Adevěrul, iunie 1896 (Anul 9, nr. 2559-2574)
1896-06-25 / nr. 2570
* ANUL IX No. 2570 jsUMvBUII. 10 BANI ÎNCEP DE LA 1 şi 15 ALE FEECĂREI LUNI ţl plătesc totd’auna loaints abonamentele D BUCUREŞTI la Casa administraţiei In JUDEŢE ţi STREINATATE prin mandate partait Un an tn Ţară 3o Lei; In Strein&tate 50 Lei Sase luni „ 15 „ Trei luni^î !, i_j , 35 (S Un nemer In strein&tate'SO bani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA A TREIA 6d le tereşti Române de cum strein în casă! «maibmi»«* gmaxmiHiimBbbbkmjmhjjixjiwmwwaiuwp—m« VI. Alexandri ADMINISTRAŢIA PASACI BaNCEI NATIONALE (TELEFON IVo. »CJ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU PASAQ. MARTI 25 IUNIE 1896 10 BANI NUE£EUL ANUNCIURILE In BUCURESTI ti JUDETE se primesc numai U ADMINISTRATIE STREINATATE, direct numai la administratis?!?! Is TOATE OFICIELE DE PUBLICITATE! Anunciur! la pag. IV , o,sa b. linie • sa III s, — lei I ■ s a II • 1»| *2» * .Si““ £■ _,IL ' INSERTIELE SIÎ’RECLAMELE T LEI~ RINDUS^r) Un număr vechili 80' Bani REDACTIA BANCEI NATIONALE (TELEFON No. ag) T_ », I * . st r , . --------------------------------------------------------Juraţii Ultima sesiune a Juraţilor care se Închide mîine, e de natură a da arme celor cari sunt în potriva acestei instituţiuni de judecată populară. IHaî toate procesele s’au aminat de oare-ce pînă pe la orele 12 numărul juraţilor nu se putea complecta. Din această pricină oameniloari statt în puşcărie deja de 3 —4 luni, se văd oslndiţi a aştepta pînă în luna Septembrie, când s’a găsi o sesiune cu juraţi mai conştienţi şi mai conştiincioşi. Curtea cu juri, aşezămînt de justiţie populară, trebuie să dea dovezi cel puţin de conştiinţa împlinirea datoriei cetăţeneti, de a fi odată pe an Judecătoarea semenilor săi. Adversarii juraţilor, se vor folosi de această nefericită Întâmplare şi se vor Încerca să arate cât sunt de neglijenţi judecătorii-cetaţeni şi câte neajunsuri sunt de pe urma Ier. Fără a lua apărarea aşezământului, de oare-ce această instituţiune nu are nevoie de a fi apărată, voiu arăta numai atâta că anul acesta caracteristica Cuiţoi cu Juraţi era că aproape în total a fost alcătuită din oameni din clasa de sus. De câte-ori comisiunea juraţilor este alcătuită din cetăţeni obscuri şi din clasa mijlocie, ei îşi fac datoria şi Îşi împlinesc această sarcină de cetăţean. noiombri clasei superioare însă işi cunosc datoriile mult mai puţin, ei provoacă criticile contra juriului şi tot ei apoi îi invinuesc de păcatele lor insist. Sfinx. După pelerinagiu In sfirşit s’a făcut şi aceasta. Actul ultim îl socotim jucat şi suntem în drept să credeai ci s’a isprăvit comedia ghenadistă. Nu putem crede că D. Fleva va duce răul gust, pînă acolo ca să meargă înainte cu această campanie, absolut iară nici un scop practic şi mai ales democratic. Tribunul nu trebuie să uite că şi-a atins scopul: a zdruncinat din temelie guvernul D-lui Dimitrie Sturdza. A merge mai departe este a aduce pe conservatori la putere şi nu putem bănui că aceasta i-ar fi ţinta sa. Cu un guvern slab, se poate mai uşor lupta şi D. Fleva ar trebui să nu uite că azi este momentul să înceapă campania pentru votul universal. D-sa a făcut un pas uriaş înainte: s’a convins de însemnătatea şi necesitatea acestei reforme, a admis-o în principiu, cu singura restricţiune că dîatîî „să stingem casa romînă pe care a aprins-o D. Sturdza.“—Sperăm că ultima hezitare va fi înlăturată și că odată cestiunea Ghenadie isprăvită, vom începe campania votului universal, dînd asalt guvernului D lui Sturdza, nu pe chestiunea fostului mitropolit, ci pe platformă largă și democratică a luptelor de idei. Aceste ar însănătoşa atmosfera publică şi luptele politice ar scăpa de aceasă cestiune plictisitoare a persoanelor care transformă presa, parlamentul şi întreaga noastră activitatea într’o imensă ceartă de ţaţe de mahala. Dem. ------------------------»UM*«------------------------ i—i——■*! — MTjaB—nil 'imiHIWMB——'IWMII aamSSimMat mmM—a«— »Hmm »BaBBaa«aHfiaiiiaSiiÍMiaiéiw?iifiSMafaiSipSSiiiB«»B^ Pelerinagiul de la CăldăripL - Scandalul de la Liar PELERINAGIUL L-am văzut, l-am întovărășit, ca să-mi dau prin mine însumi seamă și am plîns pe D. Fleva. Nu voi spune, cum vor zice mîine Voinţa Naţională şi Gazeta, că au fost cinci-zeci de inşi. Pentru un pelerinagiu şi în condiţiunile în cari s’a făcut, faţă de un om străin luptelor politice din Capitală, era impozant. Eu însă, de două-sprezece ani de cînd sunt amestecat în vălmăşagul politic, sunt în stare să cununosc oamenii din Capitală, şi, ceea ce alţii nu cunosc, pe toţi şefii de căprarii, pe toţi agenţii electorali. Pentru mine dar, această procesiune nu mi-a putut da altă impresiune de citi a unei mascarade politice, făcută de conservatori sub auspicele D-lui Fleva. Erau acolo adunaţi toţi agenţii electorali ai D-lui Filipescu, în cap cu Creţu, toţi foştii comisari daţi afară de guvernul liberal, întreaga armată a funcţionarilor comunali de sub fostul primar, în sfîrşit toată clientela şi toţi pretorienii conservatorilor. Mergeau aceşti oameni ca să facă un act de devoţiune, se duceau el minaţi de dorul de a vedea pe martirul bisericei române, persecutat şi închis la Căldăruşani ? Era o simplă partidă de plăcere ■ra veselă, făcută cu cheltuiala altuia, în care cheful şi umorul nu puteau să lipsească. Nu este în adevăr a face ceva serios şi religios, un act de pietate, prin faptul că ţi-ai pus la butonieră o cruce tricoloră. Aspectul procesiunei era al unei companii care se duce să petreacă, o excursiune sau o partidă de plăcere de treizeci şi şease de chilometri. Era clar un act politic, o manifestaţiune conservatoare contra guvernului liberal. D. Fleva, în toată această daraveră, mi s’a părut a fi toboşarul care a adunat armatele D-lui Lascar Catargiu, pentru a manifesta înpotriva guvernului liberal. Fără acest concurs procesiunea ar fi fost absolut ridicolă, ceea ce dovedeşte că în această nefericită cestiune a mitropolitului, tribunul nu este personal urmat de nimeni şi că tot tîmbălăul ce s’a făcut pînă acuma, se datoreşte conservatorilor. Această constatare pe de o parte m’a întristat şi pe de altă parte m’a bucurat. M’a întristat de oare ce am văzut cum orbirea tribunului face jocul conservatorilor şi cum D-sa încă nu s’a convins că acest rol de al treilea cal la tramvayul politic e ridicol şi penibil. M’a bucurat însă de oare ce manifestaţiunea de om a fost prea conservatoare pentru a nu deschide ochii D-lui Fleva și a nu da ultima convingere că a apucat un drum greșit cînd a încălicat pe această cestiune care nu poate avea alt rezultat, decit venirea conservatorilor. Afacerea Ghenadie a fost ceea ce francezii numesc un coup de folie. A trecut asupra lumei noastre politice un vînt de demenţă, graţie căruia lumea s’a pasionat pentru o chestiune absolut secundară, înscenarea pelerinagiului de eri, spectacolul acestor o sută de trăsuri cari mergeau în veselie pe drumul Căldăruşanilor, liota agenţilor conservatori cari au înghiţit praful gratis din ordinul şefilor, cred că va vindeca pe mulţi de această ambalare şi va avea de efect să liniştească şi pe însuşi tribunul. Şi acum, cînd totul este isprăvit, cînd avem dreptul să credem că ultimul act s’a jucat, avem ferma speranţă că vom scăpa de chestiunea Ghenadie şi de toate micele chestiuni izvorite din ea. Ţara romînească are nevoie de alte agitaţiuni; alte răni sînt de lecuit şi toate zvîrcolele acestea, pentru un călugăr pungaş şi conrupt, trebuie să înceteze, deoarece nu despărăra de bunul simţ al poporului român. Const. Eftimie. SATIRA POLITICA Balonul liberal Cînd un aeronaut e aproape să dea bîldîbîe şi să vie din ceruri pe pămînt cu zgaîbaraceie în sus, atunci aruncă oare-carî saci cu nisip numit „lest“. Şi cînd sacii cu nisip s’au sfârşit iar balonulcoboară mereu, aeronautul azvîrle mereu tot ci-î mai rămîne sub mînă, pîpă ce-şi aruncă şi nădragii. Aşa păţeşte acuma zisul Mitiţă Sturdza, al căruia balon-cabinet e aproape de peire. Văzînd ci a păţit-o cu chestia Ghenadie, s’a hotărît să transforme în „rest" pe episcopul de Vilcea şi să-l dea în judecată Mai văzînd că balonul merge tot mai rart, s’a decis să preschimbe şi pe Malaxa în „lest“ şi să-l azvîrle de sus chiar cu pericolul să şchiopeze şi da piciorul cel l’alt. Situaţia ministerului nedevenind mai bună, Mitiţă s’a pronunţat şi pentru o remaniare ministerială, adică pentru prefacerea în „lest“ a burtei lui Palladi şi a ipocriziei lui I’oni. Teamă mi-e numai că toate aceste uşurări au să fie zadarnice şi că, la urma urmelor, Mitiţă are să fie nevoit sî sară şi clnsul din balon. Voxtoda colectivistă şi nu foi vom numi pe D. Sturdza autorul năcelurilor, îl întrebăm numai: In unim marilor făgăduieli date in opoziţiune, cu cit sa îmbunătăţit starea Rominilor din Ardeal şi cum să ne explicăm intrigile prin cari voieşte să dezbine pe Romîniî de dincolo, aluneca tocmai, cînd Maghiarii devin mai agresivi? D. Sturdza a fost o pacoste pentru ţară. Om fără vederi largi, fără calităţi indispensabile băiatului de Stat, om fără noroc, dinsul nu poate contribui nici cu o iotă pentru binele poporului român, el nu poate adăuga o singură pagină la cartea glorioasă a Romínul. Dacă-i aşa, pentru ce mai rămîne la putere acest distrugător de iluziuni, acest cioclu al tuturor aspiraţiilor naţionale? Dragoş. ------------------------------------------------------- ------------------------»oteKHi-----------------------Măcelul de la lehadia Holărit D. Sturdza nare noroc. Guvernul D-sale, de-abîa în timp de opt luni de zile, s’a ilustrat prin tot soiul de scandate, prin tot soiul de eșecurî. Să nu mai enumerăm, căci este de prisos. Pentru astă-fi avem de înregistrat un nou succes al D-lui Sturdy, împuşcarea ţăranilor Romîni din Mehadia, o vărsare de sînge cu nişte proporţii cum nu s’a mai petrecut de mult peste munţi. Constatăm că această crimă se petrece atunci, cînd D. Sturdza se încearcă a ţâdărnici acţiunea comitetului naţional din Ardeal şi cînd uneltele D-sale se silesc a vîrî Ţigania in arătatul comitet. D. Sturdza ne făgăduia cînd era în opoziţiune, că odată D-sa la crimă, va face să curgă rîuri de lapte în toată Transilvania, cu toate acestea vedem cum domnirea D-sale coincidează cu o imensă serie de nenorociri, cu scuzele adresate ungurilor, cu discordia din sinul comitetului naţional, în sfîrşit cu măcelurile de la Mehadia. Evident că nu noi vom adopta me Liga colectivistă Eri a fost întrunirea Ligei colectiviste. Cetitorii pot vedea mai jos amănuntele acestei adunări. Din darea de seamă se vede lămurit dorinţa colectiviştilor de-a ucide cu ori şi ce preţ Liga culturală. S’a luat în adevăr hotărîrea de-a merge înainte cu secţiunea de Bucureşti şi s’ a decis ca prin poliţie şi parchet să se ia scriptele şi registrele de la actuala secţiune. Cînd se va pune în aplicare această hotărîre, rezultatul va fi desigur asta: că toţi oameni serioşi şi bine-voitori cauzei naţionale, se vor retrage serbiţi şi Liga va muri. Acesta este scopul colectiviştilor şi este de mirare cum oameni ca D. Vintilă Rosetti, cari nu sunt cu totul sau cel puţin nu par înfeodaţi colectivităţi, sunt aşa de inconştienţi că dau concursul lor la această infamie a oamenilor D lui Sturdza. De acum trebuie să ne aşteptăm la scandaluri regretabile, la descinderi de parchet, la procese corecţionale şi la învinuiri reciproace şi cuvinte insultătoare. Romînii de dincolo de munţi trebue de acum înainte să se convingă că nu au absolut nimic de aşteptat de la Liga culturală şi că politiciani din Romînia zisă liberă sînt criminalii, cari le-au vindut sfînta lor cauză, Cos. REFECURI Hoţii f. .. urgente Unii se miră că liberalii au început să fure deja din a şoaptea lună de stăpînire. Mi se pare mirarea absurdă, căci era în ordinea firească a lucrurilor ca, de rindul acesta, liberalii D-lui Sturdza să se grăbească cu căpătuiala. După cum merg lucrurile şi după cum guvernează mititelul Mitiţă, este învederat pentru toată lumea că ministerul actual şi cu regimul ocultist n’au s’o ducă mult. Acest adevăr sare în ochii tuturora, nu e om care să nu-l constate, iar Malaxalele şi haimanalele partidului nu sunt orbi nici nu trăiesc pe ceea lume, ca să nu vadă ce vedem cu toţii, de aceia oamenii şi-a fi zis: «Nu e vreme de pierdut, să ne grăbim cu potlogăriile, căci ne ajunge opoziţia din urmă». Dacă n’ar fi intervenit acest considerant, putem fi siguri că Malaxa, Cişman şi ceî i’alţi potlogari ai partidului ar mai fi aşteptat citva, dar cum treaba e pe zoritele şi cum guvernul e urgent de tot, a devenit urgent şi Malaxa. Ciocănaş. A se vedea în pagina III a, la „Ultimele Informaţiuni”, dările noastre de seamă asupra Pelerinagiului de la Căldăruşani şi Scandalului de la Liga. Circiuma artistică Serbările Presei finalurile mascate ale societăţi se disting prin aceea că oferă publicului în totd’auna lucruri noui, picante fi delicate. La serbările date de Presă în grădina Bragadîru, în zilele de 8 fi 9 curent, pentru alimentarea Casei de ajutoare fi de pensiuni a societăţeî Presei, am avut o inovaţiune destul de reuşită : Circiuma artistică. Circiuma putea da rezultate fi mai frumoase fi ar fi putut avea un succes fi mai mare, dacă pentru organizarea ei ar fi fost mai mult timp. Alcătuită numai în cîteva zile, inovaţiunea a avut o reuşită destul de frumufică, cel puţin artificii-pictori Vermont, Petrescu, Jichidi, Luchian, Pascaly şi alţii, ale căror nume ne scapă, au luptat cu multă sîrguinţă alături de alţi artifii fi tineri literaţi. Desenul de sus reprezintă faţada circiumei, cu caricaturile cele reunite și cu grupul organizator, printre cari distingem pe Vermont, Bogdan, Jichide, tînărul poet Radu Rosetti, etc. Nădăjduim că la viitoara serbare a Societățeî Presei, circiuma artistică va fi strălucită. Vardalabum. -------------------------------------------------------- Politica Italiei Politica exterioară. — Declaraţiunea ministrului. Engiitera şi Italia. ~ Consecinţă naturală. Politica exterioară De la căderea lui Crispi, atît ziarele francorase cît fi unele ziare italiene, se ocupă mereu de rolul Italiei în tripla alianţă şi de posibilitatea intrărei ei în alianţa franco-rusă. Mulţi credeau că politica exterioară de pînă astăzi a Italiei a fost o politică personală a lui Crispi fi care prin urmare trebuia să cadă o dată cu fondatorul ei. Dar s’au înşelat. Imediat după căderea lui Crispi, succesorul său, D. di Rudini, declară că va urma aceeaş politică exterioară şi o lună mai tîrziu împăratul Wilhelm se întîlni cu regele Italiei şi cu D. di Rudini la Veneţia, unde alianţa Italiei cu Austria şi Germania fu reînoită. Declaraţiunea ministrului Dar cum toate aceste dovezi nu ajungeau încă celor ce visau slăbirea triplei alianţe, iată că săptămîna trecută ministrul de externe italian, ducele de Sermonetta fiind, din nou provocat să se pronunţe în această chestiune, a declarat de la înălţimea bănuţi ministeriale, că în politica exterioară a Italiei, nimic, absolut nimic, nu s’a schimbat. Această declaraţiune a dat loc în parlamentul italian la o vie discuţie, cînd deputatul guvernamental Naşi atacă cu vechemenţă pe Franţa, dovedind că interesul Italiei este de a merge vecinie cu aceia cari o pot apăra contra francezilor, deoarece aceştia sunt inimicii cei mai periculoşi ai Italiei în Marea Meditereană. Engintera şi Italia Ministrul de externe Sermonetta, dezvoltînd apoi pe larg politica guvernului, făcu să reiasă că dacă D. di Rudini nu voieşte să urmeze acelaş sistem de inimiciţie faţă de Franţa, cum l-a urmat Crispi, el e însă decis a nu se dezlipi un singur moment de statele cari formează tripla alianţă ; ba, mai mult, îşi dă toată osteneala ca să cîştige în partea ei şi pe Englitera, cu care Italia e în atît de strînsă amiciţie. Consecinţă naturală Intr’adevăr, intrarea Engliterei în tripla alianţă fiar fi decît consecinţa naturală a influenţei crescinde a Francei şi Rusiei, care sileşte pe celălalte puteri europene să-şi strîngă rîndurile. Val. Străzile Bucureştiului Impresiune. — Pavagiul. — Iluminatul şi salubritatea. — Nuntirile. Impresiune Cine vine numai pentru cîte va zile în Capitală, n’are parte de a vedea străzile cari fac ca Bucureştiul să se asemene mai mult cu un sat oriental decît cu un oraş al Europei civilizate şi încă cu unul mare. Nu-i vorba, venind de la gară înspre centrul oraşului, întîlneşti deja diferite străzi cari numai la anumite distanţe arată urmele civilizaţiuneî prin felul architecture! diferitelor clădiri, dar străzile sînt totuşi curate, iar şinele tramvaiului cari le întretaie le dau aspectul uliţelor unui foburg extrem. Mai adăugaţi că peste scurt timp noul sosit străbate calea Victoriei, cu casele ei moderne, cu magazinurile şi bazarele mari, cu zgomotul de stradă al unui mare oraş european, cu clădirile oficiale şi cu palatul regal, cu bulevardul iluminat electric şi străbătut de tramvaiurile mînate de electricitate şi vă veţi face îndată o ideie de pricina care înşală pe cei mai mulţi vizitatori ai Capitalei asupra adevăratului ei caracter. Dealtmintrelea, nu se poate spune nimic: serviciul Întreţinerea străzilor din Capitală este destul de bine organizat, cînd e vorba, bineînţeles, de străzile mai principale; străzile mai dosnice, însă, în cari au parte să locuiască dezmoşteniţii acestei societăţi, sunt neglijate cu totul, şi cine a avut ocaziunea de a străbate străzile, stradelele şi mahalalele de la marginea oraşului, va cunoaşte din propria-i experienţă adevărul celor spuse de noi. Sfătuiesc pe cei cari se interesează de asemenea lucruri, ca să viziteze străzile de din dosul calei Dudeşti, mai cu seamă acelea cari duc spre calea Vitanului, de pildă. Pavagiul Se înţelege că aci nu poate fi vorba de străzile, aii căror unică podoabă se compune din două şanţuri pentru scurgerea apei, cari servesc în acelaş timp ca linie de demarcaţiile între trotuarul şi şoseaua menită pentru trăsuri. In acest fel de străzi, cari cîteodată nici măcar cu prunt mărunt nu sînt acoperite, să vă ferească sfîntul ca să aveţi treabă îndată după ce a plouat. Noroiul e indescriptibil şi rişti cîte o dată de a da de nişte mocirle, prin cari poţi pătrunde numai udîndu-te şi murdărindu-te pînă la piele. De altfel trebuie să recunoaştem că se lucrează la pavarea străzilor cu mult succes. Astfel strada Parfumului, în care simţeşti cu totul altăceva decît un miros de parfum, şi în care nu mai în urmă, decît cu două ani, după ploaie, aveai spectacolul mai sus descris, astăzi trotuarele sînt pavate cu piatră de granit artificial şi trecerea pe timpuri ploioase este uşurată. Bucureştiul are aproape tot felul de paragii: asfalt, lespezi de piatră, granit artificial, bazalt artificial, prund, pietriş, etc. In ultimul timp s’au făcut pe calea Victoriei, în dreptul palatului, încercări cu pavagiul de lemn Acesta ce-i drept, are dezavantagiul că se strică foarte lesne şi că are prin urmare adesea or nevoie de reparare, dar are şi însemnatul avantagiu, că permite o curăţire mai perfectă şi că împiedecă zgomotul produs de trăsuri, zgomot care te asurzeşte prin locurile unde paragiul e de piatră. Iluminatul și salubritatea In genere străzile din centru sínt iluminate cu gaz. In acest scop se găsesc 4000 de felinare, pentru iluminatul cu gaz. Bulevardele sínt iluminate cu electricitate, iar străzile de la periferie sínt iluminate cu petroleu, în care scop sunt aşezate 5000 de felinare. Pe calea Victoriei, tot în faţa palatului, se fac încercări de iluminare cu becurile de gaz incandescente, cari furnizează o lumină mai puternică decît cele obicinuite. In general se poate spune că iluminarea Bucureştiului este pasabilă, chiar bună cînd e vorba de centrul oraşului. In privinţa salubrităţeî, circulă zilnic şacalele, cari stropesc străzile şi împiedică astfel ridicarea prafului. Măturătorii însărcinaţi cu curăţirea străzilor sînt destul de numeroşi, în schimb căruţele cari adună gunoiul de prin diferitele străzi nu sunt tocmai suficiente. S’au introdus şi măturătoarele mecanice, un fel de maşini trase de unul sau doin cai, prevăzute cu două valţuri cari, învîrtindu-se, mătură strada adunînd gunoiul de ambele părţi ale străzeî. Curăţenia străzilor, mai cu seamă a celor mai principale, sub condiţiunile descrise, este mulţămitoare. Numirile Străzile noastre sînt botezate cu cele mai variate nume: avem bulevardul Carol şi bulevardul Elisabeta, bulevardul Maria şi strada Carol; ne lipseşte o stradă Ferdinand, pentru ca membrii majori ai familiei regale să fi împrumutat cu toţii numele lor pentru diferite străzi. Avem str. Brîncoveanul şi Mihai Bravul, Ştirbei-Vodă şi Ghika-Vodă, str. Ţepeş-Vodă şi str. Cantemir, şi încă multe alte botezate după eroicii şi neeroicii Domni ai Munteniei. Avem str. Tudor Vladimirescu şi str. Rădulescu, str. Rosetti şi str. Brătianu, botezata deci după revoluţionari şi bărbaţi de Stat români. Ba cu str. Rădulescu avem şi o nostimadă : avem o stradă Eţeriade Rădulescu şi una căreia îi zice numai Heliade, amtfele numite după acelaş bărbat,