Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-24 / nr. 2351

V •4" A •T NUMERUL DIO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LINII şi se plătesc tot­d’auna înainte. In Bucureşti la Casa administraţiei în Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an In Ţară 30 Lei, în Streinătate 50 Lei Şase luni Trei luni. 15 25 1ia Un număr la streinătate 30 MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA W. .mxjfMiM­­CTb număr m ADMINISTRAŢIA PASAG. BAncei naţionale casele karageorgevici Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA S® a» itesseÄ**» «&» fNMifli rnm&m, M NUMERUL 10 BAN! ANUNCIURILE Sn Bucureşti şi Judeţe se primesc numai îrn Administraţie în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . 0,30 b. linia hl . PASAG. BĂNCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI Nicolae Fleva Cu riscul de-a fi luat drept o rep­tilă guvernamentală, declar că, ori-ce ar fi, ori-ce s’ar întîmpla, Nicolae Fleva este un fel de slăbiciune pentru mine. Or fi amintirile anilor tinereţei cînd Fleva reprezenta democraţia şi lupta contra conservatorilor, o fi faptul că dînsul este încarnaţiunea perfectă a tipului de român, cu toate defectele şi calităţile lui— o fi una, o fi alta, o fi chiar şi a treia pricină de care nu-mi dau seama, ori­ce-ar fi, tribunul romînea-va pen­tru mine un fel de farmecător şi mai presus de toate un simpatic. II iubesc şi cînd e cu noi, şi cind e în potriva noastră, şi mai cu seamă mi-e drag în neconsecinţa sa aproape inconştientă. Ziceam că Nicolae Fleva reprezintă tipul perfect al românul­ui. Moftangiu şi gogoşar, iubitor de vorbe mari şi seci, gălăgios şi bombas­­tic, vecinic nemulţumit şi opoziţionist, cu o figură deschisă şi simpatică, zîmbetul său ţigănesc, printre dinţi­i albi, nestatornic ca o femeie, trecînd de la un extrem la altul, incult dar deş­tept, netrăind o viaţă întreagă decît din cîte­va fraze şi din cîte­va clişeuri, idealist şi vizionar ca un oriental, iată portretul D-nului Fleva şi iată por­tretul romînului, pe care străinii de atîtea ori lau descris. Adevărat repre­zentant al rasei, se înţelege că în Fleva mulţimea s’a văzut pe sine şi de aceea cuvîntările tribunului tot-d’a­una au mers drept la inimă, celor ce’l ascultau. Romín darker excelentiam, D-l Fleva nu poate de­cît să fie, cu tot fondul să fi zeflemist, un idealog, un metafizic în politică. Ajuns ministru de interne D-sa nu-şi dă nici măcar seamă de cursele ce i se întind de amicii săi po­litici, şi nici măcar nu pricepe că toc­mai pentru a-l compromite şi demone­tiza în şase luni, a fost pus la acest post de onoare dar mai cu seamă de pericol. In adevăr D-l Fleva crede sincer că va putea face alegeri libere şi a şi promis-o în mod solemn. A face ale­geri libere pentru D-l Fleva însemnează a trimete o circulară prefecţilor şi lucrul este isprăvit. Din nefericire prefecţii ascultâ aşa de puţin de ministrul de interne! Sínt comitetele locale la or­dinele cărora sunt prefecţii, şi care fac alegerile. Miniştrii­­ de interne nu-i pus de­cît ca sâ-şî ea răspunderea tuturor nelegiuirilor şi infamiilor. Aşa fiind tri­bunul ignorează că pentru a avea ale­geri libere e nevoe şi de o altă lege electorală şi mai cu seamă de mora­vuri altele de­cît acele în care ne bă­lăcim. Alegerile dar nu vor fi libere cu toate făgăduinţele sincere ale D-lui şi nu vor fi ast­fel pentru că D-sa din stare a­ le face libere. Din centură însă toate neajunsurile pe capul ministrului de in­­va fi acuzat şi de amici şi Ufcii îl vor învinui de sfâ­­b ş­i platonism, alţii îi vor pune în spinare, faptele subordonaţilor săi, asupra cărora înrîurirea sa este nulă. Rezultatul va fi că nu va trece anul şi-l vom vedea din nou pe D-l Fleva, declarînd la Dacia, „că îşi muşcă mâ­nde că a primit a fi ministru în ca­binetul D-lui Sturdza“. Dl Fleva este dar o viitoare şi veş­nică victimă a idealizmului sau politic şi social. Ca atare nu-l putem ţine de rău, căci cel puţin se încearcă să facă ceva. D-sa deschide presei porţile tu­turor autorităţilor, D-sa voeşte să ia­ C ranteze libertatea individuală şi nutreşte visul frumos, de a fi după Ion Ghika al doilea ministru care să facă alegeri libere. De aceste apucături democratice noi trebue sâ-i ţinem seamă. Datori însă sîntem să deschidem ochii atît D-sale, cît şi ţârei asupra acestor de­­claraţiuni sincere, dar absolut plato­nice. D. Fleva nu va muri pe fotoliul de ministru. A copilărit în opoziţie, a trăit ca opozant şi cînd va închide ochii tot opoziţia îl va conduce la ultimul locaş de repaos. Şi iată de ce, ori­cît aşi aproba mă­surile D-lui Fleva, nu le pot lua în serios. Ele sînt buşici de săpun, care pot să facă să petreacă copiii politi­cei, dar care pe oamenii cari cunosc ţara, îi fac să ridice din umeri. Sceptio zîmbesc şi eu la această nouă copilărie a tribunului. Const. Miile. Dar pentru suprimarea sub-prefecţilor nu vedem nici o piedecă serioasă, mai ales că anul acesta vom avea un imens deficit bu­getar. Ca complectare a reformei administrative vom propune încă următoarele: întinderea re­­ferendului în comunele rurale şi înfiinţarea de comisii mixte compuse pe jumătate din ţărani şi proprietari, cite una de judeţ, care să aibă rolul şi puterea sindicatelor industriale din Franţa. Ţăranii năpăstuiţi în raporturile lor cu pro­prietarii să poată apela la aceste comisii şi să le ceară arbitrajul. Asemenea comisii să aibă dreptul de­ a controla contractele agri­cole, higiena din sate, starea localurilor de şcoală, etc. Vom vedea ce influență vor avea aceste rîndurî asupra comisiei de la ministerul de interne. I. Th. earta în guvern TIPURI Iată un ministru respectabil din cabinetul D-lui Dimitrie Sturdza. D-l Poni a fost pentru intîia oară ministru în cabinetul generalului Florescu, dar cerinţele poli­­ticianiceşti au făcut ca acest om de ştiinţa să fie înlăturat. _ „ . . „ Pentru întîia oară a intrat in politica activa sub cabinetul din urmă, dar calm­ şi obiectiv n’a luat parte la şedinţele înfierbîntate şi lua cu­­vîntul numai în chestiile mari. . .... Primul său proiect de reformă a învăţămm­­tului, era, în unele puncte, un proiect cu vederi largi şi democratice cari nu­ plăceau conservato­rilor, evident că şi de astă dată va veni cu a­­celaş proiect care, după toate probabilităţile, este destinat să nu placă liberalilor. In politică D-l Poni este un moderat dar şi un demodat; e destul să spunem că citeşte cu mare persistenţă, ca pe o evanghelie, Journal des Debats, ceea­ ce aminteşte, pe departe, pe răpo­satul întru fericire, Curierul Balasan. _ Dar, ca ori­ce om care se cunoaşte pe sine, D-l Poni face foarte puţină politică. Vardalabum. ------------------------—&Co---------------------­ Lacheul Maghiarilor Zilele acestea ziarele opoziţiunei aui vestit că D-l Dimitrie Sturdza primul ministru, a făcut umilele sale scuze în cestiunea naţională, în urma unui ulti­matum al reprezentantului Austro-Un­gariei în Bucureşti. Acuma putem spune că faptul a fost declarat de către D-l Dumba, primul secretar al ambasadei. De îndată ce adevărul asupra aces­tei afaceri a fost divulgat, un înalt funcţionar de la ministerul de externe, vorbind înaintea D-lui Dumba, spunea: „trebuie să aflăm care funcţionar din ministerul de externe, a făcut divulga­rea“. Iar D-l Dumba a răspuns : „Inu­til să-l mai căutaţi, căci eu­ am spus lucrul“. E cert, prin urmare, că D-l Sturdza, ţanţoşul de odinioară, a devenit lacheul ambasadorului maghiar, la poruncele căruia tremură. Reforma administrativă Ne-am ocupat ori de reforma comunală. Vom adresa astă­zi comisiei de reformă in­stituită de D. Fleva cîte­va observaţii asupra administraţiei pe care am numit-o «cu hara­pnice», adică asupra prefecţilor şi a sub-pre­­fecţilor. Dacă legalitatea a fost o vorbă deşartă la noi, dacă populaţia rurală mai ales a fost su­pusă mereu la aceleaşi tratamente ca pe vremea tristă a servagiului şi a robiei, dacă proprietarii şi arendaşii au despoiat lumea în modul cel mai violent şi mai anti-legal, dacă într’un cuvînt sîntem o ţară in care barbaria cea mai desăvîrşită începe imediat de la ba­­rierile oraşelor, cu mult au contribuit la a­­ceasta nenorocită stare de lucruri prefecţii şi sub-prefecţii. Sub-prefecţii mai ales au fost un exemplu de barbarie şi de necinste. Slugi plecate ale mai marilor din sate pe cari îl ajutau să calce contractele arigole, cărora le aduceau cu bi­ciul turme de muncitori pe lanuri, ei n’au făcut nici un fapt, nici un serviciu care să justifice colosala sumă de bani care s’a chel­tuit cu dînşii. Suprimarea lor se impune şi din punct de vedere bugetar şi din punct de vedere moral. Sub-prefecturile sunt înscrise în buget cu aproape 3,000,000 de lei, adică cu dobînda unui capital de 80,000,000­ E colosal. Aceşti funcţionari rou făcători pot fi per­fect înlocuiţi cu cite unul sau doi inspectori de judeţ, cari să nu să ocupe de cit cu stricta observare a legilor şi ordonanţelor prin sate. Ori cu cit ar fi plătiţi inspectorii, economia realizată prin suprimarea sub-prefecturilor va fi foarte însemnată. Prefecţii ar putea deveni un factor însem­nat pentru progresul ţarei dacă li s’ar lua cu totul caracterul politic, lăsînduli-se numai ca­racterul administrativ. Această din urmă reformă e numai o do­rinţă pe care nu credem s-o vedem vre­o dată realizată, de­oare­ce nici un guvern nu va voi să piardă de bună voe singurul şi cel mai puternic mijloc de a-şi aduce unanimităţi în corpurile legiuitoare. Ştiri de senzaţie Alegerile Acuma este sigur că în consiliul de mi­niştri s’a discutat mult asupra chipului în care au să se facă alegerile. Declaraţia D-luî Fleva că alegerile au să fie absolut libere nu e pe placul tuturora şi cei maî mulţi liberalî-naţionali ar dori ca «utopiile» ministrului de interne să fie puse la dosar. Pe de altă parte sunt foarte mulţi libe­rali cari dezaprobă formal imorala alianţă de la Iaşi făcută cu beizadea Grigore, mai ales acuma, a doua zi după venirea libe­ralilor la putere. Nemulţumiţii spun, şi cu drept cuvînt, că este o ruşine pentru un partid mare să facă listă comună cu aceia cari au susţinut pînă în ultima zi cabine­tul conservator şi cari au refuzat să demi­sioneze din parlament. Este sigur, însă, că interesul va predo­mina şi punga beizadelei va fi dată pe mina comitetului electoral ieşan. * * » Se prevede că la alegeri vor fi foarte multe balotagiî, mai ales între aceleaşi liste liberale. La Teleorman vor fi următoarele liste : 1) Lista oficială liberal-naţională, 2) Aceea a liberalilor independenţi, 3) Lista D-luî Păucescu, 4) Lista independenţilor, precum D-l Aristid Pascal şi alţii. 5) Lista conservatoare. La Brăila şi maî ales la Galaţi vor fi foarte multe candidaturi. La Brăila cei ctţî-va liberali din jurul D-luî Codaş vo­­esc să fie dictatorii situaţiei, dar ceî-l’alţî opozanţi nemulţumiţi vor face listă aparte. De aci încurcătură. La Galaţi se va reproduce acelaş lucru, ceea­ ce va urca mult acţiunile indepen­denţilor. La Roman candidatura D-luî V. G. Mor­­ţun nu va fi combătută de liberali, cel pu­ţin D-l Fleva e de părere ca să nu fie combătute candidaturile democraţilor. Aceasta e situaţia pentru moment. Telefon. A Se citi la Ultime­le In­­formaţiuni amănunte despre Cearta în guvern. Onoare D-lui Fleva! In sfirşit! am ajuuns şi noi să vedem făcîn­­du-se ţăranului un act de dreptate, pornit direct de la ministru. D. Fleva a cerut des­­tituirea şi darea în judecată a sub-prefectului Rădulescu din Gorj care a torturat în mod îngrozitor ca o biată ţărancă, fapt denunţat de noi în numărul cu data de 20 Octombre D. Fleva a făcut dreptate repede şi deplină, dînd în acelaş timp actului acestuia publici­tatea Monitorului, ca o satisfacţie pentru vic­timă şi ca o ameninţare pentru barbari­ Aducem D-lui ministru de interne laudele noastre. Actul D-sale e frumos şi mare în acelaş timp, mai ales dacă el înseamnă o ga­ranţie că dreptatea va domni în mod per­manent de aer înainte. Să nu se pară nimărui exagerate laudele şi admiraţia noastră pentru frumoasa faptă a D-lui Fleva. Am spus’o de atîtea ori , în ziua cînd legile ţarei şi libertatea individuală vor ajunge să fie respectate, o mare revoluţie se va îndeplini în Romînia. A cere mereu reforme înaintate şi chiar a le dobîndi, înseamnă mult mai puţin de cît a ve^a ''ă se respectă ad litteram cele dobîn­­dite, Cită vreme respectul legilor nu va de­veni o realitate, putem avea şcoli, bănci, căi ferate, tot ce poftiţi, vom îl şi vom rămînea o ţară sălbatecă, nedemnă de a figura în rîn­­dul ţărilor civilizate. Daţi-ne domnia legilor existente, Domnilor miniştri, şi numele D-voastră va trece la pos­teritate că numele oamenilor celor mai mari pe cari i-am avut Dacă fapta D-lui Fleva nu va rămînea izo­lată ci va deveni exemplul urmat de toţi miniştrii prezenţi şî viitori, ţara va face un pas colosal, cu mare salt pe calea progresului şi a civilizaţiei. Onoare D-tale, Domnule Fleva­s Lynx. / Recrutarea ziariştilor De ce este presa desconsiderată ?— La această întrebare am răspuns, de mai multe ori, că părerea noastră e că dacă presa este desconsiderată, cauza ’l că zia­riştii nu consideră această^ profesiune, de­cît ca ceva trecător. — Foştii poliţai cînd a căzut guvernul, se fac redactori la ziarul partidului, iar cînd acesta revine la putere, ei părăsesc ziarul pentru a reintra în posturile lor și lasă gazetăria pe so­coteala mercenarilor condeiului.—Cea ce s’a întîmplat cu ocaziunea venirei la gu­vern a liberalilor, dovedește complect că părerile noastre sunt juste. Toţi redactorii ziarelor liberale s’au fă­cut slujbaşi, iar la ziarele partidului con­servator au dat năvală foştii inspectori, foştii poliţai şi toţi aceia cari au fost daţi afară din pîine. Nişte asemenea ziarişti improvizaţi nu-şi pot iubi profesiunea, nu au pentru ce să caute a ridica prestigiul presei, ai aduce înlesniri materiale şi a-şi face datoria aşa că ziaristica să fie tot­d’a­una o adevărată putere... Ei vor caută un singur lucru : întoarcerea la putere a patronilor lor, pen­tru a scăpa de gazetărie şi a reintra în slujbă.—Asemenea ziarişti se vor servi de ziar ca de o armă împotriva duşmanului, nu vor respecta nemica şi vor duce răz­boiul în presă cum îl duc sălbaticii şi cum se practică, vai ! viaţa politică, cînd nu i se respectă adversarului nemic, nici familie, nici viaţa privată.—Ei sînt simpli soldaţi, cari nu văd în profesiunea lor decit o stare plicticoasă trecătoare şi pe care ei caută să o facă cît mai scurtă. Ziarele care adăpostesc asemenea zia­rişti, ele însăşi nu sunt decit părăsitele cu­­tărui sau cutărui partid politic, trăiesc o viaţă fictivă şi care nu depinde decit de buna-voinţa şefului sau a şefilor. Se înţelege că în asemenea împrejurări nu putem să avem pretenţiunea ca pu­blicul să nu simtă şi el această inferio­ritate morală şi să considere presa ast­fel cum ea merită. C. M. CUMULARZII Au revenit liberalii la putere şi cumu­larzii au reapărut. Această buruiană care a înveninat ul­timii ani ai regimului Ion Brătianu nu s’a putut hotărî să dispară, rezistenţa ei fost mare şi astă­zi o revedem puter­nică şi cotropitoare precum a mai fost odată. Primul cumulard, care ameninţă să concentreze asupra sa toate funcţiunile din ţara aceasta, este D­ l. Mihăiţă Po­rumbaru, băiat de valoare de alt­fel, dar tocmai pentru că e om inteligent, ar tre­bui să fie incapabil de atîtea şi atîtea în­sărcinări. Regimul liberal a venit la putere nu­mai de 15 zile, dar în aceste cinci­spre­­zece zile, D­ l. Porumbaru a fost numit: 1). Membru în consiliul de administraţie al regiei, 2). Membru, cu diurnă, în Co­misia ministerului de interne pentru ela­borarea diferitelor proiecte de legi, 3). Membru în Consiliul de administraţie al căilor ferate, fără să uităm că D-sa este încă şi advocat la Credit. Apoi D­l. Porumbaru va fi ales depu­tat şi, probabil, va primi şi însărcinarea de membru, cu diurnă, în Comisia socotele­­lor, însărcinare pe care a avut-o şi în trecut. Persoane bine informate pretind că D. Porumbaru era un foarte stăruitor can­didat la minister şi că succesul D-lui Stoi­­cescu, care i-a luat înainte, l’a supărat grozav. Pentru consolaţie guvernul s’a hotărît ca să-i dea de toate, să ’1 încarce de slujbe şi de onoruri, să ’1 înece în le­furi şi diurne, socotind că cu chipul a­­cesta D-sa îşi va descreţi fruntea. Şi acest mic incident dovedeşte că re­gimul liberal inaugurează un nou sistem foarte moral, foarte puritan, foarte liberal. Dar cu atîta nu s’a terminat şi o să maî vedem. O să mai ved­m cumularzi şi că­pătuiţi şi numiri scandaloase, şi nepotiz­­muri revoltătoare. Regimul este de-abia la debuturile sale. S’avera puţintică răbdare. Dragoş. ----------------------------«K8»--------------------------— F­acea ideal Care-i „Femeea ideal“ ? — Părerea unui francez. — A unui german. — A unui norvegian. — A omul american. Există o „Femee ideal“ ? Pentru [partizanii ’căsătoriei a existat în­tot-d’auna o asemenea ființă, căci de nu, cei mai mulţi ar fi trecut în tabăra celibatarilor din principiu. Vechiul ideal de femee-soaţă a început să piară. Societatea modernă e nevoită să-şi reclădească un nou ideal în privinţa femeei, această fiinţă pentru care revo­luţiile cele mari n’au făcut aproape ni­mic şi care neputînd întrebuinţa revolta de stradă şi luptele politice pentru a se emancipa, *e nevoită să ^recurgă la ve*­lociped. Asupra femeei moderne, enigmă fie care vor deslega-o generaţiile viitoare iar de nu vor deslega-o va fi vai de capul lor, avem părerea a patru mari scriitori. Fie­care vorbeşte de femeea ţărei res­pective şi doi sînt optimişti, unul e pe­simist iar al patrulea nu-i nici una nici alta. Iată părerile acestor scriitori: Părerea unui francez D. Max O’Rell înalţă pînă la ceruri virtuţile femeei franceze. Fată graţioasă, mamă excelentă, soţie exemplară, şiiinţă divină în societate, meşteră la bucătărie, îndemânatică în fabrică, muncitoare, e­­conoamă, toate calităţile le are. D. Max O’Rell pretinde că nici o fe­mee din vo lume nu se poate compara cu cea franceză nici dintr’un punct de ve­dere-Să dea Dumnezeu să fie aşa. Părerea unui german D. Karl Blind ne spune aceleaşi mi­nunăţii asupra femeei germane, dar în­tr’un stil umflat şi salciu, aşa cum i se şade mai bine unui băutor de bere şi mîncător de cîrnaţi. Onorabilul apologist al femeilor blonde cu ochii albaştri se bazează pe citaţii din Goethe, Schiller şi alţii pentru a-şi sus­ţine compatrioatele. *­­ Detaliu demn de remarcat: D. »'Karl Blind e un om bătrîn şi lipseşte chm de­­ mult din ţara femeilor* cu păr blond şi cu ochi albaştri. * Părerea unui norvegian Să ascultăm şi părerea D-lui Hjalmar Boyesen ; ăsta le spune ceva mai tragici: «Femeea de astă­zi din Norvegia consi­deră ca o insultă epitetul de ideal. O tînără din familia mea, femee modernă, avea obiceiul să se plimbe singură noap­tea pe stradă cu cite un prieten şi să facă cunoştinţă cu ori­cine prin grădi­nile publice. Cînd i-am făcut observaţie asupra acestei purtări, ea mi-a rîs în nas şi m’a făcut strigoiu. Ideile mele asupra convenienţelor i se păreau prejudecăţi anti-deluviane, rămăşiţele unei perioade de servagiu. «Călătorind prin toată Norvegia m’am convins că majoritatea femeilor seamănă cu ruda mea. Le-am întîlnit pretutindeni circulînd singure sau întovărăşite, pe jos sau pe bicicletă, dlnd cu tifla vechilor convenienţe sociale. «Nu ştiu ce fel de soaţe devin femeile

Next