Adevěrul, octombrie 1896 (Anul 9, nr. 2649-2673)

1896-10-24 / nr. 2668

iAHUL IX, No. 26.68 NU BEE 3 UL 1© BANI ABONAMENTELE IHGEP DE LA 1 $ 15 ALE FXE­CAREI LUH jifse^plătesc tot­ d’a­ ima tudate is Bamregdl la Oase administrație! Ia Județe ss ntremuiaU prte mandata pogtsle Ub aa tn Țară 30 Lel; M Streinătate 60 Ls Sssîs luni 16 * » » = 25 , M luai 8 „ . . 13 » TI* »BjaSr te mtMfaktit« 10 »«AS MASInBCP.IPrEJ.iS NU S3 ÎNAPOIAZĂ te rereşti pe mine de cu fi stresn In casă! », ®l©xsasipi JODI 24 OCTOMBRIE 1896 RUBE3CL a© BA HZ ANUNCIU­RILE Ia BUCUREŞTI şi JUDEŢE ae primesc un»« Îs ADMINISTRAŢIE Ia STREINATATE, direct numai 1» adminis­trate si la toata Oficiile de Fiihlimtuta âmuncian la pag. IV . , , , 0,30 b. îmfe v » » UI p * a ■ 2,"TM" lei p p I iîiiii 3j— * „ ISr esBiir vssbiâ IO Bani ADM­I S„T R AT I A PfcSftiS. 8SÂNCEI NATIONALEK'X'MUU.Âli'OîW. Mo. 9 Si Director politie: AIoISX. V. BELDîMAHtT REDACTIA /*' ;0,V PA*AO. »ANCEI NATSONALBe^S]^BSi7Cl^:n!p^ffil)» , P0L1TECIANIZM Cestiunea fostului mitropolit-pri­­mat, mai mult ca ori­care, dovedeşte pe deplin lipsa de moralitate şi de scrupul a partidelor noastre istorice, lipsa de inteligenţă a unora şi neru­şinarea tuturora. Imbecilitatea şi dorinţa josnică de răzbunare a primului ministru, a dat naştere acestei cestiuni. Ghenadie, ca toţi prelaţii, de­şi ales de conser­vatori—şi se zice moyenant finance,— nu cerea mai mult de­cît să trăiască bine şi cu liberalii. Vendicativul Domn Dimitrie Sturdza, nu putea însă să-l ierte că în opoziţiune nu i-a dat con­cursul şi l-a jurat pierderea lui. Mo­mentul putea fi crezut propice. Re­gele se îngrijea de acest mitropolit, care, pe lingă că avea păcatele lui, apoi din cînd în cînd, afişa veleităţi de independenţă faţă de palat şi care îşi luase chiar titlul de principe al biseri­­cei, conservatorii şi ziarele din opoziţie duceau o campanie teribilă contra pungăşiilor lui Ghenadie, şi acesta era certat cu toţi călugării din Sinod. D. Sturdza a crezut că Ghenadie este absolut fără apărare şi că îl va mînca fript dintr’o singură înghiţitură. Socoteala de acasă însă, nu se po­triveşte tot­ d’a­una cu cea din tîrg. Guvernul a procedat aşa de arbitrar, cu atîta lipsă de tact şi de inteli­genţă, că această caterisire a­ lui Ghe­nadie şi împotrivirea lui de a pleca de voie, au ridicat o lume întreagă în potriva guvernului. Atunci s’a văzut o schimbare de front din cele mai lipsite de rușine. Ziarele colectiviste, cari pînă mai era aparați cu foc pe mitropolitul Ghe­nadie, se năpustesc cu furie în po­trivă­ i, Iar Epoca și Timpul s’au pus în capul campaniei favorabile lui Ghenadie, uitînd, dintr’o zi în alta, ce s’a zis erî. De ce această schimbare de ati­tudine ? Conservatorii au văzut că prin această chestiune se pot apro­pia de putere, că ea e ast­fel de în­curcată, că ori-cum s’ar rezolvi, va fi tot în detrimentul duşmanilor lor po­litici şi imediat au întrs cojocul şi s’au făcut apărătorii «sfintei religiuni ortodoxe pe care o loveşte colecti­vitatea*. Ce va ieşi de aici puţin le pasă. TEI au luat lecţiuni de la colectivişti. Ce le-a păsat acestora care va fi re­zultatul campaniei contra legei mi­nelor şi a legei maximului ? Ei au agitat lumea şi azi, cînd sînt la pu­tere, puţin se mai îngrijesc de fap­tul că legea minelor a rămas ne­desfiinţată şi că şi azi se încasează veniturile comunale pe baza le­gei maximului. Mîine, cînd conservatorii vor a­­junge la putere, puţin le va păsa de fostul mitropolit. El va rămîne la Căldăruşani şi va medita adine asu­pra nechibzuinţei ce a făcut de a se întemeia pe făgăduinţile politiciani­­lor. Cine ştie dacă în această pri­vinţă lucrurile nu se vor schimba din nou. Poate conservatorii vor re­începe să înjure pe Ghenadie, iar colectiviştii să-i ia apărarea. La D- zeu şi la politician­ totul este po­sibil. Ceea­ ce însă arată deplin politi­­cianizmul conservatorilor este şi fap­tul că ei, dinasticii de erî, par azi convinşi că cestiunea mitropolitului trebuie adusă pe terenul anti-rega­­list. Campania care se începe va avea această caracteristică şi ne va da priveliştea unei lupte pentru pu­tere întemeiată pe o cestiune şi o persoană bisericească şi pe tema luptei contra palatului. Lucrul nu e nou pentru conser­vatori, dar el dovedeşte încă odată ce va să zică partidele noastre is­torice şi cum toată viaţa noastră politică se învîrteşte în jurul rege­lui , a-l convinge, da voit sau de ne­voie, că trebuie să-l aducă la putere. Iată toată lupta politicianilor. Iată priveliștea odioasă și scîrboasă a po­­liticianizmului român. Const- Hills. SATIRA POLITICA lotruniri publice Pantniţa c«ntra balanssi întrunirii# convocateUde opozanţi, perstionari ti alţi patâţenî ostili guvernu­lui, ministerul, în unire cu D. Paul Bettemis­ti cu baronul M«li«isno, au hatarit sa «onvoace o seria de meeting­urî pe «ulori. Ind­ia Intrusiv# se va ţine In roşu, unde de ri­goare toţi oratorii vor trebui să fie cu nasul la înuilţimea culoare! unde sa adună, motiv pentru care ursul mesei... adică al Intrunirei, va fi Iancu Culoglu, inspectorul avocaţilor ţi al mişmaşurilor. Pe galben, colectivitatea va înghiţi pe toţi opo­zanţii; tri negru, va fi în elementul sau Mitiţă cel negru la suflet; în verde, va fi sărbătorit ver­dele Statescu, iar în albastru, sflîndu-se pe Mai­danul Dulapului, va ieşi la maidan fostul procu­ror Dulap. Cu asemenea elemente, nu mai încape îndoială că partidul va rămîne la putere, cel puțin încă vre-o trei luni. -K—X ' — —■—— ------------------------------------------------­Vax. Regeneratorii parii conservator La guvern. — O nouă fază. — Un nou regenerator. — Să fie portretul junimiștilor? — Concluzia. După 1876, cînd D. Carp împreună cu D. T. L. ‘Maloretem fi alți membri maromifi ai parti­dului comervator, t'au retro* din sinul partidului fi au format gruparea junimistă, D. Carp spu­ma că voieşte să regintreze partidul conservator. D-ta, împreună cu D. Maioresm, au făcut un program, ai ţinut mai multe discursuri şi au pu­blicat o serie de articole, prin cari arătaă cari sunt ideile pe cari trebuit să le îmbrăţişeze un a­­devărat partid conservator, în special, D. Minortsou, cunoscut admirator şi adept al filozofiei Schopenhaueriste, s'a distins in acea şampanie prin desfăşurarea filozofiei princi­piilor conservatoare. Atunci, nimeni în partidul conservator nu s’a ridicat să combată noua direcţie în mod hotărit. La guvern Ajunşi in 1889 la guvern, conservatorii pri­mesc declaraţiile D-luă Carp, că D sa dă parti­dului programul care­­ lipseşte, adică ideile filo­sofice pe cari le dezvoltaseră de la 1879 pină a­­tunci, D-nii Maior­ism şi Carp. Sa vorbit la tm moment chiar de fuzionarea clubului constituţional cu cel conservator, dar con­­­ervatorii au cărat de la putere şi c­ele două clu­buri tot mai trăiesc. O nouă fază şi nu numai că cele două ramuri ale parti­dului conservator sunt încă despărţite, dar se pare că ele încep să intre în o nouă fază, o fază de luptă de nimicire. Conservatorii, cari nu protestaseră nik­o­dtrt.a contra­­filozofiei D-lui Maiorescu şi aveau­ c­erul că au nevoie de a fi regeneraţi de D. Carp, se ridică acum şi combat chiar şcoala filozofică a junimiştilor. Se vede clar, că dacă ei au tăcut pînă acum, cauza a fost că le-a lipsit teoreticianul. Un nou regenerator Teoreticianul conservatorilor, noul regenerator al partidului, cu alte cuvinte, este D. N. Fili­­pescu. în Epoca de om­, D sa publică un articol in­titulat : Inrîurirea filozofiei, în care găsim un pasagiu foarte interesant relativ la filozofia scumpă C-lin­ Maiorescu, la filozofia Schopenhaueriană. Dăm acel pasagiu: lati un altul care, la întoarcere, s’a dus sa «»ară narogtiera la starea lui de nelinişte arma­ţilor lui Schopenhauer. Aceştia îi lasă a înţelege cam următoarele : „Legile naturei se împotrivesc la fericirea e­­nauluî. In lume nu-î de cît voinţă şi voinţa e dorul după cele ce nu se pot satisface. Tutul e dar durere. Viaţa e un rău­ şi progresul nu-î de cît o înăsprire a râului“. Aşa se prefac în spiri­tul luî doctrinele pesimizmului.­­ Atunci el se întoarce spre filozoful evoluţionist şi iată în ce mod ideile lui se cristalisează în spi­ritul sau încrezător: „Nepreţuitele descoperiri ale lui Darwin, cînd ajung sa stăpînească lumea morală, nu mai însemnează de­cît biruinţa celui tare asupra celui slab şi predică triumful forţei asupra dreptului“. Să fie popipetul junimiştilor? Dar teoria ca teoria, D. Fdipescu însă, caută să facă şi aplicarea teoriilor de mai sus în viaţa politică, şi iată ce spune : In politică, credinţa că toate acţiunile omeneşti sînt cfrinuite de forţa superioare, oarbe şi nebi­ruite, ii va duce spre un fatelizm­ ce amorţeşte ori­ce voinţă. Iar ideia de biruinţă a celui tare asupra celui slab, îi va face să se îndoiască că poate să existe măcar o dreptate. Stăpânit de evenimente, sdrobit de semenul lui. EDITIA A TREIA Năzdrăvăniile ssilei QI3E0SSSHE FALUID! Fără cap dar cu căpăţină de ~hahăr. omul slab şi lipsit da credinţă intr’un viitor mai bun, se va repezi spre folosinţei® materiale ime­diate. In locul politiceî da idei, satisfacerea in­tereselor materiale. Reformele practice, pelitica de afaceri, in locul luptelor pasionante pentru ideal. Să fi vroit oare D. Filipescu să facă portretul junimiştilor ? Se poate, căci alt­fel de ce acea a­­propiere între adepţi Schopenhautrizmului şi poli­tica interesului? Concluzia Hhnolima tuturor acestora este că bătrînii con­servatori vor să arate D-ha Carp că nu mai au nevoie nici de programul, nici de teoriile­­ sale filozofice şi că de azi înainte, nu se mai poate apropia de partidul conservator de­cît ca soldat credincios-Conservatorii vor o politică de ideal, nu de reforme econom­ice. Caml e interesant şi ne aşteptăm să vedem des­­făşurîndu-se o luptă de gazetărie intre cele două ramuri ale partidului conservator. Ju­mătate de adevăr. Răspunsul cu desăvirşire a­­devărat, este acesta : „Fiind­că D. Guran este nepotul D-luî Ca­­rada.“* încă o vorbă a D-luî Carp. Şeful junimiştilor fu acostat zilele acestea de către un partizan în inima căruia au intrat des­curajarea şi nostalgia bugetului. — Ce ne facem, coane Petrache, ce ne facem ? Eu cred că toate aceste vizita împărătești au în­tărit guvernul, iar pe noi ne-a depărtat de pu­tere. — Aș fi un gogoman, îi răspunse șeful; stăm mai bine ca erî cînd. Nu v’am spus de atifcea ori că că am să inau­gurez noul palat al domeniilor ? Enaftadop. NOTE ZILNICE — D. Delimarcu, intr’o scrisoare adresată Voinţei Naţionate, pretinde că s’a retras din gruparea D-lui Flevei, fiind-că directorul Drep­­felţeî face cauză comună cu conservatorii. Nu voim să contrazicem pe D. Delimarcu, însă o întrebăm: Dacă a rupt-o cu D. Fleva pentru ■motivul arătat, de ce s’a unit la Roman cu D. Alecu Mor­­an, care s’a ales primar numai cu «onsursul conservatorilor ? şi îarăş, de ce s’a a­­liat cu acelaş Domn Mor­­un, pe care astă-primă­­vară nu-l mai scotea din­ canalie şi mizerabili Fără să facem bătrt­nului Mor­­un injuria de a-l judeca după cum îl zugrăvîa noul său aliat şi viitorul său succesor la primărie, constatăm că, atunci cînd D. Delimarcu a avut să aleagă între conservatori şi canalii, n’a ales pe con­servatori. Restul.,,, se înţelege de la sing. * — O ştire de senzaţie: Se ştie câ guvernul a însărcinat pe judecă­torul de instrucţie Vasi­iu să adune dovezile pentru darea în judecată a mitropolitului Ghe­nadie. De­o­cam­dată, lucrarea acestui magis­trat se mărgineşte întru a vîna depoziţiuni, cum că Ghenadie Petrescu ar fi luat parale de la unul şi de la altul, dar, zilele acestea, in­strucţia va intra şi pe o altă cale, adică vor fi convocaţi la parchet şi aceia cari au luat bani de la mitropolit. In cazul acesta, direcţia Gazetei va primi neapărat o citaţie.* Constituţionalul se întreabă cum da şi-a per­mis D. Palladi să numească şef de serviciu, la ministerul domeniilor, pe un Domn inginer Gu­ran, care, în acelaş timp, este şi furnizor al sta­tului. Şi Constituţionalul răspunde: „Pentru că D. Guran este din partid şi susţi­nut de Oculta“. Dar acest răspuns nu cuprinde de­cit o fu- CINSTEA LOR Colectivitatea îşi arată încă odată urechile. După ce guvernul a revocat pe Malaxa şi nu l-a dat in judecată, sub pretext că nu ar fi existind motive pe­nale, şi după ce Malaxa a început să facă cu ouă şi cu oţet pe ministrul Stolojan, presa guvernamentală a întors foaia. Unul din fiarele partidului dă un avertisment lui Malaxa, invitindu l să se astimpere, poftindu-l să încetele cu atacurile în contra miniştrilor şi am­e­­ninţindu-l că să nu uite cum că este în chiar interesul D-sale să nu mai işgîndărească afacerea, al căreia erou a fost. Cu alte cuvinte, ziarul guvernamental spune: «Stimabile Domn Malaxa,­­pen­tru colectivişti, un om necinstit e în­tot­dea­una stimabil) nu uita că ai sâ­­virşit in capul comunei Galaţi fel de fel de potlogării şi că dacă n ai făcut cunoştinţă cu penitenciarul, aceasta o da­tor­eşti numai guvernului. Prin urmare, fă bine şi te astimpără, încetează cu atacurile violente în potriva miniștrilor, căci, la cass contrariu, te trimetem la parchet». Aceste vorbe, spuse cu alte expresii, zugrăvesc perfect moralitatea partidu­lui guvernamental. Dragoș­. ---------------------------------------------------------­ ­te* ut­al SĂPTĂMÂNĂ UTCT' — Noua ds*aswa a lui ®3aeS®r5issek— Literatura belgiană contimporană, înglobată fatal în cea franceză din care face parte in­divizibilă, numără o pleiadă foitreagă de maeş­tri, grupaţi toţi în jurul bărorîaei revista pari­ziene „Mercure de France“. Pi iuta-o aceştia e destul să amintesc pe Ville­ Striffin, Emile Ver­­­haeren, pelatul simbolist, Henri Regnier, marele dramaturg din frațiil Maeterlinck și Camille Limonier care a fost întrebat acum în urmă de unii din redactorii ziarului „Figaro“, ca su­biect are ultima sa operă pe care în momen­tul de față o prepară la marginea mărci în mijlocul vînturior şi cetelor de toamnă. Fie­care nou­ uvragiu al acestor maeştri belgieni e un adevărat eveniment literar în presa pari­ziană şi fie-care gazetar se grăbeşte să inter­­vieveze ca autor­ un moment mai înainte de a sfîrşi, de ce natură va fi opera lor. Aproape toți sînt nişte „misticii"­. Tot vorbi în această rubrică pe rînd, de fie­care, fiind-că sînt aproape dacă nu absolut necunoscuți publicului nostru cetitor. Noua dramă a lui Maeterlinck, destinată să fie jucată anul viitor la Paris de trupa Lug­­né-Poe, poartă titlul Aglavaine şi Soysette. Mae­terlinck are darul de a îroperechia ast­fel nu­me cu totul streine şi strainî, pe cari nu le vei găsi nici în epoca de astă­zî, nici în epo­­cele antice, dar cari îţi sugeră cu toate astea vremuri foarte îndepărtate, epoci de aur. Lim­fa­­giul, sufletul lor, e tot aşa de departe de noi, ca şi numele lor : Alladin şi Paloraides, Felless şi Men­sande, Aglavaine şi Selysette. Toţi fac parte din aceeaş familie de fiinţe quasi-i­aateriale, din aceeaş familie de suflete trăind, sfiu mai bine zis plutind în nu ştiu care ţară de vis, unde arhitectura, — tomuri strălucitoare, fîntîni limpezi și reci, castele de cleştar—ca şi animalele : lebede, porumbi, rîn­­dunici, există par’că numai în stare de pure simboluri.* Pentru Materlinck, corpul, vorba oamenilor, pietrele edificiilor, tot ce se vede, ce se atin­ge, ce s’aude, nu-i da cît „songé ou menson­­ge“, vis sau­ minciună. Adevăratul nostru „eil“ e ascuns propriilor noştri ochi. Pronunţăm automatic un şir de vorbe care nu corespun­de cugetărei noastre. Fiinţa noastră intimă care se ignoră e singură care trăieşte cu ade­vărat, singură care vorbeşte şi lucrează oare­cum în afară de noi înşi­ne, independent de voinţa noastră inconştientă, sclavă unei fatali­tăţi misterioase care creiază între toate lucru­rile omeneşti, animate sau inerte, o dureroasă fraternitate, o solidaritate tragică. E o concepţiune uita-spiritualistă a existen­ţei. Care ar putea să rezulte dintr’însa ro­mane sau­ drame „concrete“ cu adevărat te­restre, înţelese de un public materialist cum e al nostru astă­zî, care nu crede de cît ceea­­ce vede cu ochii şi care s’a hotărît cu drept cuvînt să nu priceapă de cît personajele în came şi oase, grăind pămînteşte, cu senti­mente obicinuite şi patimile obştiei ? Iată de ce nu se analizează în cîte­va cuvinte o dra­mă a lui Maeterlinck. El presară cu toate as­tea o acţiune aproape omenească. Aglavaine şi Selysetta sînt două femei cari iubesc pe acelaş om, Melesndra, și sînt de asemenea iu­bite de o potrivă. Tot miezul d­amei e în lupta de generozitate ce se încinge îa inimele lor, care din două, Aglav­ina, nouă venită, sau Selysseta, amanta legitimă, se va sacrifica pentru a face fericirea lui Meleandra, dezro­­bindu-1 da bigamia trăită de­ altminteri cu o candidă sinceritate care face dintr însă a­­proape o virtute... Sau poate mai de graba nu-i tocmai ăsta sensul luptei.. E ^ ceva mai omenesc de­cit atîta... Aglavaine și Sclysetto nu-șî dispută tocmai cinstea de a se sacrifica pentru Meleandru, dar pentru o itteie, ideia de a fi frumoase, sufleteşte frumoase, divine cu un cuvînt. Ast­fel Selysette sfîrşeşte prin a se arunca din înălţimea unui turn, şi mu­rind, se fereşte de a mărturisi că alveit sa se sinucidă. Spune că a căzut intîmplător plecîndu­-se să prindă din zbor o pasăre blin­da... Şi în minciuna asta e ceva mai subtil de­cît dorinţa de a scuti de remuşcări dra­gostea rivalei şi iubitului său. E setea de i­­deia morală, setea de a se şti moralmente fru­­­moasă, ajunsă pînă la ultimile limite ale e­­roismului şi bunătiţai de a se putea admira pe sine însăşi sau de a fi admirată de altul fără nici o umbră de restrofimel * S’a găsit ceva din această nostalgie de perfecție morala în oare care din operile lui Ibsen. Și dacă Maeterlinck n’ar fi atît de personal pe cît e, ar­ lăsa poate de gîndit la autorul Rosmersholmilor. Autorul nostru însă e fatalist, s­e lasă o largă sferă de acţiune fatalizmuluî. In acest domeniu se depărtează mult de Ibsen. In operile lui Ibsen se simte „visătorul pozitiv“, sociologul care cugetă la reformarea societăţii, care s’ar face la ne­voie deputat ori senator pentru a răsturna le­gislaţia şi moravurile după felul idealului sau. Maeterlinck, poietul impalpabilului, crede cu tot dinadinsul într’o ocultă şi supra-ome­­nească fatalitate, în Ananke a celor vech­î şi primitivi în contra căreia toate sforţările noas­tre s’ar sfărîma ca lupta valurilor de stîncî, şi căreia el se supune fără să se gîndească L un moment s’o îndrepte. Dispreţuieşte par­lamentele ca pe nişta furnici cari s’ar reuni pentru himericul proiect de a construi un nou turn Eiffel.

Next