Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)
1898-01-15 / nr. 3057
g*«.s Ediţia de seară Anul XT, No. 305T Abonamente încep ut și 15 ale fleo&rel lanf si ae pl&teec Înaintea Un an In terft 30 lei, in străinătate 601« Bone luni 15 « m u 25 m Trei luni * •» •» •1 13 » Numărul IO Bani In străinătate ÎS Bani Ftedacţia MBAGhl «ANCEINAŢIONALE (TELEFON Ho. 25). I Director politic : ALEX. V. BELDIMANU Administratarn. M telwe$d Komin« de culți strein in eenă V» Alexandra Joi 15 Taniarie 1898 Anuneiurl •• primesc direct le Administrația statului Lini» pagina VI-» .... lei 0.80 bant u • ••••*» 8. n n - IV.».............a. n Id un mare număr de linii se fac rsdaottj din tarif * Numărul IO Bau^. —... I Un num&r vechiü 20 bafflpj&l 1 ii PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON Ne. as). Manopera trataiiw©i®r 6 pagini LA FIECArlE EDIȚIE ^ bfirşitu! IratBilislar Negocierii dintre liberali au avut întocmai concluzia pe care am prevăzut-o. Lucrurile s’au desfăşurat in ordinea ior naturală, n a fost nici o abatere de la logică şi, era de prevăzut, d. rămas stăprecum Gogu Cantacuzino a priul situaţiuneî. Situaţiunea sa limpezit intru citva, dar nu s’a limpezit încă destul şi, dacă nu s’a limpezit definitiv, cauza este tot gruparea drapelistă. Trebuie s’o spunem, cu regret, dar trebuie s’o spunem : dintre amindouă taberile liberale, aceea care se prezintă mai sfiicioasă, mai puţin hotărită, mai puţin sinceră, este gruparea de la «Drapelul». Dincolo, la guvern, este o voinţă, poate chiar mai multe voinţe, dincolo, la «Drapelul», este destulă inteligenţă, mult talent, dar voinţă de joc. Acesta-i singurul motiv pentru care gruparea drapelistă nu sa putut impune mai mult, cu toate talentele, cu toate inteligenţele ce conţine. Dacă trapeliştii ar fi fost mai energici, dacă ar fi stabilit cu hotărire aceea ce voesc, dacă s’ar fi unit sincer cu d. Fleva, dacă s’ar fi despărţit francamente de elementele indoioase , la d-nii Tache Giani, Petre Grădişteanu şi ceilalţi, de sigur că pina acuma drapeliştii ar fi fost mult mai departe. Politica de şovăială, pretinsa politică de prudenţă şi de înaltă tactica, o fi avind avantagiile ei, însă in cazul special s’a dovedit a fi fost fără eficacitate. Drapeliştii au crezut că sint foarte dibaci dacă menajează pe toţi indoioşii, pe aceia dintre membrii lor, destul de bine cunoscuţi ca sturdzişti deghizaţi, cu toate acestea i-au menţinut în grupare şi i-au reţinut numai pentru ca să le paralizeze hotărîrile. Dacă cei de la «Drapelul» ar fi procedat cu mai multă bărbăţie, nu s’ar fi lăsat ocazia d-lui Tache Giani ca să pronunţe discursul din şedinţa intimă de la Senat, in orî-ce caz i s’ar fi ridicat posibilitatea de a vorbi ca un fost drapolist, indignat de pretenţiunile d-lui Lascar. Trecutul să slujească de lecţie pentru viitor. Ori ce ar spune d. Sturdza, gruparea drapelistă conţine multe şi foarte bune elemente tinere inteligente, competente pentru guvern, aşa că este mai mare păcatul ca toţi oamenii aceştia să se piardă graţie unei neînţelese lipse de voinţă. Momentul este astăzi mai favorabil ca oricind. Drapeliştii să se unească sincer şi definitiv, dar sincer şi definitiv cu d. Fleva şi să pornească cu hotărire în contra guvernului. O asemenea atitudine se impune cu atit mai mult, cu cit emisarii ministerului mişună şi acuma împrejurul d-lui Fleva, îi fac tot felul de propuneri, voind să stabilească cum că in tot cursul tratativelor cu guvernul, dra peliştii n’au dat nici o importanţă directoru ai «Dreptăţei». Acuma guvernul se află într’o stare disperată şi nu e de mirare că poartă cu vorba pe d. Fleva ; momentul pentru guvern este ca să poarte cu vorba pe toată lumea, să făgăduiască de toate şi la toţi, căci nici o dată nemulţumirea printre liberali n’a fost mai mare. Complectarea ministerului cu d. Faliade a pus virf la toate Astăzi cabinetul a rămas în aer, a rămas fără sprijinul d-lui Stătescu, fără sprijinul d-lui Fleva, fără sprijinul d-lui Aurelian, fără sprijinul d-lui Epurescu Un singur noroc a dat peste d. Sturdza , a recăpătat pe d. Tache Giani! Const. C Bacalbașa. 1\ Brătoșanu. Mare proprietar din Romtmail, fost magistrat și deputat în cel opt urii de guvern conservator. . E chemat pentru azi ca martor in procesul Lahavary-FiUpescu. ■ft.-««.) A fost reprezentant al cărei la Vienu și in alte părți. In timpul guvernului conservator a fost senator, ales la Ploești. In duelul Filîpescu-hahovary a fost la început martorul cel din urmă, dar s’a retras, fiind contra cirei pe teren. KATIBA POLITICA Doianu Balada Cabinetul s’a cîrpit, dar ce cîrpeală ? S’a cîrpit aşa de bine, incit îţi vine să-l cîrpeştî de zece ori la o zi. Domnu Paladu, devenit acuma salvatorul situaţiunei, are, în trecutul sin ilustru, o mulţime de lapte strălucite, cari trebuesc reamintite. O dată, Paladu, fiind poftit la balul Curţii, a avut ghinionul să-şi cumpere cipioi noul de lac şi cu bizeţuri. La un moment dat, ciolanele matadorului încingîndu-se, şi gheaţa din stingă supărîndu’l la bătături, matadorul o scoase cu discreţie, apoi, scoţînd şi bazmaua cu portretul prinţului moştenitor şi parfumaţii cu opoponax d’al lui domnu Alexandriu, începu sâ-şi facă vînt la picior. Altădată, domnu Paladu fu poftit la o masâ a palatului. Din întîmplare, la masă se găsea şi un rasol ca ciolan, asupra căruia fostul ministru al abdomenelor puse ochiul țintă. Apoi îl luă hotărît cu dreapta, întinse brațul stîng, strînse pumnul și începu să lovească cu dreptul peste stîngul, pentru ca să iasă măduva. Toată masa regală se opri în loc pentru a privi minunea minunilor. Matadorul izbuti să scoată o mare halcă de măduvă, o sără și o piperă repede, ca să nu se răcească, apoi — delicat ciune din natură — întinse şi mai repede farfuria către dame, zicînd cu un zîmbet fermecător: „Luaţi de grabă că se sleieşte !“ De atunci inovaţia piciorului a fost trecută de urgenţă, în codul manierelor e-Vax. Văcărescu Fost maior în cavalerie—colonel in reservă—a scris istoria războiului de la 1877. Procesele loi Zola La Juraţi.— Şedinţă publică.—La poliţia corecţionalâ. Neapărat că un mare eveniment se apropie în Franţa. Afacerea Dreyfus a devenit afacerea Zola, şi Zola prezentîndu-se ca să fie judecat de civili, aceasta însemnează că procesul ex-capitanului Dreyfus, că procesul lui Esterhazy, că însăşi justiţia militară va fi judecată de civilişti, de cetăţeni fără spadă şi uniformă. Că Zola va fi judecat numai pentru anumite pasagii, aceasta nu însemnează nimic. Marele romancier va şti să expună cestiunea întreagă, şi sentinţa, nu special aceea a juraţilor, ci sentinţa lumei întregi, care va cunoaşte amănuntele dezbaterilor, va fi zdrobitoare pentru justiţia militară şi iezuitică.* Guvernul, iezuiţii şi monarchiştii au mare teamă de Zola. Dovadă pentru aceasta este faptul că toţi generalii acuzaţi n'au avut curajul să vie să se apere, ci au lasat ca acuzările lui Zola să rămînă în picioare.. Mai multă dovadă pentru aceasta este însă faptnd că cei trei experţi acuzaţi că s'au exprimat, călcîndu-şi conştiinţa, l'au citat pe Zola înaintea poliţiei corecţionale, unde proba cu martori nu se permite. Dedictul comis de Zola, însă, nu poate fi judecat de poliţia corecţională, ci numai de juriu. Iată deci că cei trei experţi, la rîndul lor, saft vor trebui să vină la juraţi, sau vor râmînea compromişi pentru toată viaţa lor. «• E discutabil poate faptul dacă Dreyfus e vinovat sau nu. Fapt este însă, că s’au comis atitea iregularităţi in judecarea pro. «sului Dreyfus, nu cu tot ce are Franţii mai de frunte și mai luminat se asociază la protestul lui Zola... Pe lingă Yves Guyot, Anatole France, mai avem de înregistrat acum nume ca Frederic Passy, Francisque Sarcey, şi alte sute şi chiar mii de profesori, agregaţi, oameni de ştiinţă şi publicişti ale cărora nume figurează zilnic alături de sute şi mii de funcţionari, muncitori, foşti militari, pe listele publicate în ziarul „Aurore“. După cum se vede, protestul şi procesul lui Zola dau loc la o colosală demonstrațiune pentru dreptate, care singură mai poate acoperi marea nedreptate ce s’a comis, și care singură va salva poate onoarea veacului în care trăim... Bol. I. Gradişteanu D. I. Grădişteanu a fost preşedinte al Ligei, tit al căreia comitet e şi acum membru. Deputat conservator, are multă influenţă în R.Sărat. Figurează ca martor in procesul Amirul N. Filipescu. Tratativele Dim. Sturdza. —Va să zică, ne împăcăm... dar... Aurelian. — Interesele partidului cer să sfîrşim o luptă fratricidă... dar... cu condiţiune... Dim. Sturdza. — Fireşte, fireşte... vă primim în minister, conducem partidul împreună... dar... iarăşi cu o condiţiune... ca să mă lăsaţi tot pe mine să-l conduc. Aurelian. — Să-l conducem cu toţi... şi d-ta şi noi..., şi noi şi d-ta... dar cu o mică rezervă: să ne daţi ministerul de interne... Dim. Sturdza.. — Toate concesiunile sunt dispus a le face... se înţelege însă, că ne veţi permite a le discuta şi a ne pune şi condiţiunile noastre, Aurelian.—Şi politica externă ar trebui să o avem în vedere cu toţii, aşa în... Dim. Sturdza. — Se înţelege, totul... totul, cu condiţiunea ca... Aurelian. — Atunci pacea este făcută... I Dim. Sturdza* — Făcută,„ dar cu rezerve. Aurelian. — Cari rezerve?... să le discutăm... Dim. Sturdza. — Mici, foarte mici, I uite: ee conduc guvernul și partidul, am ministerul de externe și acel de interne; pe lîngă aceste, patru portofoliurî... și restul, întreg restul, vi-’l dau— vi-’l concedăm, vedeți cît sînt de conciliant.. Aurelian. — Noi, de asemenea, nu sîntem mai puțin concilianți. Ce cerem de altmintrelea ? O bagatelă : conducerea partidului, a politicei externe, ministerul de interne și trei portofoliurî... Dinu. Sturdza. — Apoi cereți tocmai ceea ce nu putem noi da... Aurelian.—Şi dv ne daţi ceea ce noi nu putem primi... Dim. Sturdza. — Nu vedeţi că duceţi partidul la groapă !... Aurelian. — Nu vezi, că l’ai îngropat deja !... Dim. Sturdza. — Trădătorilor! Aurelian. — Incapabililor !... (Ambii mesageri sar la bătaie, se zgirie, se trîntesc la pământ,, pe cînd partidul aşteaptă cu gura căscată împăcarea). Fonograf. Se poate spune că iu Camera nu e nici un conservator. Ba, d. Tache Ionescu nici nu se sinchiseşte ca să se întoarcă de la Londra. Fleviştii şi drapeliştii Fleviştii şi drapeliştii se ocupă mai mult să se tragă pe sfoară intro ei, de cit să facă dificultaţî guvernului. Fleviştii aşteapta ca să înceapă atacul contra guvernului drapeliştii. «Destul au luat toţi castanele cu mâinile noastre, să lupte şi d-lor!» Acestea sint cuvintele pe cari le spun fleviştilor! de cite ori sint întrebaţi. •— Dar dv. de ce tăceţi ? —Drapeliştii cari incă nu sint decişi s o rupă cu desâvirşire cu guvernul, vor să se servească de flevişt. El imping pe aceştia să facă guvernului situaţia grea şi să-l silească astfel să cedeze drapeliştilor. Se inţelege că ei se feresc să atace guvernul, pentru ca să nu fieimposibilă impacarea cu guvernul. Manopera, tratativelor Şi guvernul, care vede acest joc al ostor douâ grupări adverse, stă la plndă şi îndată ce i se pare că ele sunt pe punctul de a se înţelege şi a începe copania împreună In contra sa, începe cu unul din grupuri tratative de împăcare. Aşa lucrează guvernul de un an şi tactica aceasta i-a reuşit perfect. Alaltăieri a încetat tratativele cu drapeliştii şi p pentru-$să se teme a cum că drapeliştii vor face concesii fleviştilor şi vor începe lupta împreună, imediat d. Dim. A. Sturdsa a pus pe d-nii Giani şi Baca să înceapă tratative cu d. Eleva. Din această pricină nu s’a discutat încă la Caraera, retragerea d-nui Djuvara din minister. Drapeliştii cereau ca un navist să interpeleze guvernul, iar reviştii au răspuns: „Dar de ce nu Interpelaţi dumneavoastră» Tactica grupurilor liberale şi a conservatorilor din Cameră a redus adunarea la cea mai tristă situaţie. Rep. CARNETUL MEU Col. Georgescu Se ştie ca ai colonel Georgescu joacă un rol însemnat in procesul Lahovary-Filipescu. Unii susţin că d-sa a pus sala la dispoziţia duelanţilor, d-sa neagă insă acest lucru. In ori ce caz, Asa va da interesante amănunte cu privire la acest duel, de aceea a şi fost citat ca martor in procesul ce se judecă astăzi. Tache Ionescu Fostul ministru de instrucţie in ultimul minister L. Catargiu. Acum e deputat, ales la Romanaţi. Figurează în procesul Aiul Filipescu ca martor. CULISELE POLITICE Manopera tratativelor Camerele s’au redeschis de două zile, un ministru nou a luat loc pe banca ministerială, s’a ţinut şi o consfătuire intimă a majorităţilor guvernamentale. Cu toate acestea, nici in Camera, nici în Senat nu s’a spus un singur cuvint măcar asupra acestor evenimente politice. Cazul este caracteristic şi e deci interesant să aratam adevărata situaţie a grupurilor politice din Cameră. Tactica conservatorilor Conservatorii au luat hotărirea ca să nu se amestece în nici o discuţie asupra situaţiei politice, deoarece intervenţia lor ar putea să grăbească împăcarea beligeranţilor liberali. E vorba tot de vechea fabulă a lui Orele cu cei doi clini ce se luptau intre ei şi cari s’au împăcat imediat ce au văzut lupul. Şi, din acest motiv, conservatorii s'au anihilat benevol cu desăvârşire. Şcoală de opera Debutul Nuovinei, după cel al d-nei Darclée, a fost cât se poate de instructiv. Nu că ar avea raţiune o comparaţie intre aceste două artiste, aceasta nu. Darclée şi Nuovina sunt două individualităţi artistice, cari nu pot fi apreciate luând pe una drept unitate de măsură pentru cealalta; amândouă trăesc două fiinţe artistice distincte, de sine stătătoare. O observaţie insă, e de făcut o observaţie de un interes capital, cred, pentru rudimentul de operă naţională ce avem. Darclée posedă o voce, aproape fenomenală, mai că n'o mai poate stăpâni . Nuovina posedă o voce mică — ei bine, cunoscătorul nu ale cântului dramatic, va resimţi, şi la auzul uneia şi a celeilalte, emoţiuni diferite, dar egal de superioare. Cu vocea asta mică, Nuovina face minuni—şi e o mare satisfacţie să vezi cum artista, cu o rafinărie muzicală, cu un accent dramatic, cu un gest de o clipă, învinge natura rebelă şi trece singură şi triumfătoare la efectul de artă, la emoţiune. E aci tocmai răzbunarea artei asupra naturei, care adesea işi face o crudă plăcere din a tăia drumul spre emoţiunile artistice. Exemplul Nuovinel a fost hincecnit pentru a ne arăta, in chip frapant, ce poate o excelentă şcoală de operă. Una înseamnă a absolvi o şcoală de canto şi alta înseamnă a absolvi şi o sistematică şi serioasă şcoală de operă. Or, cântăreţii şi cântăreţele noastre de operă sunt aproape cu toţii absolvenţi ai clasei de canto de la conservator—şi atâta tot. Fireşte, cu atâta pregătire poţi ajunge un bun cântăreţ de muzică religioasă, poate chiar un bun concertist — niciodată insă, un cântăreţ de operă. Un cântăreţ de muzică religioasă sau de concert, foarte cu greu se poate dispensa de o mare întindere de voce —o perfectă şcoală de operă, cu speciale cursuri de dicţiune şi mimică dramatică, poate insă duce o voce mică la efecte culminante de artă. Nuovina e o reprezentantă autorizată a acestei din urmă şcoli. E. D. P. Orașmort. — Ultima dramă a lui Gabriele d'Annunzio. — Cel mai mare romancier și literat al Italiei, simpaticul decadent Gabriele d Annunzio, este acum on vogue la Paris. Uitată o vremea, nu depărtată, cind ziarele metropolei l’au acoperit cu cele mai dureroase imputări, cind au încercat să-i dovedească, despre cele mai frumoase romane ale sale, că sunt copiate, plagiate şi traduse in italieneşte, după lucrările marilor autori ai republicei... Gabriele d’Annunzio este la ordinea zilei, şi, după Eleonora Duse, compatrioata sa, el dă tonul teatrului francez... Cea din urmă, cea mai nouă modă esta reîntoarcerea la drama antică. Gabriele d’Annunzio a adus-o din ultima sa călătorie in Grecia, unde vederea anticelor cotaţi, a rămăşiţelor splendidei civilizaţiuni eline, i-a umplut şi sufletul şi inima, şi a reinoit intrinsul, urmaşul Romei, spiritul antic. Aceasta este geneza ultimei drame a lui d Annunzio, «Oraş mort», care se va da in curind la teatrul «Renaissance» din Paris, cu Sarah Bernhardt in rolul principal. Fundul vechei capitale a lui Agamemnon, «oraşul mort», este locul in care se petrece noua drama antică. In acest loc s au dus doi prieteni : Alessandro, cu tinara sa soţie Anna, şi Leonardo, un pasionat archeolog, cu sora sa Bianca Maria. Anna este o nenorocită oarbă. Leonardo voeşte să facă săpaturi spre a da da cavourile regeşti ale Atrizilor. Alessandro insa, se îndrăgosteşte despre amicului său,, care se pierde şi ea de dragoste către dinsul, dar care caută sa se stapineasca, din milă către nenorocita oarbă. Aceasta însă, instinctiv, descoperă taina care leagă pe Bianca de soţul ei. Ambele sunt laolaltă: Arma şi Bianca Maria. Leonardo se întoarce de la o plimbare, şi aduce flori proaspete, îmbătătoare prin mirosul lor. Ei le oferă soţiei sale Arma, dar aceasta pricepe pentru cine au fost rupte, şi biata oarba, cu inima singerindă, il roaga să ie dea tinerei fete, Bianchei, pentru ca ea se împodobească cu dinsele. Leonardo aduce şi o ciocirLie: divinul din toate puterile, ea se înălţase In albastrul cerului... Privirile lui Leonarlo au urmărit-o in regiunile scăldate de soare şi ciocirlia căzu moartă U pămînt: bucuria şi dorul o săgetaseră drept in inimă. Mişcaţi de simbolizmu! acestei morţi pretimpurii, toţi privesc mica victimă, cind iată că se aud strigate de bucurie: mormintele au fond găsite, comori bogate aşteaptă pe săpători . In actul al doilea inevitabilul devine fapt. Cei doi îndrăgostiţi nu-şi mai pot infrina patima. Bianca Maria se ocupă de antichităţile şi urmele cari au fost scoase din morminte, in momentul cind soseşte Alessandro. Ea vroeşte să fugă, dintr’un sentiment de datorie fata cu Anna, dar, in zadar, el o prinde, o stringe in braţe şi ii astupă gura cu o sărutare lungă şi desperată. Anna, auzind zgomot, vine şi ea. Oarbă lima, nu pote vedea pe cei îmbrăţişaţi, dar, plina de presimţiri, ea apucă mina soţului, pe cind strigă amicei sale: «Vine de mă sărută... Ah ! Cum ard buzele tale!»—şi plină de durere işi intoarce capul, pe cind Bianca Maria, vinovată şi atac ruşinată,—fuge. Adine mişcat acum intră in scenă Leonardo.. Şi el e mistuit de o patimă nebună către Bianca desperarea, conştiinţa de crima morală ce comite, il fac să se acuze in chipul cel mai violent.. Aceasta, pe cind blinda oarbă, nenorocita Anna, resemnata, declară: «Eu sint cauza intregei nenorociri... Sora-ta iubeşte pe soţul meu, şi e iubita de dinsul. —• eu stau intre dânşii. Sase fericiţi, eu dispar». Gabriele Annunzio