea mai mare re­voluţie care s’ar face în ţara romînească, ar fi respectul legilor din partea celor chemaţi să le aplice. La noi toate’s de-a’ndoasele . Anarhiştii îs la guvern, în magistra­tură, în gradele superioare ale armatei, etc., iar cei pacinici şi doritori de a merge în toate pe calea legală, sunt în afară de guvern. Uite cum se demon­strează treaba asta . O fi o lună cel mult de cinci s’a de­nunţat prin Adevărul că notarul Tănase Andrei Catalan din comuna Produleşti, judeţul Dîmboviţa, a omorît pe un co­pil de zece ani al locuitorului Chiriţă Sandu din aceeaşi comună, bătîndu-l în mod îngrozitor şi fără nici un motiv plauzibil. In ţările unde anarhiştii n’au pus încă stăpînire pe cîrma ţarei, notarul ar fi fost urmărit de parchet şi dreptatea s’ar fi făcut cît de repede. La noi însă, de îndată ce un anarhist mic în grad, ca notarul în chestie, co­mite o crimă, iar cei­l­alţi anarhişti mai mari: arendaşul din comună, sub-pre­­fectul, procurorul şi caută să-l apere de asprimea legilor. Arendaşul Alecu Dumitrescu a mers pînă acolo în cit a oferit nenorocitului părinte al copilului omorît, o sută de lei, ca să tacă. O sută de lei un copil omorît! In ce vremuri trăim D-lor anarhişti de la parchetul din Tirgovişte? Rugăm deci pe D-nii anarhişti din Bu­cureşti să dea ordin celor de la parche­tul din Tirgovişte, precum şi D-luî me­dic de plasă de la Titu, să le fie milă de legi şi de oameni, și să cerceteze de a­­proape cazul notarului Tănase Andrei Catalan. I. Th. DIN IPRBlTIIjJJII SPAMCHIDI 29 Iulie 1894. Doctorul Felix va ordona rănirea jida­nilor din case, unde a devenit un adevărat focar de infecție. * At At D. dr. Felix face direct responsabil pe rabinul din Dorohoi de or­i­ce boale sar i­i. * * * La focul de la Vila Zorilor \intui arunca bucăți mari de flăcări la distanţe colosale. *­­ S’a consumat peste 500 de vedre de vin, fără a se putea măcar localiza focul. ... Şi toate astea sub titlul: naşterea focului. p. d­. Rad. : —I-----—--------­ DIN BANAT (Corespondenţă particulară a Adevărului) Mehadia, 26 Iulie, 1891. Informaţia, pe care aţi publicat-o şi D-voastră şi care e un comunicat ex of­ficio al guvernului unguresc, in privinţa punerii la ordinea zilei a cestiuneî ro­mâne in delegaţiuni, formează punctul culminant al acţiunii de subminare a causei noastre naţionale, încercată cu a­­tita îndrăsneală de cei grupaţi in jurul Voinţei Naţionale din Bucureşti. Acest comunicat scurt şi lămurit spune că contele Kalnolaj va fi interpelat in de­legaliam şi de opoziţia ungurească şi de partidul guvernamental, dacă a luat mă­suri contra guvernului romin, care şi di­rect şi indirect a ajutat mişcarea naţională. , A­u voit să interpreteze acest comuni­­­­cat în înţelesul că guvernul romînesc a sprijinit mişcarea naţională in ţară. Ram mai gîndit însă că e un lucru în­deobşte cunoscut, prin urmare şi contelui Kal­­noky, că din toamna anului 1890 s’a pornit marea mişcare naţională la D­v. De atunci însă'şi pînă 'azi au mai fost delegaţiuni. M’am gindit apoi la împrejurarea, că guvernul conservator după abia doui ani de guvernare, nu putea să se opună cu­rentului naţional, fără primejdia de a de­veni cu desăvîrşire impopular, şi prin ur­mare camarila din Viena, judecind bine situaţia, puteau uşor să se expună unui răspuns bărbătesc din partea guvernului român, cu care de alt­fel e în ceartă ne­întreruptă. E vorba dlar de un sprijin, şi ast­fel in­terpretăm noi comunicatul, pe care guver­nul României l-ar fi dat mişcării naţionale de la noi! Sau după chiar mărturisirea lui Pester Lloyd, guvernul romînesc întreţine în Transilvania şi Ungaria agitaţia cu banii ţărei romîneşti.­­ Ce-i face pe unguri să susţină acest lu­cru în delegaţiuni şi fiind toate partidele lor, de comun acord? Prins-au ungurii vre­un agent dovedit al guvernului romînesc, care să fi răs­pândit bani pentru revoluţiune printre rom­înii de aici? Ori guvernul de astăzi fost-a el alit de copil ca să se denunţe el însuşi guver­nului unguresc? Era un timp, acum 7-8 ani de zile,, dar şi mai încoace, cind citeam în Voinţa Naţională despre adversarii ei politici vînduţi iconarilor şi jugănarilor. Tot pe atunci, nici mai curînd dar nici mai tirziu, Pester Lloyd nu vedea în Transil­vania de­cît agitatori plătiţi cu ruble ruseşti, iar alături cu dînsul loan Sla­vici ştia să ne spună, în Tribuna, multe despre «agenţii provocatori» din ţară, cari răspîndesc proclamaţii cu litere roşii pe la noi, din ordinul Muscalilor. Această tovărăşie de inimă şi gîndirî între ai D­v. şi între ai noştri pare a fi continuat pînă în zilele noastre. Căci alt­fel noi, cu inima noastră cu­rată şi cu intenţiile noastre bune, n’am fi putut înţelege criminalele denunţări, apărute în Voinţa Naţională. Ce efect trist s’a produs la noi, cind acest ziar denunţase, acum un an tocmai, pe un înalt funcţionar al ţarei, că ar fi ve­nit la noi, din ordinul guvernului său, ca să cumpere cu bani pe comitetul nostru na­ţional. Sau mai bine acest înalt funcţio­nar era denunţat că venise la noi să pro­page revoluţia cu bani. Asta era la urma urm­elor nota denunţărei, care trebuia să ser­vească ca substrat Ungurilor pen­tru a interpela pe Kalnoky. Această denunţare şi altele de felul ei despre care voia vorbi la ocaziune, în­semnează un sistem înfricoşat şi nelegiuit de a veni la putere prin denunţări şi delaţiuni, cu ajutorul Ungurilor şi al lui Kalnoky, călare pe sacro­­santa noastră cauză. Pentru noi însă ele sunt o nouă dovadă de un spionagiu­ şi la noi, pus subt şefia unor indivizi ce stau la disposiţia patro­nilor lor din Bucureşti, cu misiunea de a înlesni scopurile lor necurata. Căci di’din era dat agenţiei de la noi, de la adversarii mei politici nici binele măcar­, că sint alpha şi omega! Şi ast­fel Voinţa Naţională va servi ca sorginte Ungurilor în delegaţiuni, iar causa noastră n’a găsit în ţară în cele din urmă, de cît neîncredere şi teama faţă cu unii, iar faţă cu cei­l’alţi n’am avut, şi vă asigur, nu vom avea de cît neîncredere absolută şi teamă. De alt­fel setea de a face complice pe gu­vernul romînesc cu ori­ce preţ cu mişcarea naţională de-aici-şi prin urmare a-i crea din nou dificultăţi—a produs şi unele în­­timplări foarte comice. * * * Intre alţii veniţi la Sibiiu în Iulie anul trecut, cu ocasiun­ea conferinţei naţionale, era şi represent­antui Voinţei Naţionale, în persoana directorului schi. Lumea puţin cunoscătoare a relaţiunilor din Ţară, il cunoştea ca director al acelui ziar şi ca Preşedinte al Senatului român. Pînă şi reporterii unguri au­ fost convinşi de biuroul de informaţii din Sibiiu, că un adevăr e Preşedintele Senatului. Vă puteţi închipui supărarea Ungarilor. Pester Lloyd intr’din prim articol, de o violenţă şi trufie ne mai­pomenită, nu poate cere îndestul satisfac­te de la un gu­vern, care atentează aşa de îndrăsneţ con­tra integrităţii statului unguresc prin Pre­şedintele săli de Senat. Cum s’o fi împăcat Pester Lloyd ca a­­devâratul Preşedinte al Senatului, nu ştii? Vre-o desmidire nam văzut nicăiri. Ştia insă ca Rom­ânii, adunaţi la Sibiu s’au îm­­păcat îndată cu gindul, că au­ un simplu ziarist in mijlocul lor. Parcă aud şi acum un preot, care aflase adevărul, zicind: — Mă miram eu să fie aşa; se vede după ţoate ca nu-i neam de prinţ!! Dr. N. Sorescu.

Next