Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)
1898-10-24 / nr. 3331
Anul XL—No. 3331. Abonament© Încep le X și 1915 ale fie-cărei luni pl&tesc înainte. Un an In tari 30 lei; In str&in&tate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 M Trei luni 8 „ „ „ 13 m Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Sîmbâtâ 24 Octombrie, 1898 Anuneiurî Se primesc direat la administraţia ziarului Iiinia pagina VI-a...................lei 0.50 bani V-a ..... I, 2, fi •I » rv-a 2. X* an mare număr de linii se fac reducții din tarif Numărul 1© Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA SI VilîimSTIUJIA STRADA SĂRINDAR No. 11 TEU A-? ■» Y). Atitudinea dizidentei liberal® 6 pagini la flecare ediţie dă fc.T.....r.r................................................................. Agitaţia de stradă Cabinetul Sturdza a rămas In minoritate şi cu toate acestea cabinetul Sturdza nu cade; cabinetul Sturdza este mort şi cu toate acestea nimenea nu'î îngroapă cadavrul. Intr’o stare normală de lucruri ministerul d-lui Dimitrie Sturdza ar fi trebuit să cadă de mult, încă de acum şase luni cel mai puţin, dar se vede că noi trăim într’o stare anormală, de vreme ce un guvern bătut în toate alegerile parţiale, şi în jurul căruia n’au mai rămas de cit fruntaşii cari au figurat la Iaşi, se poate menţine încă. Insă, dacă guvernul Sturdza nu cade, pentru aceasta sint două motive foarte puternice. Inițial motiv este că d. Sturdza n’are destulă inteligenţă spre a vedea prăpastia către care împinge partidul liberal. D-sa crede că toată cuminţenia politică stă in rezistenţă cu orice preţ şi în conservarea puterei cu orice sacrificii, fără a se preocupa de golul care, zi cu zi, se face in jurul său. Al doilea motiv este voinţa regelui care nu admite stabilirea în Romina a unor moravuri constituţionale liniştite şi căruia ii convine mai de grabă ca guvernele să vie şi să plece conform singurei sale aprecieri decit ca succedarea partidelor să fie normală, adică provocată de voinţa exprimată a corpului electoral. In 1895 partidul conservator s’a retras de la crimă în mod liniştit, ce e dreptul, de cit, şi acea retragere a fost în folosul prerogativei suveranului care a putut fi încă o dată dispensatorul puterei; dar ,cel puţin, venind partidul liberal la putere jurin voinţa regelui, s’a scutit ţara de o serie de agitaţiuni şi de scandaluri, precum şi de o răsturnare a guvernului prin răscoala stradei. Astăzi, însă, vedem, cu părere de rău, că partidul liberal, mai bine zis, că fracţiunea da la guvern pe care o conduce d. Sturdza nu vroeşte, nici în ruptul capului, să cedeze cîrma ori să o lase altora. Dacă d-l Dimitrie Sturdza ar fi şeful unui guvern tare, dacă d-sa ar reprezenta la putere un mare partid strîns, unit şi neuzat, dacă regimul sau ar conţine germenii trăinicieî, am înţelege ca d-sa să reziste şi să nu fie intimidat de ameninţările opoziţiunei. Insă adevărul este cu totul altul. D-l Sturdza este, ca şef de guvern, cu un picior în groapă; ministerul sau este o caricatură pe care nimenea, nici în ţară, nici în străinătate, nu-1 ia în serios, existenţa sa, pe care şi-o datoreşte numai unui artificiu şi unui capriciu, traiul său este o lungă şi tristă agonie. In asemenea condiţiuni un om cu minte ar preferi de zece ori să se retragă, însă un domn Dimitrie Sturdza s’a apucat cu dinţii de portofoliu şi nu servircolirile şi încordările supreme ale acestui pseudo-om politic provoacă o comizeraţie generală; de cît, ce zile unite rezervă ele ţărei ! Rezultatul acestei incăpăţinări de catir este evident. Dacă opoziţiunea va fi bătută în alegerile comunale graţie ingerinţelor, graţie fraudelor, graţie neruşinărei celor vii şi a intervenţiunei celor morţi, atunci va veni rindul stradei ca să vorbească. D-l Dimitrie Sturdza are să cadă încă o dată acoperit de huiduelile mulţime! revoltate, insă ce decădere a moravurilor noastre politice!... ____ Const. C. Bacalbaşa SaTIRA politica Partidul sforăitorilor Un proverb spune: „Dă’mi, Doamne, mintea Romînuluî a de pe urmă!“ Insă, eu, subsemnatul, voiu întoarce proverbul şi voiu zice: „Nu’mi da, Doamne, mintea cea de pe urmă a tribunului!“ In adevăr tribunul, pentru motive pe cari nu ţinem să le cunoaştem, a hotărît să înfiinţeze un nou partid politic, acuma în ajunul alegerilor, adică partidul sforăitorilor. Acest partid este „mintea cea de pe urmă a tribunului" care a rămas tot ostil Ocultei, dar care se mărgineşte că o combată numai în Camera avocaţilor de la palatul de justiţie. Vax In sfârşit! A trebuit ca d. Sturdza să dea cu topond, a trebuit ca şeful guvernului să vorbească ca un nebun, a trebuit ca inconştientul prim-ministr să ia cîmpie de-a binelea pentru ca liberalii disidenţi să iasă din apatia lor. D. Aurelian însuşi a sărit în sus şi a fost cuprins de revoltă. Omul acesta liniştit şi blind, chid i s'a raportat cuvintele d-lui Sturdza, cînd a citit discursul rostit la Craiova, a strigat : „ Cu omul acesta nu mai merge! Omul acesta trebue răsturnat cu orice preţ!“ Sub impresia acestui sentiment, d. Aurelian a scris primul articol din Drapelul de alaltă era, articol de o mare violenţă, care înfiera cu energie pe omul fatal din capul guvernului. Sub impresiunea aceluiaşi sentiment, d. Aurelian a declarat că a tolera mai departe pe d. Sturdza este o crimă şi că o viguroasă campanie de întruniri se impune. Prin urmare, cînd un om de temperamentul liniştit al şefului grupăreî drapeliste ajunge la asemenea hotărîrî extreme, oricine îşi poate închipui unde ne aflăm cu guvernul. In sfîrşit o nouă perioadă de nelinişte şi de scandaluri se pregăteşte, graţie guvernului d-lui Sturdza. Dragoş. Să mai dea şi don Pallady —Scena se petrece la clubul liberal— Zaaria (intrînd).— Gata măi ? Băieţii (sculîndu-se în picioare cu căciulile în mină).— Gata. Zaaria.— Bravo ! Băieţii.— Să trăiţi. Zaaria.— Aşa trebuie să fie poporu, deştept, gata tot-d’auna. Auzit-aţi-voi că iar a eşit la maidan Ghenadie? Un băiat (învîrtind Uita).—Auleu ! ! Alt băiat.— Care vrea să zică, o să aibă alde don Palladu de lucru, cum am zice. Zaaria.— Păi. Te joci cu popa!?.Iar trebuie să ne strîngem rîndurile... Un băiat.—Care v’a să zică, d. Sturdza iar să clatină pă picioare. Alt băiat.— Iar ese Fleva pă uliţă ? . Alt băiat.—Dar alde Creţu ce face ? să amestecă şi el ? Zaaria.— Pîrjol mare, toţi dau năvală ca să ne dea jos de la putere. Un băiat.— Adică să vă dea, că noi, slavă Domnului, sîntem daţi gata. Zaaria.— Cum mă, dacă sîntem noi la putere, nu sînteţî şi voi ? Un băiat.—Om fi, dar de noi nu prea simţiţi.... Ediţia de seară din biserica germană. Sfintul mormint cu acelaș nume, pe care a vizitat-o perechea imperială Ai băiat.— Vorbeai,iar e groasă, ai? Zaaria.— Să punem cu toţii umăru, că altfel e foc. Un băiat.— Să punem, da... dar vorba-i că s’a cam slăbit şi umăru de cînd tot rabdă; trebuie oţelit, coane Zaaria. Alt băiat.— Ce, glumă-i, să ridică cu toţi, apoi de, oameni sîntem şi noi... aşa pă degeaba. Zaaria.—N’aveţi grije, o să aveţi fiecare pisoiu... Un băiat.— Ei, ce te ’ncurci, şi popa şi Fleva şi alde Creţu cu Olangiu, ce umbli! cu un pisoiu. Un pisoiu face o măsea, dar capu... nu mai îmi sparg eu capu pentru un pisoiu (întorcindu-se către ceilalţî). Da’ haideţi acasă, ce mai stăm ! Zaaria.—■ Doi pisoi! Băieţii.— Să mai dea şi don Palladu ceva (es). Vlad. Armata bulgară comandată de trădători Reintegrarea trădătorilor. — Ziarul «Swoboda». — Trădătorul DimitrieiSi Rusia a umilit pe prințul Ferdinand de Coburg, mai mult chiar decît merita. Zilele acestea cneazul Bulgariei a trebuit să reprimească în rîndurile armatei și pe colonelul Radko Dimitrieff, pe care l-a numit şeful statului major al diviziei a 5-a (Rusciuk). Dimitrieff este unul dintre acei ofiţeri a căruia reintegrare, date fiind obiceiurile militare şi dispoziţia sufletească a foştilor săi camarazi, părea a fi cu desăvîrşire exclusă. Deoarece totuşi a fost reintegrat, se vede cît de mare este astăzi influenţa Rusiei în Bulgaria, şi mai ales că Bulgaria nu mai e guvernată la Sofia ci la Petersburg, ca o simplă gubernie muscălească. * Ziarul Sivoboda l-a primit pe noul colonel şi şef de stat major, cu următoarele cuvinte: „Acest om devine şef al statului major al unei diviziuni, în care servesc numeroşi ofiţeri cari în anul 1886, în fruntea soldaţilor lor, au umblat să prindă pe trădătorul sperjur şi pe rebelul Dimitriev. Acest om devine şeful statului major al divizionarului, colonel Drandarewski, a acestui ofiţer conştiincios, care, căpitan fiind, a atacat la Silistra plin de curaj pe trădători şi căruia Dimitriev i-a scăpat numai printr’o nenorocită întîmplare. Un aşa scandal n’a fost încă în lume, un asemenea semn de demoralizaţiune, o asemenea ofensă adusă cinstei şi demnităţei unei armate nu s’a văzut încă. Un ofiţer, care a ameninţat pe principele său căruia i-a jurat credinţă, cu revolverul, care a silit pe principele său ameninţîndu-1 cu revolverul şi insultîndu-1, ca să semneze actul de abdicare, care a scuipat pe principele său, — un asemenea ofiţer este astăzi învăţătorul soldaţilor bulgăreşti, pe cari trebuie să-i instruiască asupra datoriilor ce le impune jurămîntul lor.... Prinţul va regreta amar aceasta, atunci va fi însă prea tirziu“. Iată cîteva detalii asupra noului şef de stat major al diviziei Iîusciukuhc . Cînd prinţul Alexandru Battemberg a fost sculat în noaptea zilei de 17 Iulie din pat de ofiţeri şi cădeţi cari vroiau ca prin ameninţări cu revolverul să’l facă să iscălească imediat actul de abdicare, cel mai brutal s’a purtat Radko Dimitriev, pe atunci căr pitan. Acesta l’a silit pe prinț să scoată mîînile din buzunar şi cînd prinţul făcu aceasta asigurînd că n’are revolver asupră-sî, Dimitriew totuşi îl căută prin buzunare spre a se convinge. Apoi Dimitriew jumătate beat se aşeză la masa portarului şi încercă să scrie abzicerea. Dimitriew nu reuşi, în beţia sa, să compuie actul de abzicere, şi un cadotelev al şcoalei militare îi luă condeiul din mînă şi conduse el „opera“ la bun sfîrşit. De remarcat este că ofiţerii conspiratori au furat diverse bijuterii ale prinţului. La plecarea prinţului de la palatul ministerului de război şi, Dimitriev a insultat pe comandantul său suprem, care-i făcuse odată un mare bine dîndu-i o sumă mai mare de bani pentru ca să achite nişte datorii murdare. Acesta e Dimitriev şi nu e singurul trădător printre comandanţii armatei bulgare, mulţumită binefăcătoarei acţiuni ruseşti în principatul vecin. Pol, CULISELE POLITICE Atitudinea dizidenţei liberale Dizidenţii, care acum cîteva zile erau decişi să înceapă o agitaţie zdravănă în vederea alegerilor comunale, au hotărît din nou să nu facă nici un pas. Ei nu vor să dea cel mai mic ajutor opoziţiei conservatoare în alegerile comunale. Se înţelege că vor lupta şi de acum înainte contra guvernului, dar nu vor ca lupta lor să profite conservatorilor. întrebarea este : ce a motivat aceastăatitudine? Atitudinea conservatorilor S-a vorbit zilele trecute de o alianţă a grupărei liberal-democrate cu partidul conservator în vederea alegerilor comunale. S'a spus chiar că d. N. Fleva va figura pe lista conservatoare la Iaşi, iar la Ploeşti lista se va face de conservatori în înţelegere cu d. C. T. Grigorescu. Aceste ştiri nu au fost fanteziste. Tratative pentru a se ajunge la acest rezultat s'au urmat între gruparea fievistă şi d-nii Take Ionescu şi N. Filipescu. Cînd a fost însă vorba să se încheie lucrul definitiv, d. Fleva a spus că d-sa nu decide asemenea lucruri de cît numai cu d-nii Catargiu şi Carp. D-nii Take Ionescu şi Filipescu nu s’au mai întors la tratative. De ce nu s’au mai întors d-nii Filipescu şi Take Ionescu ? Pentru că d. P. P. Carp s’a opus cu energie la orice alianţă cu dizidenţii. Şeful junimiştilor a spus că partidul conservator trebue să dovedească că este în stare singur să ia puterea şi nu are nevoe de concursul dizidenţilor. D. Carp s-a declarat contra alianțelor ca elementele eterogene. in judeţe Atitudinea aceasta pe care a avut-o în Bucureşti, d. P. P. Carp a dat-o ca cuvînt de ordine tuturor junimiştilor din judeţe. D. Ionescu la Ploeşti, d. Missir la Iaşi, etc., au declarat categoric, cel dinţii că nu primeşte alianţa cu grupul d-lui C. T. Grigorescu, cel de al doilea că nu admite să figureze pe listă şi d. Scorţescu. Decizia d-lui Fleva D. Fleva, care făcea această alianţă mai mult ca să răstoarne guvernul prin alegeri, s’a decis, faţă cu atitudinea conservatorilor, să nu mai se amestece in alegeri ,i să-l lase să lupte numai cu propriile lor forţe. D. Fleva a hotărlt ;1 pe drapelişti să renunţe la întrunirea pe care vroiau s’o ţie luni în Bucureşti. Tot pentru motivele de mai sus d. Fleva nu voeşte să înceapă o agitaţie în chestia Ghenadie înainte de alegerile comunale. Drapeliştii Drapeliştilor nu se convine de loc întorsătura aceasta, tocmai acum cînd se hotărîseră să intre în acţiune. Dar cu toate acestea au adoptat tactica d-lui Fleva. Nu vor însă să lase fără răspuns atacurile pe cari le-a îndreptat contra lor d. Sturdza prin discursul pronunţat la Craiova. De aceea au început de eri să publice în Drapelul o serie de articole semnate de membrii marcanţi a! grupare!, prin care să limpezească chestiile încurcate de d. Sturdza. Sîmbătă va apare primul articol semnat de d. P. S. Aurelian. Rep. A păţit-o Ignobilul iar a păţit-o. A scăpat cu ruşine întîia oară din mîînile lui Ghenadie. Azi probabil că lucrurile nu se vor petrece aşa de uşor şi priveliştea ce ni se va da va fi din cele mai hazlii. Şi cu atît mai nostimă e noua păţanie, cu cit, ca şi cea d'intâi, a venit din senin. Toată lumea uitase afacerea Ghenadie, cînd la Craiova, deodată, primul-ministru a găsit de cuviinţă să o dezgroape. Rezultatul îl ştie toată lumea: Dimitrie Sturdza e dat în judecată pentru calomnie şi teroarea deja s'a răspîndit în rîndurile ocultei, deoarece, pe lingă toate păcatele, îi vine pe cap şi acest nou bucluc, făcut de inconştientul sfetnic al lui Carol I-iu. Priveliştea va fi hazlie şi din alt punct de vedere, adică din acela al „descoperirei“ regelui. Suveranul trebuie să declare lămurit dacă aprobă sau dezaprobă pe d. Sturdza, care reînvie o „afacere“, la rezolvirea căreia el a conlucrat şi a hotărît partidul conservator ca să dea concurs d-lui Aurelian. Cum Dimitrie Sturdza e un perfect încurcă-lume, sîntem foarte curioşi să vedem cum va eşi din încurcătura ce şi-a creat-o singur, pus între rege, justiţie şi propriul săli partid care ’1 acuză că face imposibilă o situaţiune deja foarte critică. Cine va trăi va vedea şi această nouă fază a păcătoasei vieţi politice a ignobilului. In tot cazul, «o să fie frumos». Sfinx. CARNETUL MEU Scrutind de listă Alegerile comunale ce se apropie vor , o dovadă mai mult, de cîte inconveniente prezintă actualul sistem al votărei pentru o listă întreagă. încă de la votarea actualei legi electorale comunale, au fost multe spirite luminate și independente cari au cerut, cu energie, că, mai ales la comună, este absolută nevoie să se înlesnească controlul opozanţilor şi a persoanelor neînregimentate, dar vocea acestora n’a fost ascultată şi actualul sistem al listei a fost adoptat. Acuma, cînd lupta este atît de înflăcărată între ambele partide, se va vedea cît de folositoare a fi fost alegerea cu buletine uninominale. Cu sistemul acela cetăţenii ar stat la largul lor ca să aleagă bărbaţi fruntaşi din două sau chiar din mai multe partide, pe cînd aşa, cu scrutinul disciplinei de partid, iarăşi vom avea în consiliile comunale unanimităţi sterpe pentru interesul oraşelor. Afară de oamenii cari fac politică, afară de cei pasionaţi în lupta, restul aproape n’are ce căuta la urnă. C. O. R. Dreyfus în insula Diavolului — Cercetările unui ziarist făcuta la faţa locului — O telegrama ne-a anunţat acum două luni că d. Abernacar, un colaborator al revistei franceze Illustration, a plecat la Gayenna, spre a cauta să afle la faţa locului ceva despre starea lui Dreyfus. In cercetările sale, ziaristul francez a intimpinat mari piedici, totuși insă a reuşit să culeagă o serie întreaga de interesante detalii. * Abernacar povestește că Dreyfus se scoală zilnic la ora 5 dimineaţa. Uşa care duce în mica curte înconjurată de zid, in care are voie să se plimbe, o deschide la această oră un gardian. Deţinutul îşi prepară apoi singur dejfinul, fumează şi se plimbă, dus pe ginduri, măsurind cu paşii sau bucăţica de loc îngrădită. La ora 10 el intră iarăşi in cuşca sa, a căreia uşă rămine din boit închisă pina la ora11. De la ora 11 pina la 5 seara uşa este iarăşi deschisă şi Dreyfus are libertatea de a se plimba după voie pe bucăţica de loc îngrădită, de pe care insă nu poate vedea marea. In timpul zilei deţinutul scrie mult şi se ocupă mai ales cu desemnuri architectonice. El işi îngrijeşte foarte mult exteriorul, se " îmbracă de obiceifi, în pinza albă și a purtat citva timp rute scrobite. Gardienilor le este aspru interzis ca să vorbească cu dinsul, și el însuși n’a vorbit pînă acum de cit cu medicul sau, de care a avut din cînd in cînd nevoie. Mai înainte ii se dedea mincare preparată ; de curind insă trebuie să-și facă singur bucătăria, așa că, pentru a nu-și face prea mijită greutate, a început să se nutrească mai ales cu conserve. * In fiecare lună, continuă Abernacar, Dreyfus face o listă de lucrurile ce-i trebue, și pe cari un furnizor îi le furnizează apoi prin comandamentul închisoarei. Pentru luna octombrie Dreyfus a alcătuit următoarea listă: 1 litru spirt de ars; 2 sticluţe cu apă de portocali; 3 uleere cu unt conservat; 1 kilogram de şocolată ; 2 cutii cu brinză Gammembert;5 sticle cu apă gazoasă; 2 sticle Hunyadi Janos; 6 perechi ciorapi coloraţi lungimea piciorului 27 centimetri ; 1 kilogramum, tutun de lulea ; 1 lulea de lemn; 50 ţigări; 2 cutii de chibrituri ; 2 conturi de hirtie albă de scris; 2 pachete cu luminări; 1 sticluţă cu cola sau tăbliţe de şocolată cola; 5 kilograme de" săpun"; 2 perechi pantaloni albi a 10 lei, lungimea 1 metru şi 8 centimetri, talia de 80 centimetri, şi în sfîrşit 6 batiste de pinză albă. Toate acestea împreună costă 189 franci şi 25 centime, media cheltuielilor lunare ale ex-căpitanuluî cari n’a fi întrecut încă de cînd el e în insula Diavolului suma de 250 lei. Din banii pe cari ii trimite familia lui Dreyfus, acesta are da primit de la casa inchisoarei, ca rezultat al economiilor sale, 8000 de iei. Mai în tot timpul Dreyfus a fost sănătos, barba i-a albit, dară el s’a îngrășat mult de cînd e în închisoare. D. Abennacar nu poate nega absolut cestiunea dacă Dreyfus a aflat sau nu despre evenimentele din Franţa; el spune numai că in Guyenia se află o mulţime de indivizi cari cumpără de la negri aur. Unul din aceşti indivizi a povestit că a ştiut să se pue in contact cu Dreyfus. Abernacar l’a căutat şi individul în cestiune i-a spus că cu puţină agilitate te poţi pune în legătură cu orice prizonier. Un mic biletpoate fi foarte uşor cusut într-o manşetă scrobită, şi dacă vrei să comunici cuiva că revizuirea e iminentă, trebue să sublimezi numai pe pachetul de tutun litera «R» cu o liniuţă roşie. Aceasta însemnează: «La revision brule» (Revizuirea arde, adică e iminentă). La întrebarea lui Abeniacar, dacă străinul a tlăcut aceasta, el i-a răspuns printr’un ris scurt, ă căruia tălmăcire a fost lăsată in sarcina celui care a întrebat. * Atît e sigur, continuă Abeniacar, anume că Dreyfus nu s’a gîndit nici un moment la o încercare de evadare. Se zice în Guyana că o persoană a mers anume la Paris pentru a oferi serviciile sale familiei lui Dreyfus, dar aceasta s’a întors plouată și deziluzionată. Numai aceia cred într’o posibilitate a evadărei cari a fi răspunderea de a-l păzi pe Dreyfus, şi în primul rind comandantul insulelor Salutului, d. Daniel. Ultimul director al administraţiunei penitenciare a mers atît de departe, încît a simulat o tentativă de surprindere în barcă, îmbarcîndu-se el însuşi şi abordînd insula Diavolului, cu rizicul de a cădea sub loviturile