Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-14 / nr. 2086

(Corespondeţă particulară a Adevărului! Certurile de la clubul liberal.—De la judeţ. Asupra crimei din Găvana. Abia de vr’o trei luni liberalii şi-au­ înfiin­ţat clubul lor în localitate, cu gindul ca să’şi mai strîngă rîndurile partizanilor răniţi şi de­zolaţi de atita post în opoziţiune, şi deja ne­înţelegerile şi certurile intre dînşii au luat aşa proporţiunî in­cît deja e vorba de cîte­va ex­cluderi din partid. Certurile acestea îşi au origina in faptul că cei mai mulţi liberali au nădejdea,—bieţii oameni! — că agitaţiunile începute nu contra proectuluî de lege a minelor, vor fi încoro­nate de succes şi se vor sfirşi prin căderea gu­vernului. Şi deja se ceartă pe pielea ursului din pă­dure De la judeţ Pentru ziua de 23 ianuarie curent, consi­liul general al judeţului Argeş este convocat in sesiune extra­ordinară ca să se ocupe cu votarea budgetului judeţean, care a rămas ne­votat in timpul sesiunei ordinare, din cauză că consilierii au­ refuzat să voteze in sarcina con­tribuabililor încă o zecime şi jumătate, cerute de guvern spre a se putea acoperi diferitele cheltueli impuse judeţului prin legea poştei rurale şi alte legi, cum şi pentru a se putea face oare­care îmbunătăţiri. Aflu acum, din sorginte foarte pozitivă, că consilierii au convenit ca în sesiunea de la 23 ianuarie să voteze negreşit, acea zecime şi ju­mătate din cauză că alt­fel budgetul­­judeţu­lui ar remine un deficit şi multe îmbunătăţiri proectate nu s’ar putea realiza. Crima din Găvana Cadavrul nefericitului Ioniţă Penescu, fost circiumar în comuna Găvana, strangulat cu o curea, in noaptea de 21—22 Decembre expi­rat, de femeea sa in complicitate cu alţi doi indivizi, — dintre cari unul era amantul fe­­meei criminale, — și apoi aruncat în apa Jiului Argeș, — n’a putut fi găsit nici pină astăzi, cu toate căutările făcute. Se crede că cadavrul se va fi oprit în vr’o răgălie din riu, unde l’ar fi acoperit nisipul. De alt-fel, asasinii au făcut mărturisiri com­plecte, așa că chiar dacă nu va fi găsit ca­davrul, totuşi justiția va putea să-şi urmeze cursul. Tudor. ÎNCĂ O BATA Potriveală intre un turc si un neamţ Pe vremea cînd boarii se plecau în faţa Padişahului în loc sa se plece unui Rege naţional venit de la Berlin, un turc de viţă se aşezase într’un sat romînesc şi’şî tocmise" vizitiui pe un om din par­tea­ locului. Prin postul Paşteluî lumea începuse să meargă droae la popă, că să se spo­vedească și să se grijească. Turcul în­treabă pe vizitiii ce făceau, oamenii la popă; vizitiul îi spu­se: • — Dar tu bre, de ce nu te duci la popă? întrebă turcul. — Mă duc și eu aga, uite chiar acuma mă duc — Du-te și vin­o de'mi spune și mie ce te-a întrebat popa. Vizitiul se duse, se spovedi, dar nu căpătă voe de împărtăşanie că nu pos­tise. Bietul om se întoarse trist acasă şi spuse turcului nenorocirea ce’î căzuse pe cap. Turcul ţinea mult la vizitiu­ şi de-aceea îl luă, merse cu el la popă şi’i spuse să’l împărtăşească şi mai multe nu. Popa, de frica turcului, a călcat pra­vilele şi a împărtăşit pe vizitiu­. După prima linguriţă, cum vizitiul pocnea din limbă şi rîdea de bucurie, turcul ii zise: — Mai vrei una bre ? — Vreau,ago ! — Mai dă’i una, popo, zise turcul. Iar popa de frică îi mai dădu o linguriţă. — Încă o dată, popo, mai zise turcul. Şi popa mai dădu încă o linguriţă de împărtăşanie vizitiului. * « » Asta e veche. Iată şi una nouă de tot, foarte autentică şi petrecută între un neamţ şi Mitropolitul primat în ziua de Bobotează, anul acesta. De ziua asta, sus numitul I. P. S. S. are obiceiul să sfinţească apa Dîmboviţei şi să arunce într’însa o cruce pe care­­o găsesc pravoslavnicii şi o readuc lui I. P. S. S Regele azista şi el ceremonia asta. După ce Mitropolitul a zvirlit crucea, 6 creştini s’au repezit în Dîmboviţa, au găsit-o şi au adus-o plină de apă şi tremurînd de frig. Regele făcu un haz nespus de treaba asta. Şi neputîndu’sî opri plăcerea, în­tocmai ca şi turcul cu popa, rugă pe I. P. S. S. să mai zvârle crucea «închi un dat»! Mitropolitul deşi nu se obicinueşte ca să se zvîrle crucea ele două ori în apă, n’a avut în­cotro şi i-a făcut Regelui pe gust. Bieţii creştini s’au băgat în apă de-a doua oară, au scos crucea din nou şi-au readus-o Mitropolitului. Regele făcea un haz nespus. Autentică şi garantată de un Martor ocular ALEGEREA LUI COSTA Andrea Costa, valorosul luptător socialist și fost deputat în Camera italiană, s’a ales din nou­ in contra unui general crispian oare-care, în democratul oraş Bologna. Aceasta e a un­spre­zecea în­frîngere ruşinoasă pe care o sufere Crispi în alegeri, de două luni încoace. Cînd va sosi și ceasul salvării finale ? INFORMATIUNE D-na Lucaciu, soţia prizonierului din Seghedin, se află in capitală pentru a’şi vedea fetiţele. D-sa ne aduce vestea, că Lucaciu este acum pe deplin restabilit, ve­sel şi toată ziua citeşte. De cînd se află în închisoare a învăţat limba engleză şi acum s’a pus să înveţe limba rusească. Probel­e orale pentru obţinerea catedrelor vacante de institutori şi institutoare se vor începe Luni în localul şcoalei primare general Go­lescu. La probele în scris au ieşit 111 candidaţi şi candidate din aproape 300 de concurenţi. S-a făcut următoarea mişcare în corpul diplomatic : Dl. St. Mărgăritescu-Greceanu, actual cancelar al consulatului din Cernăuţi, în aceeaşi calitate la consulatul din Odesa. D. Al. Gr. Lahovari, actual cancelar al consulatului general din Odesa, în aceeaşi calitate la consulatul din Ismail. D. Sebastian Greceanu, actual cance­lar la consulatul din Ismail, în aceeaşi calitate la Cernăuţi. La bursa de cereale din Buda­pesta s’au mai vindut Luni 4500 hectolitri de grîu romînesc cu şease florini 10 creiţari hectolitrul. Deci preţul grînelor române s a urcat din nou. Guvernul unguresc a interzis in­trarea în Transilvania a ziarului Funcţionarul, a Vocilor latine şi a Calendarului pentru toţi rominii. In urma demisiunei a patru con­silieri comunali din Slatina, con­siliul comunal, descomplectindu-se, se va dizolva. Decretul de dizolvare va apare în cursul săptămînei viitoare. Odată cu votarea noului buget al primăriei Capitalei, se vor începe construcţiile a cinci abatorii pentru rîmători, oi, capre, viţei şi miei. SIMBATA I IANUARIE Aceste aleatorii se vor construi prin cinci puncte diferite ale Ca­pitalei. Alegerile comunale din Craiova s’au fixat definitiv pentru zilele de 5 şi 7 Februarie. Campania de întruniri se va în­cepe Duminica viitoare. O nouă conferinţă intimă s’a ţinut alaltă-seară la D. Gh. Cantacuzino, președintele Senatului, în cestiunea modificărilor ce se vor face în legea minelor. Afară de modificarea, pe care am relevat-o,s-au mai admis cîte­va mo­dificări neînsemnate, prin care se fixează minimul și maximul con­cesiune­ de explorare în raport cu întinderea minei. D. deputat Ionel Grădişteanu se află în acest moment in Roma. D-sa se întreţine asupra cestiunei române, cu fruntaşii vîeţeî publice a Italiei. Din Roma, D. Grădişteanu va merge la Paris şi Londra în acelaşi scop. Procesul ex-maîoruluî Poenaru se va judeca miine de către tri­bunal. Aseară la orele 8 şi jumătate un fenomen foarte ciudat s’a produs. In direcţia Nord s’a văzut un fulger puternic. Toată lumea care a văzut asta a remas uimită. Azi dimineaţă a început, în fine, a ninge. Astă-seară la orele 8 şi jumătate se întrunesc membrii «Cercului stu­­diilor sociale» în localul Clubului Muncitorilor din strada Doamnei. D-na Sofia Nădejde va ţine o conferinţă despre Urmele de jertfe la rominî. ŞTIRI MĂRUNTE Studii de economie politică şi finanţe, este titlul modest al unei lucrări economice române ce se află sub presă în editura librăriei Carol Müller şi care pe cît aflăm cuprinde, pe lingă expunerea me­todică a elementelor ştiinţei, şi stadiul amănunţit al legilor, aşezămintelor şi intereselor economice şi fi­nanciare româneşti. Lucrarea va apare în 2 volume, din care primul peste cîte­va zile, şi este întocmită de profesorul de la şcoala comercială de gr. 1 din Bu­cureşti, D. N. Idieru. Nenorocire.— Intre Periş şi Bufta, la cantonul No. 17, trenul accelerat a lovit astă noapte pe un să­tean, care voia să treacă linia. Oprindu-se trenul imediat, conductorul a găsit pe satean aruncat în șanț și contuzionat grav. Ajungînd trenul la Bufta, săteanul a fost lăsat a­­colo în plata Domnului. Nenorocită. — Aseară o doamnă Elisabeta A... din strada Olimpului No. 28, a fost subit cuprinsă de un acces de furie. Era singură în casă şi a început să se dedea la nişte vandalizme teribile. Vecinii şi rudele ei speriate de aceasta, au avizat secţia respectivă. Nenorocita doamnă E. A. a fost transportată la institutul Sutzu, unde s’a constatat că boala i-a pro­venit din alcoolism. Viaţă lungă.­­ Zilele trecute a încetat din viaţă locuitorul Gheorghe Dorofte din comuna Rusen, judeţul Iaşi, în etate de 127 ani. De anul nou­ au­ sosit în Capitală anul acesta 993.580 de cărţi de vizită, iar numărul cărţilor de vi­zită expediate din Capitală a fost de 824.975. E în adevăr de admirat activitatea pe care perso­nalul oficiului poştal central, deşi restrîns, a desfă­şurat-o cu ocazia distribuirii acestei enorme cores­pondenţe. O 3£*3L.­ Maî mulţi locuitori din comuna Plătăreştî ni se plîng în potriva D-lui căpitan Pandele, antreprenorul reparaţiilor făcute la peniten­ciarul Plătăreştî, că nu numaî nu le plătea regulat salariul, dar pe unii îi făcea să subscrie adeverinţe pentru achit, şî-apoî îî da afară dtndu-le sume derizorii. In potriva acestor fapte s’a reclamat la par­chet şi la ministerul de interne, dar zadarnic, căci acest antreprenor se bucură de mari pro­tecţii. Protestăm cu energie în potriva spoliere! lucrătorilor de costul muncei lor, şi cerem ministrului de interne să numească o anchetă. Locuitorii ne afirmă că o asemenea anchetă ar fi folositoare chiar ministerului, căci ar do­vedi îndrăzneala cu care acest antreprenor a frustrat statul, făcînd lucrări proaste. Așa, s’ar putea dovedi: 1) Că tuburile canalului apelor menajere sunt făcute din materialul cel mai prost, așa că la cea mai mică atingere se sparg. 2) Că cercevelile nu’s de pin, 3) că tabla acoperișului nu’i după deviz, 4) că tabla albă e de 52 la ladă în loc de 40 (după deviz) etc. Se vor hotărî cei în drept să facă ancheta cerută? Dacă nu, vom reveni. BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic Bucureşti 12 Ianuarie 1894, 12 ore ziua înălţimea barometriei la 0° . . . 741.0 Temperatura aerului...........................8 .0 Vuitul tăricel de la S................................. Starea cerului acoperit. .... Temper, maximă de orî . . . . Îl9 » minimă de astăzi. . .— 5 Temperatura la noi a variat între +141 şi- 3 ’. Ploae înceată ori pînă seara. Noaptea ploae repede şi caldă. Ploaia continui încet. Vînt tăricel de la Sud. Ploaia a căzut în toată Muntenia. La Rădăuţi în nordul Moldovei a fost puţină lapoviţă. La Mihai­leni a nins puţin. Barometrul foarte scoborît şi scade încă. Temperatura mult ridicată. La Constanta căl­dura a ajuns la 14 grade. In cîte­va localităţi din Mol­­dova-de-Sus, termometrul s'a coborît puţin sub zero grade. Noul minister grecesc Atena, 12 Ianuarie. — Ministerul este constituit cu desăvîrşire în modul urmă­tor : Preşidenţia, afacerile străine şi in­ternele ad-interim, D. Nicolas Delijanis. Războiul , colonelul Papadiamantopulo, aghiotantul regelui, Marina, căpitanul de corabie, Kh­esis, aghiotantul regelui. Fi­nanţele, Ketzeas, vice-preşedinte al Cur­tei de compluri. Justiţia, Aravantinos, consilier al Curţei de casaţie. Cultele, Vlachos, fost ministru în străinătate. Miniştrii au şi depus jurămîntul. Dizolvarea Ca­merii este iminentă; se crede că noile alegeri se vor face la 17 Martie. Londra, 12 Ianuarie. — Reuter află din Atena că toţi miniştrii au fost nu­miţi cu condiţia expresă de a nu-şi pune candidaturile la viitoarele alegeri. CRONICA JUDICIARA O dramă în cimp Dumitru Măturaru îşi păzea noaptea lanul sau de porumb. Adormise, cînd un zgomot îl deşteptă şi, cercetind cauza zgomotului, gă­seşte mai mulţi cai cari îi stricau porumbul. Dumitru pune mina pe eî, încalecă pe unul şi voeşte să pornească la oborul de gloabă. Cînd mergea spre comună, aude pe cine­va alergînd după dinsul şi strigînd să se oprească. Era Marin Gheorghe, stăpinul cailor, care so­cotind că vre-un hoţ de cai a pus mina pe vitele lui, alergă să’l prindă. — Stai, hoţule, zbiera Marin, eşind înain­tea cailor şi, lovindu’i, voia ca să’î întoarcă înapoi. — Da tu cine eşti ? — Eu, na!... respuilde Marin, dînd cu ciomagul în Dumitru, care s’a împleticit că­­zind jos de pe cal. — Stai hoţule! Un detunet prelung deş­teptă ecoul cîmpieî, o flacără roşie întretăie noaptea şi un om se văzu fugind şi strigînd : — Aoleo m’a omorît. Măturaru văzindu-se în pericol, scosese pușca de după umăr și’l lovise in săle pe Marin. S’au făcut cuvenitele cercetărî și Măturaru a fost dat în judecată pentru rănire gravă. de­oare­ce puşca nu era încărcată cu gloanţe mari, aşa că victima lui a scăpat de moarte, dar e betegită pentru toată viaţa. Măturaru se prezintă înaintea tribunalului într’o stare de prins. E galben, slăbit, îmbră­cat cu­ zdrenţele unei mâniaici soldăţeşti, şi halul lui îţi inspiră milă. El expune tribu­nalului cum s’au petrecut faptele, cu un glas plin de sinceritate. — Ai dat cu pușca? întrebă prezidentul. — Am dat... ce era să fac, că tăbărîse și el pe mine ? Tribunalul îl osîndește la o lună de zilei de închisoare și patru sute de lei despăgubiri­­ civile către reclamant. — Ce-o să mi se facă copiii?... se plingea Măturam plecînd. —­■ Dar cei patru ai mei, că nu maî pot munci?... respunde reclamantul, pe cind a­­produl striga: — Tăcere, Domnilor!­­ Chiţibuş. £ I.«­mi— II . 4 — In ziua de 7 Martie 1895 se va ţine licitazie la direcţiunea generală a telegrafelor şi poşteror^ pen­­tru darea în antrepriză a serviciului ridicarei bur­­dufelor de scrisori din cutiile poştale (lin Bucureşti şi aducerea lor la oficiul poştal centud. — In zii­a de 27 ian­uarie 1865, orele 3 fl. ini., Se va ţine licitaţie publică, atît la ministerul de interne (în cabinetul directorului general al serviciului sa­nitar), cît şi la prefectura judeţului Covurlui, pen­tru darea în întreprin­dere a construcţiei unui pa­vilion de bolnavi la spitalul Bujor, jud. Covurlui. — In ziua de 1­0 Ianuarie 1895, orele 2 p. m., se va ţine, în cameră­­epitropiei generale a spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi, licitaţie publică pentru vinderea spre exploatare a parchetelor .le la ntaî rtliilte pă­­dur\ — In ziua de 31 Ianuarie 189­1, orele 4. p. m., se va ţine, la ministerul lucrărilor publice, licitaţie pen­tru darea în întreprindere a aprovizionării a lopo­­ tone blocuri de piatră pentru artrocameilie, nece­sare la podul peste Cricov, şoseaua Ploeşti-Mizil.­­ CRONICA TEATRALA Trei Sultane Direcţia Teatrului Naţional n’st istovit încă seria inspiraţiilor sale nenorocite. Ea ţine să procure publicului plăcerea macabră de a în­­morminta în fie­care seară cîte o piesă de un alt gen. Ast­fel după piesele din diferite şcoli in­­mormîntate pînă acum, aseară publicul a fost nevoit să îndeplinească această tristă operaţie, pentru o venerabilă antică din secolul trecut. Piesa ce s’a dat aseară, adică Soliman II sau cele trei sultane de Favart, datează tocmai de pe la 1763-72. Ce a putut hotărî direcţia Teatrului să ex­­humeze această vechitură? Ce reprezintă ca valoare literară, ca studiu de moravuri, ca intrigă bine condusă ? Nimic. Ea nu are nimic mai deosebit faţă cu cele­lalte 59 de piese de Favart, care de mult au răposat întru Domnul. Această singură s’a menţinut în repertoriul Comediei franceze din Paris, pentru singurul motiv că are trei roluri de femei, rivale în frumuseţe, şi în care frumuseţile plastice ale actriţelor acestui teatru sunt destinate a răpi sala. E o piesă dar de exhibiţie a ceea ce nu­mesc englezi, professional beauty, dar lipsită de valoare literară. Aşa fiind, şi cînd la noi teatrul e lipsit de asemenea frumuseţi, pentru ce să se repre­zinte această piesă ? Cu toate cheltuelile făcute pentru montare, piesa­ nu va putea ţine afişul. La prima reprezentaţie, publicul a căscat de la început pină la sfîrşit. In adevăr, ce’l poate interesa nişte intrigi de seraia, intre trei favo­rite care vor să ajungă sultane­ exclusive şi care întrebuinţează în acest scop metode diferite ? Una, o circaziană, face pe sclava umilită ; cea­­l­altă, o spaniolă, caută să reuşească prin desfă­şurarea unei dragoste înflăcărate ; în fine, cea din urmă, o franceză, izbuteşte prin sfidare şi prin zeflemea. Ispitirile şi lupta aceasta um­plu trei lungi acte, care se termină prin trium­ful francezei, pe care o făcea D-na A. Roma­­nescu. D-sa a avut părţi foarte bune, dar n’a izbu­tit să dea in de ajuns temperamentul zglobiu şi fineţa francezei. D. Nottara (Soliman), prea declamator şi manierat. Cit despre Toneanu, atîta vom spune că prea îl pune în toate direc­ţia şi prea abuzează de puterile lui. C. Dan. FOIŢA ZIARULUI „ADEVĂRUL” ALIK ANDRW PUSKIN DAMA DE PICA III — A fost o glumă—zise ea în sfîrşit— va jur că a fost o glumă. — Cu aşa ceva nu se glumeşte — res­­punse Hermann furios. — Gindiţi-vă la Ceapînski, pe care l-aţi ajutat să recîş­­tige ce a pierdut. Contesa deveni neliniştită. Chipul ei arăta o mare turburare lăuntrică ; însă ea căzu iar lu nesimţirea-i de mai în­­nainte. — Puteţi sa’mi arătaţi trei cărţi ne­înşelătoare? zise Hermann. Contesa tăcu, Hermann urmă. — Pentru cine vă păstraţi secretul ? Pentru nepoţi? Ei sunt bogaţi şi fără de asta ; da, ei nu ştiu să preţuiască va-­­ loarea banilor. Unui risipitor, cele trei cărţi ale D-voastră nu­­ pot folosi. Cine nu ştie să-şi păstreze averea părintească, acela moare în mizerie cu tot ajutorul diavolului. Eu nu sunt risipitor; eu cu­nosc valoar­ea banilor. Cele trei cărţi ale D-voastră nu sunt pierdute pentru mine. Ei...? Se opri și așteptă tremurînd respun­­sul eî. Contesa tăcu. Hermann căzu în ge­nunchi. — Dacă inima D­v. a cunoscut vre­o­dată simțimîntul dragostei, — zise el — dacă vă aduceți aminte de extazul iubi­­rei, dacă ați zîmbit măcar o singură dată la gănguritul celui d’intiiu copil a D-v., dacă vre-o dată ceva omenesc s'au mişcat în pieptul D-v., atunci vă implor, pe simţimintele soţiei, iubitei, mamei, pe tot ce vă e sfint în viaţă, nu mi res­pingeţi rugămintea, descoperiţi’mi secre­tul D-v.! La ce vă mai foloseşte D-v. ?.. Poate că e legat de vr’un păcat groaznic cu pierderea fericire! vecînice, eu vr’un legămînt cu dracul... Gîndiţi-vă: sînteţi bătrînă; nu mai puteţi trăi mult. — Eu sînt gata să iau păcatele D­v. pe sufle­tul meu. Numai descoperiţi’mi secretul. Gîndiţi -vă că aveţi în mină fericirea unui om ; că nu numai eu, dar şi copiii mei, nepoţii şi strănepoţii vă vor binecuvînta amintirea şi vă vor slăvi ca pe o sfîntă. Contesa nu respunse nici un cuvînt. . Hermann se sculă. — Cotoroanţă bătrînă !—zise el scrîş­­nind din dinţi,—atunci te voia sili să’m­i respunzi. Zicînd acestea, scoase un pistol din buzunar. La vederea acestuia,—o apucă pe con­tesă pentru a doua oară o turburare pu­ternică, ea clătină din cap și ridică mina, ca pentru a se apăra de glonte... pe urmă căzu înnapoi... și rămăsese ne­mișcată. —încetează acuma cu copilăriile—zise Hermann apucînd’o de mină.—Te întreb acuma pentru cea din urmă dată : vrei să’mi spui cele trei cărți? Da, ori nu? Contesa nu respunse — era un ca­davru. IV Lisaveta Ivanovna ședea la odaia sa. Nu ’și scosese încă rochia de bal și era adîncită în gînduri. Ajunsă acasă, ea se grăbise să trimeată la culcare pe fața somnoroasă, care o slujea cu neplăcere ; ea spuse că se va dezbrăca singură şi se duse tremurînd în odaia sa, cu speranța de a găsi acolo pe Hermann şi, totuşi, dorind să nu ’l găsească. Dintr’o privire ea se încredinţă, că el nu e acolo şi mulţumi soartei, pentru că le stingherise întîlnirea. Se puse jos fără a se dezbrăca şi începu să -şi aducă a­­minte de toate împrejurările, care o adu­seseră în scurt timp aşa de departe. Nu trecuseră nici trei săptămîni de cînd văzuse pe tînăr prin fereastră, în­­tiia oară şi acuma era deja în corespon­denţă cu dinsul şi el izbutise să capete o întâlnire de la dînsa! Ea’i știea nu­mele numai pentru că’l văzuse iscălit pe cite­va scrisori; nu vorbise încă nici o dată cu dinsul, n’auzise nici o dată vor­­bindu-se de el... pînă în sera asta. Ciudat! Chiar în seara asta Tomski făcea la bal pe supăratul cu tînăra principesă Pau­lina N., care—în potriva obiceiului sau — nu cocheta c­u dinsul și el voia să’și rez­­bune în contra eî, pentru că ea se făcea nepăsătoare. El angajă pe Lisaveta Iva­novna și juca o mazurcă fără sfîrșit cu dînsa. In tot timpul acesta el o luă in­ zeflemea cu pasiunea ei pentru ofițerii de geniu, o asigură că știe cu mult mai mult de cît poate ea să’șî închipue și mai multe din glumele lui fură atît de nimerite, în­cit Lisaveta Ivanovna crezu de cîte­va ori, că secretul ei n­ e cu­noscut. — De unde știi toate astea ?—întreabă ea zîmbind. — De la un prieten, care e intim cu o persoană cunoscută de D-ta—respunse Tomski — de la un om foarte însemnat. — Și cine e omul acesta însemnat? — II cheamă Hermann ! Lisiveta Ivanovna nu respunse; dar miinele și picioarele o înlesniră aproape... — Hermann acesta—urmă Tomski—e o personalitate cu desăvîrșire romanţi­oasă. El are un profil napoleonian şi su­fletul unui Mefistofel. Eu cred, că are cel puţin trei crime pe conştiinţă — cit de palidă eşti ! — Mă doare capul... Şi ce ţi-a spus ! Hermann ăsta.?..., sau cum îl mai cheamă... 4 — Hermann e foarte nemulţumit de prietenul său. Zice, că în Jocul lui ar face cu totul alt­fel... Eu bănuesc chiar că Hermann însuși şi-a pus ochii pe D ta; cel puţin nu ascultă prea nepăsător ex­­panziunile de dragoste ale prietenului să . — Dar unde m’a văzut el pe mine? Poate la biserică, sau la plimbare ? — D-zeu știe unde! Poate că în odaea D tale pe cînd dormeai — pentru el nu există... Trei dame, care se apropiară de dînșii cu întrebarea publi­cii regret întrerup­seră convorbirea, care ajunsese atît de dureros de interesantă pentru Lisaveta Ivanovna. Dama, pe care o alesese Tomski, era tînăra principesă Paulina. Ea izbuti să se împace cu dinsul, făcînd cu dinsul prin sală un ocol mai mult de­cît se aștepta el. Cînd Tomski se întoarse la locul sau, nici nu se mai gîndea la Her­mann sau la Lisaveta Ivanovna. Ea însă voia cu ori­ce preț să continue vorba în­treruptă; dar mazurca se isprăvise și în­dată după asta contesa plecă. (Va urma).

Next