Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)

1897-01-14 / nr. 2730

După doui anî, cîţi­ va din" pictorii de ta- • lent s’au văzut însă nevoiţi să părăsească ex-­­­poziţia oficială. Toată lumea a recunoscut că încercarea ce­­lora cari au fondat Expoziţia artiştilor indepen­denţi a fost încununată de succes. Noua expoziţie a fost o nouă impulziime dată artiştilor şi a produs în public o miş­care neobicinuită. Multă lume, care nu s’a ocupat nici­odată de pictură, a vizitat atunci ambele expozi­­ţiunei. Dar, din nenorocire, tocmai atunci guvernul a şters din buget suma pe care o întrebuinţa pentru cumpărare de tablouri. A fost o greşală care ar fi bine să nu se mai repete. B. IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din corespondenţa, lui Chiţibuş cu cetitoarele sale) Un caz îmi scrii, Doamna mea, că eşti măritată şi că ai şi un amant. Lucrul nu ea e nici rar, nici original. Cum, însă, am trăit mult şi am văsut multe, ştiu să iert, de asemenea şi să cred că dacă ai uitat datoriile conjugate în braţele altuia, e că ceva sau cine­va le-au împins a­­colo. Nu voi ridica dar nici o anatemă, înpo­­trivă-ţi, nici nu te voia dispreţui. Şi apoi, o lecţiune de morală ar fi deplasată, de­oare­ce tu ai rîde cu hohot de prostia mea, dacă ţi-aş vorbi de datoriile pe cari le calci în picioare în patul amantului, cînd tu învă­ţî nu-mi vor­beşti de soţ, ci de cel-l’alt. Ai un amant, îmi zici D-ta, Doamnă, şi nu eşti sigura de credinţa lui; şi nu numai nesi­gură, dar eşti chiar,convinSâ, de vizu, că te in­­şală. Iatr’o zi, vizita ţi neaşteptată l-a găsit în braţ de alteia în patul în care tu îi dădeai de­liciile supreme ale amorului şi el ţie gustul a­­cru dar delicios al fructului oprit. — Mă înşală, mizerabilul! îmi scrii tu şi mă întrebi ce trebuie să faci: să-l blestemi ori s­-l ierţi, să-l dai uitărei sau să te arunci din nou în braţele lui ? Ce să faci? E greu de dat răspunsul. A­­mantul D tale, Doamnă, poate fi un mizerabil, un stricat, dar poate fi şi omul cel mai de ispravă din lume, căruia însă, D-ta nu poţi să-i dai de­cit o parte din ce poate da o femeie unui bărbat. Eşti femeie măritată; ai, da sigur, o pozi­­ţiune în societate şi minutele rare, cari le dai amantului, sînt nu­mărate. Cauţi pretexte ca să poţi scăpa de acasă, iei strade dosnice, oco­leşti mahalale întregi ca să ţi se piardă de urmă şi ascunzi, fireşte, acest păcat pe cît poţi mai bine. De­sigur că şi el te iubeşte, în chipul lui de a iubi acest lucru rar, acest fruct scump, venit da departe şi căpătat atît de rar ! Fiind a altuia, tu nu poţi să sparţii cu totul lui şi cine poate garanta că omului acesta nu­­ trebuie să aibă lîngă dînsul vecinie o fiinţă gingaşă, — o femeie, într’un cuvînt. Tu eşti obiectul rar şi scump pe care îl are la zile mari, fructul ales, dar nu de toate zilele. Locul pe care tu nu-l poţi ocupa zilnic, alta îl ocupă şi-i dă senzaţiunea plăcută a femini­nului. Sunt, în adevăr, naturi cari ar fi nefericite dacă n'ar avea în jurul lor o femeie, dacă n’ar putea trăi într’o atmosferă feminină. O fi şi amantul D-tale, Doamnă, din aceşti oameni şi în acest caz vina nu este a lui şi de sigur nici a D-tale. Trebuie să te mulţu­meşti cu ceea ce el îţi poate da: cîte­va mo­mente fericite—şi atîta tot. Şi apoi să fim drepţi. D-ta nu eşti numai a lui. De ce nu ar fi şi el al alteia sau al altora? O reciprocitate de concesiuni este tot ce ai putea face în cazul a­­Cesta. — „De ce nu-mi spune toate acestea, şi aş lăsa totul —bărbat şi poziţiune socială— pentru a-i aparţine?“îmi poţi da acest răspuns.Doamnă şi la el îţi voi­ răspunde că un bărbat care se respectă, nu va cere nici­odată un atare sacrificiu de la o femeie. Şi apoi,—cine ştie— o fi la mijloc cestiune de scrupule şi de co­rectitudine. Nu o fi putînd, nenorocitul, să-ţi dea în schimb ceea ce ai pierde sacrificînd totul pentru el. Toate acestea sînt, fireşte, ipoteze, şi D-ta, Doamnă, poţi alege din toate cele scrise, ceea ce se potriveşte mai bine cu cazul amicului D-tale. Şi acum poţi judeca singură, dacă el este un mizerabil sau o natură omenească prea plină de viaţă ca să se mulţumească numai cu desertul şi căruia, deci, îi trebuie o mîncare mai de toate zilele, mai substanţială? Chiţibuş- CRONICA Bomba lui Plesnită Citesc în Evenimentul : Crima din Sărărie, cu drept cuvînt poate trece în rîndul crimelor căci dacă ne gîndim pu­ţin asupra mobilului şi a modulul de asasi­nare te loveşte o durere de compătimire şi o indignare ce-ţi revoltă conştiinţa contra acelor în mîna căror s'a încredinţat avutul şi viaţa cetăţenilor. Devine întrebarea: dacă te ar lovi o durere de compătimire... la stomac, crima care ar rezulta, în ce gînd ar trece-o con­fratele ? * Un alt confrate din Galaţi vesteşte că cu prilejul unei întruniri a liberalilor din acel oraş, D. Pleşniţă, primarul oraşului, a făcut o declaraţiune care a căzut ca o bombă în mijlocul adunărei, impresionînd mult pe azistenţî şi în special pe D. So­­chiatis, candidat de deputat. Chestia este : dacă această bombă nu­mai curînd a putut să impresioneze pe un palicaris, pe unde ar fi trecut impresia a­­cestui erou în cazul cînd bomba lui Ples­nită ar fi plesnit ? Bac. P(tVv MAX LICHTENDORF La Perera Americans, Bule­­vardul Elisabet», Grand Hotel ,Ui Boul evard, Bucureştii. Ce! maîÎBseîTinat’magasin de arme dir. ţară. Aure de v că­­toare EDgUse, Belgiene şi A­­mericane. Carabine cu repetiţie: Winchester, Celt şi fSaHin cu 9-15 focuri. Singurul Reprezentant şi Depositar al Fabricei B. Pieper de arme patentate „Diana şi Rationnal“ neîntrecute în soliditate şi precisie. Grand Prix Paris 1889, Hors Concurs Chicago 1893, peste 50 Medalii şi Diplome de onoare. Arme Pieper sunt garantate pentru încărcare cu pulbere fără fum sa., chiar cu 20 grame pulberă neagră fără nici­un pericol lineare în rate lunare. Revoluţia în Creta COMSTANTIRSOPOL, 12 Ianua­rie.—In urma fierbere! ce con­tinuă sâ domneascâ intre creş­tini şi mshomeiani, guverna­torul insulei Creta a cerut formarea imediată a trei com­­panii de geandarmerie, pentru Canoe, Retimer şi Candia. A­­ceste companii se vor forma în termen de 4 pînă la 6 săp­­tămlni. MARTI 14 IANUARIE 1887 INFORM­ATIUNI Scandalul de la G­F. R. Un nou scandal s’a ivit la C. F. acum de curînd şi, lucru de necrezut, între Di­recţie şi D. Porumbaru. Ministrul de lucrări publice, care pînă a­­cum a făcut pe placul Direcţiei şi a ajutat o la destituirea pe nedrept a celor trei func­ţionari, capi ai mişcărei de la C. F., sa­tisfăcând cu chipul acesta şi coaliţia de gheşeftari Cottesc­­ et Comp., a pus pi­ciorul în prag Sîmbătă, cînd a fost vorba de gratificaţii. Direcţia, sigură de concursul ministru­lui, î-a trimis tabloul de gratificaţii, în care figurau funcţionari şi mari şi mici. Ministru­, care îşi luase angajamentul atît în Cameră cît şi faţă cu colegii săi ca să nu acorde gratificaţii de­cît la funcţionarii cu salarii mai mici de trei pute­le­, a refuzat aprobarea tabloului. D. Porumbaru a înapoiat, Sîmbătă, Di­recţiune! tabloul de gratificaţii cu obser­­vaţiunea ca să se repartizeze gratificaţiile la cel cu 1 lum­ mai mici de trei sute lei, iar în locul celor cu salarii mai mari de pe tablou, să se adaoge acela cari, de­şi avînd salarii mici, au fost lăsaţî pe din afară pe motivul că nu­ era fond sufi­cient. Acest tablou mai fusese înapoiat odată Direcţiei de către ministru. * Cînd D. Saligny a primit tabloul, a ră­mas ca trăznit. El a socotit aceasta ca un vot de blam din partea D-luî Porum­baru şi, fără a mai aştepta un moment, a şi trimis cîte o ci­culară de convocare tuturor membrilor consiliului de adminis­traţie pentru a se întruni şi a decide ce trebuie de făcut. Consiliul s’a întrunit Sîmbătă seara şi discuţiile ce au urmat pînă la orele 9 au fost cît se poate de vii. In cele din urmă, D-nul Saligny şi general Falcoianu, socotind ca o o­­fensă purtarea ministrului, şi-afi dat demisiile în mod irevocabil. * Ca parte nostimă e faptul că trei func­ţionari superiori de la Direcţie, şi anume D-nii Alexandrescu, Popescu şi A. Ră­­dulescu, sub-şefi de serviciu, siguri de pri­mirea gratificaţ­iilor, şi le-au luat înainte pe chitanţe de la casierul P­ena­u. * Toţi şefii de serviciu sunt foarte nemul­ţumiţi pe D. Porumbaru, care a declarat că nu vrea să se ţină de cuvînt, şi că nu poate să facă numai pe placul celor mari şi să nu ţină puţin seama şi de cel mic’. * Demisia D-lui Saligny a fost bine primită de sturdgişti, cari de mult cautau prilejul pentru a pune guvernul intr'o situaţie cri­tică ii a-l forţa să facă apel la şeful lor. D. Ionel Brătianu, care a făcut cele mai mari intrigi In scopul acesta, a cerut D-lui Sa­ligny să nu renunţe de astă dată cu nici Un preţ la demisie. D-nii Aurelian şi Lascar sint foarte în­grijiţi, cu atît mai mult cu cit agi se des­chid Camerele.* D. Porumbaru nu vrea să cedeze cu nici un preţ Direcţiei, care, satisfăcută şi de astă dată, va zdrobi cu totul autorita­tea ministrului. Mulţi amici ai guvernului critică purta­rea coaliţi­i de la C. F., care e atît de pretenţioasă şi răzbunătoare. Un senator influent va cere în Senat guvernului să puie la locul lor pe cel de la Direcție. Vesp. D. Şendrea, ministrul de justiţie, s-a arătat dispus a accepta cererea făcută de ajutorii de gre­fă de la tribunale pentru a le îmbunătăţi soarta. Se ştie că aceştia muncesc foarte mult şi duc toată greutatea lucrărilor de la tribunale, iar în schimb sunt foarte prost retribuiţi. D. Şendrea va numi în curînd o comisiune care să se ocupe de cererea dreaptă a acestor mici f­ucţionari, pentru a veni cu un proiect de lege în acest sens, înainte de votarea budgetelor. Consiliul de miniştri, în şedinţa de Vineri, a acordat pe termen de 15 ani scutirea de impozite, reducerea de taxe de transport pe C. F. şi alta avantaji­ n unei fabrici de zahăr ce se va construi pe moşia Hancea, comuna Brehneşti, plasa Siretu, jud. Botoşani, şi al căreia capital e de 3 milioane şi 500 mii lei. Prefectul, pentru a putea asigura reuşita cumnatului sau la scaunul de deputat din Caracal, s-a dedat la cele mai mari inge­rinţe şi presiuni, întreg aparatul administrativ este pus în mişcare, iar poliţia şi revizorul şcolar Ionescu fac cele mai mari ameninţări ale­gătorilor. Alegerea de Senat de la Iaşi va fi prezi­dată de D. N. Volenti, membru al Curţei de Apel din acel oraş. D. V. Christu, fost magistrat şi bun prieten a! D-lui V. Lascar, a fost numit prefect la Vlaşca. Vre-o tooo de mineri al ocnei Anina, aparţinătoare societateî căilor ferate austro-ungare, s au resculat, pentru că anii de pensie li s’au ri­dicat de la 1o la 40. S’au cerut gean­­darmî, cari intervenind au împuş­at în mulţimea resculaţilor. 11 locui­tori au rămas morţi, 9 grav ră­niţi. Pier­derea in împrej­urimile minei e foarte mare. Consil’ul com­unal al Capitalei, întrunindu-se în şedinţă Vineri seara, s’a ocupat între altele cu alegerea comisiunilor cari să cerceteze și să întocmească după culori nouile liste elec­torale pe noul an 1897. In acelaș timp, după propunerea făcută de D. C. F. Robescu, primarul Capitalei, consi­liul a votat suma de 10.000 lei pentru a servi aprovizionărea ş­coalelor primare cu material didactic, lemne, etc. D. Procopie Dimitrescu a făcut o eare de seamă asupra lucrărilor comisiune­ budgetare în privinţa veniturilor comunale, lucrări pe care le-a terminat, şi a comunicat consilierilor că comisiunea se va ocupa acum cu capitolul cheltuielilor. Marţi, consiliul comunal va ţine din nou şe­dinţă. Din Macedonia sosesc nonî ştiri alarmante despre nişte ciocniri sîn­­geroasfi intre Bulgarii, Sârbii şi Gre­cii d’acolo. La Kumanova s’a produs in ziua de Bobotează o ceartă intre Bul­gari şi Sârbi şi in mijlocul biseri­­cei se luară la bătaie, lovindu-se unii pe alţii cu cuţitele. Sunt o mulţime de morţi şi răniţi. Trupe numeroase au fost trimise la Kumanovo, unde este temere ca luptele intre Bulgari şi Sârbi să nu reinceapă. O altă reformă pe care d. Şendrea vrea s’o facă în magistratură e reorganizarea personalului judecătorilor sindici. Ministrul de justiţie a însărcinat pe un membru al Cu­rei de Apel din Bucureşti ca să studiere aceas­ă chestiune şi să-i facă un raport. Mişiurea în personalul poliţiei Capitalei se va face pe ziua de 16 Ianuarie. Saţii ca să uite cu desăvîrşire faptele din tre­cut, cari au cauzat atîtea greutăţi Ligei şi face apel la unirea tuturor pentru a duce înainte pe o cale demnă şi folositoare, Liga Culturală. Hc D. G. Ionescu-tipograf propune membrilor congresului ca să aleagă preşedinte de onoare al Ligei pe D. V. A. Urechiă, care a dat des­tule dovezi de patriotizm. * D. Valerian Ursianu, delegat al secţiune! Bu­cureşti, laudă amîndouă comitetele centrale, cari, văzînd că neînţelegerile nu au de loc ur­mări bune pentru chestia naţională, şi-a fi dat mîna şi de acord sfi hotărît ţinerea acestui congres. D sa e de părere că, de­oare­ce scopul a­­cestui congres e cunoscut, să nu se mai vor­bească nimic de cele petrecute. Oratorul propune ca să nu se mai ţină cu­­vîntărî şi să se proceadă la alegerea comite­tului. Prin modul acesta, D-sa crede că se va da congresului un caracter cît se poate de dema, iar membrii lui se vor arăta oameni de ordine, buni patrioţi şi doritori de lucru. * D. V. A. Urehlă declară că n'a venit un congres pentru ca să i se dea preşedinţia o­­norifică a Ligei. Ca bun rom­n, spune D-sa, nu poate de­cît să fie foarte mulţumit cînd vede că vrajba dintre fraţi a încetat şi că de azi înainte Liga va putea să meargă iarăşi pe calea cea bună. * Mai vorbesc D-nui Badenschi, Ni­niţescu, Tîrnoveanu şi Perieţeanu-Bacău, rate atrage atenţia membrilor asupra înţelegere! stabilite că dacă vre-unul din mecnbrii de pe listă nu va fi ales, atunei toţi cei­l’alţi să demisioneze. Se închide discuția şi se procede la votarea comitetului. Votarea se face prin apel nominal şi cu listă. Din 143 delegați, răspund la apel 107. Sunt aleşi membri în comitetul central exe­cutiv al Ligei D nil: Delavrancea Barbu, 105 voturi; Florean A. D., 106 voturi; Grădiş­­teanu Ion, 106 voturi; Lupaşcu Alexandru, 106 voturi; Miclescu Vasile, 105 voturi; Ne­­niţescu Dimitrie, 106 voturi; Palm­aan­­ B­arbu,­ 106 voturi; Perieţeanu-Buzăui Ştefan, 106 vo­turi ; Vlădes­u Mihail, 106 voturi. Censor! D-nul: Herascu Zefir, 106 voturi; Ră­dulescu Mo­ru, 106 vo urî; Vaai-U Aaton, 106 voturi. Un vot a fost alb. D. V. A. Urechiă a fost proclamat preşe­dinte onorific al Ligei. D. Stroîe Beloescu, proclamînd rezultatul vo­tului, îndeamnă pe toţi congresiştii să lucreze cu tot sufletul pentru di­ntia naţională şi ap declară congresul închis. D. Cancicov comunică adunărei că pentru diseară s’a hotărît a se da de către Ligă un banchet în on­area congresiștilor, ca sem­n de bucurie că s’a încheiat definitiv pacea. La orele 12, adunarea se sfirșește. ____ V. I. P. Fabrica de zahăr de la Chitila va fi reconstruită in urma legei de încuragjare a industriei zahărului, votata ,in seziunea trecută. Casa Caii din Paris s’a şi adresat în acest scop D-luî Aurelian, ministrul do­meniilor. Sâmbătă pe la ore­le 5 p. m. D. Căpitan Rosvadowschi, ataşat pe lingă legaţiu­­nea imperială şi regală a Austro Ungariei, a fost primit la palat. D. Roswadowschi a oferit suveranului anuarul armatei imperiale şi regale pe anul 1897 din partea legaţiuneî. Toate Camerele de comerţ din ţară au ho­tărît a sa întruni de acum înainte în fie­care an în cîte un congres, pentru a discuta dife­rite chestiuni privitoare la comerţul ţarei. La Huşi, guvernul, temîndu-se ca să nu piardă alegerea de Cameră, a fixat can­didatura D-lui Coco-Dimitrescu-Iaşî la scaunul rămas vacant prin numirea D-luî Calligari în funcţiunea de pref ct. D. Ralic va candida din partea libera­lilor independenţi. D-lui Triantafil, care demisionase din funcţiunea de primar pen­tru a putea candida, i s’a refuzat demisia de D. Lascar, de­oare­ce acesta fiiind conservator, ar fi reuşit. Pînă acum nu se ştie dacă şi conser premii IM­PAG. M­ Congresul Ligei Era dimineaţă s’a ţinut în asta Hugo con­gresul Ligei Culturale. Au luat parte la acest congres vre-o 108 de­legaţi aî secţiunilor Ligei din toată ţara. Congresul s’a deschis la orele 9 jun. dimi­neaţa, achmîndu-se de preşedinte D. senator Stroîe Biboescu, reprezintantul secţiunei Bîr­­lad şi unul din cei mai în virată dintre de­legaţi. După ce s’a format biuroul compus din alţi patru preşedinţi şi anume : D. Romanescu de la Ploieşti, Vintilă Rosetti de la Bucureşti, Dr. Inotescu de la Buzău şi Dr. Blazianu de la R.­S­irat, s’a dat cuvîntul D-lui Perieţeanu-Bu­­zau. * Fostul casier al Ligei citeşte mai întîi trata­tul încheiat între ambele secţiuni şi comitete ale Ligei din Bucureşti prin care consimt la împăcare şi în consecinţă hotărăsc să convoa­ce într'un congres extra­ordinar pe toate sec­ţiunile din ţară, pentru ca cu toate împreună să aleagă un nou comitet executiv, compus din membrii ambelor secţiuni din Bucureşti. D. Perieţeanu roagă călduros pe toţi dele­ FOITA XXARULUI »ADEVERUL-227 FERI CRIMA PARTEA A PATRA JUSTIȚIE SUPREM XI Departe de lume Nu trecuseră numai două săptămînî de cînd plecase din Paris în așa zisa călăto­rie în America, ci trecuseră trei. Trebuia să se întoarcă și numai de cît. Opera lugubră a Sylviei trebuia să fi fost terminată. Ce ar fi zis Imaculata, dacă ar lipsi maî multă vreme? N’ar fi crezut că a uitat-o?... Plăti socoteala și se duse la stațiunea de drum de fier care e tocmai în fața in­sulei de cea­l’altă parte a radei. Acceleratul pleca la patru ore. A doua zi, Lafont sosia la Paris la opt ore și jumătate. In vagon trăise tot în lenevirea deli­cioasă cu care se obicinuise la Parque­rolles și tot drumul nu cumpărase nici un ziar. — E timp destul ca să intru iar în curentul plictisitoarei politice în care m’am băgat ca să fac plăcerea idolului meu, îșî zisese doctorul. Cît despre cele ce s’ar fi putut petrece în casă la Berthier, nu ținea să afle încă. Mal­ant­iu ar fi fost neplăcut lucru să se gîndeastă la aceste fleacuri pe timpul retragere! sale. Pe urmă își închipuia că nu se întîm­­plase nici o complicație; de al­t­ fel justiția ar fi ştiut să-l găsească în insulă ca şi ori unde aiurea.... Foarte asigurat, îşî luă bagajele în mînă, căci avea foarte puţine, de­oare­ce de mult încă luase obiceiul să călătorească întocmai ca englejii, numai cu o valiză în mînă şi nimic mai mult, nici chiar un şal. îşi dădu biletul la uşă. Dar care nu I fu uimirea cînd doui in­divizi se apropiară de dînsul și, foarte po­liticos, unul dintr’inşiî îi zise : — Sînteţi doctorul Lafont, nu-i aşa ? Simţind fiori neplăcuţi prin piele, me­dicul răspunse afirmativ. Ce vroiau cu dînsul?... De­o­cam­dată îl urcară într’o trăsură din cele mai puţin elegante şi după vre-un sfert de oră îl băgară în arestul prefec­ture! de poliţie. — Ce s’a întîmplat oare ? El care se crezuse atît de tare ca timp de cîte­va săptămînî să-şi închişe preocu­pările, pentru a putea trăi in linişte, să­­vîrşise oare vre-o dobitocie fără leac ? îşi zisese că siguranţa soţilor Berthier era cel maî bun garant pentru a sa, şi plin de încredere în îndemînarea infernală a Sylviei, lăsase ca evenimentele să-şi ur­meze cursul fără să voiască nici măcar să afle evoluţiunea lor mai mult sau mai puţin înceată. Ce nesocotinţă! Izbînda lui uimitoare de pînă atunci îl ameţise. Nu s’ar fi căzut să supravegheze el însuşi totul şi chiar să dirijeze ? Totuşi avea o urmă de nehotărîre. Nu era cu putinţă, căci dacă s’ar fi în­tîmplat ce­va soţilor Berthier, oameni cu atîta importanţă, ar fi citit ziarele; la Parquerolles i-ar fi spus poate gazda, ori pescarii, marinarii, sau plugarii cu cari îi plăcea lui Lafront să stea de vorbă. Un judecător de instrucţie, în faţa că­ruia îl duseră peste zi, începu a-l întreba cu de-amănuntul în privinţa relaţiunilor sale cu soţii Berthier, mai ales cu baro­neasa. Deşi întrebările sale erau de o abili­tate extremă, Tuluzianul înțelese numai de cît pe ce povîrniş periculos căuta să-l împingă magistratul, încetul cu încetul. Făgădui, firește, tot, dar era cuprins de o groază oribilă. Ce se întîmplase oare la parcul Monceau?... In cele din urmă, pricepu. Francisca murise și el era acuzat că procurase Sylviei otrava care o ucisese. Tăgădui și maî mult. Toată pătrunderea lui, toată inteligența, nu-1 puteau face să ghicească adevărul așa cum era. In adevăr printre hîrtiile cercetate cu de-amănuntul la hotelul Berthier se găsise în scrinul particular al baroneseî faimosul tratat încheiat cu Lafont. Acest tratat întărise, fireşte, demnunţa­­rea lui de Graves şi pusese justiţia pe urmele complicelui baroneseî Berthier. Aceasta însă îşi răsplătise cu viaţa c­ima eî oribilă. Rămîi,ca ringur Lafont ca să ducă po­vara acuzaţiunei şi a răzbunării. Asupra lui chiar, încercă de G­aves prin relaţiunile şi influenţa sa, ca să facă să cadă mai mult odioasa otrăvire. Ros de ambiţiune, setos de lux şi plă­ceri, Lafont întorsese, evident, capul Sylviei. Medicul în zadar afumă şi repetă me­­reu că dînsa venise în casa lui ca sâ-i facă propuneri odioase, că respinsă odată se înturnase și îi zmulsese aproape cu silaconsiroțimîntul, căci nimeni nu-1 credea. Cu multă amabilitate de alt­fel, de Gra­ves afirmă că neînțelegerea dintre tînăra femeie și părinții eî n’a durat mult. Francisca adora pe tatăl ei și el, de Graves, care era deja bărbatul nenorocitei victime, ar fi aplanat micile neînțelegeri dintre fiica sa și Sylvia, dacă această fire infernală nu s’ar fi pus de-a curmezișul silințelor sale, ipnotizînd pe baroneasa Berthier, de­ altminteri foarte puţin inte­ligentă. Se admise cu uşurinţă această teză şi cu toate silinţele de gigant, dacă a fost vre­odată ast­fel, doctorul fu­­condamnat la moarte. De ceea­ ce se atingea d­e pasiunea supremă a vieţei sale nu spusese nici un cuvînt. . . Dar cînd se pronunţă osînda capitală, cînd toate termenele de apel trecură, a­­proape sigur de ceea ce-1 aștepta, ceru să vază pe Imaculata. Insărcină pe avocatul sau ca s o roage să se ducă la dînsul. Dar nu ducesa, ci fratele ei găsi pe trimisul osînditului la moarte. — Nu găsiți oare, D-le, întrebă Monte- Leone pe apărător, că cererea aceasta e nu numai din partea unui nebun, dar ca pentru soră-mea e cît se poate de in­sultătoare ? Ce poate avea de comun ducesa de Miraflores, cu mizerabilul care, pentru a o cuceri, a uzat de ast­fel de mijloace ? Nu stărui, căci e în zadar. Soră-mea nu simte de­cît dispreţul cel mai adine pentru această fiinţă ticăloasă şi laşă. —E tot ce aveţi să-mi spuneţi, principe? încă ce­va, dacă îmi făgăduieşti să repeţi textual cuvintele mele — Făgăduiesc. — Odinioară, acela căruia ai încercat săi scapi capul, a săvîrşit asupra unui membru tot din familia Berthier, un a­­tentat oribil. Această victimă s’a înturnat și ea este aceea care s’a răzbunat. Oh! lucrul n’a fost tocmai dificil : n a trebuit de ut să se exploateze petele și viciile clientului D-tale — vecinie aseleaşi. (Va urma)

Next