Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-01 / nr. 2075

MIE SI SUVERHANTE D. doctor istrali şî a publicat «raportul a­­f­îiual prexintat D-lui Ministru al Cultelor». Lucrarea D-lui Istrati este destul de intere­santă, nu prin valoarea ei intrinsecă, ci prin faptul că D-sa este inspector al învăţămîntu- Ik­î superior şi că, deci, propunerile D-sale pot uşor să devie legi. Să ne­ ocupăm clar de acest raport. Deocamdată, luăm partea privitoare la instrucţia femeii, pe de o parte fiind­că ches­tiunea e importantă, iar pe de alta fiind­că D. doctor Istrati are, aerul că dă soluţii. Soluţiile D-sale ni se par însă de o banalitate uimitoare, de o banalitate care provine din faptul că D-sa nu pare a cunoaşte de loc modul cum se dezvoltă societatea actuală şi pentru ce se dezvoltă ast­fel. De exemplu, femeile îşi caută asigurarea unui haiti independent. Acesta e un fapt pe cere îl constată şi D-sa. Dar cauzele lui? Aci, D. doctor aduce un argument unic in felul său­. „Femeea a încetat de a mai fi femee şi mamă pen­tru a deveni „un alter ego“ al bărbatului, din cauza egoismului, Unei şi incapacitatei multora din sexul nostru1­. O. însemnează fraza asta la un om de ştiinţă ? Fe­meea a încetat de a fi femee şi mamă ? Dar Ud a devenit? Bărbat şi tată? Şi apoi, egoismul, lenea şi incapacitatea bărbaţilor aruncă pe fe­mei în lupta pentru traiu ? După cite ştiam noi, cauza pentru care femeile, sau mai bine zis o clasă de femei, îşi caută refugiul în funcţie­ ,­narism ori în corpul didactic, este progresu­.1, pe care ’l face mizeria economică, iar nu «egoismul, lenea şi incapacitatea multora din se'..ul nostru». Pînă la D. dr. Istrati nu se gindise nimeni să explice fenomenele econo­nîce şi sociale prin lenea unui sex. D-sa însă, fiu s’a dat înapoi din faţa acestei curioase originalităţi, care nu ne surprinde de alt­fel, cind îl vedem sprijinindu-şî soluţiile pe fanteziile D-nei de Girardin. Ilustra scriitoare franceză a trecut drept o admirabilă stilistă, drept o poetă dacă vroiţi, dar... socio­logă mai r­ăr ! Recomandăm D-lui dr. Istrati in­teresantul studiu al lui Sainte-Beuve asupra gingaşei şi superficialei scriitoare de la 1840. De aci încolo, e foarte natural ca propunerile D-lui dr. Istrati să fie tot aşa de... originale. Să le vedem. E dezolat că femeile , se fac­­profesoare şi telegrafiste şi îşi închipuie că locuieşte acest râu cerînd Ca femeile să devie., ghiciţi ce? Guvernante şi... mume ! Serviciul telegrafic, nu zic ba, o fi împiede­­cînd întru cît­va pe femei de a deveni mume ; dar n’am înţeles ce piedici pune profesoratul. Lăsînd însă gluma de o parte, ce vrea D. dr. Istrati? Adresîndu-se ministrului, D-sa ţî­­zice : ,,,.mî-am permis încă de acum 2 ani, a va atrage atenţiunea asupra necesitapi de a se­creta, aşa nu­mitele Şcoli pentru educaţia viitoarelor inum­a, în care copila înscrisă să înveţe tot ce trebuie unei a­­devărate vnamne de familie, şi fără ca ia eşirea ei din şcoală să mai poată cere, în virtutea absulvenţeî a­­cestei, vre-o slujbă, afară, numai poat­e, de a intra ca bone sail guvernante în familii sau­ internate, pin'', în momentul măritişului lor.“ Ideia asta am auzit-o... la mulţi bătrîni. Suspinînd după vremile de aur cînd femeile făceau cozonaci şi baclavale, ne­dindu’şî seamă de cauzele fatale care îndrumează societatea modernă pe alte căi, — aceştî bătrîni pling, tot ca M-me de Girardin, frumoasele timpuri dispărute! Femeia-mamă­, cozonac, iată idealul la care visează toţi incon­ştienţii. O fi fost frumos idealul acesta, o fi fost chiar avantajos şi pentru femeie şi pentru bărbat, o fi fost mai eteric, mai vaporos, mai melancolic, mai puţin aspru de­cît actuala co­borâre a femeii în lupta nemiloasă pentru train, — n’avem loc să facem aici discuţia asta academică—, dar trebuie să constatăm că în societatea actuală el nu mai poate deveni o realitate. Şi ori cit am suspina după cozonacii trecutului, ei nu se vor mai coace! Soluţia D-lui­­dr. Istrati ar fi bună numai Intr’un caz , cînd societatea ar fi de ceară şi s’ar putea acomoda după cum voesc inspec­torii şcolari. Noi ştim însă că sînt legi inexora­bile care cîrmuiesc lumea şi că ucazurile nu pot prinde de­cît atunci cînd ele sînt făcute în direcţia în care se dezvoltă societatea. Să facem din femei nişte mame model, nişte soţii fără cusur, nişte guvernante di primo cartello ! Ce uşor ar fi, — dacă s’ar potrivi ! Da, dac’am presupune că numai «egoismul, lenea şi incapacitatea noastră» duc pe femei la căutarea unei cariere, ar avea o raţiune pro­punerea D-lui dr. Istrati şi visul D-neî.de Gi­rard­in. Ca ne facem însă cu mizeria socială, faţă cu nevoile în care se găseşte femeea mo­dernă şi care o silesc să alerge la profesorat, în loc să se cultive pentru a deveni... mamă ? Toată chestia stă aci : se fac femeile profe­soare şi telegrafiste numai din capriciu, din nişte cauze trecătoare ? Atunci putem îndreptă răul printr’o simplă lege. Dacă însă cauzele slnt adinei, fatale, imposibile de oco­lit, — atunci... dormi în pace, Doamnă de Gi­rardin , femeea pe care am visat-o cu toții în copilărie­ e moartă pentru tot d’auna !... In tot cazul, atmosfera socială de astâ-zî nu’i dă voie să învieze. Chestiunea e însă prea interesantă și, deși nu are a face cu politica stupidă dintre liberali și conservatori, ne vom mai ocupă de dinsa, Bran. I­ROSI Cortegiul este lung Şi merge ’ncet pe pod : Crai, spitariî şi măşti Şi ’n fruntea lor Irod. O curte de ’mpărat — De vreţi ca să vă spun — Şi ’n ea — de necrezut — E numai un nebun. Irod păşeşte grav In mante’i purpurie Iar flautistul lui Ii trage o chindie... Dar, iată la un colţ, — Spre-a dobîndi putere Irod comandă scurt: — Să vie cîte-o bere!... Bol. TRANSILVANIA VA 1894 ^artîdLnaî naţionu­l.-I Procesu­l Bsseiim©aiffiaa«5«al Mi. — âai­eirai Baij sări­e. — SPire®» europeană. — Iteazul Iul Mae­­rongjant. Procesul «loannivoarelor romane. Asasinarea Ăia»' ®î8»îm. — '»iseMen la moc£on£istîlor. Partidul national Decenii întregi nu s’au putut înre­gistra atîtea evenimente de mare însem­nătate pentru romînii subjugaţi din Transilvania, Banat şi Crisiana ca în anul 1894.­­ Partidul naţional român, reconstituit în 1881 şi reînsufleţit in 1892, a ciştigat­­ în 1894 simpatiile” lumei întregi ” prin energia cu care s’a luptat în contra ten­dinţelor de desnaţionalizare ale unui popor mic, arogant şi cuprins de şovi- tizmul cel mai turbat. Rar s’a ” mai văzut în istoria popoarelor o luptă atît de disperată şi inegală, de o parte un­a de şease milioane, bogat şi avînd poziţie zeci de mii de baionete şi toate forţele unui stat, iar de altă parte un popor de trei milioane, sărac şi dez­armat cu desevîrşire, dar cu inimă­ largă şi cu un entuziasm neîntrecut. Şi vic­toria morală au înregistrat-o romînii, iar ungurii au remas cu ruşinoasa vi(*r iprie iutt-iiii/utarii« Şi în curînd după proces, 14 fruntaşi aii partidului naţional au fost întemni­ţaţi la Seghedin şi la Vaţ, pe cite 2 şi 0 ani. Cit de mare a fost indignarea ce a co­­prins pe toţi omenii de aceste întemni­ţări dovedesc rirdurile de ţărani, cari au­ vizitat şi vizit­eaza mereu pe cei osindiţi, dovedesc mişc­ările de protestare ce s’au pornit în ţară şi colectele întreprinse în favoarea fami­lilor celor osindiţi. Şi întemniţările s’a urmat lanţ. S’au întemniţat la Cluj 16 preoţi, 5 învăţători, 6 ţărani, s’au mai întemniţat editorii şi redactorii ziarrelor Tribuna şi Foaia Po­porului şi acuţi de anul nou va fi în­temniţat* D. din Valeriu Branişte, direc­torul Dreptăţii din Temişoara! Toate a­­ceste întemniţări s’au făcut pentru de­licte de agitaţi în contra statului ungar. Presa europeana țnte Şi toată presii europeană s’a scanda­lizat de modul revoltător cum este per­secutat un potpor pentru că’şi apără drepturile la existenţa naţională. Presa franceză în f­unte cu Journal des Dé­­bats şi Le Temps, presa belgiană în frunte cu L’Ii­dépendance Belge şi La Reforme, presa italiană în frunte cu II Diritto şi li Seiolo, presa engleză în cap cu Time’s şi 1088 germană în cap cu Muenchener K'lg- Zeitung şi Koelnische Zeitung, etc. s’au ocupat în dese no­duri cu situaţii din Transilvania finf(j. rind procedeaiele barbare ale guvernului ungar. . Apoi bărbaţi)­ c?­­Ciom­eag, Cezar Lom­­broso, Ange­l de Gubernatis, Jules Si­­mon, tradston­ ,­ etc. au luat pe faţă a­ P­rarea romi­lor. Ucaz.ii lui Hieromymi Aceste dovezi de simpatie ale lumei culte au supăraţi atft de mult pe clasele stăpînitoare ungureşti, în­cît ministru! de interne Hieroymi a ordonat printr’ur ucaz ciudat desfiinţarea partidului na­ţional. Membrii comitetului întemniţaţi şi par­tidul naţional desfiinţa,­­ guvernul era si­gur acum că mişcarea naţională din Transilvania va înceta. Procesul domnişoarelor române Dar guvernul unguresc a mers şi ma departe. Văzind că în mişcarea naţio­nală se avintă şi Domnişoarele romine cu tot entuziasmul lor, * parchetul dix: Sibiu a dat în judecată pe mai mult« Domnişoare. Dar atît de monstruos a fost acest proces, în­cît tribunalul l’a ami­­nat pentru anul viitor. Iacă dar si nişte nevinovate fetiţe de 17—19 ani date în judecată pentru tră­dare de patrie. Adunarea din Sibiu Şi rezultatul ? Rezultatul a fost o noul adunare în Sibiu a peste 5000 de alegă­­tor romînî, în cea mai mare parte ţă­răni. Şi adunarea s’a declarat solidară cu întemniţaţii din Sibiu hotărînd in acelaşi timp, e» In potriva cazului mi­nisterial, va m »ţine actuala organizaţie a partidului mj ional. Această hotă ie energică a împins­­ o nouă prostie e guvernul unguresc , ministrul Hieronymi a trimis o nouă cir­culară autorităţilor administrative, în­vitîndu-le să pedepsească cu cite 100 flo­rini pe toţi acei romînî cari s’ar aduni la vr’o conferinţă de partid. Ini. In momentul cinc serien nduritr aces­tea, I. Păun, Unul dire­cei, gingaşi poeţi ai noştri, e mort,—poate, pe aproape 24 de ore el e în agonie la spitalul Colica. Păun s’a infectat acum­­rise zile fără voie, ungindu-se cu lanolină la un m­ic ab­ces pe care ’l avea la buză. Fu Se ştie căm, abcesul a devenit enorm "Vf1 }crescut in antrax şi apoi a apărut ncîjfrtâtoarta me­ningită purulentă. Poetul moare departe de­­d lui, pg cari nimeni nu’i cunoaşte. Cei [ ma’ijii ştiu atila numai, că are o mumă bâtmiiţi- dar unde?­­ Păun a fost unul din cei [măi apreciaţi colaboratori ai Adevărului Literar. In ver­suri, ca și în proză, pe care o iscălea cu pseudonimul Pincio, el făcea să mb­reze coarda unei adinei întristări. Fari putea zice că n’a făcut de cit sa j­u­­gă, de\0 du­ioșie pătrunzătoare, ca un glas de departe. Vecinic însetat după liniște, ă’ipă o fericire intimă, nepretenţioasă, —­­mpace , între străini, in promiscuitatea şi indiferenţa de la spital. Natura lui blinda, delicată, sfioase, ar fi meritat o soartă mai bună. Adevărul Literar, plingîndu­-şi colabo­ratorul care se stinge, îşi rezervă dreptul de a vorbi altă dată pe larg despre gin­gașul poiet ).( opera lui... Procesul memorandului Doi ani s’a tărăgănat faimosul proces al­­memorandului şi lumea credea un moment că guvernul unguresc şi în spe­cial răzbunătorul ministru al justiţiei, D. Szilágyi, au renunţat cu desevîrşire la acest proces. Dar nu! Procesul “s’a ţinut în Cluj în luna Mare şi a durat vr’o două săptămîni. N’a fost proces în Europa în acest veac care să fi stîrnit o explozie atît de co­losală de indignare ca cei din Cluj şi care să fi ridicat masele cele mai pro­funde ale populaţiei. Căci la Cluj, s’au adunat in Maia zeci de mii de ţărani din toate ţinuturile Transilvaniei, cari ast­fel au demonstrat în faţa lumei solidarita­tea lor cu comitetul”partidului naţional, dezminţind în acelaş timp aserţiunile gu­vernului unguresc, ”că întreaga mişcare din Transilvania este opera cîtor­va agi­tatori, iar masele populare stau la o parte şi sînt cu desăvîrșire mulțumite de actuala lor stare. ------------------------------------------­ BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic Bucureşti 29 Decembrie 1899, 12 ore ziua înălţimea baromerică la 0° . . . 747.4 Temperatura aerului............................3'.s Vîntul tari cel de 1; SV Starea cerului acoperit .... Temper, maximă de ori . . . . 7“ •o minimă de astăzi­­ . . .1 0' Temperatura la noi a variat între + 10’ şi -* 8a. Eri ploaie înceată pînă după amează , în urm­ă timp frumos senin şi cald. Noaptea a fost puţin în gheţ. Temperatura s’a coborît in toată ţara. Bare metrul s’a ridicat m­lt în Muntenia şi Oltenia Ploaia de ieri a fost generală. La munte a nine Astă­zî cerul închis, impur posomorit și umed. L C.-Lung termometru s’a coborît pînă la — 8°, î aproape toată localitițile temperatura s’a coborî sub zero grade. v O CRIMINALĂ ÎNGROZITOARE Trei otrăviri. — Escrocherii. — Santage.— Geniul criminalităţei. — Începutul, procesului. Zilele acestea s’a început la Curtea cu juraţi din Anvers (Belgia) dezbaterile unui proces menit să remîie celebru în istoria faptelor criminale din secolul no­stru. Ziarele cele mai însemnate din oc­cident au trimes corespondenţi speciali la acest proces, care va dura de la 15 la 18 zile. Iată rezultatul actului de acuzaţi­e . In ziua de 17 Aprilie 1894, a fost ares­tată la Anvers D-na Joniaux, femei­a in­­ginerului-şef al provinciei, fiica unui ge­neral belgian şi rudă cu o sumă de ce­lebrităţi politice din ţară. D-na Jol­iaux e acu­zată că ar fi otrăvit pa fratele sau Alfred Ablay, pe sora sa Leonia­­­blay pe unchiul bărbatului său, sena oral an den Iverchove.­­ D-na Joniaux era o fem­ee foarte ambi­ţioasă şi dorea să ducă o viaţă cu tot şi în disproporţie cu mijloacele sale. Cin­­tue­­lile foarte mari pe care le făcea Cu f lîui­­rile sale luxoase care flimeau pe toat­ă lu­mea, ea le acoperea cu împrumutul- î cu tâlhării la joc de cărţi, cu tot felul d­es* crocherii, ca de pildă aceea de^ă Cu‘.V pe credit bijuterii scumpe şi de-a 1 an la apoi la muntele de pietate!. [ gata a un moment dat, avind. 216,001 de lg­­­lăţi, îng­rip­la ‘L ne­­u ]: imn- a­ft y-L­. franci datorii şi neavînd cu ce D-na Joniaux a recurs la crime toate. A atras mai inu­iu în carîî frate-sau şi pe soru-sa, i-a trăi­t de pe şi cu bunătate şi i-a corn sigure la o bancă în favoare De îndată ,­e asigurarea A­bila şi-a otrăvit fratele şi şi cu atropină pentru a­pe pe asigurare. Criminala a mers pînă acolo­ cu cura­jul în cît, după ce şi-a otrăvit încetul cu încetul victimele, a chemat un doc­tor să’l îngrijească, suggerînd atît docto­rului cît şi victimelor, că pricina boleî misterioase era influenţa. Alfred şi Leonia Ablay au­ murit fără ca moartea lor să deştepte­„Tre-o bă­nuială. Nemulţămită cu atila, D-na Orianx a reuşit să facă şi pe senatorul de Kerchove să se asigure în favoarea corb­ilor ei. După aceea l’a Invitat într’o zi­ la masă, i-a servit mincări multe şi alfie, ames­tecate cu morfină. După masă senatoru­­lui a început să’î vie rău. S’a chemat un doctor. Atit doctorul cit şi victima au bănuit că răul provinea din indigestie. De Kerchove a murit cu asta. Banii fcîştigaţi cu preţul aceşti­i­crane se vede că nu erau suficienţi, i-na Jo­hiaux a început o serie de abom­nabile şantaje pentru a-şi procura sumele de 1 - A -I -comngerea care mai avea nevoe. rocna scrisori rude­lor celorfomorte de ea că’i denunță parc!­tului ca mierii mam­ei victimelor, d­acă nu i remit cutre sau cutare sluiria.­­ Aceasta, îndrăzneală face din D na Jo-* niaux cea mai îngrozitoare criminală din cite a produs omenirea vre-o dată. In curîtld însă, bănueli grave au în­ceput să i se ivească şi parchetul a are­­stat-o. Arestarea asta a produs o emoţie enormă în­ societatea aşa zisă înaltă din Anvers, precum şi în toată lumea poli­tică din Belgia, căci criminala era foarte cunoscută şi rudă cu mulţi oameni în­semnaţi. In ziua de 8 ianuarie st. n., a început procesul. La prima ședință* î­na Jo­niaux s’a arătat de un sânge­retic și de o inteligență extraordinară. Avea reapan* suri admirabile la toate chestiile și le debita cu vocea lămurită, cu capul sus, cu privirea^ îndrăzneaţă, dar era însă foarte palidă. Criminala are 50 de ani şi s’a prezentat la proces îmbrăcată cu o eleganţă foarte aleasă. Vom ţine în curent* pe cititorii noştri cu toate peripeţiile acestui proces senza­ţional pînă în ziua verdictului juraţilor. ŞTIRI comerciale Rotiţele protestate pe n­od de 89 Dec. 1894 T. Nicolescu, Ciuluita, lei 090,466; Nathan Mendel, Şepcarî 2, lei 173, 402, 221, 600 ; D. Anastasiu, necu­noscut, lei 885; H. Pascal, Olteni 15, lei 90; A. I. Barasch, Văcăreşti 22, lei 600; Eracli Constantinescu, Craiova, lei 300; I. A. Patrulea, C.­Lung, lei 1334; Grigori Malant, Foca 7, lei 14­5 ; Nathan Mendel, Şep­carî 2, lei 1000, 750, 135; M. Pascal, necunoscut,lei 3084; Constantin Grigore, corn. Puceni, lei 260; Ath. Moscona, Călărași 40, lei 1900. DIFERITELE CALENDARE Modul de a fixă începutul şi durata anilor variază de la popor - popor, sau mai bine de la religie la religie. Noi românii, dimpreună cu ruşii, gre­cii, bulgarii şi sîrbii, ne servim de ca­lendarul aşa numit îulidn. Acest calen­dar a fost stabilit de Iuliu Cezar cu 45 de ani înainte de naşterea lui Christ. Pe vremea aceea se eredea cft pftmintul se învîrteşte în jurul soarelui exact în URS de zile” şi un sfert. De aceea Iuliu Cezar a prescris un ci­clu de patrui ani, diri cami cel din urmă să fie de 366 de zile. Prin urfflare, toţi anii a cărora sumă e divizibilă prin % sunt bisericili» După calendarul Iulian, un secol are 36,520 de zile. Acest calendar a fost întrebuințat de toate țările creștine pînă pe la sfirșitul secolului al XVI-lea. Papa Gregoriu XIII, convingîndu-se că anul nu e de 365,25 zile, ci de 305,2422166, ceea­ ce furia că anul Iulian întirzie cu ceva mai mult de 3 zile în 400 de ani, a dat ordin să se schimbe calendarul pentru catolici, și ziua de 4 Octombre 1582 a fost schim­bată în 15 Octombre același an­. ebi­rea actuală între calendarul ca* fi al nostru e de 12 zile. Ga tiel­­, diferența asta va crește mereu. Sluţia cea mare franceză a­­fixat o­­uă, începînd cu ziua de 22 Sep­­tembre 1792. Lunile erau de cite 30 de zile, împărţite în trei decade. La ulti­mele luni se adăuga cite o zi pentru a se complecta numărul de 365 sau 366 de zile, cite trebuia să aibă anul. Calenda­rul acesta a fost în vigoare numai 13 ani. Izraeliţii şi-au format calendarul la se­colul IV înainte de Christ. El e compus din luni lunare, adică întocmite după cursul lunei, şi au cite 29 şi 30 de zile. Aşa­dar, la ovrei anul poate fi de 353, de 354 sau de 355 de zile. Pentru a cîş­­tiga diferenţa perdută, evreii au şi ani de 13 luni, numiţi ani embolismici, Cari cuprind 383, ori 384 şi chiar 385 de zile. După 19 ani ordinari şi embolis­mici, anul izraelit concordă iar cu anul catolic. Egiptenii vechi şi descendenţii lor, Cărţii din Abisinia,” au anul de 365 de zile, fără ani biseritici. Anul se împarte în 12 luni de cite 30 de zile; cele 5 luni din urmă au cite 31 de zile. Se vede deci că aceste popoare revin în urma noastră cu cite 4 zile pe secol. Lector. FOIŢA ZIARULUI „ADEVĂRUL’ Nu, nu! nu așa trebue să te gîn­­la mireasa D-tale ! nu mă gîndesc la mireasa mea ! n­ai cu soră-sa se apropiară de cu toții împreună se duseră zile mai tîrziu, într’o dimi­­gens și cu Thora se plimbar­ă. Mogens voia să vadă sera • acolo nu fusese încă ; era o uri, destul de lungă, dar nu pe acoperiş se juca şi seîn­­carelipi. Intrară, aerul era şi avea un miros ciudat de ţelinos, ca de pămînt res- Frunzele frumoase, măs­­greî, plini de rouă, stră­­soarelui şi luminaţi, se reaşina de sticlă într’o verdeaţă intensă, fericită. Thora se uită plină de fericire în sus, Mogens era ne­liniştit şi cînd căta trist la dinsa, cînd la viţă. — Ascultă — zise Thora veselă — mi se pare că încep să înţeleg acuma ce ai vorbit dăunăzi pe movilă despre formă şi culoare. — Alt­ceva nu înţelegi ? — întrebă Mo­gens încet şi serios. — Nu — şopti ea, îl privi pe furiş, lăsă privirile în jos și se roși — atunci nu. — Atunci ! — repetă Mogens duios și îngenunchiă înaintea ei. — Dar acum, Thoro ? Ea se aplecă spre dînsul, îi întinse o mină, cu cea­l­altă își acoperi ochii și prinse. Mogens strînse mina ei la piept sculîndu-se în picioare; ea ridică ochii în sus şi el o sărută pe frunte. Ea î l privi cu ochii umezi, luminaţi, zîmbi şi şopti Slavă ţie Doamne! Mogens mai remase acolo o săptămînă; învoiala era ca nunta să se facă pe la sîîntul loan. Pe urmă plecă. Veni iarna cu zile posomorite, cu nopţi lungi şi cu un viscol de scrisori. * * * Lumină în toate ferestrele casei pro­­prietăţei, frunziş şi flori la toate uşile, prieteni gătiţi şi cunoscuţi îngrămădiţi pe scara mare de piatră, toţi cu ochii ţintă în am case cu tină Trăsura n -----5-1 -1­n­chise zornâiau . Thora se uita afară pe una din ele, în spre şanţul şoselei, la movila potcovanuluî, unde primăvara înfloresc ghioceii la tufa cea mare de soc a lui Bertel Nielsen, la moara şi gîş­­tele morarului, h dîmbul de la Dalum, de pe care ea şi cu William se dadeau jos cu săniuţa­ne de mulţi ani, la pa­jiştea de la Dalian, la umbrele lungi, nemar­ginite âÎ6 Chior, umbre ce alune­­cau peste movileie de prund, la gropile de fizic, la lam­ile de secară. Pllngea încetişor de tot; lin cînd în cînd, cînd ştergea rouă de pe geamuri, se uita pe furiş la Mogens. II şedea încovoiat îna­inte, îşi deschise taina de drum, pălăria şedea şi se legămi pe scăunaşul din faţă, mînele’i acoperea» faţa. La cite nu se gît­dea! Fusese o zi miraculoasă pentru dînsul ziua de ată­zi şi despărţirea’i luase aproape tot curajul. Ea fusese silită să ’şi ia remas bun de­ la toţi prieteni şi de la toate rudele, dintr’un număr de sfirşit de locuri, unde amintirile erau îngrămădite unele peste altele pînă la cer­ şi toate astea pentru a călători cu dînşii. Şi el era bărbaţii pe mina căruia pu­tea să se dea cineva fără grije, el cu trecutul sau brutal şi desfrînat! Şi nici nu era lucru sigu dacă trecut este; drept e că el se schimbase şi că abia pricepea, ce fusese el singur, dar nici o dată cine­va nu se depărtează cu totul de sine; totul raai exista și acuma avea­­ să păzească și se apere pe cojila asta nevinovată. Slavă Domnului! el singur se băgase în noroiu piuă peste kp, va izbuti s’o vîre și pe dinsa acolo.­ Nu!— nu, ea nu, ca să ’şi trăiască mareparte viaţa senină, veselă, de fecioară, cu toată prezenţa lui. Şi trăsura uruia şi uruia, întunerecul se lăsase şi numai pe ici pe colo vedea el pe geamurile aburite de tot luminile de prin casele şi curţile, pe d’inaintea cărora treceau. Thora dormita. Către ziuă ajunseră la noua lor căsnicie,0 d10*­sie pe care o cumpărase Mogens. Caii fumegau în aerul rece de dimineață; vrăbiile ciripeau în teju mari din curte şi fumul se ridica a lene din spasurî. Thora căta zîmbind şi milțumită la toate acestea, după ce Mogeni o ard­ît­e să se dea jos din trăsură; da de­­ aba, îi era somn și era prea obosi­t ce se poată ascunde. Mogens o duse în odaia ei și se întoarse pe urmă iu Jpadi așeză pe o bancă și’i se panică v­­­re­­săritul soarelui, dar dormi la prea .piuit pentru a putea remînea cu credința asta. Pe la prînz însă el și cu Thora ;gu­tuimra iar, veseli şi vioi şi urmă d­e s­­­tare a tuturor lucrurilor şi o uimi­s şi se ţinu sfat şi se luară hotărî­rî şi se fă­cură propunerile cele mai copilăreşti, care fură declarate în unanimitate de foarte practice. Cît de mult se sili Thorra să pară interesată, cînd îl se arătară va­cile şi cît de greu se stăpini ca să nu fie o veselie prea puţin practică din pri­cina căţelului celui tînăr; dar Mogens­ cît mai vorbea de drenajuri, de preţul grînelor, pe cînd sta şi chibzuia în taină, cum i-ar şedea Thorei cu fflori roşii de mac în cap. Şi pe urmă, seara, cînd şedeau în odaia lor din­spre grădină şi luna zugrăvea aşa de limpede geamurile pe podeală — ce mai comedie juca el, cînd îi spuse el serios ea are nevoe de odihnă, că ea tre­buie să se ducă să se culce, căci va fi obosită, în vreme ce o ţinea de mină neconí°nit — şi pe urmă cînd ea ’i de­clară, că el e urîcios, că vrea să scape de dînsă, că 'i o fi părînd rau deja că i,’a însurat; apoi urmă, negreșit, împăca­rea, rîseră și se făcu tirziu. Ia sfirșit, Thora se duse în odaia si, dar Mogens remase în odaia din­spre grădină, foarte nenorocit pentru că ea se dusese și pe urmă­­ veniră gînduri negre, că ea e moartă şi îngropată, că el e singur singurel pe lume; şi se jelea, pe sine şi la urmă plînse chiar cu tot dinadinsul şi se mimă pe sine însuşi, se plimbă prin odaie în sus şi în jos şi voi să fii­ .cuminte, (Va urma). 3 7c7 0 V C. U. „V. EWISESCU* 1 a1L-*aaj 12 A 235 JS-®—r-

Next