Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)
1894-12-08 / nr. 2054
ediţia a TREI. ANUL VII. m* 2054 ^UfflERUL 10 BMI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-DAUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! DIN Judele şi Slrăinătate prin mandats poştale UN AN ÎN TARA 30 LEI; ÎN STREINATATE 50 LeI şase lunÎ . . 15 » » » 25 TREI LUNI . . 8 » » r » 13 » Um nume? îs» sfreţiiatţitor@ Imscl Să te îei eşti Române de cuiai strein în casă MANUSCRIPTELE NU SE, INAPOIAZA V. Alexandri* * * ADMINISTRAŢIA NUMERULIIO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judele se primesc noimi la ‘Administraţie ' din Streinătate, direct la administraţiei, la toate oficiele de publicitate ANUNCIURI LA pag. iv. . . . ,,Jd-:M.h.r iiiiiăi » » » ni.../#»?/» INSERȚIELE ȘI RECLAMpjf 3 rĂlStsjpEl#, \ La Paris, ziarul se gXfcfeiT./»â/ttj^ABK ț cu , *7 kioscul No. 192s BonUS^fH^i^B.(âjt'y UN NUM ER VECflföiä^^S^NI PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) ________________________________ | Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA • PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVÎCÎ) O SCRISOARE regretabilă Nu-mi voiu putea ierta nici odată oarba încredere ce am pus în declaraţia făcută de D. Dimitrie A. Sturdza, la întrunirea liberalilor din sala Orfeu. Am arătat, citeva zile după acea întrunire, schimbarea pe care şeful liberalilor a făcut-o acelei declaraţii, cînd a eşit tipărită din imprimeria Voinţei Naţionale. Mai tîrziu organele guvernamentale au pretins că în broşura trimisă străinătăţii — broşura care conţinea discursul D-lui D. A. Sturdza, tradus in mai multe limbi — s’ar fi introdus mai multe modificări. Nu am putut controla acele informaţiuni, dar m’am mirat cum de nu s’a trimis redacţiilor acea broşură, şi mai ales cum organul autorizat al partidului naţional-liberal nu a dezminţit cele spuse de Timpul şi de Ţara. Dar astăzi cazul D-lui D. A. Sturdza devine mai grav. Şeful liberalilor se crede silit a se justifica în ochii ungurilor, cari au tunat şi fulgerat contra discursului rostit în sala Orfeu, şi se grăbeşte să adreseze o scrisoare redactorului-şef al ziarului Pester Lloyd, organul oficios al guvernului unguresc. Am citit acea scrisoare înGazeta Transilvaniei, şi la finitul acestui articol voiu arăta cauzele care au hotărît pe D. Dim. A. Sturdza să intre în corespondenţă cu un ziar unguresc, duşman neîmpăcat al revendicărilor fraţilor noştri de peste munţi. Nu a prevăzut oare D-sa efectul dezastros ce va produce acea scrisoare asupra Romînilor din provinciile supuse coroanei Sf. Ştefan ? Aici în ţară, Voinţa Naţională nu a găsit cu cale să reproducă proza şefului partidului naţional-liberal, iar conservatorii au jubilat. D. Maiorescu, în discursul sau, rostit în Cameră Simbăta trecută, a unit laudele sale cu acele ale lui Pester Lloyd. Oratorul junimist zice: D. Dim. A. Sturdza a adresat alalteri ziarului Pester Lloyd o scrisoare, în care se apără in termeni excelenţi inpotriva acuzaţiuneî de iridentism ce i s’a aruncat; dar în acea scrisoare şeful liberalilor (nne un limbagiă opus celuia pe care la ţinut unul din soldaţii săi—D. Barbu Delavrancea — în incinta acestei Camere. Aceste cuvinte conţin cea mai crudă lecţiune pe care o putea primi întregul partid naţional-liberal. Şeful, văzindu-se compromis, retractează unele declaraţii din discursul sau, insă pune pe unul din soldaţii săi să menţie sus şi tare nota naţională. Nici la Orfeu, nici la Senat şeful liberalilor nu a rostit cuvintele pe care i le atribue ziarul unguresc ; ce a putut deci provoca acea scrisoare? Numai D. Dimitrie A. Sturdza ar putea respunde. Certificatul de bună purtare ce i se dă către monarhia austro-ungară este o insultă, totuşi mă simt dator a o reproduce textual, după Pester Lloyd . Cu sinceră satisfacţiune luăm act de realele declaraţiunî, ce sunt cuprinse în scrisoarea de mai sus şi ne incredem necondiţionat în asigurarea onoratului Domn senator, că şi el este convins de necesitatea de a se susţinea monarhia austroungară în integritatea ei teritorială, ca şi în poziţia ei neştirbită de putere mare; sperăm, că şi atitudinea viitoare a partidei naţional-liberale in Romînia va sta în deplin acord cu aceste asigurări ale mult stimatului ei conducător. Şeful liberalilor a intrat în corespondenţă cu ziarul cel mai ofidios din Pesta, pentru că voia să-şi limpezească situaţiunea, ca viitor şef al unui cabinet liberal, faţă cu guvernul unguresc. D. Dim. A. Sturdza ştie foarte bine că, sub nefasta domnie a lui Carol I, nici un partid nu poate veni la putere cu drapelul unei idei măreţe. Conservatorii au pus mina pe guvern cu sprijinul Germaniei, care atunci ţinea să complacă Rusiei. Naţionalii-liberali au înţeles că, pentru a înlocui pe conservatori, le trebuie ajutorul Austro-Ungariei, de aceea şeful lor caută a fi bine văzut atit la Viena cît şi la Pesta. Conservatorii au priceput jocul liberalilor. Iată pentru ce ţara asistă astăzi la cel mai scîrbos sleeple-chast de smerite mătănii ale vechilor partide, faţă cu guvernele austro-ungare. Am spus o şi nu pot îndestul a o repeta : Biată !Romînie ! Pe ce mină de poltician! corupţi a încăput viitorul tău !! Alex. X. ISeldiznana. SATIRA aiLEI" Confraţii noştri I „G. Fosili», la naţie murdară, şnapan, scărnar, şantaj, greţos, pungaş, a furat un palton, slugă ne« trebnică, dobitocese, nu voi fi snopi“. G. Scorţescu. Evenimentul,8 Decembre. î .,G. A. Scorţescu, mizera- I bilă canalie de stradă, ani- I mal, şnapan, scîrbos, antreprenor de bordel, pezeven- I chiu, sictir, hoţ, şantaj, pungaş,—te voiţi znopi !“. G. Vasiliu, Jnmslut ă i Decembre. • * * •* ’ ’ '• Ä # . «s ifi V Firejte, în urnea unor «semene* ataeurî prin... cum sa zic ?... sînt silit să zic ,,prin presă“, eră natural ca amîndoi aceşti ziarişti să se ia la batac. Şi şi-au ales locul de întîlnire în localul de alegeri, locul de altfel predestinat pentru aşa ceva. G. Scorţescu apare tiptil şi începe să tragă lui Vasiliu pe la pagina a patra. Vasiliu, nemulţumit probabil, sare şi el şi începe să-î facă lui Scorţeseu corectura la uaeina, 1, Rezultatul Lui Vasiliu i » * făcut ceai* la aculatură, iar lui Scorţeseu i-a remas an apit în ochiu. Corpul delictului, pălăria lui Scorţean», * feswm la „ultima •r«*‘ oa... corp 9 curşi*. Morală: „11 voiu znopi, •* is* văii mop% Altă morală: Presa este * patra putere în stat: ca iasMreție, moralizează și •»znopește. Trîgolo. SITUAŢIA TESAURULUI In lunile trecute, cînd analizam situaţia tesaurului, după publicaţiile ministerului de finanţe, şi constatam situaţia precară a bugetului de anul ăsta, ziarele guvernamentale ne acuzau că exagerăm. Cînd noi arătam că încasările din anul ăsta sînt cu mult mai slabe decît cele din lunile corespondente aîe exerciţiului financiar din 1893—94, ni se spunea că tabela aceasta e cea mai puţin interesantă din toate, şi că situaţia adevărată se vede in tabloul ce cuprinde veniturile faţă de chestuali şi de unde reiese im spor pentru venituri. Să analizăm puţin ce este adevărat aci. Din situaţia pe luna septembre, ce o am înaintea ochilor, se vede că deficitul pe primele şase luni, la încasările bugetare s-a urcat la 7,821,819, bani 29, adică a sporit din luna trecută cu mai bine de 2 milioane. Aceasta dovedeşte că deficitul încasărilor de anul ăsta, faţă cu cele de anul trecut, se accentuiază tot mai tare şi că, fiind dat sporul de 13.560,265 lei cu care bugetul de anul ăsta s’a încărcat la evaluări, echilibrarea lui va fi imposibilă. Dar ni s’a spus că tabela aceasta n’are importanţă , singura care ne poate da o indicaţie asupra viitorului, este acea relativă la situaţia bănească a exerciţiului, în care sa pun faţă în faţă cheltuelile şi veniturile. Să examinăm puţin şi rubrica asta. Luna trecută cînd ni se ţinea acest limbagiu, se constata în adevăr un excedent de încasări la 30 August de 13.180,855 lei. Aceasta provine, din o amînare de plăţi, cit şi dintr'un condei de 2 milioane sub rubrica de încasări efectuate la anii trecuţi pentru exerciţiul acesta. Ei bine, la 30 Septembre acest excedent de încasări sa redus la suma de 6 milioane. S-a redus, ar zice cineva, dar există—acesta « lucrul important. Ei bine nu e aşa, excedentul e fictiv, căci provine nu din economii reale, ci din amînarea unor plăţi. Şi cea mai bună dovadă de asta e că din creditul de 70,442,308 b. 18 prevăzut în buget pentru datoria publică in primele şase luni, nu s’a plătit de cît iei 28.567.735 le. 95, în timp ce in anul trecut pentru un total de credite mai mic, adică de 68 217.502 lei 87 bani se plătise la aceeaşi dată S1.697.962 lei. Cu alte cuvinte anul ăsta,, la credite sporite s’au efectuat, liiacelera ferate», plăţi cu 6 milioane mai puţin. Şi aei nu poate fi vorba de economii; eâeî capitalul datoriei publice nu se itcaM ekrtmtifi eî m o mmpw amfîB*Fd 'a plăţilor la scopul de a masca deficitul. Dacă s’ar fi făcut plăţile prevăzute, D. Ghermani n’ar fi putut înscrie 6 milioane la rubrica excedent de încasări la 30 Septembrie, iar ziarele guvernamentale n’ar avea ocazia să încerce diversiuni, spunîndu-ne câ nci trebuie să căutăm adevărata situaţie a tesaurului. Acum cred că reiese pe deplin, cită dreptate am avut dar in potriva ziarelor guvernamentale, în rîndurile trecute, dind alarma relativ la situaţia ■bugetului. ënd facem aceste triste constatări fise pentru a triumfi» numaide eît, sau a alarma publicul, ci pentru a atrage atenția guvernului să ia măsuri din timp, reducind o sumă de cheltuelî inutile, ca de pildă pentru jandarmerie și altele. O. I. Angitel. SCANDALURILE DIN ITALIA C'pistigsa «®swt|»s*®isss« A trebuit să aşteptăm ziarele din Viena pentru ettSă avem in sfirşit informaţii asupra cuprinsului şi gravităţii documentelor depuse de fostul prim-ministru Giolitti la Cameră. Printre extrasele din steal elite vestitei Banca romană se găsesc in documentele D-luî Giolitti însemnări despre numeroase poliţe — mare parte fără scadenţă şi cele mai multe neplătite pină azi,* iscălite de Crispi, de D-mina Crispi, de intendentul sau de secretarul lui Crispi. De asemenea se mai găsesc printre documentele D-lui Giolitti dovezi că Banca romană dădea bani la diferite persoane după simple recomandaţii din partea lui Crispi, care se pare că ajunsese a considera Banca romană drept casa sa particulară. Crispi pretinde că toate acestea ar fi calomnii şi a anunţat că va face proces D-lui Giolitti; deocamdată a oprit discuţia in Cameră asupra documentelor, trimiţind-o acasă iesmaî in ziua pentru care se fixase discuţia. Opinia publică însă ’i «ere să se justifice. Şi dacă P. Crispi n’o va putea face, va fi pierdut moraliceşte* Mai sunt compromişi prin documentele D-lui Gioctti D-nii: Grimaldi, Ifortis, Micetli, San Donato, Menotti și Hiciotti Garibaldi, Buffardeei și Meffeî. DIN DEALUL DIURNEI Rsmanl Uşier Majoritate şi minoritate, toţi şi-au dat mina ca un singur om, ca să se odihnească o zi. Deci, Luni nu s’a l na şedinţă in dealul. . Diurnei. Tifi însă să mi remin nici o zi fera rubrica asta aşa de interesantă. De aceea, neputînd descrie pe domnii deputaţi, am să mă ocup azi de un alt factor parlamentar. E vorba de Domnul Uşier. Domnul Uşier nu este un mare bărbat de stat, nici om politic oricît de neînsemnat. El este un simplu cetăţean numit în slujbă prin vre-o protecţioară. Opiniile lui politice variază după opiniile D-lui Chestor I liberal, conservator, spină şi junimist a ajuns sărmanul uşier. Numească-se Gosfică, Ghiţă sau Materii, uşierul poartă în timpul şedinţei o uniformă caraghioasă, albastră, cu nasturi albi. El ia in toate zilele cuvintul în Parlamentul ţării şi se poate făli că sunt mulţi deputaţi cari nu vorbesc într’o sesiune cît vorbeşte el intri® zi. Cu glasu’i sever, în care adese orî vibrează trist melancolia foamei, el stimulează pe aleşii Naţiunei ca să’şi facă datoria : — Domnii deputaţi sint rugaţi să poftească la vot ! Poftiţi la vot, ^domnilor deputaţi, Sk * ’ * în viaţa privată. Domnul Uşier duce cu dinsme ceva din atmosfera parlamentară în care trăeşte. De regulă, are o căsuţă la mahala, înconjurată de o curte mare şi de o grădiniţa, — unfel de vilă în care pseudo-parlamentarul meditează la zbuciumul eternelor lupte. Acela, el îşî primeşte mosafirii cu un Ceremonial copiat de la Cameră ; acolo dă şi el serate, mese la sfintu Gestică. La sfîntu Ghiţă erî la sfintu Mateia. La sfirşitul mesei, se ridică solemn şi ţine un discurs care miroase cale de o poştă a Fiera, Tache Ionescu, Maiorescu şi chiar... G. T. Gregorescu. De regulă, vorbeşte cam aşa: . . — Onorabelă adunare !... Astăzi, precum. I bine ştiţi, este, ca să zic aşa, onomastica mea... Vă mulţumesc şi pot pentru ca să spun că vă f felicitez, — finea de ce ‘? Aţi venitără şi mi-aţi făcut, — nu pot să zic, —a plăcere mie şi con- I soartei mele... dumneaei... Pardon am mîncatără, da’ sinteri veseli... şi să ne ajute erivatorul... să fim şi la anii tot aşă... Aplauzele auditorului îl măgulesc grozav. Se roşeşte. Cind masa se sftrşeşte cu chef pe stradă , poliţia vrea să interne. Domnuţi Uşier Işi ia aerul de interpelare şi strigă: î — Să’mi dai pardon, musiu! Nu sl aristează I cetățenii fără mandat ! Eu sîntprefirat în d’al I de aitea, că nu de geaba stau. de zece an! în parlament !.'.v I Ți se pare că auzi pe D. Fieva strigind ! I Predestez în nhatele Naţiune! ? I in * C » * Domnul Uşier nu ia parte directă în luptele politice decît la zile mari. Cind e scandal in dealul Mitropoliei, cînd bătăuşii, deputaţii şi soldaţii trag unii într’alţii, uşierul păzeşte uşa. Atunci soldaţii dau focuri, care nu ating pe domnii deputaţi, —atunci remîn orfani copiii Domnului Usier, Bran. BUCURIA NOASTRA Un ziar guvernamental îşi bate joc de democraţi, pentru că ei au făcut caz mare de discursul D-lui Nicolaescu, care a fost slab. Că D. Nicolaescu n’a făcut un discurs extraordinar de bun, sîntem de acord. Şi dacă numitul ziar şi-ar fi dat osteneala să citească Adevărul, chiar a doua zi după cuvintarea deputatului de Tirgovişte, ar fi avut ocazia să vadă că noi am apreciat într’un mod nu prea entuziast partea personală din acel discurs ; ar fi văzut că n’am făcut din D. Nicolaescu nici un orator, nici un cugetător, ci î-ara spus c’a fost pur şi simplu superficial şi nesistematic. Atunci, pentru ca ni’l aruncaţi mereu în spinare? Pentru ce ne imputaţi că suntem părtinitori faţă cu o operă slabă ? Fără îndoială, nu puteam fi fermecaţi de forma pretenţioasă în care a vorbit D. Nicolaescu. De pildă, de fraza următoare din discursul D-sale n’am jubilat de loc. Colegiul unic, coprinzînd mase mari,coprinzînd pe indivizi ca indivizi, ca unităţi celulare, este baza, origina indicată a Camerei populare. Numai cu aşa Cameră şi cu aflaşă Senat (// putem avea ecourile profunde ale naţiunei, dualitatea, mişcare şi ritmică de ondulaţiune a progresului. Dar... după ce cădem de acord că forma discursului D-luî Nicolaescu lasă de dorit; după ce convenim că,’n mintea D-sale terminologia ştiinţifică produce confuziuni regretabile*; după ce ne am înţeles că sună rău frazele D lui Nicolaescu,— de ce ti'am fi oare liberi ca, totuşi, discursul D-sale să ne bucure? Ia să vedem în Cameră au vorbit mulţi. Şi, slavă Domnului, dacă escadera cite’va succese pur de fonna, trebuie să constatăm că fondul n’a fost de nici au interes,...pentru noi democraţii. Singur discursul D-lui Nicolaescu,—aşă câtm a fost, — a atins o sumă de puncte de program la care noi ţinem. Apoi atunci, pentruce, deşi recunoaştem partea slabă a aceste! dizertafiun’î, n’am scoate în evidenţă şi faptul ca un libera trupe cu tradiţiile şi face un pas către ţelul nostru? Nici asta n’avem voe s’o facem *? Noi credem că de ajuns ne-am ocupat de frazeologia altor oratori şi că faptul că D. Nicolaescua vorbit despre, ce a vorbit, valorează mai mult pentru democraţie de cît faptul că liberalii şi conservatorii s’au acuzat unii pe alţii de bătăuşi şi de trădători. Anton Bacalbașa ------------------------------*------ O MĂRTURISIRE PREŢIOASĂ D. Păucescu a făcut o mărturisire preţioasă in discursul sau. D-lui a spus că ţara e guvernată actualmente numai de citeva familii. Un om care face politică de atita vreme in ţara asta, trebuia să’i cunoască bine chichiţele, şi cînd acest om politic aruncă o asemenea mărturisire de pe tribuna parlamentului, trebue să’l credem. Noi vom generaliza însă mărturisirea asta şi vom spune că ea e adevărată pentru tot trecutul nostru politic şi va fi adevărată şi de szi înainte, ori ce guvern s’ar găsi la cîrma ţarii. Şi nu’s de vină oamenii politiei de starea asta mizerabilă, ci sistemul constituţional sub care trăim. Cînd puterea e dată în mina unor colegii aşa de strimte şi prin urmare aşa de coruptibile, e natural ca ţara să fie guvernată în fond de bunul plac al cîtorva familii. Am arătat deja de mult la ce se reduce suveranitatea naţională la noi, şi credem ră’i momentul să reamintim cititorilor spusele noastre, de altădată. Orice guvern n’are decît să procedeze ast M, colegiu! al doilea îl lasă opoziţiei, ca să salveze aparenţele şi să arate că* alegerile-au fost libere. Colegiul infilt şi al treilea, care formează împreună cele două treimi trebuincioase, guvernul îe păstrează pentru dînsul. Colegiul al treilea se ia cu uşurinţă ; despre ei nici nu’i nevoe să ne ocupăm. Remîne colegiul întîifi. Numărul celor ce votează la acest colegiu e cam de vre-o 11.000. Prin urmare, guvernul are pe voe de 6000 de voturi ca să reuşasca în alegeri. Iată dlar că suveranitatea naţionala se reduce la voinţa şi interesele acestor 6000 de inşi. ** Iji fond însă nici măcar aceştia nu ne guverneaza, în un număr Şi ■ mai mic. JO01 8 DECEMBRE 1894 Cei 6000 desuverani nu sunt independenţicu toţii Unii sunt funcţionari, prin urmare nevoiiţi să meargă cu guvernul, alţii sunt datori pe la credite, au copii de pus în slujbă, interese complicate, care toate ţin de guvern. Facem mare concesie, dacă spunem că de-abia 3000 de alegători sunt cu totul independenţi. Cine sîr aceşti 3000 de alegători de cari depinde un guvern, ori care ar fi el? Cele citeva familii bogate din ţară, oameni despre cari D. Păucescu ne-a vorbit Simbăta la Cameră. Dacă pricim aceşti 3000 cari monopolizează suveranitatea naţională, sint mulţi oameni slabi de minte, corupţi, răi, viţioşi lacomi, e foarte natural ca guvernul să caute să se asamene în totul cu dînşii şi să le satisfacătoate poftele. Iată dar, D-le Păucescu, că toate relele de care te-au prins D la, nu provin din alianţa D-lor Catargiu şi Carp, ci ele provin din pricini mai grave. Nu ne ai spus ce leac ai pentru răul pe care singur l ai semnalat. Să ne închipuim că D. Catargiu sar desface de junimişti şi le-ar lua pe D-ta în minister întru cît schimbarea asta va pune capăt răului de mai sus ? Numai votul universal poate să ne scape de situația asta insuportabilă. Aburagiul s’o recunoști, Domnule Păucescu? I. Theodorescu. ALTA SCRISOARE Pe cînd la Pesta se făcea D-lui Dim. Sturdza greşita învinuire că ar urmări tendinţe iridentiste, ziarul romînesc din Temişoara îi arunca in faţă bănuială că «s’a apucat de chestiunea ardeleană cu ajutorul căreia speră să ajungă la putere». 1). Dim. Sturdza a relevat deodată amîndouă aceste învinuiri şi a trimis o scrisoare la Pesta şi una la Timişoara prin Sibiu. Am amintit despre cea din Pesta ; trebuie sa luăm notă şi despre cea din Timişoara prin Sibiu, cu atît mai mult cu cît în această din urmă scrisoare D. Dim. Sturdza ne descopere că D-sa este ibărbatul care ocupă astăzi poziţiunea cea mai onorătoare pe care o poate ocupa un cetăţean in regatul romin liber şi independents. ■ Astfel fiind, evident ,ca nici o manifestare în public a acestui cel mai prima cetăţean romin nu e permis să fie trecută* cu vederea tie nici un con,vice sau ipo-cetăţean diin regatul român liber şi independent. . La învinuirile ziarului timişorean D. Sturdza respunde aşadar , mai intîiu , că nu aparţine ca bărbat politic unui grup, ci unui partid mare şi puternic. Acest punct stabilit, D. Sturdza trece mai departe şi adaigră . Zic, că nu aparţin unui grup politic, mai adaug', că... aparţin nuu' mare ci puternic partid politic.... Şi, drept, concluzie la acestei două categorice afirmări, D Sturdza mai spune, cu citeva moduri mai jos : nu aparţin dat' unui grup politic, cu caracter efemer şi trecător, ci aparţin unui partid politic in toată puterea cuvintului. Asta a fost introducerea. Trecind acum la examinarea învinuirilor Dreptăţii, D. Sturdza trece pentru cîteva momente condeiul lui Zaharia de la Voinţa Naţionala ca sa spună şi fraţilor noştri de peste munţi că: Partidul naţional-liberal se luptă de multe decenii contra unui element care se sprijineşte, fie la putere, fie in opoziţiune, numai pe ajutorul ce’i line din afară şi pe opresiunea ce este obicinuit a exercita inlăuntru. Şi mai departe, zice Zaharia, şi iscăleşte D. Dina. Sturdza : De cite orî Rominia a dat înapoi, cauza au fost frămintările produce de aceia cari, regretind timpurile de apăsare ale trecutului, căutau să pună din nou poporul sub jugul uinei reacţiunî asupritoare. Din parte-ne, am fi foarte recunoscători primului cetăţean al regatului român tiber şi independent pentru exportarea acestor discuri, dacă nu ne-am teme că poate s’a luat precauţiunea de a se păstra cile o copie pentru uzul şi mai departe al confratului Zaharia. Cum remîne insă cu Învinuirea Dreptăţii, că d. Sturdza a luat himnînâ chestia naţională numai din momentul ce şi-a cam perdut răbdarea, d’a sta în opoziţie ? Al osta e o chestie politică, şi — zice D. Sturdza -- ('.politica e o ştiinţă şi tot o dată şi o arteln Da* ara înţeles ; ştiinţa d'a pine la momente! oportun mina pe o chestie populară şi arta d’a scrie — cind te ia cineva de scurt coloane întregi' fără a spună r«*mic. . . ■ UuU.