Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-24 / nr. 3331

Anul XL—No. 3331. Abonament© Încep le X și 19­15 ale fie-cărei luni pl&tesc înainte. Un an In tari 30 lei; In str&in&tate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 M Trei luni 8 „ „ „ 13 m Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Sîmbâtâ 24 Octombrie, 1898 Anuneiurî Se primesc direat la administraţia ziarului Iiinia pagina VI-a...................lei 0.50 bani V-a ..... I, 2, fi •I » rv-a 2. X* an mare număr de linii se fac reducții din tarif Numărul 1© Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA SI VilîimSTIUJIA STRADA SĂRINDAR No. 11­­ TEU A-? ■» Y). Atitudinea dizidentei liberal® 6 pagini la fle­care ediţie dă fc.T.....r.r................................................................. Agitaţia de stradă Cabinetul Sturdza a rămas In minoritate şi cu toate a­­cestea cabinetul Sturdza nu cade; cabinetul Sturdza este mort şi cu toate acestea ni­menea nu'î îngroapă cadavrul. Intr’o stare normală de lu­cruri ministerul d-lui Dimitrie Sturdza ar fi trebuit să cadă de mult, încă de acum şase luni cel mai puţin, dar se vede că noi trăim într’o stare anor­mală, de vreme ce un guvern bătut în toate alegerile parţiale, şi în jurul căruia n’au mai rămas de cit fruntaşii cari au figurat la Iaşi, se poate men­ţine încă. Insă, dacă guvernul Sturdza nu cade, pentru aceasta sint două motive foarte puternice. Inițial motiv este că d. Sturd­za n’are destulă inteligenţă spre a vedea prăpastia către care împinge partidul liberal. D-sa crede că toată cuminţe­nia politică stă in rezistenţă cu ori­ce preţ şi în conserva­rea puterei cu ori­ce sacrificii, fără a se preocupa de golul care, zi cu zi, se face in ju­rul său. Al doilea motiv este voinţa regelui care nu admite stabi­lirea în Romina a unor mo­ravuri constituţionale liniştite şi căruia ii convine mai de grabă ca guvernele să vie şi să plece conform singurei sale aprecieri de­cit ca succedarea partidelor să fie­ normală, a­­dică provocată de voinţa ex­primată a corpului electoral. In 1895 partidul conserva­tor s’a retras de la crimă în mod liniştit, ce e dreptul, de cit, şi acea retragere a fost în folosul prerogativei suveranu­lui care a putut fi încă o dată dispensatorul puterei; dar ,cel puţin, venind partidul liberal la putere jurin voinţa regelui, s’a scutit ţara de o serie de agitaţiuni şi de scandaluri, pre­cum şi de o răsturnare a gu­vernului prin răscoala stradei. Astăzi, însă, vedem, cu pă­rere de rău, că partidul libe­ral, mai bine zis, că fracţiunea da la guvern pe care o con­duce d. Sturdza nu vroeşte, nici în ruptul capului, să ce­deze cîrma ori să o lase al­tora. Dacă d-l Dimitrie Sturdza ar fi şeful unui guvern tare, dacă d-sa ar reprezenta la pu­tere un mare partid strîns, u­­nit şi neuzat, dacă regimul sau ar conţine germenii trăinicieî, am înţelege ca d-sa să reziste şi să nu fie intimidat de ame­ninţările opoziţiunei. Insă ade­vărul este cu totul altul. D-l Sturdza este, ca şef de guvern, cu un picior în groapă; ministerul sau este o carica­tură pe care nimenea, nici în ţară, nici în străinătate, nu-1 ia în serios, existenţa sa, pe care şi-o datoreşte numai unui artificiu şi unui capriciu, traiul său este o lungă şi tristă ago­nie. In asemenea condiţiuni un om cu minte ar preferi de zece ori să se retragă, însă un domn Dimitrie Sturdza s’a apucat cu dinţii de portofoliu şi nu se­rvircolirile şi încordările su­preme ale acestui pseudo-om politic provoacă o comizeraţie generală; de cît, ce zile unite rezervă ele ţărei ! Rezultatul acestei incăpăţi­­nări de catir este evident. Dacă opoziţiunea va fi bătută în a­­legerile comunale graţie inge­rinţelor, graţie fraudelor, graţie neruşinărei celor vii şi a inter­­venţiunei celor morţi, atunci va veni rindul stradei ca să vorbească. D-l Dimitrie Sturdza are să cadă încă o dată acoperit de huiduelile mulţime! revoltate, insă ce decădere a moravuri­lor noastre politice!... ____ Const. C. Bacalbaşa SaTIRA politica Partidul sforăitorilor Un proverb spune: „Dă’mi, Doamne, min­tea Romînuluî a de pe urmă!“ Insă, eu, subsemnatul, voiu întoarce pro­verbul şi voiu zice: „Nu’mi da, Doamne, mintea cea de pe urmă a tribunului!“ In adevăr tribunul, pentru motive pe cari nu ţinem să le cunoaştem, a h­otărît să înfiinţeze un nou partid politic, acuma în ajunul alegerilor, adică partidul sforăi­torilor. Acest partid este „mintea cea de pe urmă a tribunului" care a rămas tot ostil Ocul­tei, dar care se mărgineşte că o combată numai în Camera avocaţilor de la palatul de justiţie. Vax In sfârşit! A trebuit ca d. Sturdza să dea cu topond, a trebuit ca şeful guvernu­lui să vorbească ca un nebun, a tre­buit ca inconştientul prim-ministr să ia cîmpie de-a binelea pentru ca liberalii disidenţi să iasă din apa­tia lor. D. Aurelian însuşi a sărit în sus şi a fost cuprins de revoltă. Omul a­­cesta liniştit şi blind, chid i s'a ra­portat cuvintele d-lui Sturdza, cînd a citit discursul rostit la Craiova, a strigat : „ Cu omul acesta nu mai merge! Omul acesta trebue răsturnat cu ori­ce preţ!“ Sub impresia acestui sentiment, d. Aurelian a scris primul articol din Drapelul de alaltă­ era, articol de o mare violenţă, care înfiera cu energie pe omul fatal din capul guvernului. Sub impresiunea aceluiaşi sentiment, d. Aurelian a declarat că a tolera mai departe pe d. Sturdza este o crimă şi că o viguroasă campanie de întru­niri se impune. Prin urmare, cînd un om de tem­peramentul liniştit al şefului gru­­păreî drapeliste ajunge la asemenea hotărîrî extreme, ori­cine îşi poate închipui unde ne aflăm cu guvernul. In sfîrşit o nouă perioadă de ne­linişte şi de scandaluri se pregăteşte, graţie guvernului d-lui Sturdza. Dragoş. Să mai dea şi don Pallady —Scena se petrece la clubul liberal— Zaaria (intrînd).— Gata măi ? Băieţii (sculîndu-se în picioare cu căciulile în mină).— Gata. Zaaria.— Bravo ! Băieţii.— Să trăiţi. Zaaria.— Aşa trebuie să fie poporu, deştept, gata tot-d’a­una. Auzit-aţi-voi că iar a eşit la maidan Ghenadie? Un băiat (învîrtind Uita).—Auleu ! ! Alt băiat.­— Care vrea să zică, o să aibă alde don Palladu de lucru, cum am zice. Zaaria.— Păi. Te joci cu popa!?.Iar trebuie să ne strîngem rîndurile... Un băiat.—Care v’a să zică, d. Sturd­za iar să clatină pă picioare. Alt băiat.— Iar ese Fleva pă uliţă ? . Alt băiat.—Dar alde Creţu ce face ? să amestecă şi el ? Zaaria.— Pîrjol mare, toţi dau năvală ca să ne dea jos de la putere. Un băiat.— Adică să vă dea, că noi, slavă Domnului, sîntem daţi gata. Zaaria.— Cum mă, dacă sîntem noi la putere, nu sînteţî şi voi ? Un băiat.—Om fi, dar de noi nu prea simţiţi.... Ediţia de seară din biserica germană. Sfintul mormint cu acela­ș nume, pe care a vizitat-o perechea imperială Ai­ băiat.— Vorbeai,iar e groasă, ai? Zaaria.— Să punem cu toţii umăru, că alt­fel e foc. Un băiat.— Să punem, da... dar vor­ba-i că s’a cam slăbit şi umăru de cînd tot rabdă; trebuie oţelit, coane Zaaria. Alt băiat.— Ce, glumă-i, să ridică cu toţi, apoi de, oameni sîntem şi noi... aşa pă degeaba. Zaaria.—N’aveţi grije, o să aveţi fie­care pisoiu... Un băiat.— Ei, ce te ’ncurci, şi popa şi Fleva şi alde Creţu cu Olangiu­, ce um­bli! cu un pisoiu. Un pisoiu face o măsea, dar capu... nu mai îmi sparg eu capu pentru un pisoiu (întorcindu-se către cei­l­alţî). Da’ haideţi acasă, ce mai stăm ! Zaaria.—■ Doi pisoi! Băieţii.— Să mai dea şi don Palladu ceva (es). Vlad. Armata bulgară comandată de trădători Reintegrarea trădătorilor. — Ziarul «Swoboda». — Trădătorul D­i­­mitrieiSi Rusia a umilit pe prințul Ferdinand de Coburg, mai mult chiar de­cît merita. Zi­lele acestea cneazul Bulgariei a trebuit să reprimească în rîndurile armatei și pe co­lonelul Radko Dimitrieff, pe care l-a numit şeful statului major al diviziei a 5-a (Rus­­ci­uk). Dimitrieff este unul dintre acei ofi­ţeri a căruia reintegrare, date fiind obice­iurile militare şi dispoziţia sufletească a foş­tilor săi camarazi, părea a fi cu desăvîrşire exclusă. De­oare­ce totuşi a fost reintegrat, se vede cît de mare este astăzi influenţa Rusiei în Bulgaria, şi mai ales că Bulga­ria nu mai e guvernată la Sofia ci la Pe­tersburg, ca o simplă gubernie muscălească. * Ziarul Sivoboda l-a primit pe noul co­lonel şi şef de stat major, cu următoarele cuvinte: „Acest om devine şef al statului major al unei diviziuni, în care servesc numeroşi ofiţeri cari în anul 1886, în frun­tea soldaţilor lor, au umblat să prindă pe trădătorul sperjur şi pe rebelul Dimitriev. Acest om devine şeful statului major al divizionarului, colonel Drandarewski, a acestui ofiţer conştiincios, care, căpitan fiind, a atacat la Silistra plin de curaj pe trădători şi căruia Dimitriev i-a scăpat numai printr’o nenorocită întîmplare. Un aşa scandal n’a fost încă în lume, un a­­semenea semn de demoralizaţiune, o ase­­menea ofensă adusă cinstei şi demnităţei unei armate nu s’a văzut încă. Un ofiţer, care a ameninţat pe principele său că­ruia i-a jurat credinţă, cu revolverul, care a silit pe principele său ameninţîndu-1 cu revolverul şi insultîndu-1, ca să sem­neze actul de abdicare, care a scuipat pe principele său, — un asemenea ofiţer este astăzi învăţătorul soldaţilor bulgăreşti, pe cari trebuie să-i instruiască asupra datorii­lor ce le impune jurămîntul lor.... Prinţul va regreta amar aceasta, atunci va fi însă prea tirziu“. Iată cîte­va detalii asupra noului şef de stat major al diviziei Iîusciukuhc . Cînd prinţul Alexandru Battemberg a fost scu­lat în noaptea zilei de 17 Iulie din pat de ofiţeri şi cădeţi cari vroiau ca prin ame­ninţări cu revolverul să’l facă să iscălească imediat actul de abdicare, cel mai brutal s’a purtat Radko Dimitriev, pe atunci că­­r pitan. Acesta l’a silit pe prinț să scoată mîînile din buzunar şi cînd prinţul făcu a­­ceasta asigurînd că n’are revolver asu­­pră-sî, Dimitriew totuşi îl căută prin bu­zunare spre a se convinge. Apoi Dimitriew jumătate beat se aşeză la masa portarului şi încercă să scrie abzicerea. Dimitriew nu reuşi, în beţia sa, să compuie actul de ab­­zicere, şi un cadot­­elev al şcoalei militare­ îi luă condeiul din mînă şi conduse el „o­­pera“ la bun sfîrşit. De remarcat este că ofiţerii conspiratori au furat diverse biju­terii ale prinţului. La plecarea prinţului de la palatul ministerului de război şi, Dimi­triev a insultat pe comandantul său su­prem, care-i făcuse odată un mare bine dîndu-i o sumă mai mare de bani pentru ca să achite nişte datorii murdare. Acesta e Dimitriev şi nu e singurul tră­dător printre comandanţii armatei bulgare, mulţumită bine­făcătoarei acţiuni ruseşti în principatul vecin. Pol, CULISELE POLITICE Atitudinea dizidenţei liberale Dizidenţii, care acum cîte­va zile erau decişi să înceapă o agitaţie zdravănă în vederea alegerilor co­munale, au hotărît din nou să nu facă nici un pas. Ei nu vor să dea cel mai mic ajutor opoziţiei conser­vatoare în alegerile comunale. Se înţelege că vor lupta şi de a­­cum înainte contra guvernului, dar nu vor ca lupta lor să profite con­servatorilor. întrebarea este : ce a motivat a­­ceastă­­atitudine? Atitudinea conservatorilor S-a vorbit zilele trecute de o alianţă a grupărei liberal-democrate cu par­tidul conservator în vederea alegeri­lor comunale. S'a spus chiar că d. N. Fleva va figura pe lista conser­vatoare la Iaşi, iar la Ploeşti lista se va face de conservatori în înţele­gere cu d. C. T. Grigorescu. Aceste ştiri nu au fost fanteziste. Tratative pentru a se ajunge la a­­cest rezultat s'au urmat între grupa­rea fievistă şi d-nii Tak­e Ionescu şi N. Filipescu. Cînd a fost însă vorba să se în­cheie lucrul definitiv, d. Fleva a spus că d-sa nu decide asemenea lucruri de cît numai cu d-nii Catargiu şi Carp. D-nii Tak­e Ionescu şi Filipescu nu s’au mai întors la tratative. De ce nu s’au mai întors d-nii Filipescu şi Tak­e Ionescu ? Pentru că d. P. P. Carp s’a opus cu ener­gie la ori­ce alianţă cu dizidenţii. Şeful junimiştilor a spus că parti­dul conservator trebue să dovedească că este în stare singur să ia puterea şi nu are nevoe de concursul dizi­denţilor. D. Carp s-a declarat contra alianțelor ca elementele eterogene. in judeţe Atitudinea aceasta pe care a a­­vut-o în Bucureşti, d. P. P. Carp a dat-o ca cuvînt de ordine tuturor junimiştilor din judeţe. D. Ionescu la Ploeşti, d. Missir la Iaşi, etc., au declarat categoric, cel dinţii că nu primeşte alianţa cu grupul d-lui C. T. Grigorescu, cel de al doilea că nu admite să figu­reze pe listă şi d. Scorţescu. Decizia d-lui Fleva D. Fleva, care făcea această ali­anţă mai mult ca să răstoarne gu­vernul prin alegeri, s’a decis, faţă cu atitudinea conservatorilor, să nu mai se amestece in alegeri ,i să-l lase să lupte numai cu propriile lor forţe. D. Fleva a hotărlt ;1 pe drape­­lişti să renunţe la întrunirea pe care vroiau s’o ţie l­uni în Bucureşti. Tot pentru motivele de mai sus d. Fleva nu voeşte să înceapă o a­­gitaţie în chestia Ghenadie înainte de alegerile comunale. Drapeliştii Drapeliştilor nu se convine de loc întorsătura aceasta, tocmai acum cînd se hotărîseră să intre în acţiune. Dar cu toate acestea au adoptat tactica d-lui Fleva. Nu vor însă să lase fără răspuns atacurile pe cari le-a îndreptat contra lor d. Sturdza prin discursul pronunţat la Craiova. De aceea au început de eri să pu­blice în Drapelul o serie de articole semnate de membrii marcanţi a! gru­pare!, prin care să limpezească ches­tiile încurcate de d. Sturdza. Sîmbătă va apare primul articol sem­nat de d. P. S. Aurelian. Rep. A­ păţit-o Ignobilul iar a păţit-o. A scăpat cu ruşine întîia oară din mîînile lui Ghe­nadie. Azi probabil că lucrurile nu se vor petrece aşa de uşor şi priveliştea ce ni se va da va fi din cele mai hazlii. Şi cu atît mai nostimă e noua păţanie, cu cit, ca şi cea d'intâi, a venit din se­nin. Toată lumea uitase afacerea Ghe­nadie, cînd la Craiova, de­odată, pri­­mul-ministru a găsit de cuviinţă să o dezgroape. Rezultatul îl ştie toată lumea: Dimi­trie Sturdza e dat în judecată pentru ca­lomnie şi teroarea deja s'a răspîndit în rîndurile ocultei, de­oare­ce, pe lingă toate păcatele, îi vine pe cap şi acest nou bucluc, făcut de inconştientul sfetnic al lui Carol I-iu. Priveliştea va fi hazlie şi din alt punct de vedere, adică din acela al „descope­ri­rei“ regelui. Suveranul trebuie să de­clare lămurit dacă aprobă sau dezaprobă pe d. Sturdza, care reînvie o „afacere“, la rezolvirea căreia el a conlucrat şi a hotărît partidul conservator ca să dea concurs d-lui Aurelian. Cum Dimitrie Sturdza e un perfect în­­curcă-lume, sîntem foarte curioşi să ve­dem cum va eşi din încurcătura ce şi-a creat-o singur, pus între rege, justiţie şi propriul săli partid care ’1 acuză că face imposibilă o situaţiune deja foarte cri­tică. Cine va trăi va vedea şi această nouă fază a păcătoasei vieţi politice a igno­bilului. In tot cazul, «o să fie frumos». Sfinx. CARNETUL MEU Scrutind­ de listă Alegerile comunale ce se apropie vor , o dovadă mai mult, de cîte in­conveniente prezintă actualul sistem al votărei pentru o listă întreagă. încă de la votarea actualei legi e­­lectorale comunale, au fost multe spi­rite luminate și independente cari au cerut, cu energie, că, mai ales la co­mună, este absolută nevoie să se în­lesnească controlul opozanţilor şi a persoanelor neînregimentate, dar vo­cea acestora n’a fost ascultată şi ac­tualul sistem al listei a fost adoptat. Acuma, cînd lupta este atît de în­flăcărată între ambele partide, se va vedea cît de folositoare a fi fost a­­legerea cu buletine uninominale. Cu sistemul acela cetăţenii ar­­ stat la largul lor ca să aleagă bărbaţi frun­taşi din două sau chiar din mai multe partide, pe cînd aşa, cu scrutinul dis­ciplinei de partid, iarăşi vom avea în consiliile comunale unanimităţi sterpe pentru interesul oraşelor. Afară de oamenii cari fac politică, afară de cei pasionaţi în lupta, restul aproape n’are ce căuta la urnă. C. O. R. Dreyfus în insula Diavolului — Cercetările unui ziarist făcuta la faţa locului — O telegrama ne-a anunţat acum două luni că d. Abernacar, un colaborator al revistei franceze Illustration, a ple­cat la Gayenna, spre a cauta să afle la faţa locului ceva despre starea lui Dreyfus. In cercetările sale, ziaristul francez a intimpinat mari piedici, totuși insă a reuşit să culeagă o serie întrea­ga de interesante detalii. * Abernacar povestește că Dreyfus se scoală zilnic la ora 5 dimineaţa. Uşa care duce în mica curte înconjurată de zid, in care are voie să se plimbe, o deschide la această oră un gardian. Deţinutul îşi prepară apoi singur de­­jfinul, fumează şi se plimbă, dus pe ginduri, măsurind cu paşii sau bucăţica de loc îngrădită. La ora 10 el intră iarăşi in cuşca sa, a căreia uşă răm­ine din b­oit închisă pina la ora­­11. De la ora 11 pina la 5 seara uşa este iarăşi deschisă şi Dreyfus are libertatea de a se plimba după voie pe bucăţica de loc îngrădită, de pe care insă nu poate ve­dea marea. In timpul zilei deţinutul scrie mult şi se ocupă mai ales cu desem­­nuri architectonice. El işi îngrijeşte foarte mult exteriorul, se " îmbracă de obiceifi, în pinza albă și a purtat cit­­va timp rute scrobite. Gardienilor le este aspru interzis ca să vorbească cu dinsul, și el însuși n’a vorbit pînă a­­cum de cit cu medicul sau, de care a avut din cînd in cînd nevoie. Mai îna­inte ii se dedea mincare preparată ; de curind insă trebuie să-și facă singur bucătăria, așa că, pentru a nu-și face prea mijită greutate, a început să se nutrească mai ales cu conserve. * In fie­care lună, continuă Abernacar, Dreyfus face o listă de lucrurile ce-i trebue, și pe cari un furnizor îi le fur­nizează apoi prin comandamentul în­­chisoarei. Pentru luna octombrie Drey­fus a alcătuit următoarea listă: 1 litru spirt de ars; 2 sticluţe cu apă de por­tocali; 3 uleere cu unt conservat; 1 kilogram de şocolată ; 2 cutii cu brinză Gammembert;­­5 sticle cu apă gazoasă; 2 sticle Hunyadi Janos; 6 perechi cio­rapi coloraţi lungimea piciorului 27 cen­timetri ; 1 kilogram­­um, tutun de lu­lea ; 1 lulea de lemn; 50 ţigări; 2 cu­tii de chibrituri ; 2 conturi de h­irtie albă de scris; 2 pachete cu luminări; 1 sticluţă cu cola sau tăbliţe de şoco­lată cola; 5 kilograme de" săpun"; 2 perechi pantaloni albi a 10 lei, lungi­mea 1 metru şi 8 centimetri, talia de 80 centimetri, şi în sfîrşit 6 batiste de pinză albă. Toate acestea împreună costă 189 franci şi 25 centime, media cheltuielilor lunare ale ex-căpitanuluî cari n’a fi întrecut încă de cînd el e în insula Diavolului suma de 250 lei. Din banii pe cari ii trimite familia lui Drey­fus, acesta are da primit de la casa inchisoarei, ca rezultat al economiilor sale, 8000 de iei. Mai în tot timpul Dreyfus a fost să­nătos, barba i-a albit, dară el s’a în­grășat mult de cînd e în închisoare. D. Abennacar nu poate nega absolut ces­­tiunea dacă Dreyfus a aflat sau nu despre evenimentele din Franţa; el spu­ne numai că in Guyenia se află o mul­ţime de indivizi cari cumpără de la negri aur. Unul din aceşti indivizi a povestit că a ştiut să se pue in contact cu Dreyfus. Abernacar l’a căutat şi in­dividul în cestiune i-a spus că cu­ pu­ţină agilitate te poţi pune în legătură cu ori­ce prizonier. Un mic bilet­­poate fi foarte uşor cusut într-o manşetă scro­bită, şi dacă­­ vrei să comunici cui­va că revizuirea e iminentă, trebue să sub­limezi numai pe pachetul de tutun li­tera «R» cu o liniuţă roşie. Aceasta însemnează: «La revision brule» (Re­vizuirea arde, adică e iminentă). La în­trebarea lui Abeniacar, dacă străinul a tlăcut aceasta, el i-a răspuns printr’un ris scurt, ă căruia tălmăcire a fost lă­sată in sarcina celui care a întrebat. * Atît e sigur, continuă Abeniacar, a­­num­e că Dreyfus nu s’a gîndit nici un moment la o încercare de evadare. Se zice în Guyana că o persoană a mers anume la Paris pentru a oferi servi­ciile sale familiei lui Dreyfus, dar aceasta s’a întors plouată și deziluzio­nată. Numai aceia cred într’o posibilitate a evadărei cari a fi răspunderea de a-l păzi pe Dreyfus, şi în primul rind co­mandantul insulelor Salutului, d. Da­niel. Ultimul director al administraţiu­­nei penitenciare a mers atît de de­parte, în­cît a simulat o tentativă de surprindere în barcă, îmbarcîndu-se el însuşi şi abordînd insula Diavolului, cu rizicul de a cădea sub loviturile

Next