Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)

1897-01-01 / nr. 2722

IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din corespondenţa lui Chiţibuş cu cetitoarele sale) 1 De pe Flăm­inda E o seară de vară, caldă, dătătoare de visuri şi deşteptătoare de dorin­ţi. Ceru­l lim­pede, nici strop de nor şi luna, copilă palidă şi deznădăjduită, plînge că nici azi n’a vă­zut pe mîndrul soare... E atîta vreme de cînd se urmăresc şi-şi sînt atît de dragi! Dar, uite, faţa i se luminează de un zîm­­bet fericit, plin de nădejde. Mîine, da... mîine poate îl văd, zic ochii ei aprinşi de un dor nebun. Şi în credinţa-i copilăroasă, lunecă acum, nepăsătoare, pe albastrul cald al cerului. Un miros dulce de fin cosit de curînd, par­fumează tot aierul. Trecem apa Tîrgului; pe pod rămîn locului, mă uit și îmi pare că vi­sez, atît e de frumos. Departe, departe, cîn­­tecul tărăgănat al greierilor îmi pare o melo­die plină de o jale sfîșietoare. Murmurul dul­ce şi mîngîios al rîului pare atît de frumos în liniştea serei! Doamne, atît e de frumos şi atîta farmec neobicinuit e în toate celea, că par’câ sînt într’o lume cu totul străină mie. Şi, aiurită de atîta frumuseţe, acum daţi seama că am rămas singură pe pod. Fug să-i ajung pe ceî-l’alţi: sîntem vre­o 20 de inşi bătrîni, copii. Am ple­cat în cea seara pe Flămînda. Trecem de fin, sînt și pomi, un fel de se­c. E atîta mdi umbrele pomilor pe iarbă s­ă'ni par așa fru­moase, Iun că-mi vine o poftă nebună să m’arunc pe una și să mă îngrop în fin. Dar... trec înainte,— nu sînt de capul meu. * Ajungem pe Flămînda. Ca frumos se vede Cîmpu-Lungul în vale ! Luna se reflectă pe coperişele caselor şi bisericilor... Mî-e greu să-mi desluşesc ce simt! Par’că mă apasă cava greu pe piept şi nu ştiu de ce îmi vine să plîng. Curioasă schimbare de suflet!.. Eram aşa de bine dispusă cînd am plecat.­.. Şi acum de ce mă simt atît de tristă? de ce mă îneacă plînsul ? M’arunc în iarbă. Mi­rosul proaspăt şi răcoarea ierbei par’că îmi dă viaţă. Vîntul adie uşor, firele de iarbă se mişcă şi mă mîngîie dulce pe obraz. Ce bine-i aşa! îmi plec mai mult faţa în iarbă şi ascult. Departe, aşa ca prin vis, se aude murmurul apei. Nu şti­i, s’aude sail mi se pare mie. Mă simt atît de singură! Ce n’aş da, Doamne, acum, să am o fiinţă căreia să-i spun tot, tot ce-am pe suflet, să mă înţeleagă şi să plîngem împreună. După un stuf de crengi s’aude un sunet de flaut. Auzi ce dulce-î! E o doină! Ce dure­ros de frumoasă îmi para şi cum se po­triveşte de bine cu starea mea sufletească... * Sînt ceasurile­­ din noapte, sînt acasă, toţi au­ adormit şi mie mi-a peste putinţă să în­chid ochii. 'V— "Wnmnit sub plapomă, cu gîndul s’a­­mi pare că aud de­­vis, murmurul apei.... intea culcată în iarbă, greierilor şi pare că caz. Stau aşa, nemişcată, multă vreme, şi acelat. tablou cu aceleaşi sen­zaţii mi se desluşeşte mereu în gînd. Mii de visuri nebune îmi tree prin minte şi toate cîte le gîndesc, par’că le văd şi le simt. închid ochii, încerc să nu mai gîndesc ni­mic... Murmurul apei îmi pare mai depărtat, su­netul de flaut mai vag, tabloul din ce în ce mai șters. Ce bine mă simt, par’că mă leagăn. Gîn­­durile mi se amestecă și adorm. Epeira. ------------------------#+*-ME-----------------------­ Asasinul Im Salvator ROMA, 30 Decembrie.—Se anunţă din Con­­stantinopol Agenţiei Ştefani că în urma recla­­maţiunilor ambasadorilor italian şi francez, procesul în contra lui Nazar­ bey, acuzat că ar fi asasinat pe părintele Salvator, se va judeca în prezenţa dragomanilor la Halep, iar nu la Maraseh. Chestia Cubană MADRID, 30 Decembrie. — O depeşă din New-York zice că Maximo Gomez a anunţat preşedintelui comitetului cuban, că-i este cu neputinţă de a mai prelungi rezistenţa. CRONICA Obiceiul­ pimîntului încă un an în gaura vecinicieî... încă­ un an căruia diseară i se va cînta : Adio mastele. Şi diseară, în ajunul noului an, se bea, se cîntă, se primeşte şi se dă daruri, că de aia-i românul creştin. Iar celor cari dau, memoria le va fi păstrată pînă peste veasuri. D. Mitiţă Sturdza, bună­oară, a dat... de mal guvernul liberal. D. Stoicescu dă în gropi. Chestia Ghenadie a dat ortul popoî, pe cînd cel mai cinstit om din Iaşi, casierul Harnagea, dădea cinstea pe ruşine. Gogu Cantacuzino, egoist şi ocultist cum e, şî-a dat singur palme cu voinţa lui Ghe­nadie şi ajutorul Voinţei Naţionale. Şi pe enoi în Tirchileşti se dă «tava» şi la poliţie se dă «căţeaua», cetăţenii dau jalbă la Carvasari, căci «pacînicii» de la 16 Noembrie au dat cu bitele în ca­pete lor. Şi aşa s’a dat, aşa se dă şi tot aşa se va da în ţara romînească, fiind că obiceiul pămîntului e cum a dat Dumnezeu. -------­ Bac. RIN PITEŞTI (Corespondenţă particulară a Adevărului) Un neruşinat Nu e număr al foaiei umoristice Moş Teaca în care, sub pseudonimul Boieu, să nu apară insanităţi şi batjocura la adresa persoanelor celor mai onorabile şi a familiilor lor din so­cietatea piteşteană. La început, neruşinatul corespondent era necunoscut; dar, ori­cît ţ­i-a dat osteneala să se pituleze sub pseudonimul „Helen“, această infimă şi de dispreţuit personalitate este azi cunoscută şi, după cum se va vedea, nu putea fi de­cît acela care în casa părinţilor săi n’a putut vedea şi învăţa de­cît depravaţi» şi per­versitatea în gradul cel mai înalt. Criminali El se numeşte Florian Becescu, elev tele­grafist, ataşat acum cu serviciul în oficiul cen­tral din Bucureşti şi este unul din fiii preo­tului Becescu din Piteşti. Acest Florian s'a năpustit asupra familiei comerciantului Petre Georgescu-Bab­e, insultîndu-l în modul cel mai trivial. Crede, nenorocitul, că cu aceasta va putea ascunde infamiile, ca să nu zicem cri­mele, ce el şi familia sa au săvîrşit acum de curînd aici, în Piteşti. Preotul Becescu, care ar trebui să fie un exemplu de moralitate, trăise în concubinagiu cu o femeie de la cafeul chantant, anume E­­­­liza Greaca, cu care făcea chiefuri aproape zilnic,­­cu alţi fraţi întru Hristos, la via ce o are în vecinătate. Fiind văduv, i-a rămas de la ră­posata mai mulţi copii, între cari scribul Flo­rian şi un altul numit Ghiţă Becescu, impie­gat la casieria locală. Acesta, prin diferite mano­pere, reuşeşte a se introduce într’o familie ono­rabilă unde mirosise că ar fi ceva de exploatat. Cu concursul amantei desfrînatuluî său părinte, ademeneşte acea familie ca să-i dea în căsă­torie singura fică ce avea şi care era vară cu D-na Georgescu, soţia D-lui P. Georgescu (Balea). D-na Georgescu, persoană generoasă, cunună pe tineri şi face sacrificii cunoscute de toată lumea pentru noui­ căsătoriţi. Rezultatul mizeriilor Dar, fiul era, se vede, demnul copil al ta­tălui, crescut şi avînd sub ochi desfidul şi păcătoşiile în cari se tăvăleşte părintele. Sub îndemnul ac­truia şi al concubinei, care vrea să pondereze în căznicia lui Ghiţă, e îndemnat să săvîrşească tot felul de mizerii şi brutali­tăţi faţă de soţia sa şi această femeie neno­rocită, care era şi însărcinată, după ce suferă cele mai mari infamii din partea familiei Be­cescu, constituită în adevărată bandă, cade bol­navă grea şi în timpul bsalei naşt® o fetiţă. 1j După două luni, zdrobită de suferinţele mo­rale la cari era supusă zilnic, nenorocita mumă MERCURI | IANUARIE 1897 moare. Şi cu această tristă ocazie, D­na şi D. [ Petre Georgescu Bale», dau tot concursul lor bine­voitor familiei victimei; nici un sacrificiu nu cruţă pentru a alina suferinţele bătrînilor părinţi şi, ceea­ ce este şi mai mult, iau la dînşii copila decedatei, în scopul de­ a o în­griji şi creşte. Se întîmplă însă ca copilul, bol­nav deja, din cauza hranei nesuficiente ce pu­tuse să îi dea nenorocita sa mamă pe patul de moarte, moare şi el. înscenare mizerabilă Ghiţă Becescu, soţul şi părintele denatu­rat, sub îndemnul tatălui sau şi al concubi­nei acestuia, denunţă parchetului că are bă­nuieli temeinic® că copilul său n’a murit de moarte naturală, crezînd că cu aceasta va putea lovi în familia Petre Georgescu (Balea) cu toate că el moştenise. Această înscenare mizerabilă n'a reuşit, căci s'a constatat cu suficienţă că infamie a fost. Şi, pe cînd aceste mizerii se petreceau în Piteşti din partea familiei Becescu şi a con­cubinei casei, Florian Becescu, sub­ pseudoni­­mul Beleu, ca demn fiu al conruptului său părinte, prin foaia numită mai sus, pe lângă că batjocoreşte pe şeful fratelui sau Ghiţă, familii onorabile din Piteşti, persoane sus puse prin poziţiunea lor socială, apoi are ne­­ruşinarea să zeflemisească fără milă nenoro­cita familie a victimei moartă din cauza su­ferinţelor ce a îndurat din partea aior săi şi, ceea­ ce este şi mai grav, nici chiar familia D-lui Petre Georgescu (Balea) nu este cru­ţată, negreşit fiind că în toate ocaziunile, l-a făcut mult bine. Un prie­tean­­ Tîrgul Cerealelor Brăila, 30 Decembrie, 1896 Grid cant 1­4,100; gr. 59—57 ; preț 12,50—9,97l/s Cereale sosite: pe cipii Pg uses! Grid HectoL 200000 Grid IlectoL 120000 Secară „ 45000 Secară „ 35000 Porumb „ 100000 Porumb „ 100000 Orz „ 2G000 Orz „ 80000 Ovăz „ 15000 Ovăz „ 5030 -----------------------------------------------— INFOEMATIÜNI Din ediţia a ISS-a de ori Viitorul guvern După cum am făgăduit ieri, dăm agi şti­rile pe cari le-am putut afla de la persoane in porţiune de a fi bine informate, relativ la schimbarea guvernului. Se va vedea din aceste informaţii ce ten­dinţe deosebite sunt în cercurile conducătoare liberale şi ce debandadă începe în şirurile mirelui partid. D. P. S. Aurelian După cum am spus, D. P. S. Aurelian, împins de D. V. Lascar, voieşte să guver­neze fără D. Sturdza şi chiar fără dizi­denţi. Dar, pentru ca să poată ajunge la o aşa situaţie, D. Aurelian are absolută nevoie de o dizolvaae­e sa a şi propus consiliului de miniştri dizolvarea, das» D. Gogu Cantacuzino s’a opus. Sturdziştii se opun la dizolvare pentru că se tem că nu vor putea să mai intre în Cameră în număr mare şi ast­fel şi ar pierde cu totul situaţia, sau ar fi nevoiţi ca în alegeri să puie candidaturi contra candidaţi ai guvernului, ceea ce ar îm­pinge la complecta distrugere a partidu­lui liberal. Selecţiunea D. Aurelian a şi început să lucreze în vederea dizolvări. D sa a regulat formarea comitetelor în toată ţara şi aceasta pentru ca, fără să aibă aierul, să ia din mina sturdziştilor conducerea a­­legerilor. Şi iată cum : In mai toate oraşele, prefecţii sunt şefii grupu­rilor sturdziste. Ei lucr­ă pînă acum în alegeri. Guvernul actual, înfiinţind comitete independente de prefecţi, anihilează cu totul puterea acestora. D. Cantacuzino Sturdişti, eu înţeles care este plenul­­ lui P. S. Casse­­lien şi de aceea ei împing din tonte puterii® la retragerea guvernului, pentru a face loc unui nou­ guvern Sturdza, pe care să-i moştenească apoi un guvern Gogu Cantacuzino­ Acesta este motivul pentru care D. Cantacuzino susţine din răsputeri revenirea il lui Sturdza. De alt­fel Oculta nu mai are nici o stimă pentru D. Sturd­za. Cei mai intimi ai D lui Sturdza, ca D-nii P. Stoices­cu, Vulturescu, fraţii Brătienu şi chiar D- Carada spun pe faţă că D. Dim. Sturdza a dovedit o complectă incapacitate de a j­uverna. Dar dacă susţin revenirea lui la putere, aceasta o fac pentru că e singura cal® pe care s’ar putea ajunge la uişa minister ocultist. Părerea rendui Am arătat cam­ sunt părerile D-lor Aure­lian şi Cantacuzino, dar nici unul nici cel­lalt nu ţin seamă în planul pe care il fac de factorul cel mai important cînd este vorba de schimbarea guvernului. Din cercurile palatiste a pornit ideia că regele, mai ales în urma atitudinii D-lui Sturd și in ultimul său vo­rgtă la Berlin şi Vienei, nici nu voieşte să mai audă de un guvern Sturdga. De alt­fel, este ştiut că, regele Carol a ţinut în­tot­d’a­una să aibă m­aierul ca toate măsurile pe care le ia sfat luate din propria sa ini­ţiativă. Viitorul guvern De acea regele, văzînd intrigile şi ne­înţelegerile din sînul partidului, voieşte să expulzeze cît mai repede seria ministere­lor liberale şi să facă, cît mai iute posi­bil, o schimbare de regim. Aceia cam­ de obicei, exprimă inten­­ţiunile regeim, spun că azi nu mai e po­sibil de­cît un minister Aurelian în care ar intra D-nii Co­tinescu şi Focva. Or, acest minister nu ar însemna alt­ceva de­cît istovirea complectă a parti­dului liberal, căci după acest minister, care nu va putea dura de­oare­ce va fi teribil hîrţuit de Ocultă şi Sturdrişti, nici o altă formaţiune nu va mai fi pesifen­ă. Reporter: E­i, după cum anunţasem din timp, a avut loc in Brăila, sala Pa­radis, o impunătoare înt­unire la care a st asistet peste i.pop de cetăţeni. A fost o frumoasă ţi entugiastă manifestare în favoarea Votului U­­niversal. Au luat cuvlntul D-nii I. C. Ata­­nasiu, Vintilă C. A. Iroselji, Vasile M. Kogălniceanu, V. G. Mor­­un ţi Deodat Tătar­u. Mîine vom face o amănunţită dare de seamă a cuvintăilor rostite. Budgetul ministerului de interne va fi terminat cel mult pînă la 16 Ianuarie. D. Lascar împreună cu şefii diferitelor servicii de la acest minister, lucrează cu multă activitate pentru a se putea depune budgetul pe biuroul Camerei imediat după vacanţă. D. Las­ar a modificat multe din prevederile D-lui Stolojan. Guvernul englez a luat şi el hotărîrea de a mări flota Angliei Spre acest scop, se vor între­buinţa fondurile ce ni rămîn din economiile tutu­ror bugetelor. _____ Din cauză că D. Juarez Movillă este greu­ bol­nav, concertul al 6-lea al societăței „Lyra Ro­mânei“ s-a aronttat pentru o dată irevocabilă ce se va anunța Ix tixm­p. Bilețele sunt valabile pentru data ce se va anunța cit de curitid. Cadouri ANUL NOU DE pentru La alegerea de senator ce a avut loc ieri la T.-Jiu, în urma încetărei din viaţă a lui C. Moscu, au fost două candidaţi: ge­neralul Berendel şi D. Cămărăşescu, con­servator. A fost proclamat ales D. Berendel, mi­nistrul de rǎzboiu, cu 125 voturi; candida­tul conservator a întru­nit 77 voturi. Astă­zi publicăm în supliment discursul D-lui deputat V. G­. Mor­­ţun, rostit în şedinţele Camerei de la 13 şi 14 Decembrie, cu ocaziunea discuţiunei răspunsului la Mesagiu. Cititorii sînt rugaţi a-l reclama de la vînzători. Candidatul pentru scaunul de de­putat al colegiului întîi din Putna va fi D. Ni­­colae Nicu Săveanu, actual profesor în Bucureşti şi fiul D-lui N. Săveanu Suveică. Se zice că pentru reuşita fiului sau, D. Suveică şi-a pregătit p­icuri ştampilate de comună, şi se laudă că are la dispoziţie aparatul administrativ. Un însemnat număr de prefecţi au­ sosit in Ca­pitală. Ei au­ fost chemaţi de Z­. f­aseur pentru a fi consultaţi în privinţa îmbuxâţiriî situaţiei, politice din localităţile lor, unde în timpul din urmi sa declarat ruptura între b­urdzişti şi parti­zanii D-lui Aurelie­n. Eri s’a făcut la Bacau alegerea pentru scaunul de deputat la colegiul al douilea, rămas vacant prin numirea D-lui Caton Lecca în funcţiunea de prefect al poliţiei Capitalei. Au fost 5 candidaţi şi anume : Kiru, li­­beral-naţional, care a întrunit 99 voturi, D. Lecca 172, G. Morţun 24, V. Capşa 43 şi D. Krupenschi, candidat conservator, care a întrunit 201 voturi. S-a declarat bilotagia. Viitoarea alegere se va face la 5 Ia­nuarie. Astă­ gi după antiaţi, se va ţine la ministerul de interne un consiliu de miniştri. Se va discuta asupra situaţiei care pe fie­ce moment se încurcă. In ziua de Miercuri 1 Ianuarie 1897, va avea loc în sala Liedertafel (Stavri) o frumoasă se­rată dansantă, dată pentru a se veni în ajuto­­rul unei familii sărmane. Pentru succesul acestei serate D-nii Metrmorosch de Blank au dăruit o sumă destul de considera­bilă. ' 699.R R sulta­tul aleg­erei de la Bacau a nemulţumit foarte mult pe D. Lascar, ministrul de interne. D. Lascar a ţinut ca să şi arate chiar nemul­ţumirea sa faţă de D. Caton Lecca, pentru că acesta, in loc să susţină pe candidatul comitetului executiv al partidului, liberal din Bace­­l, a sus­ţinut pe sub mină pe D. Lecca, prorocind ast­fel balotagiă. D. Lascar a cerut prefectului poliţiei să facă aşa ca la viitoarea alegerea cei­l­alţi candidaţi să renunţe in favorul D-lui Chim, de­oare­ce alt­fel reuşita candidatului conservator, D. Crupen­­schi, e mai mult de­cit sigură. —.— ------------------8WS»--------------—-----­ ERl­L»11 OITA a ARULUI 1*8. C. II- „H. Efâî 'îSCU* 220 PR!FS CRIMA PARTEA A PATRA JUSTIȚIE SUPREO& IX Pedeapsă teribilă Aceasta fusese nevoită să cedeze som­nolenţei care o torogea, căci era cu ochii închişi şi părea că doarme. Puţin mai la o parte de pat era o mă­suţă pe care se preparau şi se puneau băuturile de leac. In momentul acela se vedea o farfurie albă, un pahar cu apă în care se topia zahăr, o lingură, o lămîie şi sticla cu rom. Sylvia intră şi închise uşa după dînsa cu aceleaşi precauţiuni pe cari le luase ca să deschidă uşa. Ascultă cite­va mi­nute, nemişcată, cu gitul întins, cu ochii strălucitori ca ai unei lupoaice. Străbătu camera așa ca să nu poată fi văzută de la pat și se apropie de masă. Atunci scoase din sîn un pachet — a­­cela pe care i-1 dăduse Lafont — și tur­nă conținutul în apa din pahar. Dar nu-și isprăvise încă bine treaba și dădu un țipăt teribil. In adevăr, pumnul ei era cuprins și strîns ca într’un clește de fier, pe cînd respirația întreruptă a Franciscăî îi tre­cea pe față, iar vocea stinsă a nenoroci­tei b­ărîîa : — Otrăvitoareo !... Otrăvitoareo!.. La țipetele Sylvieî, alergară vre­o trei patru persoane. Lucrul se petrecuse mai repede de­cit gîndul și baroneasa n’avusese timp nici să-şi vie în fire în urma buimăcelei nebu­ne care o ţintuia pe loc, incapabilă de a face o mişcare şi nici de a se desface de sfervisura murindei. Cei ce intrară întîi văzură pe amîndouă femeile incinerate, palide, suspinînd greu și una și alta. Francisca repeta mereu: — Otrăvitoare!... Otrăvitoare!... La picioarele Sylviei era hîrtia care conținuse praful omorîtor. — Ah! țipă murinda, ea mă ucide ! N’o lăsați să scape!... Unde-i tatăl meu, D-re de Graves Eugen sosia chiar în momentul acela. Printr-o aruncătură repede de ochi, îşi dădu seamă de scena ce se petrecuse. Două servitori și apucaseră de braţe pe baroneasă, pe care o urau. Sylvia totuşi, făcu o mişcare şi încercă să ț­ină mîna pe pahar şi mai ales pe conţinut, pe care voia evident să-l arunce pe jos. Francisca îi înțelese gîndul. — Puneți paharul acesta în siguranță ! Atunci zări pe de Graves care se apro­pia de dînsa. Murinda căzu în brațele lui. — Nu mă înșelasem, zise. Ticăloasa asta m’a asasinat!... Am surprins-o pti­­­vind băutura pe care avea să mi-o dea sora îndată după întoarcerea ei. Ah ! Dumnezeule !... Am­ să mor !... Răz­­bună-mă !... Răzbună mă ! Dar mai întăi ascunde paharul. Ia­­ de acolo.... E şi otrava .. E o do­vadă flagrantă în contra ei.... Denunţaţi-o toţi!.... Vreau !... Vă ordon !... Chiemaţi pe co­misar !.... Numai­de cît! ... Atacul de nervi sosea, violent și teribil. Francisca, arătînd pe Sylvia tatălui sau care alerga, avu încă puterea de a striga : — Femeia ta m’a otrăvit.... Ah ! fi bles­temat !... Blestemați să fiţi cu toții. Căzu pe spate, în prada unor convul­­siuni îngrozitoare. Eugen ascultase de bolnavă, luase pa­harul pe care îl pusese într’un dulap, întoarse cheia, o băgă în poșm­ar și se întoarse către bolnavă. — Dar e în delir!... Nu știe ce spune!... strigă Louis, care devenea el însuși ne­bun gîndindu-se la scena ce se petrecea în casa lui, față cu toți servitorii săi a­­proape. Sylvia, ținută solid încă de cătră douî servitori, caută să se desfacă repetînd: — Dar sînteți nebuni!..., nebuni ca și dînsa!... Venisem aci ca să-i dau ajutoare, ca de obicei­. Văz’nd pe bărbatul sau, întinse mîinile spre dinsul. — Apără-mă!..., îi zise. Dar Louis nici nu­­ înțelese vocea. Părul i se ridicase în vîrful capu­lî. Auzind blestemul fiicei sale, nu-i putuse răspunde de­cît banalitatea de mai sus. Totuși Sylvia, află în vorbele bărbatului sau o ramură de scăpare. — Da, repetă Normanda, delirează!... I se apropie moartea și î-a luat mioțile. A, sărmana fată, sărmana fată!... — Fugiți de aci, strigă de Graves.... Fugiți de aci... sau nu răsp­und de mine !.. — Repede, continuă, adresîndu-se că­tre mai mulți servitori, chemați pe docto­rul Tavernier. Trăsura mea e jos. Nu pierdeţi nici un minut și aduceți­­ aci. Sora sosea cu romul în mină. — De ce ai lăsat singură pe bolnavă ? întrebă Eugen. — Mi a poruncit D­ra, răspunse. Și povesti repede ceea ce s’a pet­ecut. Francisca îşi recăpăta simţurile foarte tirziu. Cînd i se deschiseră ochii, medicul so­sise. De­şi era la limita vieţeî, poseda toată cunoştinţa. Atunci în faţa călugăriţeî, în prezenţa doctorului Tavernier, a tatălui său, douî servitori şi o tînără servitoare, povesti fapta monstruoasă a Sylvieî. — Vreau să fie denunțată şi judecată, zise cu o voce limpede de și slabă. Eugen s’a asigurat de paharul în care se află otrava, pe care miia dat-o de la începutul boalei mele , cer să fie depusa în mîinele procurorului Republicei. Louis, fără să se gîndească la gravita­tea vorbelor sale, rostite față cu atîția străini, se aruncă în genunchi la picioa­rele patului: — II pierzi pe fratele tau!... zise. Oh! nu fii neîndurătoare. Iţi cer în genunchi... Iatta... Iartă! Nu mă omorî şi pe mine!.. Femeia îl privi cu un sentiment de ură nespusă : — Fiica ta e victima celui mai oribil atentat şi tu ceri graţie pentru aceea care a ucis o !... . Ah ! bănuiam!.. Eşti complicele ei ... Fugi !... Fugi !... Voi să întinzi braţele, dar nu izbuti. Faţa ei însă căpătă o îngrozitoare ex­presie de răutate şi minte. Cit despre baron, el de­o­cam­dată nu înţelesese cuvintele murindei, dar cînd îşi mai veni în fire, suferinţa lui deveni crîncenă. — Ea îl acuza, ea!... Dumnezeule din cer!... Ea, sîngele lu­i fica lui!... şi pîiîă atunci dragostea lui cea mai mare!... Şi dînsa era de bună credinţă, credea că o omorîse el!... Era prea mult!... Nenorocitul izbucni într’un hohot , rîs înspăimîntător, rîs de nebun sau­­ blestemat şi căzu la pămînt în prada unu atac de nervi care semăna cu un atac de epilepsie. (Va urma) ------------------------**•♦»*-----------------— V

Next