Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)
1895-01-15 / nr. 2087
ANUL VIII.—No. 2087. EOUIA A TREIA NUMERUL 10 BANI NUMERUI. 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA. 1 ŞI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judele şi Slrcinitate prin " mandată POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 I.EI. ÎN STREINĂTATE 50 LE» ŞASE LUNII . . 15 » » » 25 * TREI LUNI . .» 8 » » . 13 » Un nusner în sfreintates© ß® husii MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA *__________________________________ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Să te fereşti Romine de cuit strein în casă V. Alexandri» ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţiei, la toate oficiile. de publicitate ANUNCIURI la pag . tv.............................0,30 b. linia » » »nr................2,— lei » » » » n.............3.— » » INSERŢIELE Șl RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vj CU NUMERUL LA Vv./ylV / “v kioscul No. 192, Boulev. StfJ&tîgdityt * UN NUMER VECHII Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGSORGEYl CRIZA GUVERNAMENTALA Situaţia guvernamentală se înăspreşte din ce în ce mai mult. Proiectul de lege a minelor a despărţit pe guvernamentali în două tabere vrăşmaşe, hotărîte şi una şi alta să nu cedeze întru nimic. Precum am arătat aseară la ediţia a treia, pîn’acum criza n’a izbucnit formal, dar ea este pe cale de a izbucni. Astă seară se va lămuri situaţia. Pin’atunci, atragem atenţia cititorilor asupra amănuntelor pe care le dăm mai jos. CHESTIUNI MISTICE Cind în 1868 guvernul liberal a prezentat majorităţilor din Corpurile Legiuitoare concesiunea Strasberg, mai mulţi deputaţi şi senatori independenţi s’au dus la defunctul I. C. Brătianu şi i’au conjurat să retragă acel proiect de lege, care nu intrase încă în discuţia secţiunilor Camerei. Ei au prevăzut că acea concesiune va deveni o ruină pentru finanţele ţarei, şi au spus şefului lor: — D-le Brătianu! Să aducem ingineri străini şi să ne facem noi căile ferate cu mijloacele de care putem diispune. —au se poate, D-lor! — a respuns şeful cabinetului — concesiunea Strusberg este o chestiune dinastică. Am văzut în urmă sutele de milioane pe care le-a plătit Era pentru a rescumpăramea concesiune Strusberg, o adevărată chestiune dinastică. Cu banii ţârei au scăpat de faliment prinţi, conţi şi baroni prusaci, cari împrumutaseră numele lor pentru a vinde cu folos acţiunile emise de Simsberg. Cu banii ţârei am plătit toate pagubele suferite de prinţul Anton Hohenzollern (părintele lui Carol) in acea dezastroasă afacere. Cu banii ţărei am plătit hoţiile unui Ambron, om de casă şi de încredere al familiei Hohenzollern, căruia i se încredinţase cheile casei de fier, în care erau depuse acţiunile concesiune. Acel Ambron a fugit, lăsînd casa goală, şi de urma lui nu s’a mai putut da. Nu a trecut mult şi am văzut pe I. C. Brătianu într’o întrunire publică, convocată întrun circ clădit faţă de Casa de depuneri, recunoscînd greşala pe care o comisese şi cerind ertare cetăţenilor Capitalei. Alăturea cu el era defunctul C. A. Rosetti, care a luat cuvîntul pentru a apăra pe amicul său politic. In 1884, după un razboiu în care armata noastră a dovedit că vitejia strămoşească este încă vie, şi in care zece mii de eroi au căzut pe cîmpiile Bulgariei pentru a ne da independenţa stropită cu sîngele lor, defunctul I. C. Brătianu a găsit cu cale să plătească regelui Carol strălucitele victorii de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smîrdan. Nesăţiosului de pe tron nu i se putea plăti decît în bani, şi şeful liberalilor a oferit acestui Harpagon Hohenzollern douăsprezece moşii din cele mai frumoase ale "statului. In adevăr că aceste moşii sunt inalienabile dar venitul lor şi acel al pădurilor intră în punga acestui Suveran Neguţător. Pot asigura pe cititorii acestui ziar, că aceste moşii erau de mult ochite şi alese de Carol I. In 1884, ca şi în 1868, s’au găsit ciţîva reprezentanţi independenţi cari au rugat pe şeful lor să convoace o Constituantă care ar spori lista civilă regală, în loc de a se înstrăina pentru vecie venitul acestor moşii menite a forma domeniul Coroanei, moşii care s’ar putea împărţi la săteni, cu preerinţă la acei cari luaseră parte la războiul din 1877—78. Se vede că şi domeniul Coroanei„era.° chestiune dinastică, căci şeful liberalilor nu a voit cu nici un preţ să cedeze. Am asistat la acea ruşinoasă şedinţă a Camerei—şedinţă de noapte în care deputaţii erau sechestraţi şi tîrîţî la vot de Dimancea şi de vreo doi trei ca el. Cheile uşilor Camerei erau în buzunarul acestui Dimancea, căci se ştia că maî mulţi deputaţi erau hotăriţi să părăsească Camera un ascuns —de abţinere nu mai putea fi vorbă — şi prin absenţa lor votul putea deveni nul. * * * Nu trecură mulţi ani, şi îmi fu rezervat să văd pe bătrînul Lascar Catargiu, care nu numai că tunase şi fulgerase contra domeniului Coroanei, dar luase angajamentul solemn — toate angajamentele luate în opoziţie de acest ramolit erau solemne — de a reda ţărei, cînd va veni la putere, acele douăsprezece moşii, îmi fu rezervat să-l văd propuind servilelor sale majorităţi o nouă chestiune dinastică. Calicului de pe tron mui se putea pretinde să înzestreze pe nepotul sǎu care se însura, nici din lista civilă, nici din venitul domeniului Coroanei. A trebuit ca inconștientul prim-ministru conservator să zmulgă Corpurilor Legiuitoare votarea unui apanagiu de 300 mii lei pe an lui Ferdinand. Din această sumă, ISO mii lei pe an sînt reversibili asupra princesei Maria, la caz de moarte a soţului ei. In ce trist hal a ajuns biata Rominie! Să înzestreze şi englezoaicele sărace!!* *• Liberalii au rezolvat în dauna ţării două chestiuni dinastice; conservatorii nu pot şi nu voesc a rămînea datori lui Carol I; de aceea, după darul oferit lui Ferdinand, sînt hotăriţi a vota legea minelor, care vor reprezenta pentru ei alte două chestiuni dinastice. Total:— patru chestiuni dinastice, din care trei costă pe ţară aproape 300 milioane franci. Orice ar scrie organele oficioase, legea minelor, cum e prezentată Senatului de D. P. Carp, este pretinsă de Rege. Pentru a se convinge, cititorii acestui ziar nu au decît a reciti articolul meu întitulat Legea Minelor, şi apărut în Adeem//de Vineri 30 Decembrie anul expirat. Cu toată opunerea opoziţiei şi a unor conservatori, această lege va fi votată. Ce ne va costa această a patra chestiune dinastică, nimeni nu o poate preciza de pe acum. Viitorul rezervă acestei nenorocite ţări dureroase şi costisitoare surprize. Iată rezultatele actualei stări sociale şi politice: Cîteva zecimi de mii de politiciani corupţi — alegători şi aleşi — dispun de soarta şi viitorul unui popor ;• şi şeful acestei turme de corupţi nu este decit Marele Corupător de pe tron Alex. V. Belälinanü. DEZBINAREA CONSERVATOARE Am anunţat ori că neînţelegerea în timpul guvernamental a izbucnit pe faţă. D-nii general Manu şi Cantacuzino, la o întrunire ţinută la drest din urmă, au declarat miniştrilor prezenţi şi cîtorva membri mai marcanţi din majoritate că vor combate legea minelor, dacă D. Carp nu va consimţi a o modifica radical. Modificările cerute de aceşti domni constaţi: in excluderea posibilităţei comaddiei minelor la străini, respectindu-se art. 7 din constituţie; in limitarea concesiei la un timp foarte mărginit; in respectarea art. 133 din constituţie aşa că pămînturile clăcaşilor să nu poată fi atinse de exploratorii de mine; şi in fine, in respectarea art. 19 din constituţie privitor la expropriare. B. Carp a declarat Că nu poate consimţi la modificările cerute şi ca singura concesie ce poate face este de a limita termenul concepărei dreptului de exploatare la 90 ani. Faţă cu aceste profunde disentiminte, D. Lascar Catargiu a cătat să gaseasca in teren de împăciuire, dar neizbutind a declarat că va referi regelui. In aşteptarea respunsuluî regelui, întrunirea majoritatei, anunţată pentru elî, s’a aminat pentru azi la două ore. D. Lascar Catargiu ar voi să se facă solidar cu D Carp,dar mulţi din fidelii lui nu lasă, respingind şi ei legea minelor. E foarte puţin probabil ca in aceste condiţii o înţelegere să se poată stabili, mai ales fiindcă banii Mânu şi Cantacuzino se ţin tari sperind să restoarne pe D. Carp şi să vie ei la putere. O criză ministerială este clar iminentă SS A XI3PS.A, ZÎ3LSI Tempi passati... Reminul, ziar de actualitate, polemizează cu memoriile Regelui care tratează despre anil 1870. In acele memorii, Vodă Carol se plînge în potriva Rominulilde la numita dată , iar Romínul de azi ia apărarea moșului său de atunci. Din toată polemica asta postuma, mie îmî place comparaţia Rominului cu L’Iritransigcant. Par’că văd pe A. G. Olteanu şi pe Costică Ionescu zicînd de am încolo că oi şi eu Rochefort sînt tot o apă. Un singur lucru vine îa desavantajul lor : e faptul că dacă de Romínul de la 1870 S'c plingea Regele, de Romînul dî azi însă nu se mai plînge nimeni. El este un simplu obiect de lux, pe care cineva îl ţine pe masă cum ar ţine o antică de la bunica, şi atît tot. Bietul Rachefort îngropat în viaţă fiind Rigolo. CIRCIUDARII Si TRĂIASCĂ O dovadă mai mult s’a făcut în una din şedinţele trecute ale Camerei de faptul că legea electorală actuală este aşa de păcătoasă, încît împedică realizarea oricărei reforme de un caracter mai vast şi mai general. Cu actualul sistem electoral, nu poate reuşi nici o măsură care ar putea lovi în vreuna din grupele de privilegiaţi actuali, orîcît de mult ar fi ea cerută de interesul obştiei şi de nevoile statului Iată în ce constă dovada aceasta. Se ştie că D. Cuza, deputatul Iaşilor, depusese un proect, din iniţiativă parlamentară, in scopul de a crea la nonmonopolul alcolului. Acest proect pe lingă avantajul enorm de a creia mari resurse bugetare pentru stat, mai prezintă şi pe acela de a pune capăt intoxicărei cu alcool, ce decimează şi istoveşte populaţia noastrăde la ţară. Importanţa socială şi bugetară a unui asemenea proect este de netăgăduit, şi once om cu dor de ţară l’ar fi primit cu bucurie şi ar fi căutat să-l aducă la îndeplinire cît mai repede. In loc de aceasta însă, toţi politiciani, şi liberali şi conservatori, se leapădă de el ca de satana şi se uită la D. Cuza ca la cineva care ar fi făcut cine ştie ce propunere obscenă şi infamă. Pentru ce Pentru că proectul D-luî Cuza, prin restricţiunile ce pune comerţului de băuturi, loveşte în cîrciumari* în această peste măsură de interesantă categorie de oameni aşa de muncitori şi de utili societăţei ! Iată pe cine sar să apere liberalii, denunţînd pretutindenea proectul D-nuluî Cuza ca fiind Vabomination de la desolation. Iată pentru ce şi conservatorii, temîndu-se de opoziţia cîrcîumarilor la alegeri, vin şi declară că nu-şi însuşesc proectul, ba chiar îl resping "cu indignare. Egoişti şi unii şi alţii, nu se gîndesc decît la pielea lor, fara a se preocupa de interesul general. Nu voim însă să relevăm respunderea oamenilor, căci oamenii sînt făcuţi ca să fie păcătoşi şi meschini. DUMINICA 15 IANUARIE 1805. Ţinem însă să dovedim cu aceasta, că sub atualul sistem electoral nici o reformă mai temeinică nu se poate realiza. Orice încercare cît de frumoasă nu poate reuşi, din cauza conflictului de interese mici și egoiste. Ca să putem face ceva, se cere d’intriu să dărîmăm actualul sistem electoral; altfel, ne vom găsi tot-d’auna într’o neputinţă absolută de a eşi din cercul viţios al reformelor anodine. C. Dan IMPRIMERIA STATULUI La Imprimeria Statului, se petrec fapte revoltătoare. Astfel, lucrătorii aşa numiţi mobili silit ţinuţi să muncească pînă la orele zece seara, fără să se ţie seamă că escesul acesta de muncă le este dăunător şi tot şi chiar afacerilor. E drept că suplimentul, acesta de muncă se plăteşte deosebit. Cu toate acestea, sistemul mujicei escesive nu revine mai puţin nedrept şi nehigienic. Sunt o mulţime de lucrători fără lucru în Capitală. Ei bine, dacă Direcţia ar întrebuinţa pe aceşti lucrători in orele suplimentare, ar face şi un serviciu acestora, ar scuti si pe lucrătorii actuali de munca csacsiva la care ’i supune. In loc insă să ia o asemenea măsură chibzuită, Direcţia a redus numărul lucrătorilor şi a adăogat orele de lucru. Ne facem datoria de a’i atrage lucirea aminte. Italic. Politica şi ţăranii Toţi politicianii au un mod foarte curios de a privi pe ţărani. Pentru aceşti gravi bărbaţi de stat, cari sunt şi democraţi şi de toate la nevoie, ţăranii sunt nişte fiinţe incapabile de a pricepe rostul politicei de la oraş ; de ei e bine să vorbim din cind în cind prin "Întrunirii cu fraze cît de sonore, dar nimic mai mult. Cind e la treabă, să ne ferim de a’i amesteca şi pe ei în luptă, —■ căci s’ar putea deştepta. lată o dovadă. D. Fleva a ţinut la Dacia un discurs, in care a îndemnat pe tineri să se organizeze Spre a face propagandă Ia ţară in potriva legii minelor. Imediat ziarele guvernamentale au văzut in aceasta un îndemn la răscoale. De ce? Pentru că guvernamentalii nu pot concepe luminarea ţărănime! fără răzvrătiri. In mintea lor, sătenii nu pot avea şi ei dreptul sfint de a se consfătui in privinţa legilor care’ Ai ting aşa de aproape. Ce credeţi însă că face D. Fleva? In loc să spue: «da, aia declarat că trebue să facem agitaţie la ţară», D-sa zice! «am spus că agitaţie trebue făcută in ţară, adică la oraşe». Pentru ce oare interpretaţia asta iudaică? Oare dacă D. Fleva ar fi zis «da ţară», ar fi rostit ceva ilegal? Oare sătenii nu au și ei dreptul de a face politică? Nu. Politicianii nu pot înțelege asemenea lucruri. Politica este o jucărie care numai lor le e dată. , Br. MILA GUVERNULUI Din toate părţile ţarei primim veştile cele maî triste. Ţărănimea e in prada unei mizerii negre, indescriptibile. Ni se scrie din G. Lung, din Călăraşi, Ploeşti, Focşani şi alte localităţi, că ţăranii aduc la trig tot ce au: vite, păseri şi lucruri din casă. Vitele şi paserile le vind fiind că nu maî au cu ce le hrăni, iar lucrurile le desfac ca să’şi mai procure ultimii bani cu cari sâ'şî Urască zilele de azi pe mîîne. Negustorimea de la tirgurî care se intreţine excluziv din clientela ţărănească, sufere şi ea în mod îngrozitor. Falimentele se înmulţesc necontenit şi ameninţă ţara cu un krach general. Maî deprins de cil toţi sint insă ţăranii. Probă că mizeria lor ct ajuns la culme, e legea pe care a votat-o guvernul ca să le vie în ajutor. Am dori să ştim, in ce mod sa distribuit nenorociţilor ‘flâmînzî mila guvernului. Administraţia e aşa de hrăpitoare şi aşa de păcătoasă, că n’avem in ea un dram de încredere. Oamenii ăştia cari s’au purtat şi se poartă cu ţăranii în modul cel mai barbar, sunt capabili să speculeze şi bucata de mămăligă care se dă ca milă ţăranului. Mai ales dacă modul lor de a se purta cu fondurile de ajutor poate să ciştige voturi şi partizani guvernului, ei sunt siguri de impunitate, ba se aşteaptă chiar la decoraţii ,şi la recompense de tot soiul. Cerem deci guvernului să ne aducă şi la cunoştinţa noastră, prin Monitor, cum s’au distribuit ajutoarele, la cine s’au distribuit și intra cu mizeria adevăraților săraci a fost alinată. Dacă guvernul nu se sinchisește ele cererea noastrâ, asta va însemna că nu’i dă mina să se sinchisească. Noi vom maî reveni. Index.: TELEFONUL Se ştie că deja avem telefon în Capitală şi că putem corespunde prin telefon cu Brăila, Galaţi, Sinaia şi Ploeşti. Ia Capitală însă telefonul este foarte puţin întrebuinţat, deşi el este menit să aducă imense servicii publicului. In străinătate, în oraşele mari, telefonul a ajuns in cîtîva ani* indispensabil în toate afacerile. Numărul abonaţilor e colosal şi se poate spune că mîîne dacă ar dispare telefonul, s’ar produce o adevărată perturbaţiune în daraveri, tot aşa de mare ca şî dacă s’ar suprima drumurile de fier, revenind la diligentă şi căruţa de poştă. Care să fie cauza că telefonul nu a început să între încă in moravurile noastre? Probabil faptul că’i prea scump a plăti 200 de lei anual ca abonament şi 150 ca instalaţiune odată pentru totdeauna. Mai este şi alt motiv: probabil faptul că direcţiunea poştelor şi a telegrafelor nu a făcut destulă reclamă, nu a putut înştiinţa pe marele public despre foloasele telefonului şi uşurătatea de-a comunica prin ajutorul lui. Ar trebui de înfiinţat cabine telefonice publice, în deosebite locuri ale oraşului, unde sunt şi oficii telegrafice; ar trebui de scoborit preţul abonamentului şi de sigur că şi telefonul ar începe a se populariza, a intra în obiceiurile noastre. Şi cît este de trebuincios la noi telefonul, la noi, cari nu ştim preţul timpului şi cari totdeauna nu ne ţinem de cuvint, cînd dăm o întilnire cuîva! Cu ajutorul telefonului se economiseşte şi timpul şi banii ce zilnic dăm la birje. Direcţiunea ar trebui insă să rumpă cercul viţios în care se întoarce viitorul abonat şi care se întreabă de ce să se aboneze la telefon, cînd nu are cu cine comunica, abonaţii da existenţi fiind prea puţin numeroşi şi neavînd relaţiunî de afaceri cu dinsul? Să sperăm că odată cercul se va rumpe şi vom ajunge şi în privinţa telefonului în înălţimea unui oraş civilizat. Pină atunci, o notă bonă pentru D-l Cezianu. D-sa a instalat o cabină telefonică publică la tribunal în camera avocaţilor de la Curtea de apel. Electric. SINABASI ALEGERE După citare, guvernul vrea să invalideze alegerea D-lui Tache Anastasii pe nişte motive foarte complicate şi care se- învirtesc în jurul ,a două voturi şi jumătate rău exprimate de alegători, sau răui numărate de serutatori. Cei aproape o sută de suverani ai naţiune! din Tecuci, cari îşi exercită suveranitatea la colegiul I de senatori din acel oraş, vor fi din nou zădărniciţi de la afacerile şi de la grijile lor personale, vor fi supuşi din nou la solicitări umile sau la ameninţări arogante din partea prefectului, şi asta pentru două voturi şi jumătate considerate nule de Conu Lascăr. După ce se va lumina grozava chestie a acestor două voturi şi-o bucată, fie la ele se vor pleca guvernului sau că se vor milostivi pentruopoziţie, la Tecuci are să fie din nou linişte, la centru însă are să fie larmă mare. Ce se alege Vogoride, ziarele conservatoare au să jutnileze şi au să ţipe de bucurie, constatind încă odată nul mult că dispariţia agiuluî şi reformei« guvernului au întărit încrederea naţiune? intr’insul. De se alege Tache Anastasiei, are sa ne o comedie şi mai mare. Timpul va atribui alegerea asta bandelor de bătăuşi liberali şi influenţei celor doua credite fonciare . ‘Voinţa Naţională însă va cere regelui să se despartă de Lacăr Catargiu, căci verdictul celor 41 de cetăţeni leciuceni reprezintă voinţa expresă a naţiune!, care strigă la ceruri moartea reacţia ne!'. Şi dacă cumva regele, bizuit pe teoria constiuţională a Voinţei, va crede de cuviinţă sâ intervie cîndva în vre-o afacere" oarecare, să vedeţi ce înjurături şi ce perdafuri o sâ’i tragă Voinţa. Nouă, toate daraverile astea politice meschine, strimte şi stupide, ne fac o impresie cu totul alta. Ni se pare că liberalii şi conservatorii sînt două mahalagioaice fără minte şi fără treabă. Şi neavînd ce face, murind de urît, se iau la ceartă aşa din senin, pentru că un clapon conservator şi un curcan liberal bat din aripi şi cer grăunţe de la o sută de pacîni şi cetăţeni din Tecuci. Ei, lăsaţi, D-lor, să se bată între ele bietele păserî! ce ne pasă nouă şi celor cinci milioane de locuitori din ţara asta, dacă o să se aleagă Vogoride sau Tache Anastasiu la Tecuci! Par’că nu sunt tot una de inutili şi unul şi altul pentru deslegarea marelor probleme pe care vremea și criza le-au pus la ordinea zilei? I. Teeodorescu.