Adevěrul, iunie 1895 (Anul 8, nr. 2214-2241)

1895-06-11 / nr. 2224

2 CRONICA JUDICIARA Scrierile lui Eminescu Să fi trăit bietul Eminescu şi să fi asistat la procesul dintre fratele sau, căpitanul în re­tragere Eminescu, şi fraţii Şaraga din Iaşi, de­sigur că şi-ar fi sfărîmat pana cu dezgfist, de specula nedemnă ce fac moştenitorii săi cu opera sa artistică. Căpitanul Eminescu prin act în regulă vinde fraţilor Şaraga, librari-editori din Iaşi, editarea scrierilor ilustrului sau frate, în trei volume: Un volum de Poezii, un volum de Nuvele şi al treilea volum de Lucrările şi vederile sale po­litice. După ce editorii au scos două ediţii din Poezii — adică două­spre­zece mii de lei, şi o ediţie din Nuvele şi Vederi politice, după ce căpitanul Eminescu îşi primise dreptul sau de autor prevăzut prin contract, după ce pri­mise chiar şi pentru altă ediţie netipărită încă. D-sa pe de o parte se apucă să tipărească şi el o ediţiune a scrierilor lui Eminescu, iar pe de altă parte publică prin Monitorul Oficial că toate ediţiunile publicate de la moartea lui Eminescu sunt contrafaceri şi că vor fi se­questrate unde se vor găsi. Ne­mulţumit cu atita, D-sa face proces fraţilor Şaraga, ca să se vază osindiţi la reziliarea contractului, la daune interese in suma de 70.000 de lei şi la interzicerea de a se debita broşura care cu­prinde Scrisorile Henrietei şi ale lui Mihail Eminescu către D-na şi D-şoara Emilian din Iaşi. Procesul a venit înaintea tribunalului de Il­fov în ziua de alaltâ­eri 8 (20) Iunie. Dez­baterile au rulat asupra avb­elor cestiuni de drept şi de cifre, din care de sigur pentru au­ditor rezulta milă pentru acela care atunci cînd a scris maestrele sale poezii, nu se gin­­dea de sigur că vor veni pe urmâ’i oameni cari să’i cîntăreascâ versurile cu gologanii şi să alcătuiască pe bolţele răcoroase ale păduri­lor de salcimi triste cestiuni de bani şi de in­terese materiale. Tribunalul, după ce a ascultat pe excelentul mefi amic Const. Miile în apărarea fraţilor Şa­raga şi pe D-nul Saita ca avocat al D-nului căpitan Eminescu a respins cererea D-lui că­pitan Eminescu, relativ la reziliarea contractu­lui şi în cea ce priveşte Scrisorile Henrietei şi ale lui Mihail Eminescu a admis acţiunea şi a osândit pe fraţii Şaraga la 100 lei daune interese. Chiţibuş. ----------------------------------*-----------------— Ştiri Mărunte * D. Dim­it­rie Heiban a susţinut cu mult succes teza de licenţă, tratind despre: „Acti­vitatea politică a lui Iuliu Cesar." * Aspiranţii, Um sei­ia 11a, pentru dobîndirea titlului de institutor, care au reuşit la înscris şi oral, au Început azi dimineaţă probele pe­­dagogice. * In anul acesta distribuirea premiilor la e­­levii şi elevele din şcolile primare şi urbane se va face în ziua de 211 Iunie. Pentru şcolile secundare premiile se vor dis­tribui in ziua de 29 la băeţi, iar la s fete în ziua de 30 Iunie * La proba orală a concursului pentru obţi­nerea gradului de institutor, au reuşit, la seria Ta, următorii aspiranţi: D-ra Emilian Lucreţia, L-na Geormăneanu Eugenia, D. Nicolae D. Fi­­lipescu, L-ra Grigorescu şi L-ra Cheraţa St. Georgescu. * In curind se va supune dezbaterea consi­liului sanitar superior un nou regulament pen­tru comerciul de pompe funebre, alcătuit de direcţia serviciului sanitar. * Zilele acestea primăria Capitalei va începe construirea şcoalei comunale din calea Griviţei. Cu această ocaz­ă se va restaura şi biserica sfinţii Voievozi, in apropierea căreia se găseşte locul pe care se va construi şcoala comunală, iar strada numită a Semicercului se va pre­lungi pînă în calea Griviţei . La spitalul rural de pe domeniul coloanei Cocioc, este vorba să se formeze o biblioteca medicală. Se spune chiar că D. I. Katinderu, din partea administraţiei domeniilor coroanei, ar fi înaintat suma de 1000 lei pentru acest scop. ECOURI DIN STRĂINĂTATE Ciuma în China.­­ Ciuma şi-a făcut reapa­riţia in oraşul Hong Kong din China, pus sub domnia Angliei. Patru persoane au murit deja Populaţia engleză e foarte iritata in contra autorităţilor britanice care n’au luat nici o mă­sură preventivă, de­şi apariţia ciumei se sem­nalase in Macao, colonie portugheză tot în China.* * * i Japonia se înnormează. — Corespondentul din Fu­adeiba al lui Times, scrie că guvernul ja­ponez va chema în curind pe toate casele mari de construcţii maritime, din Anglia şi din Sta­tele Unite, la o licitație pentru construirea mai multor vase de războiu, în valoare de vre­o 80 de milioane de franci.* a * Scrisoarea lui Cavalotti. —Scrisoarea pu­blică a lui Cavalotti în contra lui Crispi, con­ţine următoarele: Contestă ori ce fel de în­credere care s’ar putea da declaraţiilor lui Crispi, căci ,în mai multe rînduri s’a probat că aceste declaraţii erau în contradicţie cu faptele- Tratează apoi pe larg afacerea deco­­rarei escrocului Cornelius Hitz. Partea cea mai importantă a ser­ioarei lui Cavalotti e relativă la demarsele făcute de o persoană marcantă pe lingă rege şi pe lingă D. de Bu­­dini, ca să nu se decoreze Cornelius HITZ. Această persoană ar fi D. Rattazzi, fost mi­nistru al casei regale.* * * Aniversarea bătăei de la Waterloo.—In ziua de ÎS. Iunie st. n , s’au Împlinit 80 de ani de la faimoasa bătae de la Waterloo. Cu ocazia asta împăratul Germaniei a trimes re­gimentului de dragorii regali din Londra, al căruia colonel de onoare este, o coroană de lauri avînd o panglică cu următoarea inscripție : „Waterloo, 18 iunie 1815''. Coroana va fi re­misa șefului regimentului și atârnată în vîrful steagului dragonilor, imediat sub coroana re­gală engleză. CRONICA Pornografie ? Nu-i plac,­unei gazete din Capitală, infor­maţiile, precum nici «nota generală» a zia­rului nostru. Nu-i plac şi pace. Dacă noi a­­flăm înaintea ei despre greva din Reşiţa — ci ca la Népszava nu spune,—deci: nem szabad, adică n’avem voe să ştim noi mai mult. Daca ni se scrie de către un corespondent despre un scandal din Galaţi, — cică «nota generală caracteristica» a ziarului nostru ar fi porno­­g­raf­ia! Şi aşa mai departe, in acest chip confraţii aceştia nu dovedesc, fireşte, intre anele, de­cit ca nu cunosc nici macar seuzul cuvintelor. Căci dacă a relata despre o afacere scandaloasă ar însemna deja pornografie, atunci i-am­ ruga să ne arate atit in ţară cît şi in străinătate, inclusiv Néps­zava, o gazeta nepornografica ! Şi ca dovada că desnumiţii confraţi nu cu­nosc Înţelesul adevărat al acestui cuvint, — întrebaţi-i, vă rog, să vă spună : — Este­ sau nu pornografie, atunci cind ziarul in chestie scrie : «Dacă ca corespondent conştiincios...» Veţi vedea ce va va răspunde, şi veţi pu­tea sa vă faceţi atunci o idee despre senzul sau nonsenzul ce se dă de către prea mult numiţii confraţi cuvîntului pornografie. Din parte-ne, noi depărtăm de­ la noi cu indignare ast­fel de acuzari,—mai mult chiar : le întoarcem confraţilor in chestie, întemeiaţi pe o vorbă celebră — (sau care cel puţin ar merita să fie aşa) — a prietenului Anton Ba­­calbaşa : «Cea mai mare pornografie e prostia, — căci ea dezvalue goliciunea spiritului.» ——------------------«bî?-------------------—d— Fritz. Ei A­RIEL HALTENAU, 9 Iunie. — împăratul a vizitat la 9 ore şi juni. de dimineaţă cui­­rasatul rusesc Runk. Ceremonia deschidere! solemne a canalu­lui şi punerea ultime! pietre s’a făcut pe urmă. In memoria împăratului Wilhelm I, îm­păratul a botezat canalul: canalul împă­ratului Wilhelm «în numele lui Dumnezeu­, în onoarea împăratului Wilhelm, pentru salutul Germaniei şi binele popooarelor». Documentul pus în ultima piatră ex­primă bucuria împăratului de a putea pune noul canal in serviciul public, în prezenţa reprezentanţilor statelor federate, a reprezentanţilor poporului german şi a trimişilor puterilor amice. împăratul des­chide canalul, cu toate avantagiile sale, tuturor popoarelor navigatoare fără de­osebire ; doreşte ca acest canal să ser­vească în­tot­deauna numai luptei naţi­unilor în domeniul păcii, doreşte să se ri­dice un monument ca semn de recunoș­tință a poporului german pentru marele împărat care a unit Germania. WWaaBBMBDUMINICA 11 IUNIE ________ _________ ADEVERUL ILUSTRAT La Duminica viitoare va da: Portretul lui C. Dobrogeanu» Gherea. Condamnaţii din Sicilia aleşi deputaţi. Victima telefonului a scene um­o­­ristice. Tache b­asssu în Dulcin sa­lo­nului Lascar. 15 tsansl exemplarul împăratul a trecut după amiazi, pe un timp admirabil, revista flotelor, cea mai splendidă ce s’a putut vedea vriodată. împăratul era pe bordul lui Hohenzol- Icm; purta uniforma de amiral; la tre­cerea pe dinaintea corăbiilor a fost pri­mit prin aclamaţiunî şi urale. La prînzul de gală ce s’a dat seara, împăratul a rostit un discurs salutînd în mod cordial pe prinţi şi pe reprezentanţii puterilor şi declarînd că Germania con­sacră opera concepută şi terminată în pu­ţin timp comunicaţiunilor pacinice ale naţiunilor. Supune la apreciările străină­tăţii silinţele sale pentru menţinerea păcii. Germania va fi fericită ca, acest canal consacrat serviciului păcii, să menţie şi să întărească relaţiunile sale amicale cu cele­l­alte puteri. A terminat ridicînd un toast în sănă­tatea suveranilor şi puterilor amice. PARIS, 9 iunie. — Cea mai mare parte a ziarelor relevează declarațiunile paci­nice ale împăratului Wilhelm la Ham­burg, dar cred că pacea nu poate fi a­­sigurată de­cit prin împăciuirea Franci­ei cu Germania, după regularea chesti­­unei Alsacia-Lorena. --------------------------------------------------­ INFORMAŢIUNII Justiţia militară Condamnarea sub-locotenentului Popp. - Acuzarea.— Depoziţia martorilor.— Pledoariile. - Sentinţa. O profundă indignare va cuprinde desigur pe toţi aceia, cari vor auzi despre noua is­prava a justiţiei militare, a consiliului de războiu al corpului 11 de armată, dacă o dată această justiţie medievală a azvîrlit o desfidere opiniei publice­­şi sentimentelor o­­meneşti, cu ocazia procesului sublocotenentu­lui Popp din cavalerie.. Aseară la orele 1) şi jumătate, (­upă o dez­batere de şease ore, consiliul de războiu al corpului 1I de armată sub preşedinţa D-lui colonel Beller a condamnat pe sub-locotenen­­tul Popp la şease luni şa jumătate de închisoare, pentru că a îndrăznit să a­­pere onoarea sa, onoarea casei sale în contra încălcării nocturne a superiorului său, căpi­tanul Lucasievici. Această osîndă monstruoasă are drept con­secinţă pentru condamnat şi pierderea gra­dului, con­form legei asupra poziţiei ofiţerilor. lata raportul asupra acestui proces revoltă­tor de scandalos: Consiliul de războiu abia s’a putut con­stitui la orele 8 şi un sfert sub preşedinţa D-lui colonel Heller. , Se citeşte initii actul de acuză, care accentuiază, că sub-locotenentul Popp a insultat şi ultragiat pe şeful sau, căpita­nul Lucasievici, sub-directorul şcoalei de cavalerie din Tirgovişte. Comisarul regal D. maior Paleologu cere ca depoziţia Domnişoarei Hacic, logod­nica sublocotenentului Popp, să fie secretă, ceea­ ce consiliul admite. Domnişoara Hacic a uimit lumea cu frumuseţa-i clasică şi cu ţinuta-i elegantă. In tot timpul procesului ea vorbia cu sub­locotenentul care nu-şî mai lua ochii de la dînsa. Sub-locotenentul Popp e un tînăr de vr’o 23 de ani, înalt, frumos, bine făcut, cu un mic cioc­­ la Napoleon. întreaga’­ infăţişare iţi inspiră simpatie, figura-i are o expresie de naivitate şi inocenţă aproa­pe copilărească. Căpitanul Lucasievici priveşte nepăsă­tor, flegmatic, prin toate părţile sălii. E în virstă de vreo 35 de ani, tipul bărba­tului cu succese la dame. * * * Urmează depoziţiile unui mare număr de martori, din cari relevăm pe urmă­­torii: Ordonanţa sublocotenentului depune , a comunicat stăpînului sau, că în lipsa-i din casă căpitanul Lucasievici vine des la logodnică lui şi bănueşte, că ar fi tră­dare la mijloc. Intr’o noapte, cînd sub­locotenentul se afla în arest, condamnat fiind de căpitanul Lucasievici, ordonanţa se duce la el şi-i comunică vestea, că Lucasievici se află la logodnica sa. Sub­locotenentul părăseşte arestul şi cuprins de furie se grăbeşte spre casă. Ordonanţa îi deschide uşa, ceea ce observind, însă, căpitanul sare prin fereastă afară. Sublo­cotenentul fuge după el şi’l prinde la vr’o 50 de paşi unue’i bate măr. — Cum era îmbrăcat căpitanul? în­treabă apărarea.­­ In haine civile, — răspunde ordo­nanţa. Sergentul de stradă, care auzind ţipe­tele căpitanului, a alergat in ajutorul lui, depune, că Lucasievici a fost rau bătut şi la dus la poliţie atît pe el cît şi pe sublocotenent, unde ei s’au înjurat‘reci­proc. Poliţaiul din Tirgovişte spune că a în­cheiat procesul verbal necesar, pe care la înaintat comenduirea pieţei. Căpitanul Lucasievici a declarat numai atît, că n’a fost bătut, ci numai apucat de piept şi insultat. Ceilalţi martori n’au depus nimic mai deosebit. Comisarul regal D. maior Paleologu ţine un discurs scurt acuzînd pe sub-locote­­nentul Popp că a lovit şi a insultat cu premeditare pe superiorul sau. Acuzatul ştia prea bine, că se află în faţa şefului sau şi culpa sa este cu atît mai mare, că a fugit noaptea din arest. De alt­fel tre­cutul acuzatului, ori­cît de tinăr este el, arată in deajuns pornirii e­i de bătăuş, căci şi in alte rîm­uri el s’a dedat la a­­semeni scandaluri. Sublocotenentul nu era in drept să recurgă la asemeni violenţe, căci nu era însurat cu Domnişoara Hacic, ci numai logodit şi logodnicii nu pot duce casă comună. Dar mare ceva: sub­locotenentul de ce a adus pe logodnica sa intr’un mediu aşa ciudat, unde scenele petrecute putea să le prevadă, cu atit mai virtos, că adeseori dedea serate şi mese camarazilor săi în casa logodnicei sale. Cere deci, pe baza faptului, că a insultat şi ultragiat cu premeditare pe superior, condamnarea aspră a sublocotenentului. V. locotenent Boian citește un discurs de apărare foarte confuză din care n’am putut remarca de­cît numai următoarele fraze : Sublocotenentul Popp e un ofițer in­struit, cult și iubit de toți camarazii săi, prin urmare el nu putea să comită fap­tul ce i­ se impută. Sublocotenentul Popp: Ba da, nu tăgă­­duesc nimic. V. locotenent Boian : Onoarea militară, epoletele, etc. sunt păzite cu sfinţenie de acuzat, cere prin urmare achitarea lui. * * S pitan de ce a dat în judecată pe sub­lo­­cotenent, dacă pretinde că n’a fost bătut ? D-sa face apoi o lungă perorație asupra cinstei familiei, conchizînd, că* nu există justiţie în lumea largă, care ar condamna pe sub-locotenentul Popp pentru că a a­­părat cinstea casei sale, cinstea chiar... a logodnicei sale.* b­ * După cîte­va cuvinte de replică ale D-lui maior Paleologu, care accentuiează că D-şoara Hacic n’a fost de cît amanta acuzatului, urmează declaraţia D-lui de­putat Nae T. Popp, tatăl sub-locotenen­­tuluî acuzat. D. N. T. Popp spune că fiul sau s’a logodit cu D-şoara Hacic, hotărît de a o lua de nevastă. Fiind­că însă sub-loco­tenentul nu împlinise virsta legală de 25 de ani, el, tatăl, a intervenit pe lingă ministrul de rǎzboiu, pe atunci general Lahovari, cerînd sâ-i acorde dispensa pentru ca fiul sǎu să se poată căsători. Ministrul a refuzat sfătuindu-l ca să mai aștepte. A așteptat un an, dar vă­­zind, că fiul sǎu este atît de mult coprins de dragoste, în­cît nu vrea cu nici un preţ să renunţe la această căsătorie, a cerut audienţă la rege, care i-a acordat dispensa de căsătorie. In urma acestei dispense tinerii s’au logodit şi căsătoria urma să se facă încă în luna* asta dacă nu intervenea scandalul întîmplat. Aceste lămuriri, crede că vor zdrobi acuzaţia comisarului regal.* * * Consiliul retrăgîndu-se, după o oră de deliberare a pronunţat următoarea sen­tinţă : La întrebarea: Sublocotenentul Popp a bătut pe superiorul său, căpitanul Luca­sievici ! Consiliul a răspuns: Nu! Este vinovat acuzatul pentru insulta a­­dusă superiorului ?­­ Da! Consiliul de război o condamnă prin ur­mare pe sublocotenentul Popp pentru in­sulta adusă superiorului soăla: Șease luni și jumătate închisoare. Cuponul de la 1 Iulie al împrumutului mu­nicipal de 13.200.000 lei din 1983 se va plăti prin anticipaţie cu începere de la 20 iunie. Darea în judecată a lui Dobrescu-Chitanţă In urma denunţării a doi învăţători din­ judeţul Argeş, parchetul dini Fi­­teşti a dat în judecată pe ilustrul Chitanţă pentru escrocherie. Învăţătorii accentuiază în denunţa­rea lor, că Dobrescu a încasat de­ la dînşii sume insemnate sub cuvînt, că-l asociază la o tipografie şi cînd el au cerut socoteala, Chitanţă i-a trimis să se pu­mpe. Construirea noilor palate destinate minis­terului afacerilor străine şi ministerului lucră­rilor publice se va începe la toamnă. Aceste două palate se vor construi în strada Academiei, alături de ministerul de interne. FOIŢA ZIARULUI «ADEVERUL» JULES MARY 67 Cine i Ucigaşul ? Partea II .Mizeriile unui condamnat VII La cîţî­va paşi înainte era şi locuinţa lui... Acolo suferea fiică-sa,—poate trăgea de moarte, poate şi murise ! Această spaimă îl înebunea. Orice prudenţă o uitase acum. Din fericire înnoptase deja. Trecu de mai multe ori în sus și în jos pe stradă... Aruncă mai multe priviri în interiorul circiumelor de prin prejur. Nu crezu a descoperi nici o figură sus­pectă. Atunci își făcu curaj. Portăreasa era o femeie de treabă—cel puțin cea pe care o cunoștea dînsul; — dacă era tot ea, Haudecoeur n’avea să se teamnă de nimic. Dimpotrivă, ea ar fi fost cea dintiiu care să-l prevină și să-l proteagă. Intră. In lojă era portăreasa singură. Nici un agent. Portăreasa îl văzu numai­de cît. Dar Haudecoeur îmbătrânise așa de tare în­cît nu-1 recunoscu inu­ia. —Doamnă Leon, nu mă trăda... zise el. Ea se uită la el mai de aproape. — Ah! Doamne, Doamne, p­ar’c-ar fi... — Eu sînt Haudecoeur... fugar... ur­mărit.­.. — Nenorocitule,— dacă mai stai cinci minute aci, ești pierdut; agenții te pîn­­desc de cincî­spre­zece zile. E linul chiar în casă... Adiniaori a eșit, s’a dus la masă, dar trebue să se rentoarcă... Fugi, fugi, pînă mai e vreme.... — Vreau să-mi văd nevasta și pe fiică­­mea... Doamnă Leon, fiică-mea... — A fost bolnavă. Acu e mai bine. E mîntuită. Pleacă, pleacă.... O să le spun că ești la Paris... dar grăbește-te, gră­­bește-te !... — Vreau să te văz, numai un minut... numai un minut... — Du-te,—dar să știi că dacă ţi se în­­tîmplă ceva, D-ta ești de vină. El alergă pe scări în sus și bătu la ușa de la etajul din urmă. Era atît de emoționat, că fruntea-i era scăldată în sudoare. Nimeni nu răspunse. Bătu mai tare, cum avea obiceiul odi­nioară cînd se întorcea de la biurou. Tot nimic. Atunci sună cu putere, odată, de două ori.Nimic ! Ce se întîmpla oare îndărătul acelei uși ? Era însă aci locuința lui!... Nu se în­șelase. Se coborî, plin de îngrijire. Jos era tot numai portăreasa. — Doamnă Leon, de­geaba am sunat, am bătut, nu mî-a răspuns nimeni. — Ciudat... De sigur D-na Haudecoeur e acasă... lingă Luiza care e încă în pat... Am văzut pe nevasta D-tale coborîndu- se de două sau de trei ori dup’amiazi și întorcîndiL§6 CU ceva sub șorț, — de si­gur de ale mîncării. — Doamnă Leon, e o nenorocire... Sînt sigur, o nenorocire mare.... — Ce nenorocire poate să fie, Doamne ? — A ! vreau să știu, vreau să știu... Haudecoeur puse umăru-î roîmst la ușă, și, cu o sforțare supremă de spaimă și de s turbare, o scoase din țîțînî. In acelaș moment un miros tare de a­­cid carbonic îi isbi pe amîndoî în faţă. ţjv— Un­ doctor, Doamnă Leon, un doctor! Portăreasa se repezi ca nebună ■pe trepte în jos, pe cînd Haudecoeur intra în a­­partament, deschizînd uşi şi ferestre. Şi repeta, gîfiind : — Nenorocitele ! Nenorocitele ! Au vrut să sfîrşească cu viaţa ! Prea erau apăsate de mizerie, fără îndoială. O, Dumnezeule!.. Ajunsese în odaia din fund. Acolo era mangalul cu cărbuni. Şi pe un pat, patul mamei, două femei erau culcate, îmbrăcate, strîngîndu-se în braţe şi părînd a dormi.... — Nevastă-mea ! fiică-mea ! Şi căzu lingă pat, fără puteri de a le veni în ajutor, crezîndu-le moarte în primul moment de oroare. Aerul intra acum în odaie, alungind gazul otrăvitor. Haudecoeur își reveni în fire, se ridică și aruncă în sobă cărbunii din mangal. In acelaș moment, portăreasa se urca cu un doctor. — Ah! Domnule, zise Haudecoeur în­­gînînd,—crezi c’o să te mîntuî ? Doctorul nu răspunse numai­de­cît. Alergă la patul în care zâceau cele două feme, știind că un minut de întîr­­ziere putea să fie mortal. In vremea asta portăreasa se apropiă de fugar. —Haudecoeur, nu poți să te mai cobori acu.. ., advocat Em. M. Porumbaru respinge cu multă vervă teoriile debitate de co­misarul regal, cu atît mai victos că ele sint o sfidare aruncată sentimentului pu­blic. Da, sub-locotenentul Popp avea dreptul să apere cinstea casei sale îm­potriva ori și cui. El, însă, n’a știut că e șeful sau acela care i-a necinstit casa și care abuzînd de faptul că sub-locote­nentul se află in închisoare, a violat în puterea nopţii domiciliul acestuia necin­­stindu-i logodnica, pe care o iubeşte atît de mult. Clientul sau n’a putut să o recu­noască pe Lucasievici, căci acesta era îmbrăcat civil și sărise deja prin ferea­stră afară, cînd­ el intrase in casă. Afară, cînd i’a prins şi la bătut, era întuneric şi nu-1 putea recunoaşte nici acolo. De alt­fel căpitanul Lucasievici are multe la pasivul sau, el este cunoscut ca un sedu­cător primejdios şi-şi constitue chiar o laudă din asta. Aşa de pildă căpitanul aflindu-se în garnizoana unui oraş, a în­ceput să seducă toate fetele, pînă cind părinţii au făcut­ o petiţie la ..minister cerînd­­în interesul revistei familiei lor transferarea căpitanului. Afară de asta căpitanul a nenorocit mai multe familii, pe care nu le citează, fiind­că le ştie toată lumea. D. Petre Grădişteanu întreabă pe că­ci abia asculta. Nu se ocupa de­cît de nevastă-sa şi de Luiza, pîndind reîntoarcerea lor la viaţă sau căutînd să ghicească, pe faţa docto­rului, vestea fatală că totul se sfîrşise. Portăreasa urmă : — Trebuie să mă asculți. Nu e lung ceea ce am să-ţi spun... E un agent de poli­ţie în lojă la mine. Se pare că au aflat că eşti la Paris. Ai însă noroc... Agentul care a venit acu nu e tot ăla care vine de cinci-spre-zece­ zile. Pentru întîia oară îl văd acu. Nu mă cmnoştea. Nu cunoaște nici pă barbatu-meu care servește la ma­gazinul Louvre. Am să te fac* să treci drept barbatu-meu. Să nu uiţî, dacă cum­va i-o trece prin minte să se urce... Eu am să-i spun că barbatu-meu e aci... Și,— cum o da Dumnezeu... Mai tirziu, cînd vei voi ,să te cobori... am să bag de seamă și să sting gazul din fața lojii pînă vei trece... Pe urmă vei face cum vei ști... El asculta distrat. Ea însă crezu că auzise și, mai li­niștită, se coborî în loja ei. Doctorul se întoarse. — Ei bine ? întrebă Haudecoeur plin de temere. — Le voi scăpa pe amîndouă... Atunci Haudecoeur izbucni în suspine. Deja nevastă-sa deschidea ochii, şi chiar Luiza, care era mai atinsă, începea să dea semne de viaţă. Amîndouă erau însă ameţite. Nu puteau să lege în mintea lor eve­nimentele. Cu capul greu, se priveau fără să în­ţeleagă. Se uitau şi la cei doi necunoscuţi, la doctorul care le examina și la cellalt, așa de speriat și de trist... In sfîrșit amintirea începu să le re­vină. — De ce nu ne-aţi lăsat să­­murim?.. Și plîngînd, Luiza plecă fruntea pe u­­morul mamei sale. Doctorul scrise o ordonanță. — O să stai lingă ele, domnule ? — Da, o da! murmură Haudecoeur. Doctorul pleci­. Fugarul rămase singur cu cele două femei. Se apropie de pat, de care se depărtase adiniaori ca să lase pe doctorul mai li­ber pe lingă bolnave. Numai atunci ele se uitară mai cu bă­gare de seamă la dînsul. Și de­o­dată, cu o exclamaţie surdă, Luiza se strînse în braţele mamei sale. — Mamă, mamă !... Colo, uite colo! Doamna Haudecoeur aruncă la rîndul ei o privire asupra acestui om care plîn­­gea în sughiţuri, în genunchi lingă pat. II recunoscură... Ii întinseră braţele... Fu o îmbrăţişare nebună, în care tre­cea toată iubirea douor fiinţe părăsite. Repede, după primele sărutări, el tre­buia să le explice cum se găseşte la Pa­ris, cum a scăpat din închisoare, prin ce primejdii a trecut. Se grăbia însă. Acum, cînd le vedea scăpate, se gîn­­dea iar la toate cursele ce-i erau întinse,— nu pentru el, ci de teamă pentru ele. Dacă poliţia îl prindea, desperarea poate că avea să le sfîrşească. Pe cînd, ştiindu-1 liber, acest gînd le ar fi dat poate curaj să aştepte ora în care evadatul să le zică : — Acu veniţi la mine... vom trăi de acuma împreună... nu ne vom mai de­spărţi... Vom munci alăturî, departe de Franţa, într’o ţară unde să nu ne pasă de poliţie şi de închisoare. (Va urma). -------------»•**—----------------------■ Scandalurile din Galaţi Consiliul de miniştri a discutat aseară arestarea lui Brenning şi a inginerului Samsay, cari urmau sa încheie contractul cu primăria din Galaţi pentru concesiunea tramvaiului electric. In această scandaloasă afacere sunt im­plicaţi şi D-nii Ressu şi Bobescu, cari se crede ca au fost mituiţi. Consiliul de miniştri pare a fi hotărît a da în judecată pe aceşti stilpi ai conser­vatorilor din Galaţi, ceea­ ce reese şi dintr’o informaţie a oficiosului Timpul, care prin­tre rindurî se leapădă de ei. * * * D. Ressu, care se află la Karlsbad, şi-a trimis ori telegrafic demisiunea, ceea ce i s’a refuzat şi in acelaşi timp consiliul de miniştri Ta rechemat retrăgindu-i conce­diul. La ediţia IlI-a vom da amănunte. Miine se va face la Ploeşti solemnitatea pu­nere! pietrei fundamentale a noului liceu­ Această solemnitate va fi prezidată de D. Tache Ionescu. -------------------------------------------­

Next