Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)
1895-01-14 / nr. 2086
(Corespondeţă particulară a Adevărului! Certurile de la clubul liberal.—De la judeţ. Asupra crimei din Găvana. Abia de vr’o trei luni liberalii şi-au înfiinţat clubul lor în localitate, cu gindul ca să’şi mai strîngă rîndurile partizanilor răniţi şi dezolaţi de atita post în opoziţiune, şi deja neînţelegerile şi certurile intre dînşii au luat aşa proporţiunî incît deja e vorba de cîteva excluderi din partid. Certurile acestea îşi au origina in faptul că cei mai mulţi liberali au nădejdea,—bieţii oameni! — că agitaţiunile începute nu contra proectuluî de lege a minelor, vor fi încoronate de succes şi se vor sfirşi prin căderea guvernului. Şi deja se ceartă pe pielea ursului din pădure De la judeţ Pentru ziua de 23 ianuarie curent, consiliul general al judeţului Argeş este convocat in sesiune extraordinară ca să se ocupe cu votarea budgetului judeţean, care a rămas nevotat in timpul sesiunei ordinare, din cauză că consilierii au refuzat să voteze in sarcina contribuabililor încă o zecime şi jumătate, cerute de guvern spre a se putea acoperi diferitele cheltueli impuse judeţului prin legea poştei rurale şi alte legi, cum şi pentru a se putea face oarecare îmbunătăţiri. Aflu acum, din sorginte foarte pozitivă, că consilierii au convenit ca în sesiunea de la 23 ianuarie să voteze negreşit, acea zecime şi jumătate din cauză că altfel budgetuljudeţului ar remine un deficit şi multe îmbunătăţiri proectate nu s’ar putea realiza. Crima din Găvana Cadavrul nefericitului Ioniţă Penescu, fost circiumar în comuna Găvana, strangulat cu o curea, in noaptea de 21—22 Decembre expirat, de femeea sa in complicitate cu alţi doi indivizi, — dintre cari unul era amantul femeei criminale, — și apoi aruncat în apa Jiului Argeș, — n’a putut fi găsit nici pină astăzi, cu toate căutările făcute. Se crede că cadavrul se va fi oprit în vr’o răgălie din riu, unde l’ar fi acoperit nisipul. De alt-fel, asasinii au făcut mărturisiri complecte, așa că chiar dacă nu va fi găsit cadavrul, totuşi justiția va putea să-şi urmeze cursul. Tudor. ÎNCĂ O BATA Potriveală intre un turc si un neamţ Pe vremea cînd boarii se plecau în faţa Padişahului în loc sa se plece unui Rege naţional venit de la Berlin, un turc de viţă se aşezase într’un sat romînesc şi’şî tocmise" vizitiui pe un om din partea locului. Prin postul Paşteluî lumea începuse să meargă droae la popă, că să se spovedească și să se grijească. Turcul întreabă pe vizitiii ce făceau, oamenii la popă; vizitiul îi spuse: • — Dar tu bre, de ce nu te duci la popă? întrebă turcul. — Mă duc și eu aga, uite chiar acuma mă duc — Du-te și vino de'mi spune și mie ce te-a întrebat popa. Vizitiul se duse, se spovedi, dar nu căpătă voe de împărtăşanie că nu postise. Bietul om se întoarse trist acasă şi spuse turcului nenorocirea ce’î căzuse pe cap. Turcul ţinea mult la vizitiu şi de-aceea îl luă, merse cu el la popă şi’i spuse să’l împărtăşească şi mai multe nu. Popa, de frica turcului, a călcat pravilele şi a împărtăşit pe vizitiu. După prima linguriţă, cum vizitiul pocnea din limbă şi rîdea de bucurie, turcul ii zise: — Mai vrei una bre ? — Vreau,ago ! — Mai dă’i una, popo, zise turcul. Iar popa de frică îi mai dădu o linguriţă. — Încă o dată, popo, mai zise turcul. Şi popa mai dădu încă o linguriţă de împărtăşanie vizitiului. * « » Asta e veche. Iată şi una nouă de tot, foarte autentică şi petrecută între un neamţ şi Mitropolitul primat în ziua de Bobotează, anul acesta. De ziua asta, sus numitul I. P. S. S. are obiceiul să sfinţească apa Dîmboviţei şi să arunce într’însa o cruce pe careo găsesc pravoslavnicii şi o readuc lui I. P. S. S Regele azista şi el ceremonia asta. După ce Mitropolitul a zvirlit crucea, 6 creştini s’au repezit în Dîmboviţa, au găsit-o şi au adus-o plină de apă şi tremurînd de frig. Regele făcu un haz nespus de treaba asta. Şi neputîndu’sî opri plăcerea, întocmai ca şi turcul cu popa, rugă pe I. P. S. S. să mai zvârle crucea «închi un dat»! Mitropolitul deşi nu se obicinueşte ca să se zvîrle crucea ele două ori în apă, n’a avut încotro şi i-a făcut Regelui pe gust. Bieţii creştini s’au băgat în apă de-a doua oară, au scos crucea din nou şi-au readus-o Mitropolitului. Regele făcea un haz nespus. Autentică şi garantată de un Martor ocular ALEGEREA LUI COSTA Andrea Costa, valorosul luptător socialist și fost deputat în Camera italiană, s’a ales din nou in contra unui general crispian oare-care, în democratul oraş Bologna. Aceasta e a unsprezecea înfrîngere ruşinoasă pe care o sufere Crispi în alegeri, de două luni încoace. Cînd va sosi și ceasul salvării finale ? INFORMATIUNE D-na Lucaciu, soţia prizonierului din Seghedin, se află in capitală pentru a’şi vedea fetiţele. D-sa ne aduce vestea, că Lucaciu este acum pe deplin restabilit, vesel şi toată ziua citeşte. De cînd se află în închisoare a învăţat limba engleză şi acum s’a pus să înveţe limba rusească. Probele orale pentru obţinerea catedrelor vacante de institutori şi institutoare se vor începe Luni în localul şcoalei primare general Golescu. La probele în scris au ieşit 111 candidaţi şi candidate din aproape 300 de concurenţi. S-a făcut următoarea mişcare în corpul diplomatic : Dl. St. Mărgăritescu-Greceanu, actual cancelar al consulatului din Cernăuţi, în aceeaşi calitate la consulatul din Odesa. D. Al. Gr. Lahovari, actual cancelar al consulatului general din Odesa, în aceeaşi calitate la consulatul din Ismail. D. Sebastian Greceanu, actual cancelar la consulatul din Ismail, în aceeaşi calitate la Cernăuţi. La bursa de cereale din Budapesta s’au mai vindut Luni 4500 hectolitri de grîu romînesc cu şease florini 10 creiţari hectolitrul. Deci preţul grînelor române s a urcat din nou. Guvernul unguresc a interzis intrarea în Transilvania a ziarului Funcţionarul, a Vocilor latine şi a Calendarului pentru toţi rominii. In urma demisiunei a patru consilieri comunali din Slatina, consiliul comunal, descomplectindu-se, se va dizolva. Decretul de dizolvare va apare în cursul săptămînei viitoare. Odată cu votarea noului buget al primăriei Capitalei, se vor începe construcţiile a cinci abatorii pentru rîmători, oi, capre, viţei şi miei. SIMBATA I IANUARIE Aceste aleatorii se vor construi prin cinci puncte diferite ale Capitalei. Alegerile comunale din Craiova s’au fixat definitiv pentru zilele de 5 şi 7 Februarie. Campania de întruniri se va începe Duminica viitoare. O nouă conferinţă intimă s’a ţinut alaltă-seară la D. Gh. Cantacuzino, președintele Senatului, în cestiunea modificărilor ce se vor face în legea minelor. Afară de modificarea, pe care am relevat-o,s-au mai admis cîteva modificări neînsemnate, prin care se fixează minimul și maximul concesiune de explorare în raport cu întinderea minei. D. deputat Ionel Grădişteanu se află în acest moment in Roma. D-sa se întreţine asupra cestiunei române, cu fruntaşii vîeţeî publice a Italiei. Din Roma, D. Grădişteanu va merge la Paris şi Londra în acelaşi scop. Procesul ex-maîoruluî Poenaru se va judeca miine de către tribunal. Aseară la orele 8 şi jumătate un fenomen foarte ciudat s’a produs. In direcţia Nord s’a văzut un fulger puternic. Toată lumea care a văzut asta a remas uimită. Azi dimineaţă a început, în fine, a ninge. Astă-seară la orele 8 şi jumătate se întrunesc membrii «Cercului studiilor sociale» în localul Clubului Muncitorilor din strada Doamnei. D-na Sofia Nădejde va ţine o conferinţă despre Urmele de jertfe la rominî. ŞTIRI MĂRUNTE Studii de economie politică şi finanţe, este titlul modest al unei lucrări economice române ce se află sub presă în editura librăriei Carol Müller şi care pe cît aflăm cuprinde, pe lingă expunerea metodică a elementelor ştiinţei, şi stadiul amănunţit al legilor, aşezămintelor şi intereselor economice şi financiare româneşti. Lucrarea va apare în 2 volume, din care primul peste cîteva zile, şi este întocmită de profesorul de la şcoala comercială de gr. 1 din Bucureşti, D. N. Idieru. Nenorocire.— Intre Periş şi Bufta, la cantonul No. 17, trenul accelerat a lovit astă noapte pe un sătean, care voia să treacă linia. Oprindu-se trenul imediat, conductorul a găsit pe satean aruncat în șanț și contuzionat grav. Ajungînd trenul la Bufta, săteanul a fost lăsat acolo în plata Domnului. Nenorocită. — Aseară o doamnă Elisabeta A... din strada Olimpului No. 28, a fost subit cuprinsă de un acces de furie. Era singură în casă şi a început să se dedea la nişte vandalizme teribile. Vecinii şi rudele ei speriate de aceasta, au avizat secţia respectivă. Nenorocita doamnă E. A. a fost transportată la institutul Sutzu, unde s’a constatat că boala i-a provenit din alcoolism. Viaţă lungă. Zilele trecute a încetat din viaţă locuitorul Gheorghe Dorofte din comuna Rusen, judeţul Iaşi, în etate de 127 ani. De anul nou au sosit în Capitală anul acesta 993.580 de cărţi de vizită, iar numărul cărţilor de vizită expediate din Capitală a fost de 824.975. E în adevăr de admirat activitatea pe care personalul oficiului poştal central, deşi restrîns, a desfăşurat-o cu ocazia distribuirii acestei enorme corespondenţe. O 3£*3L. Maî mulţi locuitori din comuna Plătăreştî ni se plîng în potriva D-lui căpitan Pandele, antreprenorul reparaţiilor făcute la penitenciarul Plătăreştî, că nu numaî nu le plătea regulat salariul, dar pe unii îi făcea să subscrie adeverinţe pentru achit, şî-apoî îî da afară dtndu-le sume derizorii. In potriva acestor fapte s’a reclamat la parchet şi la ministerul de interne, dar zadarnic, căci acest antreprenor se bucură de mari protecţii. Protestăm cu energie în potriva spoliere! lucrătorilor de costul muncei lor, şi cerem ministrului de interne să numească o anchetă. Locuitorii ne afirmă că o asemenea anchetă ar fi folositoare chiar ministerului, căci ar dovedi îndrăzneala cu care acest antreprenor a frustrat statul, făcînd lucrări proaste. Așa, s’ar putea dovedi: 1) Că tuburile canalului apelor menajere sunt făcute din materialul cel mai prost, așa că la cea mai mică atingere se sparg. 2) Că cercevelile nu’s de pin, 3) că tabla acoperișului nu’i după deviz, 4) că tabla albă e de 52 la ladă în loc de 40 (după deviz) etc. Se vor hotărî cei în drept să facă ancheta cerută? Dacă nu, vom reveni. BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic Bucureşti 12 Ianuarie 1894, 12 ore ziua înălţimea barometriei la 0° . . . 741.0 Temperatura aerului...........................8 .0 Vuitul tăricel de la S................................. Starea cerului acoperit. .... Temper, maximă de orî . . . . Îl9 » minimă de astăzi. . .— 5 Temperatura la noi a variat între +141 şi- 3 ’. Ploae înceată ori pînă seara. Noaptea ploae repede şi caldă. Ploaia continui încet. Vînt tăricel de la Sud. Ploaia a căzut în toată Muntenia. La Rădăuţi în nordul Moldovei a fost puţină lapoviţă. La Mihaileni a nins puţin. Barometrul foarte scoborît şi scade încă. Temperatura mult ridicată. La Constanta căldura a ajuns la 14 grade. In cîteva localităţi din Moldova-de-Sus, termometrul s'a coborît puţin sub zero grade. Noul minister grecesc Atena, 12 Ianuarie. — Ministerul este constituit cu desăvîrşire în modul următor : Preşidenţia, afacerile străine şi internele ad-interim, D. Nicolas Delijanis. Războiul , colonelul Papadiamantopulo, aghiotantul regelui, Marina, căpitanul de corabie, Khesis, aghiotantul regelui. Finanţele, Ketzeas, vice-preşedinte al Curtei de compluri. Justiţia, Aravantinos, consilier al Curţei de casaţie. Cultele, Vlachos, fost ministru în străinătate. Miniştrii au şi depus jurămîntul. Dizolvarea Camerii este iminentă; se crede că noile alegeri se vor face la 17 Martie. Londra, 12 Ianuarie. — Reuter află din Atena că toţi miniştrii au fost numiţi cu condiţia expresă de a nu-şi pune candidaturile la viitoarele alegeri. CRONICA JUDICIARA O dramă în cimp Dumitru Măturaru îşi păzea noaptea lanul sau de porumb. Adormise, cînd un zgomot îl deşteptă şi, cercetind cauza zgomotului, găseşte mai mulţi cai cari îi stricau porumbul. Dumitru pune mina pe eî, încalecă pe unul şi voeşte să pornească la oborul de gloabă. Cînd mergea spre comună, aude pe cineva alergînd după dinsul şi strigînd să se oprească. Era Marin Gheorghe, stăpinul cailor, care socotind că vre-un hoţ de cai a pus mina pe vitele lui, alergă să’l prindă. — Stai, hoţule, zbiera Marin, eşind înaintea cailor şi, lovindu’i, voia ca să’î întoarcă înapoi. — Da tu cine eşti ? — Eu, na!... respuilde Marin, dînd cu ciomagul în Dumitru, care s’a împleticit căzind jos de pe cal. — Stai hoţule! Un detunet prelung deşteptă ecoul cîmpieî, o flacără roşie întretăie noaptea şi un om se văzu fugind şi strigînd : — Aoleo m’a omorît. Măturaru văzindu-se în pericol, scosese pușca de după umăr și’l lovise in săle pe Marin. S’au făcut cuvenitele cercetărî și Măturaru a fost dat în judecată pentru rănire gravă. deoarece puşca nu era încărcată cu gloanţe mari, aşa că victima lui a scăpat de moarte, dar e betegită pentru toată viaţa. Măturaru se prezintă înaintea tribunalului într’o stare de prins. E galben, slăbit, îmbrăcat cu zdrenţele unei mâniaici soldăţeşti, şi halul lui îţi inspiră milă. El expune tribunalului cum s’au petrecut faptele, cu un glas plin de sinceritate. — Ai dat cu pușca? întrebă prezidentul. — Am dat... ce era să fac, că tăbărîse și el pe mine ? Tribunalul îl osîndește la o lună de zilei de închisoare și patru sute de lei despăgubiri civile către reclamant. — Ce-o să mi se facă copiii?... se plingea Măturam plecînd. —■ Dar cei patru ai mei, că nu maî pot munci?... respunde reclamantul, pe cind aprodul striga: — Tăcere, Domnilor! Chiţibuş. £ I.«mi— II . 4 — In ziua de 7 Martie 1895 se va ţine licitazie la direcţiunea generală a telegrafelor şi poşteror^ pentru darea în antrepriză a serviciului ridicarei burdufelor de scrisori din cutiile poştale (lin Bucureşti şi aducerea lor la oficiul poştal centud. — In ziia de 27 ianuarie 1865, orele 3 fl. ini., Se va ţine licitaţie publică, atît la ministerul de interne (în cabinetul directorului general al serviciului sanitar), cît şi la prefectura judeţului Covurlui, pentru darea în întreprindere a construcţiei unui pavilion de bolnavi la spitalul Bujor, jud. Covurlui. — In ziua de 10 Ianuarie 1895, orele 2 p. m., se va ţine, în camerăepitropiei generale a spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi, licitaţie publică pentru vinderea spre exploatare a parchetelor .le la ntaî rtliilte pădur\ — In ziua de 31 Ianuarie 1891, orele 4. p. m., se va ţine, la ministerul lucrărilor publice, licitaţie pentru darea în întreprindere a aprovizionării a lopo tone blocuri de piatră pentru artrocameilie, necesare la podul peste Cricov, şoseaua Ploeşti-Mizil. CRONICA TEATRALA Trei Sultane Direcţia Teatrului Naţional n’st istovit încă seria inspiraţiilor sale nenorocite. Ea ţine să procure publicului plăcerea macabră de a înmorminta în fiecare seară cîte o piesă de un alt gen. Astfel după piesele din diferite şcoli inmormîntate pînă acum, aseară publicul a fost nevoit să îndeplinească această tristă operaţie, pentru o venerabilă antică din secolul trecut. Piesa ce s’a dat aseară, adică Soliman II sau cele trei sultane de Favart, datează tocmai de pe la 1763-72. Ce a putut hotărî direcţia Teatrului să exhumeze această vechitură? Ce reprezintă ca valoare literară, ca studiu de moravuri, ca intrigă bine condusă ? Nimic. Ea nu are nimic mai deosebit faţă cu celelalte 59 de piese de Favart, care de mult au răposat întru Domnul. Această singură s’a menţinut în repertoriul Comediei franceze din Paris, pentru singurul motiv că are trei roluri de femei, rivale în frumuseţe, şi în care frumuseţile plastice ale actriţelor acestui teatru sunt destinate a răpi sala. E o piesă dar de exhibiţie a ceea ce numesc englezi, professional beauty, dar lipsită de valoare literară. Aşa fiind, şi cînd la noi teatrul e lipsit de asemenea frumuseţi, pentru ce să se reprezinte această piesă ? Cu toate cheltuelile făcute pentru montare, piesa nu va putea ţine afişul. La prima reprezentaţie, publicul a căscat de la început pină la sfîrşit. In adevăr, ce’l poate interesa nişte intrigi de seraia, intre trei favorite care vor să ajungă sultane exclusive şi care întrebuinţează în acest scop metode diferite ? Una, o circaziană, face pe sclava umilită ; cealaltă, o spaniolă, caută să reuşească prin desfăşurarea unei dragoste înflăcărate ; în fine, cea din urmă, o franceză, izbuteşte prin sfidare şi prin zeflemea. Ispitirile şi lupta aceasta umplu trei lungi acte, care se termină prin triumful francezei, pe care o făcea D-na A. Romanescu. D-sa a avut părţi foarte bune, dar n’a izbutit să dea in de ajuns temperamentul zglobiu şi fineţa francezei. D. Nottara (Soliman), prea declamator şi manierat. Cit despre Toneanu, atîta vom spune că prea îl pune în toate direcţia şi prea abuzează de puterile lui. C. Dan. FOIŢA ZIARULUI „ADEVĂRUL” ALIK ANDRW PUSKIN DAMA DE PICA III — A fost o glumă—zise ea în sfîrşit— va jur că a fost o glumă. — Cu aşa ceva nu se glumeşte — respunse Hermann furios. — Gindiţi-vă la Ceapînski, pe care l-aţi ajutat să recîştige ce a pierdut. Contesa deveni neliniştită. Chipul ei arăta o mare turburare lăuntrică ; însă ea căzu iar lu nesimţirea-i de mai înnainte. — Puteţi sa’mi arătaţi trei cărţi neînşelătoare? zise Hermann. Contesa tăcu, Hermann urmă. — Pentru cine vă păstraţi secretul ? Pentru nepoţi? Ei sunt bogaţi şi fără de asta ; da, ei nu ştiu să preţuiască va- loarea banilor. Unui risipitor, cele trei cărţi ale D-voastră nu pot folosi. Cine nu ştie să-şi păstreze averea părintească, acela moare în mizerie cu tot ajutorul diavolului. Eu nu sunt risipitor; eu cunosc valoarea banilor. Cele trei cărţi ale D-voastră nu sunt pierdute pentru mine. Ei...? Se opri și așteptă tremurînd respunsul eî. Contesa tăcu. Hermann căzu în genunchi. — Dacă inima Dv. a cunoscut vreodată simțimîntul dragostei, — zise el — dacă vă aduceți aminte de extazul iubirei, dacă ați zîmbit măcar o singură dată la gănguritul celui d’intiiu copil a D-v., dacă vre-o dată ceva omenesc s'au mişcat în pieptul D-v., atunci vă implor, pe simţimintele soţiei, iubitei, mamei, pe tot ce vă e sfint în viaţă, nu mi respingeţi rugămintea, descoperiţi’mi secretul D-v.! La ce vă mai foloseşte D-v. ?.. Poate că e legat de vr’un păcat groaznic cu pierderea fericire! vecînice, eu vr’un legămînt cu dracul... Gîndiţi-vă: sînteţi bătrînă; nu mai puteţi trăi mult. — Eu sînt gata să iau păcatele Dv. pe sufletul meu. Numai descoperiţi’mi secretul. Gîndiţi -vă că aveţi în mină fericirea unui om ; că nu numai eu, dar şi copiii mei, nepoţii şi strănepoţii vă vor binecuvînta amintirea şi vă vor slăvi ca pe o sfîntă. Contesa nu respunse nici un cuvînt. . Hermann se sculă. — Cotoroanţă bătrînă !—zise el scrîşnind din dinţi,—atunci te voia sili să’mi respunzi. Zicînd acestea, scoase un pistol din buzunar. La vederea acestuia,—o apucă pe contesă pentru a doua oară o turburare puternică, ea clătină din cap și ridică mina, ca pentru a se apăra de glonte... pe urmă căzu înnapoi... și rămăsese nemișcată. —încetează acuma cu copilăriile—zise Hermann apucînd’o de mină.—Te întreb acuma pentru cea din urmă dată : vrei să’mi spui cele trei cărți? Da, ori nu? Contesa nu respunse — era un cadavru. IV Lisaveta Ivanovna ședea la odaia sa. Nu ’și scosese încă rochia de bal și era adîncită în gînduri. Ajunsă acasă, ea se grăbise să trimeată la culcare pe fața somnoroasă, care o slujea cu neplăcere ; ea spuse că se va dezbrăca singură şi se duse tremurînd în odaia sa, cu speranța de a găsi acolo pe Hermann şi, totuşi, dorind să nu ’l găsească. Dintr’o privire ea se încredinţă, că el nu e acolo şi mulţumi soartei, pentru că le stingherise întîlnirea. Se puse jos fără a se dezbrăca şi începu să -şi aducă aminte de toate împrejurările, care o aduseseră în scurt timp aşa de departe. Nu trecuseră nici trei săptămîni de cînd văzuse pe tînăr prin fereastră, întiia oară şi acuma era deja în corespondenţă cu dinsul şi el izbutise să capete o întâlnire de la dînsa! Ea’i știea numele numai pentru că’l văzuse iscălit pe citeva scrisori; nu vorbise încă nici o dată cu dinsul, n’auzise nici o dată vorbindu-se de el... pînă în sera asta. Ciudat! Chiar în seara asta Tomski făcea la bal pe supăratul cu tînăra principesă Paulina N., care—în potriva obiceiului sau — nu cocheta cu dinsul și el voia să’și rezbune în contra eî, pentru că ea se făcea nepăsătoare. El angajă pe Lisaveta Ivanovna și juca o mazurcă fără sfîrșit cu dînsa. In tot timpul acesta el o luă in zeflemea cu pasiunea ei pentru ofițerii de geniu, o asigură că știe cu mult mai mult de cît poate ea să’șî închipue și mai multe din glumele lui fură atît de nimerite, încit Lisaveta Ivanovna crezu de cîteva ori, că secretul ei n e cunoscut. — De unde știi toate astea ?—întreabă ea zîmbind. — De la un prieten, care e intim cu o persoană cunoscută de D-ta—respunse Tomski — de la un om foarte însemnat. — Și cine e omul acesta însemnat? — II cheamă Hermann ! Lisiveta Ivanovna nu respunse; dar miinele și picioarele o înlesniră aproape... — Hermann acesta—urmă Tomski—e o personalitate cu desăvîrșire romanţioasă. El are un profil napoleonian şi sufletul unui Mefistofel. Eu cred, că are cel puţin trei crime pe conştiinţă — cit de palidă eşti ! — Mă doare capul... Şi ce ţi-a spus ! Hermann ăsta.?..., sau cum îl mai cheamă... 4 — Hermann e foarte nemulţumit de prietenul său. Zice, că în Jocul lui ar face cu totul altfel... Eu bănuesc chiar că Hermann însuși şi-a pus ochii pe D ta; cel puţin nu ascultă prea nepăsător expanziunile de dragoste ale prietenului să . — Dar unde m’a văzut el pe mine? Poate la biserică, sau la plimbare ? — D-zeu știe unde! Poate că în odaea D tale pe cînd dormeai — pentru el nu există... Trei dame, care se apropiară de dînșii cu întrebarea publicii regret întrerupseră convorbirea, care ajunsese atît de dureros de interesantă pentru Lisaveta Ivanovna. Dama, pe care o alesese Tomski, era tînăra principesă Paulina. Ea izbuti să se împace cu dinsul, făcînd cu dinsul prin sală un ocol mai mult decît se aștepta el. Cînd Tomski se întoarse la locul sau, nici nu se mai gîndea la Hermann sau la Lisaveta Ivanovna. Ea însă voia cu orice preț să continue vorba întreruptă; dar mazurca se isprăvise și îndată după asta contesa plecă. (Va urma).