Adevěrul, martie 1898 (Anul 11, nr. 3101-3131)
1898-03-01 / nr. 3101
Duminică 1 Martie 1898 serviciului diplomatic. Situaţiunea lor oficiala însăşi, supraveghierea la care sint supuşi "de către statul pe lingă care sint acreditaţi, ii impedică de obicei de a îndeplini in mod mai pronunţat serviciul de informaţiuni. Multe se află şi din ziare, mai ales din ziarele locale, cari adesea dau specialistului preţioase documente despre intimplări militare. Restul, care nu se poate afla pe calea descrisă mai sus, trebue aflat prin spioni. Persoanele întrebuinţate pentru asemenea servicii natural că se recrutează, după misiunea lor, din diferite clase sociale; pe cind fiecare profan poate să dea amănunte sigure despre mărimea unei garnizoane sau a unui magazin, numai un specialist poate judeca importanţa unei căi ferate, numai un specialist poate recunoaşte o poziţiune fortificată. O cestiune, exagerată de profani, este aceea de a căpăta acte secrete. Procurarea de asemenea acte ia adesea orî in fantezia publicului dimensiuni monstruoase; membrii unei armate străine, cari sint capabili de a se vinde, de obicei nu ocupă o aşa poziţiune de încredere, incit ar putea să posedeze de fapt secrete preţioase». ❖ «Toateştirile, cari sosesc in acest chip la biroul de informaţiuni, sunt revizuite, cercetate şi la urmă întrebuinţate ca bază pentru calculele menţionate la începutul articolului. Unde lipsesc ştiri, resp. unde este de nevoe o întregire a ştirilor existente, se trimit spioni nou)",—cu un cuvint, acest serviciu se poate cel mai bine compara cu facerea unui mozaic, la care adesea ori procurarea unei singure pietricele implică mari greutăţi. «După cum se vede, spionajul modern nu este o acvititate romantică şi misterioasă, ci o muncă plicticoasă şi obositoare, în care cifrele joacă un rol mai mare decit spioni secreţi şi trădători de patrie, cari in genere nu pot vinde străinătăţei nimic ce nu i-ar fi de multă vreme cunoscut. P. L. zece ani să mai visezi la idealuri. Cînd însă te apropii de patru-zeci, copilăria aceasta ar însemna prostie ori nebunie... Citeodată însă se revoltă" sufletul meu; trecutul mi se revoltă, glăsneşte, scoate strigăte desperate, şi ca de altă dată renasc şi, ca şi şacalul, în pustie, plîng şi strig de durerea deşertului vieţei. Trece însă criza, cum trec toate, şi devin iarăşi senin, cu aceeaşi convingere : că noroiul există de suspină jos, de la palatul regesc pînă la coliba sărmanului, Chiţibuş. IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu citit, sale) Noroiul, veşnicul noroiu Judec, în mod superficial, Frusinico, atunci cînd crezi a ghici cauza deşertului din inima mea.—Cauţi idealul, îmi zici tu, în noroiiî şi, cînd nasul îţi spune că acolo nu poţi găsi mirosul apoponasului, te jeleşti ca un copil, îmi zici că eu caut mierea la viespi şi mă iau după flaşnete cu gîndul de a asculta o duioasă armonie. Concluziunea ta e că am greşit adresa, că în adevăr există undeva idealul, dar că n’am ştiut şi încă nu ştiu să dau de el ! Ce bine, ce bine ar fi să fie aşa cum zici! Vai! înainte de a-l căuta în noroiu, cum zici tu, fără de speranţă şi mai mult ca obişnuinţă, înainte de a scoate strigăte de jale, l-am căutat acolo unde bănuiam că trebue să fie curăţenia inimei, acolo unde virginitatea, cu ghirlănzi de roze, îmi spunea că noroiul nu poate exista. Totuşi l-am găsit şi sub coroana virginală, sub ghirlanda de lămîiţă a miresei, l-am găsit în lumea mare şi aurită, în lumea celor fericiţi, după cum l-am găsit şi în lumea prostituţiei, patentate ori nepatentate şi poate mai puţin aici. Tu crezi, însă, că în lumea amorurilor uşoare am avut vre o decepţiune, şi că acum o plîng, vărs lacrămi asupra unei dragoste nedemne de mine. Oh ! cum te înşeli, cum nu mă cunoşti! E incontestabil că patima nu raţionează, că de multe ori eşti scirbit de tine însuţi, că te găseşti nedemn şi ignobil de a simţi o pasiune care înjoseşte pe un om care se respectă. Eu aşi fi fericit dacă aşi mai avea furtuni în sufletul meu! Din nefericire, ele nu mai există. Dacă aşi fi fost lovit în amorul meu propriu, dacă obişnuinţa mea lîngă aceiaşi femei ar suferi pentru un moment de lipsa acesteia, asta nu poate avea aşa covîrşitoare înrîurire încît să’mi pierz minţile şi să aiurez. Nu, nu, totul se reduce la regula generală, la eternul şi dezesperantul nimic. In acest caz, la timp fac apel ca să’mi şteargă urmele noroiului care încă mă pătează, şi timpul şterge totul, iar în sufletul meu reapare pacea, convingerea că deşertul stăpîneşte atot-puternic pretutindeni. Nu caut dar nimic, nu cer decît liniştea! Am renunţat la această căutare nebună. E lucru admisibil ca atunci cînd ai opt spre Revista publicaţiunilor Le roche sanglante, par Charles Mercuvel.—Primul volum : Fille de millionnaires. Un voi. în 8 de 480 de pag. Editura librăriei Dentu, Paris. 3.50 voi. Des baisers du sang, par René Maizeroy. Un voi. în 8 de 304 pagini. Editura librăriei Ollendorf, Paris. 3.50 voi. In depozit în Sala noastră de depeşe. E inutil de a face critica acestor două romane acum apărute. Mercuvel este cunoscut ca foiletonist de prima ordine, care ne duce prin abizurile inchiziţiei sîngeroase şi crude. Maizeroy este cronicarul eleganţei pariziene, de scriitorul viţiului modern şi scriitorul care povesteşte frumos şi fără a da el concluziuni. CRONICA Tramvaiele electrice Aţi avut de curind ocazia sa vă suiţi într’un tramvai electric ? Dacă nu, ascultaţi ce-am păţit eu, ca să vă piară pofta. După ce l-am aşteptat un ceas in colţul bulevardului, in care timp am citit Adeverul şi Moda Ilustrată, am avut timp să mai beau şi patru halbe la Gosmai pina să sosească. In sfirşit dă Dumnezeu şi se iveşte. Mă sui, dar n’apucă să urnească din loc şi’i sare drăcia aia—cum naiba îi zice'.' —de pe sirmă. — Hi! Hăis ! Dici ! Aş ! de unde să priceapă de vorba eleftricitatea! Cu chiu cu val, vizitiul reuşeşte să pună drăcia pe sirmă şi tramvaiul pornește iar. — Ghiu ! Vai ! Săriți! Foc! M’am aprins! O sfeclisem; credeam că s’au aprins călcâiele vecinei după mine, căci o manevram cu piciorul pe sub bancă, de vr’un sfert de ceas. Da de unde! Se aprinsese de-a binelea. Ii sărise pe fustă o scintee electrică. Noroc că secţia se afla aproape. S-a telefonat şi imediat a sosit pompa cu abur a primăriei, care a fost introdusă in tramvai spre a stinge etajul inferior al cucoanei. Pentru ca serviciul să nu sufere, tramvaiul a plecat înainte... şi peste o oră şi jumătate am ajuns la destinaţie. Ad.Interim Sti teatrale Reprezentaţia in beneficiul d-luî C. I. Nottara, care trebuia să se dea astăseară, s’a animat pentru Marţi, 3 Martie. Se vor juca Necinstiţii, dramă tradusă din italieneşte de d-na Al. Romanescu, şi Fiori de iubire, comedie localizată din franţuzeşte de d. G. I. Nottara. * Astăzi e la Ateneu concertul admirabilului violonist şi compozitor romin, tinorul George Enescu. Iată programa : I. Enescu : Sonată, pentru violină şi piano, executată de autorul şi d. Fuchs. N. Bach: Andante şi Finale a Sonatei in La minor pentru violină solo, executat de d. Enescu. III. Tartini: Trille du Diable, executat de d-nii Enescu şi Fuchs. IV. Mendelssohn: Concert pentru violină, executat de d-nii Enescu şi Fuchs. Începutul la 9 ore seara precis.* La teatrul Bulevard, in toate serile dă reprezentaţii trupa de varietăţi, cu Morena-Garmencitta, surorile Denis, Les Durands, Trio Mandroux, etc., etc. * Reprezentațiile de operă, cu celebra primadonă d-na Schläger, se vor da în 3 Un bneureştean pe zi D-rul Pătraşcu Frate cu N. Pătraşcu, cunoscutul publicist şi secretar al societăţei Literatură şi Artă, de sub auspiciile d-lui Olănescu. A făcut studiile în Bucureşti şi azi practică tot în Capitală. Per. ordinea următoare:la 0 Martie Trovatore, la 9 Martie Emani și la 14 Martie Aida. Biletele se găsesc la magazinul d-lui Gebauer. * La 4 Martie se dă la Iași al 53-lea concert de către corul mitropolitan, sub conducerea d-lui Muzicescu Gavril. * La 7 Martie e la Ateneu concertul VanDyck. DIN PLOEŞTI (Corespondenţă partea „Adevărului“) Balul „Carităţei“ In seara zilei de 24 Februarie a fost în oraşul nostru cea mai frumoasă petrecere din cîte am avut în anul acesta. In adevăr, e destul să spunem că a fost balul „ Carităţei“ pentru ca să ne apară în minte imediat povestirile fantastice despre balurile zînelor. Sala „Grand Hotel“, decorată splendid, de d-nii V. Bilciurescu şi inginer Dunca, şi luminată feeric, prezintă aspectul unei grădini încîntătoare de brazi, în mijlocul căreia răsunau frumoasele melodii cîntate de muzica reg. 7 Prahova, încă de la orele 9 şi jum., tot ce Ploeştiul are mai ales se grămădea la intrare, şi pe la orele 10 s’a început dansul cu un antreu şi o vigoare ce nu s’au dezminţit pînă la sfirşit. La orele 2 noaptea a început cotilionul, condus magistral de d. sublocot. Negri şi de d. E. Manisoreanu, care a durat pînă la orele 6 dimineaţa, cînd publicul s’a retras ducînd cu dînsul cea mai plăcută amintire despre acest bal, care a avut un succes desăvîrşit. * Printre persoanele de faţă am observat pe d-nele Emil Petrescu într’o toaletă de atlas alb, colonel Danielopol, într’o toaletă de gaz alb, Maria N. St. Stănescu, Hagi Drosescu, E. Manisoreanu, Cachi, căpitan Gheorghiu, Tulea, Scurtu, Prundaru, maior Pietraru, maior Paciurea, Rocneanu, Dragomirescu, Guriţă, Protopopescu şi altele; d-rele Dragomirescu, Râdulescu, căpitan Cantineanu, loan Popescu, Irimescu, Neulescu, Danielopol, Zaharulea, An ghelescu, Scurtulescu, etc.; d-nui inginer Gheorghiu, sub-locot. Negri, E. Manisoreanu, Drosescu, G. Malcoci, N. I. Negulescu, Bolintineanu, Theodor Ion, Carabelea, sub-locot. Dumitrescu, căpitan Boliac, căpitan Ciupelniţeanu, Rădulescu, Dianu, Dumitrescu, sub-locot. Scurteanu şi alţii. Corespondent Buletin atmosferic Institutul meteorologic Bucureşti 27 Februarie, 12 ore ziua înălţimea barometrică la 0° 7606. Temperatura aerului—4°. 4. Vîntul calm. Starea cerului: zăpadă. Tempera, max. de eri—1°. „ minim, de astăzi—8°. Temperatura a variat la noi între +4°şi—11°. Timp închis pretutindeni. Temperatura s’a menţinut coborită in toata tara şi mai ales in Moldova. In cea mai mare parte din Muntenia şi Dobrogea a nins binişor. In unele localităţi din Dobrogea a fost şi viscol. In Muntenia timpul mai călduros. Vint tăricel in Moldova de Jos şi la Mare. Barometrul s’a coborit puţin de eri in toată țara. Astăzi îngheț; ninsoarea continuă.Timpul liniştit. FEL DE FEL O societate de ajutor studenţească. — La universitatea din Berlin s’a înfiinţat pentru studenţi o societate de ajutor reciproc în caz de accidente. Rectorul a obţinut aprobarea ministrului de instrucţie pentru aceasta. Fiecare student va plăti o taxă anumită de fiecare trimestru. Accidentele de cari se vorbește sînt cele de la clinici, laboratorii, etc., exceptîndu-se însă exploziunile. * J’accuse este titlul unei piese care se va juca în curînd la Amsterdam și care are ca punct de plecare scrisoarea lui Zola. Piesa are mare asemănare cu una din celebrele drame ale scriitorului norvegian Henrik Ibsen. * O principesă harnică.— In Kopenhaga s’a deschis o expoziţie care cuprinde 230 de tablouri, toate lucrate de principesa Maria de Orleans, fiica ducelui de Chartres. Afluenţa publicului este foarte mare. CARNETUL JUDICIAR Lista secului împricinaţii sunt mulţi la număr, sunt vre-o douăsprezece. Fiecare are cite un semn : unul e legat la mină, vre-o trei an vinătăî in dreptul ochilor, unul are o vinătaie cu una de cinci franci drept în mijocul frunţii, şi mai toţi au zgârieturi pe obraji şi pe git. Din toţi aceşti stihiţî, unul singur e reclaimin': Oancea pescarul, Oancea Peşte-impuţit, cum ii mai zice mahalaua. Bietul Oancea, pe lingă că-i legat peste nas cu o fişie de tifon alb pînă peste ceafă, se ţine cu miinile de turul pantalonilor, abia tirindu-şi picioarele ca un damblagiu și oftînd din băerile inimeî: — Of! of of! of of! rău mă doare! rău m’a pisata«a ! of! ofofof of! Şi cind il întreabă judecătorul cum s’a intimplat de-a ajuns să reclame, Oancea povestește vărurtdu-se : — Ne-adunaserăm si noi, ca oamenii, la Matache circiumaru să lăsăm secu. Am băutără, ammincatără, am benchetuitără in bună pace aşa pină pă la douăsp’e’ce noaptea. Eram toţi cu coraj, aşa cum e bine, şi circiumaru nu biruia cu adusu băuturii, că eram vre-o treizecî la masă. Pă la douăsp’e’ce noaptea, numa ce mă pomenesc cu Ginghir Că mă ’njură dă mamă, aşa din senin. Să imbătase şi pisemne că-i cu arţag la beţie. Dac’am văzut aşa, l-am înjurat şi eu, că el dă ce m’a ’njurat pă mine? D’aci scandal. Unii au luat partea lui, alţii partea mea şi s’a ’ncins bătae. Ginghir m’a apucat dă păr, m’a trântit jos cu faţa la pămînt, a ’ncălicat pă mine și cu două sticle dăşerte a ’nceput să mă bată peste fum pantalonilor, zicea că bate toba sâ’mî vie mintea la cap. Of! ofofof ! of! că rău mă doare, d’atunci nici pă scaun n’am mai şezut,și nici pă spate nu mai pot să mă culc. Of! ofofol ! oooi! că rău mă doare, râu m’a pisat ! — Ginghir te-a bătut, dar cu cei- l-alţi ce ai ? Te-au bătut şi ei ? — Nu ştiu de c’o fi bătutără, că eram toţi cu chef şi vedeam ca pintr’o pinză dă păianjen. Da dă ce n'a săritără să mă scape Şi apoi ştiu c’a fost şi intre ei bătae. — Da ce treabă ai tu dă ce-a fost intre noi ? Noi ne-am bătutără, noi ne am impăcatără, treaba noastră, ce te amesteci unde nu’ţî fierbe oala? il apostrofează o uscătură de om, nalt cu un balamac de ulucă şi cu o ureche zdrelită. Apoi continuă judecătorul: — A fost ce a fost ca la un lăsat de sec, cind e omul cu chef. Da eu aţi zice să vă împăcaţi. Prieteni aţi fost, prieteni să rămineţi. Ei, ce ziceţi, oameni buni ? — Ne ’mpăcăm, ne ’mpăcăm, se grăbesc să răspundă toţi inculpaţii. Singur reclamantul se codeşte şi răspunde cu un «of! of of of! of! că rău mă doare !» Ginghir mai adaogă : Eu aşa aşi zice, d-le, judecător, să ne împăcăm. Dă cit să mă osindiţî la amendă, mai bine să dăm banii dă amendă pă vin şi să ’i tragem un pui dă chef. Nu-î păcat să bea banii guvernul ? Mai bine să ’î bem noi. La gîndul unei petreceri nouî, ochii lui Oancea sticlesc, îşi uită omul de durerea din fundul pantalonilor şi se împacă. Iar judecătorul inchiie dosarul, spre mulţumirea tuturor. Condeia. Litere-Arte-Ştiinţe Duminecă, 1 Martie viitor, orele 9 seara, domnul I. Florescu va ţine la Ateneu conferinţa sa despre «Puterea amintirilor». Intrarea liberă. * Din Londra se scrie că societatea regală geografică a publicat primul ei anuar. Aceasta este cu atit mai curios, cu cit societatea e fondată de la 1830. Pe atunci număra 430 de membri, pe acum numărul membrilor este de 4000. Societatea are un palat propriu şi o importantă şi preţioasă bibliotecă cu 31.000 volume.* Expoziţia anuală de pictură din «Glaspalast» din Muenchen se va deschide la 1 Iunie s. n. şi se va închide la sfârşitul lui Octombrie. Anunţuri de participare se primesc pînă la 30 Aprilie s. n. Operile se vor trimite de la 10—30 Aprilie s. n. Slin Unşi (Corespondenţă particulară a „Adevărului ) Casapii şi prefectul. — O nedreptate. — Un cuvînt despre don poliţaiu. In ziua del6Febr. d. dr. Kerenbach medicul oraşului, făcînd inspecţie la hală, confiscă de la casapul Froim Tederman o spată de vr’o 40 de kile, sub cuvint că ar fi rea. Casapul insă, ştiind că vita din care era carnea a fost căutată de cu seara la abator de d. veterinar al comunei, face o hîrtie procurorului, cerind să i se elibereze carnea care fusese luată de un agent poliţienesc şi dusă in beciul poliţiei. D. procuror însărcinează atunci pe d. veterinar comunal să facă o nouă cercetare. D. veterinar comunal examinează carnea încă odată și, sub adresa No. 12, ii răspunde că este bună de consumat. Casapul Tederman se duce atunci la d. procuror și, in baza adresei d-luî veterinar, cere* să i se elibereze carnea. Fiind însă seară, d. procuror ii spune sa vie a doua zi la tribunal.* A doua zi casapul, ducindu-se la trib., află că d. procuror este in şedinţă, in cit se puse pe aşteptat. A aşteptat fiicul om pina la ceasurile trei, cind un comisar veni să’l anunţe că’l cheamă Adevărul d. prefect Munteanu. Casapul se duce atunci la palatul administrativ unde iar așteptă vr’un ceas, pină ce se aduse carnea, cum poruncise prefectul. Carnea, adusă într’un sac și plouată, căci in ziua aceea ploua, fu trintită in colbul din sală, unde stătu pină ce d. prefect ordonă să se aducă în cabinetul sau. Aci d. prefect, care e şi doctor, o găsi rea şi, faţă fiind d. poliţaia, d. comisar Danii şi d. Herşcu Lezerovici, zise casapului Tederman : Dacă te mai jălueşti vr’o dată la procuror, să ştii c’am să pun să te dezbrace şi să te bată. Cu toate acestea carnea era bună, cel puţin în ziua care a fost confiscată, dovadă adresa d-lui veterinar, care, sintem siguri, e mai competent in această materie decît dr. Kerenbach. Se poate iarăşi ca in urmă, 11 Febr. seara, carnea să fi fost rea , dar să nu uităm condiţiunile in cari a fost păstrată, in beciul poliţiei, fără ventilafie, de unde a fost transportată pe ploae şi tocmai după 30 de ore!* De altfel casapul Fro’m Tederman nu este singurul. Unui alt casap, Aronovicî, i s’au confiscat de asemenea 0 kile de carne, de astă-dată de către d. poliţaici, care de citeva vreme a început să se laude că e şi măi grozav ca predecesorul d-sale. Vrea să se laude d. poliţam, nu-i vorbă, dar, chiar aşa să fie, lumea din Huşi nu se sperie uşor. Cit despre d. dr. Munteanu, se pare că d-sa vrea să înceapă persecuţiile şi teroarea. Vom vedea-o şi pe asta, căci noi huşenii am văzut multe. Coresp. MEMEXTO — Sîmbătă, 28 Februarie, 1898. — Diseară şedinţa consiliului comunal. Spectacole Teatral Naţional. — Două cumetrei comedie de Burlănescu-Alin. Teatral Bulevard. — Trupa de varietăţi. Debutul surorilor Denis. Ateneul Român.—Concertul Enescu. Circul Langer. — Reprezentaţie variată. Sala Bragadiin. — Concert de orchestră sub conducerea d-lui Pursch. Café Boulevard. — Orchestra Weinberger. HENRI RAINALD? File rupte Un bogat proprietar s’a sinucis zilele trecute în nişte circumstanţe foarte curioase. Avea bani, dar se plictisise cu viaţa fericită! (Din ziare)« Intr’o vorbire scurtă, d. Letendre îş! rezumase întreaga sa viaţă. Era într’o Duminică; plecat de dimineaţă, mersese de a lungul malului drept al Senei, apoi se îndreptase spre Paris. Liniştit, cu fruntea radioasă, cu picioarele zdravene, era uşor, cu toate că buzunarele îi gemeau de cărţi— de operele lui Socrate, Platon, Epicur şi Schopenhauer! Era pentru prima oară fericit. D. Letendre era bogat, avea dulapuri pline cu aur şi bancnote, avea moşii şi case în Paris, avea o vilă la Trouville şi un castel în Tourraine; nimeni nu’l supăra; nu era nici candidat la vre-un scaun de deputat sau senator şi n’avea nici un gust rafinat. Dar era filozof. Adesea se întreba: — „Fericirea constă în bani ?“ O viaţă fericită, după Epicur, era îndeplinirea tuturor poftelor, după Socrat îndeplinirea virtuţei aducea fericirea. Nici un filozof nu spunea că fericirea vieţei stă în bani. Era trist, căci nu putea să afle fericirea pe care o căuta de atîta vreme. Citise tratatul de filozofie al lui Seneca: „De vita beata“ și tot nu găsise fericirea. Studiind pe Buda, văzu că adevărata fericire sta în nimicnicie, în „Nirvana“. Cugetînd, mergea dlar pe malul Senei care FOITA ZIAR, „ADEVÉRUI« 124 UCIGAȘUL MISTERIOS ROMAN DE PAUL D’AIGREJMONT Partea a doua Ghinurile unui înger — Şoarecele și pisica — Știu bine că studiile noastre vor fi cam lăsate la o parte, spunea dînsul abatelui, dar d. marchiz va fi așa de fericit ! Cît despre Jenni, fericirea sa era ceea a Violettei. — Aşadar, îi zise Maria, care avea aceiaşi pătrundere ca şi a bunicului, în curînd va veni şi rindul tău ? — Dacă ţinta mea e terminată, in ce o priveşte pe Violetta, zise Jenni cu dulceaţă, nu e însă terminată în ce te priveşte pe d-ta. „N’a! decît paisprezece ani. „Cu cine îţi vei sfîrşi studiile ? „Cu o străină ? „Şi cine va rămîne mereu cu d-ta iubindu-te şi adorîndu-te ? Maria o privi un minut fără să vorbească. Era emoţionată de iubirea asta. Deodată o învălui cu o privire duioasă şi zise : — Vrei atunci ca să mă tutueşti ca Violetta. Această delicatețe nesfîrșită atinse pe Spanioloaica pînă în fundul sufletului. Ea izbucni în lacrămi. — Ah, e un bine mare pentru cei ce te iubesc ! „Ai o inimă de aur. Merizolless-ii, mai ales Madelena, se aflau în ceruri. In sfirșit, această Violettă așa de dulce și bună va fi fericită. D. de Merizolles spunea: — Iată acum familia de Plessis Saint-Luc stabilită pentru totd’auna aci! „Ce vecinătate excelentă şi cum mă va consola de vecinătatea idioţilor, Măzăricilor-de- grădină şi a bandiţilor de soiul ăsta ! Jean se afla la tat-său, şi fu deci, natural, invitat la nuntă. El singurul nu’şi dădu părerea, dar se roşi la gîndul că acea aparițiune divină, acea Marie care făcea ca iartotul de adolescent sa bată aşa de tare, va fi cu dînsul toată vremea cît vor dura serbările de nuntă. D. Bordier împărtăşea bucuria generală. Ba chiar şi Ducrug-ii se crezură obligaţi să vină să felicite pe marchiz şi pe finanţata lui Dar bătrînul Măzărică-de-grădină era un pungaş de prima ordine. Dînsul nu veni cu mîinile goale la Tauzia. — Sînt atit de fericit, domnule marchiz, zise el lui Iloraţiu, că nu ştiu cum să vă mărturisesc bucuria mea. „Am căutat în locuința mea ceva ce ar putea fi demn de d-voastră. „N’am găsit nimic. „Dar în hambarul de la Hourtet mi-am adus aminte că există lăzi întregi pline de hîrtii vechi. „Vi le aduc. „Sunt în curte. „Vedeţi dacă vă interesează. „Dacă da, mai sunt și altele pe cari mi-aţi face o mare plăcere să veniţi să le examinaţi chiar d-voastră. Mama lui Horaţiu nu-l putea părăsi nici măcar devenind fericitul soţ al Violettei. Din potrivă, fermecătoarea fată părea că încurajează această patimă. Marchizul se scoborî în curte şi privi la hîrtiile lui Polycarpett-Rămase uimit pe loc. Erau documente din cele mai curioase și mai interesante. Atunci marchizul se găsi angajat față de Măzărică-de-grădină. Deja, încă de la accidentul Violette, tatăl și fiul se arătaseră îndatoritori, alergînd în ajutorul rănitei. Darul acestor documente făcea ca recunoştinţa lui Horaţiu să crească pentru cei doi indivizi. — Cu ce aţi putea să vă fiu de folos, domnule Ducruq ? întrebă dînsul. Pe figura bătrînuluî bandit o duioşie mare păru se întipăreşte. De altminterî, ochii lui albăstrui lăcrămau după voinţă. Acest dar constituia unul din cele mai mari forţe ale sale. — Vai, domnule, ce întrebare! esclamă el cu vocea tremurîndă, ca şi cum se afla sub stăpînirea unei puternice emoţiuni. „Oare n’am fost în de-ajuns de răsplătiţi încă d’inainte numai prin faptul că ne-aţi primit în intimitatea d-voastră ? „Păstraţi pentru noi această amiciţie preţioasă. „Aceasta e tot ce vă pot cere. Horaţiu, înduioşat, strînse cu putere oribila şi murdara mînă care ți se întindea. Măzărică-de-grădină continuă: — Fiul meu Renaud este ajutor de primar la Carrere. „Dacă voiţi să ne faceţi onoarea să vă căsătoriţi la primăria de acolo, fericirea noastră ar depăşi ori ce margine. — Dar lucrul s’a stabilit chiar aşa, domnule Ducruq, replică Horaţiu. „Căsătoria civilă va avea loc la Carrére, iar cealaltă aici, în capela castelului. „Fiul d-voastră va fi deci cel dîntîi care va celebra, şi veţi binevoi să asistaţi amîndoi la a doua căsătorie precum şi la dejunul care va urma. Polycarpe se afla în culmea fericirei. Scopul său era atins. Dintr’o dată intra bine de tot în intimitatea acestor persoane. „Şi cum nu se îndoia niciodată de geniul său cînd era vorba de combinaţii mai mult sau mai puţin viclene, mai mult sau mai puţin dibace, se gîndi: — Acum că o voi vedea mai de aproape, al dracului să fiu dacă a’cea Spanioloaică şi banii ei nu ne vor aparţine într’o zi sau alta. In sfirşit, acea dată binecuvîntată, pe care Violetta o aştepta cu ardoare, veni. In ajun d, Lemarchand și Andrei sosiră Ta castel în prada unei bucurii adinei. cruq. Sticlarul rugase pe tînărul duce ca să nu sufle un cuvînt sorei sale de descoperirea lui și de actul de asociațiune care urmase. — Acesta va fi darul meu de nuntă, spusese Jacques. „Cît despre al tău, dragul meu copil, ți-am zis că mă’nsărcinez eu cu dînsul. „E gata chiar. — Ce o fi ? întrebase Andrei. „Sînt sigur că-i ceva excepțional. „In orice caz trebue să fie ceva delicat, așa cum sînteți d-voastră. Ochii lui Jacques se înteiară. — Ah, ce bine-i cînd e cineva iubit de fiinţe ca tine şi Violetta ! zise el. „Ghiciţi şi simţiţi totul. „Dar dacă bănueşti ceva, dragă Andrei, poţi să dai curs imaginaţiei tale, cu atîta numai trebue să te mulţumeşti. „înainte de a trece de grilajul din Tauzia, atunci abia vei cunoaşte ideea mea. „Căci ştifi că alminteri n’ai rezista, ai scrie sorei tale. „Vroi însă ca eu să mă bucur de prima ei impresiune. In tot timpul călătoriei, nimic nu’l putu face să iasă din prima hotărîre. Andrei voia cu tot dinadinsul să știe. (Va urna)