Adevěrul, septembrie 1895 (Anul 8, nr. 2301-2328)
1895-09-01 / nr. 2301
2 am®* '■ lucru. Două sute de milioane de braţe aşteaptă numai capitalurile necesare pentru a produce munţi uriaşi de mărfuri. S’a dus visul capitaliştilor europeni ! Nu numai că debuşeurile Asiei vor fi în curînd pierdute, dar America e deja invadată de sute de mii de muncitori galbeni şi lumea întreagă se va resimţi de concurenţa acestei rase numeroase. Asta în contra Europei Bakunin se temea de invazia rasei galbene şi o semnala ca o mare primejdie. Cei cari îşi închipuiau că Bakunin făcea aluzie la o invazie cu tunuri, îl luau în rîs. Nu tunul ne ameninţă, ci aburul şi electricitatea, exportate de noi în extremul orient şi care astăzi se întorc în contra noastră sau mai bine zis în contra burgheziei noastre. Din Asia au venit primele popoare în Europa şi tot de acolo primele lumini. Descoperirea Americei a grăbit sfîrşitul feudalismului. De ce adică civilizația extremii iui orient nu ne-ar desrobi de sub jugul burgheziei capitaliste ? Ia se prea poate și va fi cu atît mai bine. Iuh. --------------------------«88»----------------------- Rezolvarea chestiei armene CONSTANTINOPOL, 30 August. Ambasadorii Franciei şi Rusiei au luat cunoştinţă de concesiunile turceşti făcute prin Turhan Paşa în afacerile din Armenia spre a le comunica guvernelor lor. Ambasadorul englez le-a declarat tardive adăugind că guvernul trebue să le comunice direct la Londra. Confirmarea acestor concesiuni printr’un Viade lipseşte încă în acest moment. Cei trei ambasadori au fost încunoştiinţaţi la 7 Septembrie de concesiunile pe baza sancţiunei scrise a sultanului. Poarta a primit o altă comisiune de control cu care ambasadorii să poată comunica în mod direct. Cele 5 puncte principale ale postulatelor puterilor sunt deci primite de Poartă şi sancţionate de sultan. Acum e vorba de a şti dacă puterile cari au intervenit vor fi dispuse să părăsească deciziunea privitoare la intrarea de delegaţi străini în comisiunea de control, deciziune la care mai multe puteri par că atribue mai multă însemnătate decît amănuntele propunerilor de reforme. Dacă speranţele Turciei în această privinţă se realizează, chestiunea armenească va fi rezolvată. Cei trei ambasadori sunt fără instrucțiuni. ------------------------------*^2*----------------------------- DEPRESIUNII PALAVRE UDin carnetul lui Chiţibuş) Ruinele castelului din Haidelberg sunt cele mai celebre şi mai impozante din întreaga Germanie atît prin frumuseţea lor, cît şi prin buna lor conservare şi poziţiunea pitorească unde au fost zidite, pare că de nişte uriaşi. Pe un munte în faţa oraşului şi dominîndu-l, la o înălţime de aprope două sute de metri este măreaţa clădire care zilnic atrage privirile excursioniştilor din întreaga lume. Zidirea este foarte bine conservată şi în curtea principală două faţade în stil pur «renaissance» datează de pe la 1550. Castelul acesta a fost zidit pe la 1466 de către marele elector palatin Robert I şi a fost mărit şi înfrumuseţat de către succesorii săi pinâ la 1689 -1693 cînd trupele franceze l’au distrus, făcîndu-l să sară în aer. Şi acum să vede jos în prăpastie, o bucată uriaşă dintr’un turn, aruncat în aer. La 1764 castelul a fost trăsnit aşa că fulgerul a complectat opera de distrugere a armatelor franceze. Vizitarea acestor ruine te transportă în vremea de la 14oo şi îţi evocă înainte-ţi aceste vremuri medievale, care desigur astăzi cel puţin îşi au poezia lor. Păzitorul îţi arată întreaga clădire şi între altele vestitele două butoaie, dintre cari în cel mai mare intră numai 236.000 de sticle de vin şi este lung de 8 m. 50 şi larg de 7 metri. O pompă trăgea vinul sus în catul superior unde era sala ospăţurilor, o sală colosală şi refăcută astăzi aşa cum era înainte. Bucătăria castelului este iarăşi vrednică de văzut, cu coşul ei de un diametru de vreo trei metri şi cu locul cuptorului în care se putea frige un bou întreg. Galeria castelului este plină de opere de valoare care reconstituesc această epocă tulbure, cu oamenii şi cu obiceiurile ei, această epocă pe care a cîntat-o Eminescu, de care mi-aduc aminte, cînd de pe o splendidă terasă a castelului, privesc valea Necarului şi munţii vecini, iar de sus, din turnul bastionului, înalt de trei etagii, pare că văd tînăra castelană aşteptîndu-şi amantul şi aruncîndu-i scara de mătasă,—■ pe cînd «regina nopţii», ca o sfîntă făclie, le luminează dragostele. Astăzi insă cavalerul ne priveşte din rama învechită de vreme, iar castelana, de veacuri zimbeşte pe pînza crăpată de mîna nemiloasă a veacurilor. In locul scărei de mătasă, un funicular te duce în creştetul muntelui şi te scoboară înapoi pentru o marcă simplă şi prozaică. — Chiţibuş, revino-ţi în simţiri şi vezi că prea ai luat-o razna. Chiţibuş ------------------------------r&e©---------------------------- Cutremure şi arestări ATENA, 30 August.—Cutremure violente de pâmînt s’au simţit ieri dimineaţa în Bubea. Nu s’a produs nici o stricăciune. VIENA, 30 August. — Noua Presă liberă află din Sofia că ofiţerii de rezervă cari au participat la expediţiunile din Macedonia au fost arestaţi. Poliţia le-a comunicat că vor fi internaţi în provincie dacă nu ar găsi de lucru la Sofia în termen de 3 zile. ------------------------------ars------------------------------ Ştiri Mărunte * Aflăm cu plăcere că d-şoara Deborah Roth fiica d-lui dr. Roth, medic comunal în capitală, s'a logodit lui Bernhardt Sachter, comisionar din capitală. *A apărut în editura librăriei Isr. Cuppermann Iaşi, Elemem,o de zoologie pentru uzul clasei a 11-a secundare, ediţiunea II-a prelucrată şi îmbunătăţită cu multe figuri in text; asemenea şi elemente de Botanică tot pentru aceiaşi clasă, ambele de dr. N. Leon profesor la Universitatea şi la şcoala miliară din Iaşi. Domnii profesori de ştiinţe naturale cari n’au prmit cite un exemplar din aceste cărţi sunt rugaţi a adresa o cerere librăriei editoare spre a le primi. :* Un ziar din Galaţi povesteşte că un oarecare Samuel Blum, din acel oraş fusese condamnat, zilele trecute, la şase zile închisoare corecţională Agenţii poliţii găsesc de cuviinţă să aresteze pe un bătrîn stoler — anume Solomon Blum, cu toate protestările şi lacrimele nenorocitului că el n’are şi n’au avut pe sufletul lui o astfel de sentinţă. A trebuit să cedeze, însă, forţei publice şi a stat la arest trei zile, în care interval, Samuel Blum adevăratul osîndit, a fost găsit. * Anunţăm cititorilor noştri căsătoria D-lui George I Protopopescu cu D-şoara Didina V. Breban. Cermonia religioasă va avea loc Duminică, 3 Septembrie, la opt ore seara, în biserica sf. Visarion. Trimitem viitorilor soţi urări de fericire. * Societatea industriaşilor mecanici din Capitală va da in ziua de 3 Septembre a. c. o serbare de vară în Gradina de dare la semn, situată în dosul gradinei Oppler. ------------------------------pG lQ.---------------------------- DIN CĂLĂRAŞI (Corespond. particulară a ziarului Adevărul) Corupţia Electorală Pentru a se putea vedea la ce mijloace a recurs guvernul pentru a reuşi în alegerile comunale de aici, vă voi denunţa un fapt caracteristic. Un oarecare Iancu St. Popescu, casier comunal prin Dobrogea, înscris ca alegător în Călăraşi, a fost chemat de D. prefect la Călăraşi printr’o carte de vizită, la care era alăturat şi un certificat de liber parcurs pe linia Cernavodă-Călăraşî. In cartea de vizită, prefectul îi spunea între altele că el, Popescu, dispunînd de mai multe voturi, i se promitea că votunt cu lista conservatoare, i se va satisface toate dorinţele. Care vor fi acele dorinţe, nu le pot şti. Certificatul poartă No. 43, sesww-ipakKM . VINERI 1 SEPTEMBRIE i WB&Kthotojitr.- Kr.-i ria 8, emis pe numele: Iancu St. Popescu, funcţionar distanţa Cerna-Vodă-Călăraşi, pe clasa II purtînd iscălitura D-lui Deşliu , iar autoritatea care i -a eliberat, nu poate fi alta — bineînţeles — decît prefectura de Ialomiţa. Nu ştiu dacă constituţia prevede că la alegerile comunale urmează ca alegătorii să fie aduşi de prin Dobrogea şi alte localităţi — pe unde s’or fi aflînd ei — cu bilete de liber parcurs pe căile noastre ferate. Podul peste Dunăre Lucrările podilui peste Dunăre se accelerează aşa că vor cu orice preţ ca de 14 (28) Septembrie să-l şi inaugureze. De altfel podul poartă inscripţiunea în litere aurite : Podul Carol I şi mai jos: Făcut sub domnia regelui Carol I. Nu ştim acum dacă regele o fi contribuit cu ceva parale ca să poată merita că această uriaşă lucrare să poarte numele lui! Ori ţara Romînească e condamnată ca toate lucrările mari, şcoli, aşezăminte, fondaţiunî etc. etc. să poarte numele regelui ? Notez aici între altele costul şi greutatea podului propriu zis peste Dunăre, afară de viaducte, după cum urmează: Oţel dublat Ko 5,107,581 740 gr . 745 lei tona. Oţel dur p. aparate ko 3,087 » » 800 » tona. Oțel de compens. » 148,557 » » 800 » Plumb » » »3,567 » » » 75 bani kilogramul. ______ Total . 5,262,792 kp și 740 g. In acestă țifră intră buloanele și traversele de zinc care în total costă lei 3,971,319 bani 75. Corespondent. buletin atmosferici Institutul meteorologa Bucureşti, 28 August 1895,12 ore ziua înălţimea barometrică la . ... 0° 758 4 Temperatura aerului C° . . . 20°.2 Vîntul aproape liniştit de la E. Starea cerului senin Temperatura maximă de eri 22° » minimă de astăzi „ 7° Temperatura la noi a variat între-P300 şi+1 Kri timpul frumos pînă seara. Noaptea senin şi rece, în multa părţi a căzut, brumă. Aproape in toată ţara temperatura minimă a fost mai coborîtă de 10 grade; la Sinaia şi Cîmpulung ea a ajuns la 1 grad. Căldura cea mai mare a fost 30' la T.Severin. Barometrul a crescut multeri şi noaptea. Astăzi timp frumos, barometrul aproape staţionar. ------------------------------affix----------------------------- MFORMATIUM RHzftmnările Iul Tach^lonessu Cartea neagră. Fondurile pentru teze.—Licenţiaţii In litere. Iar încep să vuiască stradele Capitalei în potriva ministrului instrucţiei, care vrea să-şî răzbune în mod odios* în contra studenţilor, cari în cei din urmă doi ani au organizat cunoscutele manifestaţii mai mult sau mai puţin pacinice. Ministrul instrucţiei are o aşa numită carte neagră în care sunt trecuţi toţi studenţii din cei din urmă două ani, afară de studenţii slujbaşi. Şi pe acei studenţi dintre cari mulţi nici n’au luat parte la manifestaţii, D. Tache Ionescu e hotârît a-l persecuta pînă în pînzele albe. * * * Un mare număr de studenţi absolvenţi în litere sau în drept, băeţi săraci toţi, au cerut anul acesta ministrului ca din fondul prevăzut pentru tipărirea tezelor de licenţă să le dea suma necesară pentru a şi imprima tezele de licenţă. Pînă acum, însă, ministrul a refuzat pe toţi, pînă chiar şi pe studenţii slujbaşi, zicînd că nu mai sînt parale. In realitate însă fondul tezelor de licenţă a fost papat de către cîţîva favoriţi ai ministrului, cari nici n’au fost măcar studenţi in viaţa lor. Cunoaştem cîteva persoane, cam deja de trei ani trăesc în belşug din aceste fonduri.* * * Răzbunările ministrului se întind, însă. şi mai departe, asupra licenţiaţilor în litere. Toţi acei licenţiaţi nouî în litere şi în matematici, cari au luat parte la vre-o manifestaţie studenţească sînt respinşi de la ministerul instrucţiei şi nu li se dă nici o catedră. Cînd vr’unul din aceştia se prezintă la minister pentru a cere vre-o catedră, ministrul deschide aşa numita carte neagră şi apoi se adresează solicitatorului zicîndu-i: — D-ta ai luat parte la manifestaţia de la 14 Septembrie şi ai înjurat pe guvern! Aşteaptă deci pe colectivişti să vie ei la putere ca să-ţi dea vre-o catedră! Take Ionescu, care pentru favoriţii săi are cite două-trei catedre în diferite localităţi din ţară, catedre cari sunt suplinite prin alţii, n’are nici o catedră pentru licenţiaţii din anul acesta, pe cari îi trimite la colectivişti! Şi aceasta se numeşte purtare de ministru ! Ziarele guvernamentale anunţă, că atît la marile manevre cît şi la inaugurarea podului peste Dunăre vor asista principele Leopold de Hohenzollern, fratele regelui şi contele de Flandra. Principele Ferdinand şi principesa Maria au sosit eri în ţară, oprindu-se la castelul de vinătoare din Sinaia. Regele şi regina se vor întoarce la 8 Septembre. Liberalul Gălăţean comunică ştirea, că un număr de 30 ofiţeri, cari au asistat la reprezentarea Brenningiteî, cînd s’au produs cunoscutele scandaluri, au fost aspru pedepsiţi. Iar d-nii loc.colonel Orleanu şi maiorul Paraschivescu au fost puşi la arest de rigoare. Săptămîna viitoare se va ţine un concurs la ministerul domeniilor pentru obţinerea a două burse la academiile de mine din Freiberg (Germania) şi Loeben (Austria). Mîine se va întruni obicinuitul consiliu de miniştri pentru a expedia afacerile curente. O delegaţie a liberalilor din Călăraşi a fost primită erî de D. L. Catargiu. Delegaţia a protestat alegerile comunale din acel oraş şi s’a plîns în contra prefectului Varlam. Ca de obicei, D. L. Catargiu a promis a studia cestiunea. Mîine se vor deschide tribunalele şi curţile. La Curtea de Casaţie D. G. Filitis, procuror general va pronunţa obicinuitul discurs de deschidere vorbind despre istorica Curţii în localul actual. Primul preşedinte al Curţii, D. Siina, îi va răspunde. La Curtea de Apel discursul de deschidere îl va pronunţa D. procuror Tătăranu, vorbind despre Judecătorii de instrucţie. Gestiunea alimentării Capitalei cu apă se va rezolva definitiv săptămîna viitoare, cînd consiliul comunal al Capitalei se va întruni pentru a asculta raportul D-lui Dr. Thiemm. S’a remarcat foarte mult, că la Te- Deumul oficiat ieri la mitropolie cu ocazia luării Griviţei n’a asistat nici un ministru. Cu durere anunţăm că tînărul Leon H. Monteoreanu, secretarul institutului de bacteriologie a doctorului Babeş a încetat din viaţă astă noapte in urma unor suferinţe de cîteva săptămîni. Defunctul nu avea decit vreo 32 de ani. Dinamita în Cuba HAVANA, 30 August. — Insurgenții au pus pe șinele drumului de fier o bombă cu dinamită pe cînd trecea un tren care conducea soldați la Guantama. Două soldați au fost omorîți și 7 răniți. lomormratarea araikéin! Laiisias BUDAPESTA, 30 August.— Inmormîntarea archiducelui Ladislas s’a făcut după ceremonialul fixat. Se remarca printre asistenți: familia, archiducele Ioseph, archiducele Othon representînd pe împăratul Frantz Ioseph, cei-lalți membri ai familiei imperiale, principesa Clementina, principesa Filip de Cobug, prinţul de Thurn şi Taxis, miniştri, înalţii funcţionari civili şi militari şi corpul consular. Prinţul Bulgariei era representat printr’un ofiţer superior şi consilierul curţii D-nul Fleischmann. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Holera MADRID, 30 August.— Liberal află din Tanger că ieri au fost 4 cazuri noi de holeră și 5 decese. -------------------------188---------------—-------- O vijelie de decoraţii STETTIN, 30 August.—împăratul Frantz Ioseph şi regele Albert au asistat la manevrele de azi. împăratul Wilhelm al II-a comanda armata de Sud. împăratul german a conferit marele cordon al vulturului roşu ambasadorului Szorgenyi şi vulturul roşu de clasa I-a şefului de secţie D. Papay, împăratul Frantz Ioseph a conferit un mare număr de decoraţiunî printre care: marea cruce a ordinului satuluî Ştefan ministrului de rezbel Bronsart de Schellendorf şi generalului Waldersee; marea cruce a ordinului lui Leopold în briliante şefului cabinetului militar D. Hanke şi mareşalului curții contele Eulenburg, marea cruce a ordinului lui Leopold ambasadorului conte Eulemburg. Cele trei majestăţi precum şi lordul Roberts au asistat la prînzul de la castel. CATULLE MENDES LASUL In alcovul tăcut, de-abia luminat de lucirea lămpilor lăsate, pe cînd D. d’Argeles e cufundat într’o blîndă somnolență, cam obosit, sub părul amantei sale, ea îl privește, fericită. Era grozav ce cutezase. Ea, femeie cinstită, împresurată de toate respectele, măritată cu un om a cărui singură bucurie şi mlndria cea mai furioasă era, a părăsit, pe furiş, noaptea, casa conjugală, aruncind servitorilor, drept pretext, că se duce la mamă-sa; s’a coborît dintr’o birjă în faţa zidului unei grădini , tremurînd de frică, întorcînd capul, cu spaimai unui hoţ care forţează o uşă încuiată, a deschis grilajul cu o cheie mică pe care i-o dăduse D. d’Argeles, în seara trecută la Opera, în timpul celui din urmă antract. Şi, trecînd prin grădină şi urcînd nişte scări, se găsi într’o odae necunoscută unde, pentru intîia oară, speriată, extaziată, a gustat criminalul deliciu al îmbrăţişării adultere ! Urîtă aventură ! Căci nu numai că-şi pierduse cu dînsa onoarea, respectul de ea însăşi, somnul bun şi liniştit de odinioară, dar de sigur că avea să se isprăvească cu o catastrofă. Bărbatul ei, suflet violent şi braţe hotărîte, e incapabil de a se pleca sub o astfel de ruşine. In furia disperărei sale o va ucide, sau se va omorî. Ea va muri sau va pllnge lingă un cadavru... Ei, şi ce e ! Alungă de la dînsa gîndurile negre şi se lăsă cu totul beţiei de a iubi şi a fi iubită. Fericirea pe care a cunoscut-o, pe care o va cunoaşte încă, nu e prea scump plătită nici cu preţul vieţei. O! ceasul divin al buzelor împreunate, al respiraţiilor amestecate ! Cum o ţinea de strînsă adineaori, cu fugădueli de vecinie amor ! Chiar moartă i-ar răminea credicioasă. Pină atunci, ea ştie că D. d’Argeles a fost un om cu inima frivolă, un uşuratic Dar acu era altul. Acum iubeşte, iubeşte ! A dovedit-o în şase luni de rugăciuni stăruitoare şi dureroase... Sunt acum unul al celuil’alt, cu desăvârşire, neschimbat; şi ceea ce e vinovat in amorul lor va fi răscumpărat prin ceea ce e sublim , se va reabilita prin fericire. FOIŢA ZIARULUI «ADEVERUL» 41 b £utq&»ea 30»E SINGE PARTEA I-a’ XXI Sraalnt® sie bai Apoi se înfăşură în manta şi se grăbi să ajungă pe Salomon Baudry, care o aştepta în coridor. Feste un ceas, intrati la Operă, şi după o scurtă preumblare prin foyer, Fanny lăsă braţii cavalerului ei şi se grăbi să se refugieze în loja cu No. 27. Cina să intre, fu întîmpinată deodată de un domino negru. — Alice!... zise în acelaș timp o voce blîndă și emoționată. Alice... eu sînt!... — Ei bine, intră! răspunse tînăra femeie ! n’am decît un sfert de ceas să-ți acord... și mai ales bagă de seamă să nu fii recunoscut. Era deja o mare mulţime la toate etapele, şi circulaţia începea să devină grea prin culoare. Mai ales la intrarea foyerului se formase o aglomerare, în mijlocul căreia să vedea un polisinel enorm care vorbia şi gesticula cu vioiciune, pe cînd, mulţimea isbucnia mereu în hohote. Desigur polisinelul era cauza acestui mare sgomot. Cu gesturile şi vorbele sale caraghioase, el înveselea toată mulţimea asta,—şi această scenă ţinu ca vr’un sfert de ceas. Apoi polisinelul dispăru fără veste din mijlocul auditorului uimit şi se duse să se piarză, fără urme, în mulţmea măscilor cari să înghesuiau pe scenă. înainte însă de a dispărea, şi cum trecea pe dinaintea lojii cu No. 27, îşi trecu deodată capul prin crăpătura uş’ei şi isbucni într’un rîs sarcastic. Două esclamaţii de spaimă răspunseră din interiorul legii. — Nu băga de seamă, băbuşcă, zise trimiţînd din vîrful degetelor ’o sărutare Alicei... Vreau să-ţi dau numai de veste că sînt aci şi că am să mă întorc negreşit, după cum m’ai invitat !... Şi pe cînd curioşii, cari auziseră, aplaudau la aceste cuvinte, el se învîrti repede în vîrful călcîielor şi se coborî pe semă. Dar nu se duse departe. Abia făcu zece pași, se întoarse, urcă alte scări și alergă să se refugieze în loja No. 25, vecină ce cea pe care o ocupa Alice. Peste zece minute ieșea, ascunzîndu-și primul costum sub un’ larg domino de mătase neagră și se îndreptă spre foyer. In adevăr, era de minune a se vedea acest om atît de vioiu, cu toate că era foarte gros și gras și de sigur că nu numai cheful îl îndemna la atîtea escentricități. înconjură de două ori foyerul, apoi se opri și atinse cu mîna pe un tînăr care trecea pe lingă dînsul. Tînărul era Mortimer. Masca salută, ducînd degetul la buze. — D-ta ești, d-le Bridard ? întrebă Mortimer încet. — Nu e aci nimeni altul decît un domino care ascunde un polismel, răspunse cu vioiciune Bridard; nu trebuie să dăm loc la cea mai mică bănuială. — Alice e în loja ei ? — Acu a sosit. — Va să zică, pot să mă duc la ea. — Nu încă. — De ce? — Nu e singură. — Cine-o însoțește? — Un necunoscut... pe care-1 voia cunoaște... E ceva misterios în aer... — M’așteptam să găsesc aci pe Salomon Baudry. — L’am văzut sosind cu Alice... dar l-a lăsat... probabil pentru că aștepta pe cellalt să vină. — Cine poate să fie cellalt ăsta? — Lasă pe mine, că-l voiu descoperi eu... D-tale, ți-e indiferent; eu însă dau o mare importanță acestui lucru... De altfel, nu e singurul meu obiect de neliniște ; mă întreb pentru ce nici Polyte nici Filip nu sunt încă aci. — Vor veni probabil mascaţi... şi nu-i vei putea cunoaşte... — O, să nu anticipăm asupra evenimentelor. Dacă Filip şi Polyte vor veni, te asigur că-i voi cunoaşte de la prima vedere. — Cum aşa ? — Foarte uşor. Pentru că îndată ce vor sosi, se vor îndrepta spre loja cu No. 27. Şi uite !... uite!...Ce? — Ai auzit , prințul ăla sicilian care a trecut pe lingă D-ta fredonînd Trist exilat în țară străină , e dînsul... — Filip! — Și celălalt, pescarul ăla slab napolitan.. — Polyte ? — Să-l urmărim... Ne vom încredința numaidecît dacă sînt ei. Bridard nu se înșelase. Prințul sicilian și’ însoțitorul sau se opriseră înaintea uşeî lojii cu No. 27, care se deschisese la loviturile lor. Dar cei doi prieteni nu intrară numaidecît, căci ușa abia se deschise, și un domino trecu repede pragul, ca și cînd ar fi voit să scape de orice privire curioasă. — Bizar! bizar! zise Bridard dînd din cap. — Ce lucru bizar vezi aci ? întrebă Mortimer. — Acest domino ! — Ei bine? — Mă hntrighează. — Urmărește-1. — Cu voia sau fără voia D-tale, aceasta voi face-o.... Cît pentru D-ta, îndată ce D-nii Filip și Polyte vor fi plecat, și de sigur nu vor sta mult, intră la frumoasa Alice și vezi de petrece vremea cît vei putea mai plăfeui. După aceste cuvinte, Bridard se întoarse și începu să urmărească masca ce-1 intrigase atît de mult. Și mergînd, murmura între dinți vorbe fără şir şi rou articulate. — Pentru ce acest mister?.... Căci se ascunde cum văd cu multă îngrijire.... Dacă ar fi.... Drace!.... un orizon nou.... Sînt un prost!... Asta n’ar putea duce la nimic... și cu toate astea !.... Nu termină. O mină mică i se puse pe umăr, și el se întoarse ca un cîine căruia i-ar fi călcat cineva pe coadă. O femeie era înaintea lui. Nu-l vedea decît dinții albi, părul bogat, auriu, și ochii, ale căror priviri zîmbiau din vâratul măseiî; dar nu se îndoi nici un moment că era tînără și frumoasă. Bridard pocni din limbă. — O ! o ! zise zîmbind.... desigur sînt asemuit cu cineva.... și nu cred c’ar fi lucru neplăcut să abuzez.— — Nu mă înșel!..., răspunse tînăra femeie ; mi-a fost de ajuns să te văd cu Mortimer, ca să te recunosc și să te urmăresc — Asta e altceva.— zise Bridard, și mărturisesc că sînt mai puțin îneîntat. — N’am de gînd să-ți trădez incognito... — Iată un sentiment frumos. — Dar vreau să am cu D-ta o mică conversație. — In ce privință? — In privința otrăvirii contelui de Blanca! Bridard tresări și aruncă în jurul lui o privire aproape speriată. — Mare vorbă ai zis..., răspunse căutînd să ghicească cine se ascundea sub judică. — Și n’ai vrea, nu-i așa, să rischezi nimic înainte de a ști cu cine ai aface? — Tocmai.... — Ei bine, privește repede, mă voi demasca, și după ce mă vei fi văzut, vom vorbi cu mai multă siguranță. Vorbind așa, tînăra femeie duse mîna la ureche și desfăcu repede masca. N’o ținu desfăcută decît a zecea parte dintr’o secundă. Lui Bridard însă îi fu de ajuns. Recunoscu pe Jane la Rousse. O femeie ciudată. Ea se zicea de 28 de ani, avea însă desigur 36. Cu toate astea era încă foarte frumoasă. (Va urma).