Adevěrul, iunie 1896 (Anul 9, nr. 2559-2574)

1896-06-25 / nr. 2570

* ANUL IX No. 2570 jsUMvBUII. 10 BANI ÎNCEP DE LA 1 şi 15 ALE FEE­CĂREI LUNI ţl plătesc tot­d’auna loaints­­ abonamentele D BUCUREŞTI la Casa administraţiei In JUDEŢE ţi STREINATATE prin mandate partait Un an tn Ţară 3o Lei; In Strein&tate 50 Lei Sase luni „ 15 „ Trei luni^î !, i_j , 35 (S Un nemer In strein&tate'SO bani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA A TREIA 6d le tereşti Române de cum strein în casă! «maibmi»«* gmaxmiHiimB­bbbkmjmhjji­xjiwmwwaiuwp—m« VI. Alexandri ADMINISTRAŢIA PASACI BaNCEI NATIONALE (TELEFON IVo. »CJ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU PASAQ. MARTI 25 IUNIE 1896 10 BANI NUE£EUL ANUNCIURILE In BUCURESTI ti JUDETE se primesc numai U ADMINISTRATIE STREINATATE, direct numai la administratis?!?! Is TOATE OFICIELE DE PUBLICITATE! Anunciur! la pag. IV , o,sa b. linie • sa III s, — lei I ■ s a II •­­ 1»| *2» * .Si““ £■ _,IL ' INSERTIELE SIÎ’RECLAMELE T LEI~ RINDUS^r) Un număr vechili 80' Bani REDACTIA BANCEI NATIONALE (TELEFON No. ag) T_ », I * . st r , . --------------------------------------------------------­Juraţii Ultima sesiune a Juraţilor care se Închide mîi­ne, e de natură a da arme celor cari sunt în po­triva acestei instituţiuni de judecată populară. IHaî toate procesele s’au aminat de oare-ce pînă pe la orele 1­2 numărul juraţilor nu se putea complecta. Din această pricină oameniloari statt în puşcărie deja de 3 —4 luni, se văd oslndiţi a aştepta pînă în luna Septembrie, când s’a găsi o sesiune cu juraţi mai conştienţi şi mai conştiin­cioşi. Curtea cu juri, aşezămînt de justiţie populară, trebuie să dea dovezi cel puţi­n de conştiinţa îm­plinirea datoriei cetă­ţeneti, de a fi odată pe an Judecătoarea semenilor săi. Adversarii juraţilor, se vor folosi de această nefericită Întâmplare şi se vor Încerca să arate cât sunt de neglijenţi judecătorii-cetaţeni şi câte neajunsuri sunt de pe urma Ier. Fără a lua apărarea aşezământului, de oare-ce ace­astă instituţiune nu are nevoie de a fi apăra­tă, voiu arăta numai atâta că anul acesta carac­­teristica Cui­ţoi cu Juraţi era că aproape în to­tal a fost alcătuită din oameni din clasa de sus. De câte-ori comisiunea juraţilor este alcătuită din cetăţeni obscuri şi din clasa mijlocie, ei îşi fac datoria şi Îşi împlinesc această sarcină de cetăţean. noiombri clasei superioare însă işi cu­nosc datoriile mult mai puţin, ei provoacă criti­­cile contra juriului şi tot ei apoi îi invinuesc de păcatele lor insist. Sfinx. După pelerinagiu In sfirşit s’a făcut şi aceasta. Actul ul­tim îl socotim jucat şi suntem în drept să credeai ci s’a isprăvit comedia gh­e­nadistă. Nu putem crede că D. Fleva va duce răul gust, pînă acolo ca să meargă înainte cu această campanie, absolut iară nici un scop practic şi mai ales democratic. Tribunul nu trebuie să uite că şi-a atins scopul: a zdruncinat din temelie guvernul D-lui Dimitrie Sturdza. A merge mai de­parte este a aduce pe conservatori la putere şi nu putem bănui că aceasta i-ar fi ţinta sa. Cu un guvern slab, se poate mai uşor lupta şi D. Fleva ar trebui să nu uite că azi este momentul să înceapă campania pentru votul universal. D-sa a făcut un pas uriaş înainte: s’a convins de însemnăta­tea şi necesitatea acestei reforme, a ad­mis-o în principiu, cu singura restricţiune că dîatîî „să stingem casa romînă pe care a aprins-o D. Sturdza.“—Sperăm că ultima hezitare va fi înlăturată și că odată ces­­tiunea Ghenadie isprăvită, vom începe cam­pania votului universal, dînd asalt guver­nului D lui Sturdza, nu pe chestiunea fos­tului mitropolit, ci pe platformă largă și democratică a luptelor de idei. Aceste ar însănătoşa atmosfera publică şi luptele politice ar scăpa de aceasă ces­tiune plictisitoare a persoanelor care trans­formă presa, parlamentul şi întreaga noastră activitatea într’o imensă ceartă de ţaţe de mahala. Dem. ------------------------»UM*«------------------------­ i—i——■*! — MTjaB—nil 'imiHIWMB——'IWMII aamSSimMat mmM—a«— »Hmm »BaBBaa«aHfiaiiiaSiiÍMiaiéiw?iifiSMafaiSipSSiiiB«»B^ Pelerinagiul de la CăldăripL - Scandalul de la Liar PELERINAGIUL L-am văzut, l-am întovărășit, ca să-mi dau prin mine însu­mi seamă și am plîns pe D. Fleva. Nu voi spune, cum vor zice mîine Voinţa Naţională şi Gazeta, că au fost cinci-zeci de inşi. Pentru un pe­­lerinagiu şi în condiţiunile în cari s’a făcut, faţă de un om străin lup­telor politice din Capitală, era im­pozant. Eu însă, de două-spre­zece ani de cînd sunt amestecat în văl­măşagul politic, sunt în stare să cu­­n­u­nosc oamenii din Capitală, şi, ceea ce alţii nu cunosc, pe toţi şefii de că­prarii, pe toţi agenţii electorali. Pentru mine dar, această proce­siune nu mi-a putut da altă impresiune de cit­i a unei mascarade politice, făcută de conservatori sub auspicele D-lui Fleva. Erau acolo adunaţi toţi agenţii electorali ai D-lui Filipescu, în cap cu Creţu, toţi foştii comisari daţi afară de guvernul liberal, în­treaga armată a funcţionarilor co­munali de sub fostul primar, în sfîr­­şit toată clientela şi toţi pretorienii conservatorilor. Mergeau aceşti oameni ca să facă un act de devoţiune, se duceau el minaţi de dorul de a vedea pe marti­rul bisericei române, persecutat şi închis la Căldăruşani ? Era o simplă partidă de plăcere ■ra veselă, făcută cu cheltuiala altuia, în care cheful şi umorul nu puteau să lipsească. Nu este în adevăr a face ceva serios şi religios, un act de pietate, prin faptul că ţi-ai pus la butonieră o cruce tricoloră. Aspec­tul procesiunei era al unei companii care se duce să petreacă, o excur­­siune sau o partidă de plăcere de trei­zeci şi şease de chilometri. Era clar un act politic, o manifes­­taţiune conservatoare contra guver­nului liberal. D. Fleva, în toată a­­ceastă daraveră, mi s’a părut a fi toboşarul care a adunat armatele D-lui Lascar Catargiu, pentru a ma­nifesta în­potriva guvernului liberal. Fără acest concurs procesiunea ar fi fost absolut ridicolă, ceea ce do­­vedeşte că în această nefericită ces­­tiune a mitropolitului, tribunul nu este personal urmat de nimeni şi că tot tîmbălăul ce s’a făcut pînă acuma, se datoreşte conservatorilor. Această constatare pe de o parte m’a întristat şi pe de altă parte m’a bucurat. M’a întristat de oare­ ce am văzut cum orbirea tribunului face jo­cul conservatorilor şi cum D-sa încă nu s’a convins că acest rol de al treilea cal la tramvayul politic e ri­dicol şi penibil. M’a bucurat însă de oare­ ce m­anifestaţiunea de om­ a fost prea conservatoare pentru a nu deschide ochii D-lui Fleva și a nu­­ da ultima convingere că a apucat un drum greșit cînd a încălicat pe a­­ceastă cestiune care nu poate avea­­ alt rezultat, de­cit venirea conserva­torilor. Afacerea Ghenadie a fost ceea ce francezii numesc un coup de folie. A trecut asupra lumei noastre politice un vînt de demenţă, graţie căruia lumea s’a pasionat pentru o chestiune ab­solut secundară, înscenarea pelerina­­giului de eri, spectacolul acestor o sută de trăsuri cari mergeau în ve­selie pe drumul Căldăruşanilor, liota agenţilor conservatori cari au înghi­ţit praful gratis din ordinul şefilor, cred că va vindeca pe mulţi de acea­stă ambalare şi va avea de efect să liniştească şi pe însuşi tribunul. Şi acum, cînd totul este isprăvit, cînd avem dreptul să credem că ul­timul act s’a jucat, avem ferma spe­ranţă că vom scăpa de chestiunea Ghenadie şi de toate micele ches­tiuni izvorite din ea. Ţara romînească are nevoie de alte agitaţiuni; alte răni sînt de le­cuit şi toate zvîrcolele acestea, pen­tru un călugăr pungaş şi conrupt, trebuie să înceteze, de­oare­ce nu despărăra de bunul simţ al poporu­lui român. Const. Eftimie. SATIRA POLITICA Balonul liberal Cînd un aeronaut e aproape să dea bîldîbîe şi să vie din ceruri pe pămînt cu zgaîbaraceie în sus, atunci aruncă oare-carî saci cu nisip numit „lest“. Şi cînd sacii cu nisip s’au sfârşit iar balonul­­co­boară mereu, aeronautul azvîrle mereu tot ci-î mai rămîne sub mînă, pîpă ce-şi aruncă şi nădragii. Aşa păţeşte acuma zisul Mitiţă Sturdza, al căruia balon-cabinet e aproape de peire. Văzînd ci a păţit-o cu chestia Ghenadie, s’a ho­­tărît să transforme în „rest" pe episcopul de Vilcea şi să-l dea în judecată Mai văzînd că balonul merge tot mai rart, s’a decis să preschimbe şi pe Malaxa în „lest“ şi să-l azvîrle de sus chiar cu pe­ricolul să şchiopeze şi da piciorul cel­ l’alt. Situaţia ministerului nedevenind mai bună, Mitiţă s’a pro­nunţat şi pentru o remaniare ministerială, adică pen­tru prefacerea în „lest“ a burtei lui Palladi şi a ipo­criziei lui I’oni. Teamă m­i-e numai că toate aceste uşurări au să fie zadarnice şi că, la urma urmelor, Mitiţă are să fie nevoit sî sară şi clnsul din balon. Vox­­toda colectivistă şi nu foi vom numi pe D. Sturdza autorul năcelurilor, îl întrebăm numai: In unim marilor fă­găduieli date in opoziţiune, cu cit sa îmbunătăţit starea Rominilor din Ar­deal şi cum să ne explicăm intrigile prin cari voieşte să dezbine pe Romîniî de dincolo, aluneca tocmai, cînd Ma­ghiarii devin mai agresivi? D. Sturdza a fost o pacoste pentru ţară. Om fără vederi largi, fără ca­lităţi indispensabile bă­iatului de Stat, om fără noroc, dinsul nu poate con­­tribu­i nici cu o iotă pentru binele po­porului român, el nu poate adăuga o singură pagină la cartea glorioasă a Romínul. Dacă-i aşa, pentru ce mai rămîne la putere acest distrugător de iluziuni, acest cioclu al tuturor aspi­raţiilor naţionale? Dragoş. -------------------------------------------------------­ ------------------------»oteKHi-----------------------­Măcelul de la lehadia Holărit D. Sturdza nare noroc. Guvernul D-sale, de-abîa în timp de opt luni de zile, s’a ilustrat prin tot soiul de scandate, prin tot soiul de e­­șecurî. Să nu mai enumerăm, căci este de prisos. Pentru astă-fi avem de­ înre­gistrat un nou succes al D-lui Stur­dy, împuşcar­ea ţăranilor Romîni din Mehadia, o vărsare de sînge cu nişte proporţii cum nu s’a mai petrecut de mult peste munţi. Constatăm că această crimă se pe­trece atunci, cînd D. Sturdza se în­cearcă a ţâdărnici acţiunea comitetu­lui naţional din Ardeal şi cînd unel­tele D-sale se silesc a vîrî Ţigania in arătatul comitet. D. Sturdza ne făgăduia cînd era în opoziţiune, că odată D-sa la cri­mă, va face să curgă rîuri de lapte în toată Transilvania, cu toate acestea vedem cum domnirea D-sale coincidează cu o imensă serie de nenorociri, cu scuzele adresate ungurilor, cu discor­dia din sinul comitetului naţional, în sfîrşit cu măcelurile de la Mehadia. Evident că nu noi vom adopta me­ Liga colectivistă Eri a fost întrunirea Ligei colectiviste. Cetitorii pot vedea mai jos amănuntele aces­tei adunări. Din darea de seamă se vede lămurit dorinţa colectiviştilor de-a ucide cu ori şi ce preţ Liga culturală. S’a luat în adevăr hotărîrea de-a merge înainte cu sec­ţiunea de Bucureşti şi s’ a decis ca prin po­liţie şi parchet să se ia scriptele şi regis­trele de la actuala secţiune. Cînd se va pune în aplicare această ho­­tărîre, rezultatul va fi desigur asta: că toţi oameni serioşi şi bine-voitori cauzei na­ţionale, se vor retrage se­rbiţi şi Liga va muri. Acesta este scopul colectiviştilor şi este de mirare cum oameni ca D. Vintilă Rosetti, cari nu sunt cu totul sau cel puţin nu par înfeodaţi colectivităţi, sunt aşa de inconştienţi că dau concursul lor la această infamie a oamenilor D lui Sturdza. De acum trebuie să ne aşteptăm la scan­daluri regretabile, la descinderi de parchet, la procese corecţionale şi la învinuiri reci­­proace şi cuvinte insultătoare. Romînii de dincolo de munţi trebue de a­­cum înainte să se convingă că nu au abso­lut nimic de aşteptat de la Liga culturală şi că politiciani din Romînia zisă liberă sînt criminalii, cari le-au vindut sfînta lor cauză, Cos. REFECURI Hoţii f. .. urgente Unii se miră că liberalii au început să fure deja din a şoaptea lună de stăpînire. Mi se pare mirarea absurdă, căci era în ordinea firească a lucrurilor ca, de rindul acesta, liberalii D-lui Sturdza să se gră­bească cu căpătuiala. După cum merg lucrurile şi după cum guvernează mititelul Mitiţă, este învederat pentru toată lumea că ministerul actual şi cu regimul ocultist n’au s’o ducă mult. A­­cest adevăr sare în ochii tuturora, nu e om care să nu-l constate, iar Malaxalele şi haimanalele partidului nu sunt orbi nici nu trăiesc pe ceea lume, ca să nu vadă ce vedem cu toţii, de aceia oamenii şi-a fi zis: «Nu e vreme de pierdut, să ne gră­bim cu potlogăriile, căci ne ajunge opozi­ţia din urmă». Dacă n’ar fi intervenit acest considerant, putem fi siguri că Malaxa, Cişman şi ceî­ i’al­ţi potlogari ai partidului ar mai fi aş­teptat cit­va, dar cum treaba e pe zori­­tele şi cum guvernul e urgent de tot, a devenit urgent şi Malaxa. Ciocănaş. A se vedea în pagina III a, la „Ultimele Informaţiuni”, dările noastre de seamă asupra Peleri­­nagiului de la Căldăruşani şi Scandalului de la Liga. Circiuma artistică Serbările Presei fi­nalurile mascate ale socie­tăţi se disting prin aceea că oferă publicului în tot­d’a­una lucruri noui, picante fi delicate. La serbările date de Presă în grădina Braga­­dîru, în zilele de 8 fi 9 curent, pentru alimen­tarea Casei de ajutoare fi de pensiuni a societă­­ţeî Presei, am avut o inovaţiune destul de reu­­şită : Circiuma artistică. Circiuma putea da rezultate fi mai frumoase fi ar fi putut avea un succes fi mai mare, dacă pentru organizarea ei ar fi fost mai mult timp. Alcătuită numai în cîte­va zile, inovaţiunea a a­­vut o reuşită destul de frumufică, cel puţin ar­­tificii-pictori Vermont, Petrescu, Jichidi, Luchian, Pascaly şi alţii, ale căror nume ne scapă, au lup­tat cu multă sîrguinţă alături de alţi artifii fi tineri literaţi. Desenul de sus reprezintă faţada circiumei, cu caricaturile cele reunite și cu grupul organizator, printre cari distingem pe Vermont, Bogdan, Ji­­chide, tînărul po­et Radu Rosetti, etc. Nădăjduim că la viitoara serbare a Societățeî Presei, circiuma artistică va fi strălucită. Vardalabum. --------------------------------------------------------­ Politica Italiei Politica exterioară. — Declaraţiunea ministrului.­­ Engiitera şi Italia. ~ Consecinţă naturală. Politica exterioară De la căderea lui Crispi, atît ziarele franco­rase cît fi unele ziare italiene, se ocupă mereu de rolul Italiei în tripla alianţă şi de posibili­tatea intrărei ei în alianţa franco-rusă. Mulţi credeau că politica exterioară de pînă astă­zi a Italiei a fost o politică personală a lui Crispi fi care prin urmare trebuia să cadă o dată cu fondatorul ei. Dar s’au înşelat. Imediat după căderea lui Crispi, succesorul său, D. di Rudini, declară că va urma aceeaş politică exterioară şi o lună mai tîrziu împăratul Wilhelm se întîlni cu regele Italiei şi cu D. di Rudini la Veneţia, unde a­­lianţa Italiei cu Austria şi Germania fu reînoită. Declaraţiunea ministrului Dar cum toate aceste dovezi nu ajungeau încă celor ce visau slăbirea triplei alianţe, iată că săp­­tămîna trecută ministrul de externe italian, du­cele de Sermonetta fiind, din nou provocat să se pronunţe în această chestiune, a declarat de la înălţimea bănuţi ministeriale, că în politica ex­terioară a Italiei, nimic, absolut nimic, nu s’a schimbat. Această declaraţiune a dat loc în parlamentul italian la o vie discuţie, cînd deputatul guverna­mental Naşi atacă cu vechemenţă pe Franţa, do­vedind că interesul Italiei este de a merge vecinie cu aceia cari o pot apăra contra francezilor, de­oare­ce aceştia sunt inimicii cei mai periculoşi ai Italiei în Marea Meditereană. Engintera şi Italia Ministrul de externe Sermonetta, dezvoltînd apoi pe larg politica guvernului, făcu să reiasă că dacă D. di Rudini nu voieşte să urmeze acelaş sistem de inimiciţie faţă de Franţa, cum l-a ur­mat Crispi, el e însă decis a nu se dezlipi un sin­gur moment de statele cari formează tripla alianţă ; ba, mai mult, îşi dă toată osteneala ca să cîştige în partea ei şi pe Englitera, cu care Italia e în atît de strînsă amiciţie. Consecinţă naturală Intr’adevăr, intrarea Engliterei în tripla alianţă fiar fi de­cît consecinţa naturală a influenţei cres­­cinde a Francei şi Rusiei, care sileşte pe celă­­l­alte puteri europene să-şi strîngă rîndurile. Val. Străzile Bucureştiului Impresiune. — Pavagiul. — Ilumina­­tul şi salubritatea. — Nuntirile. Impresiune Cine vine numai pentru cîte­ va zile în Ca­pitală, n’are parte de a vedea străzile cari fac ca Bucureştiul să se asemene mai mult cu un sat oriental de­cît cu un oraş al Eu­ropei civilizate şi încă cu unul mare. Nu-i vorba, venind de la gară în­spre centrul ora­şului, întîlneşti deja diferite străzi cari numai la anumite distanţe arată urmele civilizaţiuneî prin felul architecture! diferitelor clădiri, dar străzile sînt totuşi curate, iar şinele tramva­iului cari le întretaie le dau aspectul uliţelor unui foburg extrem. Mai adăugaţi că peste scurt timp noul sosit străbate calea Victoriei, cu casele ei moderne, cu magazinurile şi ba­­zarele mari, cu zgomotul de stradă al unui mare oraş european, cu clădirile oficiale şi cu palatul regal, cu bulevardul iluminat electric şi străbătut de tramvaiurile mînate de electri­citate şi vă veţi face îndată o ideie de pri­cina care înşală pe cei mai mulţi vizitatori ai Capitalei asupra adevăratului ei caracter. Dealtm­intrelea, nu se poate spune nimic: serviciul Întreţinerea străzilor din Capitală este destul de bine organizat, cînd e vorba, bineînţeles, de străzile mai principale; străzile mai dosnice, însă, în cari au parte să locuiască dezmoşteniţii acestei societăţi, sunt neglijate cu totul, şi cine a avut ocaziunea de a stră­bate străzile, stradelele şi mahalalele de la marginea oraşului, va cunoaşte din propria-i experienţă adevărul celor spuse de noi. Sfă­tuiesc pe cei cari se interesează de asemenea lucruri, ca să viziteze străzile de din dosul calei Dudeşti, mai cu seamă acelea cari duc spre calea Vitanului, de pildă. Pavagiul Se înţelege că aci nu poate fi vorba de stră­­­zile, aii căror unică podoabă se compune din două şanţuri pentru scurgerea apei, cari ser­vesc în acelaş timp ca linie de demarcaţiile între trotuarul şi şoseaua menită pentru tră­suri. In acest fel de străzi, cari cîte­odată nici măcar cu prunt mărunt nu sînt acoperite, să vă ferească sfîntul ca să aveţi treabă îndată după ce a plouat. Noroiul e indescriptibil şi rişti cîte o dată de a da de nişte mocirle, prin cari poţi pătrunde numai udîndu-te şi murdă­­rindu-te pînă la piele. De alt­fel trebuie să recunoaştem că se lu­crează la pavarea străzilor cu mult succes. Ast­fel strada Parfumului, în care simţeşti cu totul altă­ceva de­cît un miros de parfum, şi în care nu mai în urmă, de­cît cu două ani, după ploaie, aveai spectacolul mai sus descris, astă­zi trotuarele sînt pavate cu piatră de gra­nit artificial şi trecerea pe timpuri ploioase este uşurată. Bucureştiul are aproape tot felul de para­­gii: asfalt, lespezi de piatră, granit artificial, bazalt artificial, prund, pietriş, etc. In ultimul timp s’au făcut pe calea Victoriei, în dreptul palatului, încercări cu pavagiul de lemn A­­cesta ce-i drept, are dezavantagiul că se strică foarte lesne şi că are prin urmare adesea or­ nevoie de reparare, dar are şi însemnatul a­­vantagiu, că permite o curăţire mai perfectă şi că împiedecă zgomotul produs de trăsuri, zgomot care te asurzeşte prin locurile unde paragiul e de piatră. Iluminatul și salubritatea In genere străzile din centru sínt iluminate cu gaz. In acest scop se găsesc 4000 de fe­linare, pentru iluminatul cu gaz. Bulevardele sínt iluminate cu electricitate, iar străzile de la periferie sínt iluminate cu petroleu, în care scop sunt aşezate 5000 de felinare. Pe calea Victoriei, tot în faţa palatului, se fac încercări de iluminare cu becurile de gaz incandescente, cari furnizează o lumină mai puternică de­cît cele obicinuite. In general se poate spune că iluminarea Bucureştiului este pasabilă, chiar bună cînd e vorba de centrul oraşului. In privinţa salubrităţeî, circulă zilnic şaca­lele, cari stropesc străzile şi împiedică ast­fel ridicarea prafului. Măturătorii însărcinaţi cu curăţirea străzilor sînt destul de numeroşi, în schimb căruţele cari adună gunoiul de prin diferitele străzi nu sunt tocmai suficiente. S’au introdus şi măturătoarele mecanice, un fel de maşini trase de unul sau doin cai, prevăzute cu două valţuri cari, învîrtindu-se, mătură strada adunînd gunoiul de ambele părţi ale străzeî. Curăţenia străzilor, mai cu seamă a celor mai principale, sub condiţiunile descrise, este mulţămitoare. Numirile Străzile noastre sînt botezate cu cele mai variate nume: avem bulevardul Carol şi bule­vardul Elisabeta, bulevardul Maria şi­­ strada Carol; ne lipseşte o stradă Ferdinand, pentru ca membrii majori ai familiei regale să fi îm­prumutat cu toţii numele lor pentru diferite străzi. Avem str. Brîncoveanul şi Mihai Bravul, Ştirbei-Vodă şi Ghika-Vodă, str. Ţepeş-Vodă şi str. Cantemir, şi încă multe alte botezate după eroicii şi neeroicii Domni ai Munteniei. Avem str. Tudor­ Vladimirescu şi str. Rădu­­lescu, str. Rosetti şi str. Brătianu, botezata deci după revoluţionari şi bărbaţi de Stat ro­­mâni. Ba cu str. Rădulescu avem şi o nosti­madă : avem o stradă Eţeriade Rădulescu şi una căreia îi zice nu­mai Heliade, amtfele nu­mite după acelaş bărbat,

Next