Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)
1895-10-24 / nr. 2351
V •4" A •T NUMERUL DIO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LINII şi se plătesc totd’auna înainte. In Bucureşti la Casa administraţiei în Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an In Ţară 30 Lei, în Streinătate 50 Lei Şase luni Trei luni. 15 25 1ia Un număr la streinătate 30 MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA W. .mxjfMiMCTb număr m ADMINISTRAŢIA PASAG. BAncei naţionale casele karageorgevici Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA S® a» itesseÄ**» «&» fNMifli rnm&m, M NUMERUL 10 BAN! ANUNCIURILE Sn Bucureşti şi Judeţe se primesc numai îrn Administraţie în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . 0,30 b. linia hl . PASAG. BĂNCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI Nicolae Fleva Cu riscul de-a fi luat drept o reptilă guvernamentală, declar că, ori-ce ar fi, ori-ce s’ar întîmpla, Nicolae Fleva este un fel de slăbiciune pentru mine. Or fi amintirile anilor tinereţei cînd Fleva reprezenta democraţia şi lupta contra conservatorilor, o fi faptul că dînsul este încarnaţiunea perfectă a tipului de român, cu toate defectele şi calităţile lui— o fi una, o fi alta, o fi chiar şi a treia pricină de care nu-mi dau seama, orice-ar fi, tribunul romînea-va pentru mine un fel de farmecător şi mai presus de toate un simpatic. II iubesc şi cînd e cu noi, şi cind e în potriva noastră, şi mai cu seamă mi-e drag în neconsecinţa sa aproape inconştientă. Ziceam că Nicolae Fleva reprezintă tipul perfect al românului. Moftangiu şi gogoşar, iubitor de vorbe mari şi seci, gălăgios şi bombastic, vecinic nemulţumit şi opoziţionist, cu o figură deschisă şi simpatică, zîmbetul său ţigănesc, printre dinţii albi, nestatornic ca o femeie, trecînd de la un extrem la altul, incult dar deştept, netrăind o viaţă întreagă decît din cîteva fraze şi din cîteva clişeuri, idealist şi vizionar ca un oriental, iată portretul D-nului Fleva şi iată portretul romînului, pe care străinii de atîtea ori lau descris. Adevărat reprezentant al rasei, se înţelege că în Fleva mulţimea s’a văzut pe sine şi de aceea cuvîntările tribunului tot-d’auna au mers drept la inimă, celor ce’l ascultau. Romín darker excelentiam, D-l Fleva nu poate decît să fie, cu tot fondul să fi zeflemist, un idealog, un metafizic în politică. Ajuns ministru de interne D-sa nu-şi dă nici măcar seamă de cursele ce i se întind de amicii săi politici, şi nici măcar nu pricepe că tocmai pentru a-l compromite şi demonetiza în şase luni, a fost pus la acest post de onoare dar mai cu seamă de pericol. In adevăr D-l Fleva crede sincer că va putea face alegeri libere şi a şi promis-o în mod solemn. A face alegeri libere pentru D-l Fleva însemnează a trimete o circulară prefecţilor şi lucrul este isprăvit. Din nefericire prefecţii ascultâ aşa de puţin de ministrul de interne! Sínt comitetele locale la ordinele cărora sunt prefecţii, şi care fac alegerile. Miniştrii de interne nu-i pus decît ca sâ-şî ea răspunderea tuturor nelegiuirilor şi infamiilor. Aşa fiind tribunul ignorează că pentru a avea alegeri libere e nevoe şi de o altă lege electorală şi mai cu seamă de moravuri altele decît acele în care ne bălăcim. Alegerile dar nu vor fi libere cu toate făgăduinţele sincere ale D-lui şi nu vor fi astfel pentru că D-sa din stare a le face libere. Din centură însă toate neajunsurile pe capul ministrului de inva fi acuzat şi de amici şi Ufcii îl vor învinui de sfâb şi platonism, alţii îi vor pune în spinare, faptele subordonaţilor săi, asupra cărora înrîurirea sa este nulă. Rezultatul va fi că nu va trece anul şi-l vom vedea din nou pe D-l Fleva, declarînd la Dacia, „că îşi muşcă mânde că a primit a fi ministru în cabinetul D-lui Sturdza“. Dl Fleva este dar o viitoare şi veşnică victimă a idealizmului sau politic şi social. Ca atare nu-l putem ţine de rău, căci cel puţin se încearcă să facă ceva. D-sa deschide presei porţile tuturor autorităţilor, D-sa voeşte să ia C ranteze libertatea individuală şi nutreşte visul frumos, de a fi după Ion Ghika al doilea ministru care să facă alegeri libere. De aceste apucături democratice noi trebue sâ-i ţinem seamă. Datori însă sîntem să deschidem ochii atît D-sale, cît şi ţârei asupra acestor declaraţiuni sincere, dar absolut platonice. D. Fleva nu va muri pe fotoliul de ministru. A copilărit în opoziţie, a trăit ca opozant şi cînd va închide ochii tot opoziţia îl va conduce la ultimul locaş de repaos. Şi iată de ce, oricît aşi aproba măsurile D-lui Fleva, nu le pot lua în serios. Ele sînt buşici de săpun, care pot să facă să petreacă copiii politicei, dar care pe oamenii cari cunosc ţara, îi fac să ridice din umeri. Sceptio zîmbesc şi eu la această nouă copilărie a tribunului. Const. Miile. Dar pentru suprimarea sub-prefecţilor nu vedem nici o piedecă serioasă, mai ales că anul acesta vom avea un imens deficit bugetar. Ca complectare a reformei administrative vom propune încă următoarele: întinderea referendului în comunele rurale şi înfiinţarea de comisii mixte compuse pe jumătate din ţărani şi proprietari, cite una de judeţ, care să aibă rolul şi puterea sindicatelor industriale din Franţa. Ţăranii năpăstuiţi în raporturile lor cu proprietarii să poată apela la aceste comisii şi să le ceară arbitrajul. Asemenea comisii să aibă dreptul de a controla contractele agricole, higiena din sate, starea localurilor de şcoală, etc. Vom vedea ce influență vor avea aceste rîndurî asupra comisiei de la ministerul de interne. I. Th. earta în guvern TIPURI Iată un ministru respectabil din cabinetul D-lui Dimitrie Sturdza. D-l Poni a fost pentru intîia oară ministru în cabinetul generalului Florescu, dar cerinţele politicianiceşti au făcut ca acest om de ştiinţa să fie înlăturat. _ „ . . „ Pentru întîia oară a intrat in politica activa sub cabinetul din urmă, dar calm şi obiectiv n’a luat parte la şedinţele înfierbîntate şi lua cuvîntul numai în chestiile mari. . .... Primul său proiect de reformă a învăţămmtului, era, în unele puncte, un proiect cu vederi largi şi democratice cari nu plăceau conservatorilor, evident că şi de astă dată va veni cu acelaş proiect care, după toate probabilităţile, este destinat să nu placă liberalilor. In politică D-l Poni este un moderat dar şi un demodat; e destul să spunem că citeşte cu mare persistenţă, ca pe o evanghelie, Journal des Debats, ceea ce aminteşte, pe departe, pe răposatul întru fericire, Curierul Balasan. _ Dar, ca orice om care se cunoaşte pe sine, D-l Poni face foarte puţină politică. Vardalabum. ------------------------—&Co--------------------- Lacheul Maghiarilor Zilele acestea ziarele opoziţiunei aui vestit că D-l Dimitrie Sturdza primul ministru, a făcut umilele sale scuze în cestiunea naţională, în urma unui ultimatum al reprezentantului Austro-Ungariei în Bucureşti. Acuma putem spune că faptul a fost declarat de către D-l Dumba, primul secretar al ambasadei. De îndată ce adevărul asupra acestei afaceri a fost divulgat, un înalt funcţionar de la ministerul de externe, vorbind înaintea D-lui Dumba, spunea: „trebuie să aflăm care funcţionar din ministerul de externe, a făcut divulgarea“. Iar D-l Dumba a răspuns : „Inutil să-l mai căutaţi, căci eu am spus lucrul“. E cert, prin urmare, că D-l Sturdza, ţanţoşul de odinioară, a devenit lacheul ambasadorului maghiar, la poruncele căruia tremură. Reforma administrativă Ne-am ocupat ori de reforma comunală. Vom adresa astăzi comisiei de reformă instituită de D. Fleva cîteva observaţii asupra administraţiei pe care am numit-o «cu harapnice», adică asupra prefecţilor şi a sub-prefecţilor. Dacă legalitatea a fost o vorbă deşartă la noi, dacă populaţia rurală mai ales a fost supusă mereu la aceleaşi tratamente ca pe vremea tristă a servagiului şi a robiei, dacă proprietarii şi arendaşii au despoiat lumea în modul cel mai violent şi mai anti-legal, dacă într’un cuvînt sîntem o ţară in care barbaria cea mai desăvîrşită începe imediat de la barierile oraşelor, cu mult au contribuit la aceasta nenorocită stare de lucruri prefecţii şi sub-prefecţii. Sub-prefecţii mai ales au fost un exemplu de barbarie şi de necinste. Slugi plecate ale mai marilor din sate pe cari îl ajutau să calce contractele arigole, cărora le aduceau cu biciul turme de muncitori pe lanuri, ei n’au făcut nici un fapt, nici un serviciu care să justifice colosala sumă de bani care s’a cheltuit cu dînşii. Suprimarea lor se impune şi din punct de vedere bugetar şi din punct de vedere moral. Sub-prefecturile sunt înscrise în buget cu aproape 3,000,000 de lei, adică cu dobînda unui capital de 80,000,000 E colosal. Aceşti funcţionari rou făcători pot fi perfect înlocuiţi cu cite unul sau doi inspectori de judeţ, cari să nu să ocupe de cit cu stricta observare a legilor şi ordonanţelor prin sate. Ori cu cit ar fi plătiţi inspectorii, economia realizată prin suprimarea sub-prefecturilor va fi foarte însemnată. Prefecţii ar putea deveni un factor însemnat pentru progresul ţarei dacă li s’ar lua cu totul caracterul politic, lăsînduli-se numai caracterul administrativ. Această din urmă reformă e numai o dorinţă pe care nu credem s-o vedem vreo dată realizată, deoarece nici un guvern nu va voi să piardă de bună voe singurul şi cel mai puternic mijloc de a-şi aduce unanimităţi în corpurile legiuitoare. Ştiri de senzaţie Alegerile Acuma este sigur că în consiliul de miniştri s’a discutat mult asupra chipului în care au să se facă alegerile. Declaraţia D-luî Fleva că alegerile au să fie absolut libere nu e pe placul tuturora şi cei maî mulţi liberalî-naţionali ar dori ca «utopiile» ministrului de interne să fie puse la dosar. Pe de altă parte sunt foarte mulţi liberali cari dezaprobă formal imorala alianţă de la Iaşi făcută cu beizadea Grigore, mai ales acuma, a doua zi după venirea liberalilor la putere. Nemulţumiţii spun, şi cu drept cuvînt, că este o ruşine pentru un partid mare să facă listă comună cu aceia cari au susţinut pînă în ultima zi cabinetul conservator şi cari au refuzat să demisioneze din parlament. Este sigur, însă, că interesul va predomina şi punga beizadelei va fi dată pe mina comitetului electoral ieşan. * * » Se prevede că la alegeri vor fi foarte multe balotagiî, mai ales între aceleaşi liste liberale. La Teleorman vor fi următoarele liste : 1) Lista oficială liberal-naţională, 2) Aceea a liberalilor independenţi, 3) Lista D-luî Păucescu, 4) Lista independenţilor, precum D-l Aristid Pascal şi alţii. 5) Lista conservatoare. La Brăila şi maî ales la Galaţi vor fi foarte multe candidaturi. La Brăila cei ctţî-va liberali din jurul D-luî Codaş voesc să fie dictatorii situaţiei, dar ceî-l’alţî opozanţi nemulţumiţi vor face listă aparte. De aci încurcătură. La Galaţi se va reproduce acelaş lucru, ceea ce va urca mult acţiunile independenţilor. La Roman candidatura D-luî V. G. Morţun nu va fi combătută de liberali, cel puţin D-l Fleva e de părere ca să nu fie combătute candidaturile democraţilor. Aceasta e situaţia pentru moment. Telefon. A Se citi la Ultimele Informaţiuni amănunte despre Cearta în guvern. Onoare D-lui Fleva! In sfirşit! am ajuuns şi noi să vedem făcîndu-se ţăranului un act de dreptate, pornit direct de la ministru. D. Fleva a cerut destituirea şi darea în judecată a sub-prefectului Rădulescu din Gorj care a torturat în mod îngrozitor ca o biată ţărancă, fapt denunţat de noi în numărul cu data de 20 Octombre D. Fleva a făcut dreptate repede şi deplină, dînd în acelaş timp actului acestuia publicitatea Monitorului, ca o satisfacţie pentru victimă şi ca o ameninţare pentru barbari Aducem D-lui ministru de interne laudele noastre. Actul D-sale e frumos şi mare în acelaş timp, mai ales dacă el înseamnă o garanţie că dreptatea va domni în mod permanent de aer înainte. Să nu se pară nimărui exagerate laudele şi admiraţia noastră pentru frumoasa faptă a D-lui Fleva. Am spus’o de atîtea ori , în ziua cînd legile ţarei şi libertatea individuală vor ajunge să fie respectate, o mare revoluţie se va îndeplini în Romînia. A cere mereu reforme înaintate şi chiar a le dobîndi, înseamnă mult mai puţin de cît a ve^a ''ă se respectă ad litteram cele dobîndite, Cită vreme respectul legilor nu va deveni o realitate, putem avea şcoli, bănci, căi ferate, tot ce poftiţi, vom îl şi vom rămînea o ţară sălbatecă, nedemnă de a figura în rîndul ţărilor civilizate. Daţi-ne domnia legilor existente, Domnilor miniştri, şi numele D-voastră va trece la posteritate că numele oamenilor celor mai mari pe cari i-am avut Dacă fapta D-lui Fleva nu va rămînea izolată ci va deveni exemplul urmat de toţi miniştrii prezenţi şî viitori, ţara va face un pas colosal, cu mare salt pe calea progresului şi a civilizaţiei. Onoare D-tale, Domnule Flevas Lynx. / Recrutarea ziariştilor De ce este presa desconsiderată ?— La această întrebare am răspuns, de mai multe ori, că părerea noastră e că dacă presa este desconsiderată, cauza ’l că ziariştii nu consideră această^ profesiune, decît ca ceva trecător. — Foştii poliţai cînd a căzut guvernul, se fac redactori la ziarul partidului, iar cînd acesta revine la putere, ei părăsesc ziarul pentru a reintra în posturile lor și lasă gazetăria pe socoteala mercenarilor condeiului.—Cea ce s’a întîmplat cu ocaziunea venirei la guvern a liberalilor, dovedește complect că părerile noastre sunt juste. Toţi redactorii ziarelor liberale s’au făcut slujbaşi, iar la ziarele partidului conservator au dat năvală foştii inspectori, foştii poliţai şi toţi aceia cari au fost daţi afară din pîine. Nişte asemenea ziarişti improvizaţi nu-şi pot iubi profesiunea, nu au pentru ce să caute a ridica prestigiul presei, ai aduce înlesniri materiale şi a-şi face datoria aşa că ziaristica să fie totd’auna o adevărată putere... Ei vor caută un singur lucru : întoarcerea la putere a patronilor lor, pentru a scăpa de gazetărie şi a reintra în slujbă.—Asemenea ziarişti se vor servi de ziar ca de o armă împotriva duşmanului, nu vor respecta nemica şi vor duce războiul în presă cum îl duc sălbaticii şi cum se practică, vai ! viaţa politică, cînd nu i se respectă adversarului nemic, nici familie, nici viaţa privată.—Ei sînt simpli soldaţi, cari nu văd în profesiunea lor decit o stare plicticoasă trecătoare şi pe care ei caută să o facă cît mai scurtă. Ziarele care adăpostesc asemenea ziarişti, ele însăşi nu sunt decit părăsitele cutărui sau cutărui partid politic, trăiesc o viaţă fictivă şi care nu depinde decit de buna-voinţa şefului sau a şefilor. Se înţelege că în asemenea împrejurări nu putem să avem pretenţiunea ca publicul să nu simtă şi el această inferioritate morală şi să considere presa astfel cum ea merită. C. M. CUMULARZII Au revenit liberalii la putere şi cumularzii au reapărut. Această buruiană care a înveninat ultimii ani ai regimului Ion Brătianu nu s’a putut hotărî să dispară, rezistenţa ei fost mare şi astăzi o revedem puternică şi cotropitoare precum a mai fost odată. Primul cumulard, care ameninţă să concentreze asupra sa toate funcţiunile din ţara aceasta, este D l. Mihăiţă Porumbaru, băiat de valoare de altfel, dar tocmai pentru că e om inteligent, ar trebui să fie incapabil de atîtea şi atîtea însărcinări. Regimul liberal a venit la putere numai de 15 zile, dar în aceste cincisprezece zile, D l. Porumbaru a fost numit: 1). Membru în consiliul de administraţie al regiei, 2). Membru, cu diurnă, în Comisia ministerului de interne pentru elaborarea diferitelor proiecte de legi, 3). Membru în Consiliul de administraţie al căilor ferate, fără să uităm că D-sa este încă şi advocat la Credit. Apoi Dl. Porumbaru va fi ales deputat şi, probabil, va primi şi însărcinarea de membru, cu diurnă, în Comisia socotelelor, însărcinare pe care a avut-o şi în trecut. Persoane bine informate pretind că D. Porumbaru era un foarte stăruitor candidat la minister şi că succesul D-lui Stoicescu, care i-a luat înainte, l’a supărat grozav. Pentru consolaţie guvernul s’a hotărît ca să-i dea de toate, să ’1 încarce de slujbe şi de onoruri, să ’1 înece în lefuri şi diurne, socotind că cu chipul acesta D-sa îşi va descreţi fruntea. Şi acest mic incident dovedeşte că regimul liberal inaugurează un nou sistem foarte moral, foarte puritan, foarte liberal. Dar cu atîta nu s’a terminat şi o să maî vedem. O să mai vedm cumularzi şi căpătuiţi şi numiri scandaloase, şi nepotizmuri revoltătoare. Regimul este de-abia la debuturile sale. S’avera puţintică răbdare. Dragoş. ----------------------------«K8»--------------------------— Facea ideal Care-i „Femeea ideal“ ? — Părerea unui francez. — A unui german. — A unui norvegian. — A omul american. Există o „Femee ideal“ ? Pentru [partizanii ’căsătoriei a existat întot-d’auna o asemenea ființă, căci de nu, cei mai mulţi ar fi trecut în tabăra celibatarilor din principiu. Vechiul ideal de femee-soaţă a început să piară. Societatea modernă e nevoită să-şi reclădească un nou ideal în privinţa femeei, această fiinţă pentru care revoluţiile cele mari n’au făcut aproape nimic şi care neputînd întrebuinţa revolta de stradă şi luptele politice pentru a se emancipa, *e nevoită să ^recurgă la ve*lociped. Asupra femeei moderne, enigmă fie care vor deslega-o generaţiile viitoare iar de nu vor deslega-o va fi vai de capul lor, avem părerea a patru mari scriitori. Fiecare vorbeşte de femeea ţărei respective şi doi sînt optimişti, unul e pesimist iar al patrulea nu-i nici una nici alta. Iată părerile acestor scriitori: Părerea unui francez D. Max O’Rell înalţă pînă la ceruri virtuţile femeei franceze. Fată graţioasă, mamă excelentă, soţie exemplară, şiiinţă divină în societate, meşteră la bucătărie, îndemânatică în fabrică, muncitoare, econoamă, toate calităţile le are. D. Max O’Rell pretinde că nici o femee din vo lume nu se poate compara cu cea franceză nici dintr’un punct de vedere-Să dea Dumnezeu să fie aşa. Părerea unui german D. Karl Blind ne spune aceleaşi minunăţii asupra femeei germane, dar într’un stil umflat şi salciu, aşa cum i se şade mai bine unui băutor de bere şi mîncător de cîrnaţi. Onorabilul apologist al femeilor blonde cu ochii albaştri se bazează pe citaţii din Goethe, Schiller şi alţii pentru a-şi susţine compatrioatele. * Detaliu demn de remarcat: D. »'Karl Blind e un om bătrîn şi lipseşte chm de mult din ţara femeilor* cu păr blond şi cu ochi albaştri. * Părerea unui norvegian Să ascultăm şi părerea D-lui Hjalmar Boyesen ; ăsta le spune ceva mai tragici: «Femeea de astăzi din Norvegia consideră ca o insultă epitetul de ideal. O tînără din familia mea, femee modernă, avea obiceiul să se plimbe singură noaptea pe stradă cu cite un prieten şi să facă cunoştinţă cu oricine prin grădinile publice. Cînd i-am făcut observaţie asupra acestei purtări, ea mi-a rîs în nas şi m’a făcut strigoiu. Ideile mele asupra convenienţelor i se păreau prejudecăţi anti-deluviane, rămăşiţele unei perioade de servagiu. «Călătorind prin toată Norvegia m’am convins că majoritatea femeilor seamănă cu ruda mea. Le-am întîlnit pretutindeni circulînd singure sau întovărăşite, pe jos sau pe bicicletă, dlnd cu tifla vechilor convenienţe sociale. «Nu ştiu ce fel de soaţe devin femeile