Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)

1898-12-01 / nr. 3369

Arm! XT.—No. 3369. Abonamente încep U 1 fi le 15 ele fle-oacel luni fi se plătesc înainte. U n an in tar& 30 lei, in atrăinitate 50 lei Şase luni 15 „ n „ 25 „ Trei luni 8 » a M U • Mnmânul IO Bani la străinătate 15 Bani Marţi 1 Decembrie 1898 Anuneiur! I prinţese direct la administraţia ziarului Iiinia pagina VT*a • * . . . lei 0.60 bani «* * V-a • • • » io 2. oo •» V XV-a , »V 2e pO lă un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi 0. 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI AmmamAţIA STRADA SĂRINDAR K rt)VV Internele ! Caracteristica situaţiunei morale a partidului liberal este următoarea: punctul cel mai important, punctul culminant care a dominat tratativele a fost „ministerul de interne!..“ Liberalii s’au înţeles asupra tuturor punctelor, dizidenţii au primit şefia d-lui Sturdza, d. Sturdza a primit să intre în minister d-nii Stătescu, Aurelian şi Fleva; decit, cînd a fost vorba despre portofoliul internelor... basta! Ministerul de interne a fost mărul discordiei! Şi aceasta dovedeşte : 1) , că liberalii chiar când se împacă au o mare încredere unii într’alţii ; 2) , că speranţa fiecărui grup stă numai în ministerul de interne, adică în prefecţi şi în poliţie. Acuma, mai ales, cînd parlamentul se află la ultima e i sesiune, şi cînd în perspectivă sînt nouile alegeri, ministerul de interne devine condiţiunea esenţială a supremaţiei şi a existenţei fiecăruia. Toate cele de chestii cit de importante au dispărut de la ordinea zilei! Chestia naţională, chestia Chenadie, libertatea alegerilor, chestia şcoalelor din Braşov au rămas pe planul al doilea. Iar pe planul I-iu n’a rămas decît: ministerul de interne. Dragoş Iniţia de scară ACEEASI_FATLSĂ Părerea mea a fost întotdeauna că împăcarea liberalilor nu se va face fiindcă d. Sturdza nu voeşte, cu nici un preţ, ca împăcarea să se facă. Am spus în două articole precedente că d. Sturdza, ori cite concesiuni i-ar face dizidenţii, ori cită bună-voinţă i-ar arăta aceştia, va refuza sistematic să primeacă concentrarea, fiindcă d-sa stă astăzi la ordinele regelui şi fiindcă in calculele regelui partidul liberal şi-a sfirşit misiunea la crimă, iar momentul partidului conservator a sosit Tratativele cari au luat sfirşit Vineri seara au dovedit mai mult de cit toate cele-l’alte anterioare cum că d. Sturdza, de cite ori se tratează, n’are de cit o singură preocupare: să zădărnicească împăcarea. De miodul acesta dizidenţii au mers cu concesiunile mai departe decit le permitea demnitatea. D. Eugen Stălescu, care, cu trei zile mai înainte, fusese ţinta ironiilor d-lui Sturdza, a făcut abnegaţia persoanei sale şi a declarat că primeieortofoliul pe care va binevoi să i-l ofere d. Sturzar . D. Aurelian a făcut toate concesiile, a primit d.şefia d-lui Sturdza şi a primit preşedinţia de consiliu a aceluiaşi domn Sturdza. D. Eleva a recunoscut şi d-sa şefia actualului prim-ministru; ceva mai mult, n’a cerut pentru sine nici un portofoliu. Cind s’a văzut prins în această strimtoare,d. Sturdza a ridicat noul pretenţiuni declari iui că nu voeşte să r tracteze nimic din discursul de la Craiova, precum nu voeşte să remanieze ministerul în înţelegere cu d-nii Stătescu şi Aurelian. Cu alte cuvinte, d. Sturdza nu acceptă nici o condiţiun , d-sa Înţelege ca toți dizidenţii să reintre în partid şi să rumbe la discreţiunea d-sale. De aci se poate vedea sinceritatea acestui domn. Dacă dl Sturdza ar fi dorit concentrarea, neapărat că ar fi pus în timpul tratativelor toată bună-voinţa trebuincioasă făcind şi poziţia dizidenţilor mai uşoară; din potriva, d-sa a îngreuiat-o prin condiţiunile feroce pe cari le-a impus. Concluzia mea ramine aceeaşi: Regele nu voeşte concentrare liberală fiindcă momentul partidului conservator a sosit. Dacă liberalii s’ar fi reîntrunit cu toţii împrejurul aceluiaşi steag, cu greu ar fi putut refuza regele dizolvarea unui minister liberal; pe ciid în situaţia actuală regele are mina absolut liberă. D. Sturdza are misiunea să treacă bugetele şi să rezolve cele citeva cestiuni secundare cite au mai rămas din sesiunea trecută; apoi d-sa va prezenta majestăţei sale demisiunea cabinetului pe care majestatea sa se va grăbi ca s’o primească. In urmă se va petrece aceea ce s’a petrecut şi la 1895 cu cabinetul conservator. De alt-fel, regele are deplină dreptate că misiunea partidului liberal Ia crimă este sfirşită. Căci acest partid a dezlegat toate dificultăţile şi a luat, foarte multe şi grave angajamente pentru viitor, el s’a legat a fi un partid cuminte şi disciplinat Partidul liberal a primit pe împăratul Frantz-Josef în Bucureşti, partidul liberal a trădat şi chestia naţională, partidul liberal a decorat pe Jeszenszky, partidul liberal a mers la St. Petersburg! încă o dată, regele are drep-, tate: partidul liberal şi-a îndeplinit misiunea fiind că nu mai are nici o înjosire de executat Const. C. Bacalbaşa. SATURA POLITICA Tinarul Chenciu I Tinerii fn Cameră s’au întrunit la d. Grigore Grădujteanu s’au constituit în grup țfi ’și-au ales un reprezentant. Reprezentantul tineretului sturdzist s’a întîmplat ca să fie tocmai d. Chenciu, deputat i. Bîrladului și profesor retras la pensie. Care va să zică, tineretul sturdzist n’a găsit un r pri zentant mai demn și jjtar potrivit de cît un venerabil pensionări Această probă de sobrietate va fi foarte bine primită de cătrortinele Miti , a cărnii pudicitate a ajuns o celebritate europeană. Vax Cauza neisbândea concentrarei Ilarele meeting revizionist din Pari» care s’a ţinut in sala Grand Orient. Sus în stingă vedem vorbind pe profesorul Duclaux, directorul institutului Pasteur. In stingă, jos, vedem vorbind academicianul Anatole France, la dreapta vedem sus lumea in fața ușei salei, iar jos cițîva partizani aî colonelului Picquart. Provocări Mişcarea revizionistă. — Acţiunea naţionaliştilor. — Observaţiuni drepte Mişcarea revizionistă a luat in Franţa proporţiuni enorme. De unde până acum nimeni an Îndrăznea să suna o vorbă bună pentru nenorocitul din insula Dracului, astăzi mii şi mii de oameni din toate clasele sociale, se declară pe faţă partizani ai revizuire!. Faţă cu această mişcare, ziarele naţionaliste publică articole care sânt adevărate provocaţiuni la revoltă. Astfel ziarul Patria publică un articol de Minevoye intitulat Jurământul patrioţilor, între altele el scrie în acest articol: „Dacă poliţia n’ar fi intervenit însă (au ocazia ciocnirilor între revizionişti şi antirevizionişti) de sigur că s’ar fi încins o luptă înfierbântată intre patrioţi şi „lipsiţi de patria “ Rezultatul n’ar fi dubios. Acei cari erau hotărîţi să lupteşi să moară pentru idealul patriotic, ar fi avut victoria de partea lor... „Allons enfants de la patrie !* Da, copil ai patriei, vom păşi pînă la cel mai înalt sacrificiu. Am jurat contra inimicului intern ca şi contra celui extern.“ Tot Radical sub titlul „Războiul civil“ aduce cele mai grozave acuzări contra partizanilor adevărului şi dreptăţei, printre cari şi acei ce vor să provoace războiul civil, şi ameninţ că vor ataca pe revizionişti. Libre Parole, intransigeant şi alte organe antirevizioniste au un limbagiu identic , anunţă, că mai curind Parisul va fi înecat în sînge de cît se va readuce Dreyfus şi se va elibera Picquart. „Toţi trădătorii trebue zdrobiţi oriunde ar fi întîlniţi.“ * La toate acestea, Droits de l’homme răspunde că asmuţările la revoltă nu tuăuesc privite cu indiferenţă, ci trebuie să se întrebe care e rezortul acestor violenţe. Oare aceste bande sălbatece nu sunt instrumentul unei paten mai înalte, a statului major, care printr’insele vroieşte să-şi preieze ocaziunea pentru o lovitură de stat? De cînd există republica, nimeni nu s’a gîndit la o asemenea posibilitate şi acum deodată toată lumea vorbeşte despre dînsa. De cînd tipurile dezmăţate sub conducerea lui Guerin şi Deroulle, stăpînesc strada şi sparg întrunirile, aşa că s’ar putea confunda Parisul cu Algerul, s’a născut în mulţi bănuiala, că statul-major vroieşte să-şi ia revanşa. Şi Droits de lhomme sfîrşeşte cu sfatul .Să fim atenţi . Poi. După, ruptură. (Scena se petrece la bufetul Camerei.) D. Geani: (afabil către d. Fleva) Cu ce te pot trata Tribunul: Ce face ?... Iar tratative ? Nu primesc ! D. Geani : Nu, dragă, întrebam ce-ţî pot oferi... v. Tribunul : Ce-mî poţi oferi ? Nu ţî-am spus ! Portofoliul internelor ! D. Geani: Dac’aş fi eu la buget ţi-aş oferi şi astă, dar, cum vezi, ,sînt numai la bufet! Gibanul: Atunci, scumpul meu preşedinte, neputînd să obţin un portofoliu, înă voiui mulţumi cu un pahar de Porto... D. Geani: (porunceşte) Dom pahare de Porto! (ciocnesc). Un reporter: (il vede şi aleargă numaidecit la telefon) Aolo! Predacţia ! Ultima oră ! Tratativele au reînceput. D. Geani tratează cu d. Fleva !... Tribunul: Şi acum să intrăm în şedinţă ! Am de anunţat cîteva interpelări! Un stenograf: Nu le mai anunţa, d-le Fleva! Poate încep iar tratativele. Tribunul: Ştiu că voiaţi voi să tot tratăm... Las’că de acuma nu mai merge aşa, trebue să tratăm chestii importante : descentralizarea, şcoalele din Macedonia... Stenograful: (disperat) Imi dau demisia ! Marcu (antreprenor de săli intră și se apropie de tribun): Am venit, coane Nicule! Tribunul: Dar ce este ? Cine eşti d-ta? Maren: (mirai) Cum ? Nu mă cunoaşteţi ’? De la Orfeu, de la Dacia ? ! Tribunul: (înseninindu-se) A ! Da, da! Mareu : Am citit că aţi rupt tratativele şi am venit să vă întreb pe cînd să pregătim sala de întrunire ? Tribunul: Aşa e ! M’am întîlnit chiar azi cu un cetăţean şi mi-a spus: Nu mai merge, dom’le Fiera ! Trebue sâ-i dăm de ■a gît ! Ias’că te anunț cu zilele astea. (Marea sa retrage înaintat). Sraivan. CULISELE POLITICE De ce nu s’a făcut concentrarea? Acum cînd s’au rupt tratativele, este interesant să înregistrăm părerile diferiţilor oameni politici asupra eşecului tentativelor de concentrare. Acum oamenii vorbesc mai liber, mai pe faţă. Nimeni nu se teme că secretele pe cari le dă pe faţă pot să aibă vreo influenţă asupra concentrarei. Voinţa regelui Un însemnat barbat politic, fost preşedinte de consiliu spunea eri vorbind de nereuşita tratativelor pentru concentrare : „Eu sunt convins că dacă concentrarea nu s’a făcut causa este că regale n’a voit să Intervie In acest sens. De sigur ca el Îşi dă seama că nu mai poate să ţie la putere partidul liberal. Şi dacă este aşa, se va face probabil o schimbare de regim in ajunul alegerilor generale*. Iată acum şi explicaţia neintervenţiei regelui pe care o dă un fruntaş • Regele, spunea acesta, n’a intervenit pentru că nu putea să interese fără a călca peste ideile sale In privinţa partidelor politice, împăcarea nu se putea face fără a se ştirbi autoritatea d-nul Sturdza, şeful partidului liberal. Căci, din două una, sau concentrarea se făcea sub d. Sturdza, care însă ar fi trebuit să împartă şefia cu d-nii Aurelian şi Stătescu, sau se dă preşenţia d-lui Stătescu; or, în ambele caşuri d. Sturdza ar fi eşit micşorat. Aceasta nu putea să-i convie regelui, care susţine ideia că în ţară trebue să fie 2 partide şi acestea representate de şefi autorizaţi pe cari să se poată rezima Coroana. Hsîaoredere reciprocă După alţii, concentrarea nu s’a putut face din cauza neîncredereî reproce. Fie care se temea să nu fie tras pe sfoară. E probabil, după părerea unora, ca tratativele să reînceapă după închiderea Camerelor, în vederea formărei unui minister pentru alegeri. Atunci şi guvernul şi disidenţii vor avea mai mult interes să se unească, pentru că numai astfel s’ar pute asigura reuşita în alegeri în contra conservatorilor. Cei interesaţi mar mai e o chestie. Au fost şi mulţi interesaţi ca să nu se facă concentrarea. Rupîndu-se d-nii Stătescu, Aurelian, Fleva, Costinescu, Lascar, Delavrancea, Ureddă, etc., etc. de la guvern, au putut o mulţime dintre caracude să se înalţe la locuri la care n’au aspirat nici o dată. Mai mult, în situaţia actuală, cînd guvernul abia are majoritate, şi cel din urmă dintre guvernamentali contează. De aceea ia starea actuală şi pot face cu toţii treburile pe la autorităţi. Guvernul e nevoit să le dea tot ce cer. Cum voiţi ca toţi aceia să nu fie adversari ai concentrărei ? Btp CARNETUL MEU Palatul şi teatral Politeţa se zice că este prima calitate a regilor.—De mai multe ori insă am observat că tocmai aceasta lipseşte suveranilor noştri—şi, ceea ce este mai trist, chiar reginei. Zicem că este mai trist, deoarece Carmen Striva, cu toate că e soţia celui mai unit dintre regi, totuşi, prin talentul şi bunătatea sa, n’a inspirat decît simpatie. Anul trecut, am mai observat această lipsă de jenă a palatului faţă de public cu ocaziunea uneia din reprezentaţiile Belfinei, cînd spectacolul a început la orele 10, deoarece regina, care era la Circ, vestise că vine şi dinsa. Marţea trecută la Teatrul Naţional s’a întimplat acelaşi lucru. Spectacolul n'a inceput decit la 9 şi un sfert—deşi este anunţat pentru orele 8 fix—tot pentru motivul că regina nu venise, fapt care a făcut pe public sâ manifesteze zgomotos. Vineri seara, la reprezentaţia Nuovinei, între actul al 2-lea şi al treilea, a Hughenofior, publicul a aşteptat un ceas pentru a permite reginei, care era da concert la Atheneă, să asculte actul al treilea, aşa că, graţie acestea colosale şi plictisitoare pauze, graţie faptului că Nuovina s’a îmbolnăvit după actul al III-lea, spectacolul nu s’a isprăvit decit la ora 1 şi juml Faptul e regretabili —■ Suveranii, care vin aproape pegratis la teatru, ar trebui să nu uita că publicul plăteşte, şi plăteşte ca să audă pe artişti, nu să facă sindrofie in sală, privind cortina și auzind acordurile vioarelor. 6. as. Soarta corpului didactic primar In unul din numerele trecute ale Adeverului am vorbit despre situaţia mizerabila ce se crează dăscălime! noastre primare prin noile dispoziţiunî ministeriale pe cari d. Haret se grăbeşte a le tot da pe fiecare lună. Am arătat cum astăzi dascălul este expus a muri şi de foame, prin reţinerea din salariu a 60 la sută pentru suplinitor. • Articolul nostru a stirnit o mare emoţiune printre ministeriali. La mister a căzut ca un trăznet ştirea că dascălimea primară—din urma articolului nostru— a inceput o mişcare serioasă ca să prezinte ministrului unui protest in contra acelei mizerabile dispoziţii! ni. Să vorbim astăzi mai amănunţit asupra părţei din urmă a dispoziţiunei d-lui Haret şi să dovedim cit de retrograd este acest liberal (!) ministru, in adevăr, dispoziţia ministerială prevede că, «afară de cazurile de boală proprii a dascălului, nu se vor acorda concedii decit pentru cazuri bine-cuvintate (fi cînd ministerul va numi suplinitor din oficiu cu 80 la suta din salariul ’titularului.» Trei sint cazurile mai frecvente cari pot intra in prevederile acestei ultimei părţi a dispozifiunei d-lui Haret : 1) Interese particulare şi familiare ale dascălului. 2) Boale contagioase in familia apropiată a dascălului. 1i) Perfecţionarea studiilor pedagogice in străinătate. Cu privire la primul caz,natural, găsesc că ministrul trebue să fie cit se porte de strict şi de aspru ; căci nu trebuesc•acriicate interesele geneale ale şcoaleî intereselor particulare ale dascălului. Dar oare se aplică această dispoziţia in tot-d'a-una şi cu toţi dăscălii de opotrivă ! Nu ! Şi cînd răspund că nu, sint in stare să dau ori cite exemple concrete. Mă voi mulţumi insă să dau un singur exemplu, pentru ca să se vadă cum, cînd e vorba de «aî noştri», nu se ivia fine seamă de interesul general al instrucţiune!. Anul trecut s’au pus bazele unei reviste «populare» (!) •« pedagogica» (fi) cu numele de «Albina». Ministerul a găsit cu cale să acorde concediu nelimitat unui dascăl, pa care-l detaşă de la catedră spre a deveni... administratorul revistei «Albina» cu o leafa de 500 de lei lunar. Iată dar cum însuşi d. ministru sacrifică interesele şcoalei pentru interesele particulare a lor motiv.». Şi geamurile de acest fel nu sunt sporadice’; din contra, sunt foarte frecvente, mulţumită statului-major de inspectori şcolari şi înalţi (!) funcţionari cari-l înconjoară pe d. Haret. ♦ Să cercetăm al doilea motiv de lipsire de la scoală : boala in familia dascălului şi mai ales cazul de boală contagioasă. Dacă ai nenorocirea să ţi se imbolnaveasă vre-un copil al tau, ori vre-o rudă de aproape şi eşti nevoit a lipsi Vre-o zi, două, de la şcoală, de ministrii are milă şi grijă de nenorocirea ta şi se grăbeşte a Ti numi suplinitor cu 80 la sută din salariul tău ! Ce se intimplă ca boala copilului tău să fie contagioasă, eşti pus imediat din oficiu în cohipediă, pentru ca să nu transmiţi boala copilului tau la copii de la şcoală. Nici vorbă, foarte logic, foarte drept şi perfect de acord cu legea sa- l uitară. Dar... ţi se pune imediat in loc un suplinitor din tabloul «alor noştri» cu o retribuţie de 89 la sută din salariul tău. Ei bine, această mizerabilă dispoziţie dă drept dascălului, în acest caz, numai la 20 la sută din leafă, cu care să trăească o lună întreagă, cu care să cumpere medicamente, să plătească doctorii, etc., etc. Prin această dispoziţie se face un râd mare chiar interesului general al şcoalei, căci cunoaştem cazuri cind dascălul a ascuns boala alor săi pentru un timp îndelungat, continuînd a veni la şcoală de teama reţinerei de 80 la sută din leafă Astfel boala se propagă şi în şcoală. Ei bine, asemenea pericole ar fi înlăturate cind s ar ştie că dascălului nu i se va ataca leafa, ci va fi suplinit pe rind de colegii săi. Şi e şi uman ca să întinzi mina da ajutor colegului tău peste care a dat nenorocirea. Voi reveni spre a mă ocupa de al treilea caz ce intră în noţiunea de motiv binecuvîntat, Zaro.