Adevěrul, ianuarie 1899 (Anul 12, nr. 3397-3420)

1899-01-24 / nr. 3416

-T'* . ANUL XIX.—No. 3416. FONDATOR AKIEX. V. BELDIWIJ Abonamente Un an Sase hint Trei luni In tară -30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 tKifiiat In toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechi- 20 bani Dreptul la răscoală E o fericire că răscoalele să­teşti n’au existat de cit în i­­maginaţiunea ziarelor conser­vatoare şi că efervescenţa ob­servată în judeţul Olt nu a provenit de cit din samavolnicia administraţiei liberale care, cu forţa brutală, a voit să împie­dice pe ţărani ca să se asoci­eze, adică să uzeze de un drept pe care Camera e pe cale azi a-1 legifera şi mai lămurit in legea sindicatelor agricole. Această fierbere nu poate fi numită revoltă. E cel mult un simptom vorbitor şi o dovadă mai mult că în toate părţile unde sunt tulburări, adminis­traţia le provoacă.—Dacă dar n’au existat răscoale, trebue să recunoaştem că ele s’ar ex­plica perfect, mai mult încă, ar fi îndreptăţite dacă ar fi izbucnit. Clasele stăpinitoare şi toate guvernele, şi liberale şi conser­vatoare, in timp de cinci zeci de ani de viaţă constituţională nu au făcut aproape nimica bun pentru sătean. Cind o lege democratică s’a votat, ea astfel s’a aplicat în cit a eşit in­po­triva plugarului. Dacă luam apoi starea ma­terială a ţăranului înainte de împroprietărire, trebue să re­cunoaştem că atunci era mai bună, căci ea îi asigura cel pu­ţin instrumentul principal de muncă, pămintul. Azi pămin­­tul dat la 1864, s’a pulberizat aşa de mult în inimile moşte­nitorilor, că, avind in vedere şi chipul primitiv de a face cul­tură şi sărăcia, ogorul sătea­nului nu-i mai poate da hrana zilnică, in­cit dinsul a ajuns proleril in adevăratul înţeles al cuvintului. Sărac şi lăsat cu mintea în­tunecată, el se vede lipsit de tot ce civilizaţiunea modernă dă claselor stăpinitoare. Nu are administraţie de­cit pen­tru a plăti toate dările şi angaralele, justiţia nu ’î o ga­ranţie pentru dinsul, toţi îşi bat joc de el şi il fură, toţi il bat şi ori unde îşi ridică ochii, vede lipsă de interes pentru dinsul, neputinţa de a străbate în această lume de nedrep­tate. Cite­odată aude o vorbă bună. Sunt naivi cari vin să-i spună că are un drept mi­nunat, dreptul de vot prin care îşi poate îndrepta starea şi cind se încearcă se uzeze de el, girbaciul pomejnicului şi al primarului, intervenţia de multe ori a proprietarului şi arendaşului, îi fac iluzoriu­ şi acest drept... Săteanul nu-i menit de­cit să­­ţină loc de decor, de personagu­l mut, în această farsă constituţională şi cu toţii, şi in fie­care moment, se grăbesc să-i amintească acest lucru. Mai mult încă. Chiar atunci cind, luîndu-se după o vorbă bine venită de la oraş, sătenii vor să se asocieze ca să suporte mai uşor nevoile, autorităţile se împotrivesc la executarea acestui drept şi cind dinşii cheamă la respectul le­gilor pe reprezentanţii autori­tăţilor, aceasta se numeşte răscoală — şi armata este a­­dusă în grabă, ca, prin gloanţe şi iarbă fără de fum, să se «li­niştească spiritele». N’are drept, de o mie de ori drept, această clasă neferi­cită să uite totul şi, într’un moment de indignare sufletea­scă, să gonească şi să distrugă tot ce’i stă în cale şi'î amin­teşte veacurile de robie ? Cum voiţi ca în această minte, in care nu’î de cit dez­nădejdea şi neîncrederea in «ordinea stabilită», să nu prindă rădăcini fie aţiţările partidelor politice, fie şoaptele agenţilor muscăleşti — şi cum voiţi ca să nu facă apel la ciomag şi la coasă, cind răscoalele din 1888 au­ avut de efect votarea legei rurale a d-lui Carp, lege care, fără aceste evenimente, nici azi nu se vota ? Clasele stăpinitoare, în cru­zimea şi inconştienţa lor, au­ sădit în creerul săteanului, ele insele, credinţa că unicul şi supremul mijloc de îndreptare este răscoala, şi, in injustiţia obştească ce’l apasă, aceasta a devenit fun drept şi cite­odată chiar o datorie pentru el. Const. Milie DIN FUGA CONDEIULUI Un ceva nostim In Senat a venit sâptămîna aceasta re­cunoaşterea cetăţeniei unui tînăr român din Transilvania actualmente în şcoala mi­­litară. Proectul de lege a fost combătut de că­tre d-nii senatori Viişoreanu şi general Bu­­dişteanu cînd iată că intervin în discuţie generalul Catargiu şi colonelul Obedeanu. Aceşti doi domni trag cîte un frecuş preo­pinenţilor,­ susţin cu căldură împămînteni­­rea şi se declară partizani ai intrarei străi­nilor în armata romînă. Ceea ce a făcut pe un domn senator să zică : — Neapărat, Catargiu a fost general sîrbesc, iar colonelul Obedeanu başibuzuc turcesc ! Deci !... Vax. COTI­DIANE BULETIN ATMOSFERIC Bucureşti, 3 Feb. 1899 st. n., 12 ore ziua. înălţimea barometrică la 0°.739.8 Temperatura aierului -Ţ12°o Vîntul: aproape liniştit. Starea cerului: noros Temperatura max. de ieri: plus 13". Temperatura minimă de astăzi: plus 2° Temperatura la noi a variat Sntro-1-18 şi—3° Eri cenui deschis şi timpul foarte căldu­ros. Temperatura pretutindeni în ţară, afară de nordul Moldovei, a trecut de 10 grade ajungînd la 17 grade la R.­Sărat. Noaptea foarte puţin îngheţ în Moldova, iar în Mun­tenia cald şi ploae pretutindeni, mai abon­­dentă în părţile muntoase. Barometrul co­­borît se menţine aproape staţionar în Mol­dova, iar în Muntenia a scăzut încă cu 4—5 m.m. Astăzi dimineaţă timp închis şi umed, puţină burniţă, acum cerul s’a deschis, cald. PROCURORU­L DE LA CASAŢIE Chestia numirea unui procuror general la Curtea de casaţie ameninţă să ia pro­porţii, aceasta din cauză că cei mai mulţi Procesul Reinach Văduv­a colonelului Henry părăsind palatul de justiție după amina­­rea procesului pe care i l-a intentat lui Reinach. matadori ai partidului liberal au­ cîte o rudă printre consilierii înaltei Curţi. Dacă hărţuelile actuale vor continua şi dacă matadorii vor avea şi de aci înain­te acelaşi succes cu hărţuelile lor, este probabil că înalta Curte o să rămîie încă multă vreme văduva unui procuror ge­neral. DOMNIA LEGILOR ! Conservatorii se plîng că în Bucureşti, vrînd să aibă copii de pe roluri spre a controla noile liste electorale, au fost re­fuzaţi pe toată linia şi de perceptori, şi de primar şi chiar de ministrul de fi­nanţe. Lucrul este foarte posibil, mai ales că în momentul de faţă atît în fruntea pri­măriei cît şi în fruntea ministerului de finanţe se află cîte un agent electoral , de cît, o reflecţie. Dacă în mijlocul Bucureş­tilor şi faţă de nişte fruntaşi politici au­torităţile îşi permit să calce legile cu a­­tîta sfruntare, apoi ce trebuie să fie pe la ţară şi cîte trebuie să îndure nenoro­ciţii de săteni ? O simplă reflecţie !.. GUVERNUL PLĂTEŞTE Guvernul d-lui Sturdza începe să plă­tească angajamentele luate faţă de soci­alişti in ajunul alegerilor comunale. Intîia poliţă a plătit-o în Cameră prin organul d-lui Ferekyde, care a declarat că Voinţa Naţională nu reprezintă ve­derile guvernului cînd susţine colegiul unic. .A. ci O VI a poli*'»,. n p1n*!t-U 111 f’c.ATO.l «.*«4 guvernul a stăruit să se suprime din le­gea minelor casele de ajutor pentru lu­crători, case admise ele guvernul conser­vator. A treia poliță o plătește astăzi cînd reprimă propaganda­ socialistă. Trăiască guvernul liberal! UNA ȘI BUNĂ —Ei, te felicit, dragă de logodna ta... -—Da, da, s’a desfăcut aseară! -------- Stop. __ —p­0­Y , T­­­U'ÂT z­­ LEI Lep sindicatelor agricole La Cameră se discută de cincii zile proectul de lege al sindicatelor agricole. Sindicatele acestea sunt, fără îndoială, de mare importanţă, şi guvernul ar fi trebuit să-i dea o importanţă deosebită. Cu toate acestea lucrurile se petrec alt­fel. Se va vedea, din cele ce vom spune mai la vale, că guvernul actual nu se interesează de loc de nici unul din proectele de lege pe cari le-a depus in parlament. Aceste legi sunt numai pulbere de asvirlit in ochii oamenilor pentru ca să-i amăgească in vederea alegerilor generale. Nici unul din aceste proecte nu este menit să se aplice. Discuţiunea In Cameră, în discuţia generală a proectului de lege relativ la sindicatele agricole, opoziţiunea liberală a avut o idilia de searil atitudine ho­tari­ei. D. R. St. Delavran­­cea, in prima zi, şi d. Porumbarii,­eri, au pronunţat discursuri importante. D. Delavrancea, cu talentul sau cu­noscut, a pus in relief zeflemeaua cu care tratează guvernul actual toate chestiunile importante şi îndrăzneala pe care o are să aducă in discuția Ca­merei proecte de legi, pe cari e din­­n’ainte hotărit să nu le aplice. Discursul d-lui Delavrancea făcut intr’o formă splendidă și cu un fond de puternică analiză a situației morale dezastroase in care se afita guvernul, a produs o profundă impresie asupra Ca­merei. D. Porumbaru­ a analizat proectul de lege mai mult din punctul de vedere juridic. D-sa a arătat lacunele pe cari le conţine, şi numeroasele­­ controverse şi procese la cari are să dea naştere acest proect de lege cind se va aplica. Atitudinea guvernamentalilor şi la atacurile, analizele şi observa­­ţiunile d-lor Delavrancea, Aurelian, Po­­rum­baru, etc., n’au răspuns de eu­ mi­nistrul de domenii şi raportorul legei, d. I. N. Iancovescu, amic al d-lui Sto­­lojan. Toţi guvernamentalii caii sunt în re­­laţiuni strinse cu conducătorii guvernu­lui au­ păstrat o rezervă Semnificativa. Unii dintre cei principali, adevăraţii conducători ai majoritate!, d-nii Nacu şi C. Dimitrescu-Iaşi, nici nu se arată pe la Cameră. j « j., —I 1 Ivb* Otwîv’jriy. „,,,! deputaţii Olteni şi în special cei Craio­­venî, numai vre-o 15 deputaţi cari il a­­plaudă şi-l sprijină. Şi ori, cind s’a închis discuţia gene­rală, d. Iepurescu, care prezida, a fost nevoit să amine votul pentru luarea in considerare, care trebuie să se facă cu bile, pe azi, de oare­ce opoziţia era in majoritate in Cameră. Majoritatea părăsise Camera, Theodorini e în Carmen, poftim ascul­tați și d-voastră. (Mai multe dame ascultă. Se aud aplauzele sălei, strigăte de bravo). O doamnă. — S’a isprăvit! Ba nu! Se mai aude ceva.... Altă doamnă.—Par’că se pupă cine­va. Mais c’est charmant !.. Regele. — Ce este ? E între-act... Să închidem com­unicația. O doamnă.—Nu, nu, cam foarte inte­resant ! (Pe scenă e tumult. Se aude­, firc-ai al dracului Montaurenel Cruci, lumi­nări, parastase și alte complimente). O doamnă.—Oh ! ma chére ! Ecoute ! Altă doamnă. — E coconul Petrache făcînd curte... Prima doamnă. — O fi între coriști. A doua doamnă.—Ce coriști? E gla­sul lui coconu Petrache. (Se aud glasuri mai multe, intre cari unul care zice: Monşer, îţi pre­zint pe d-ra Miţa, e fată mare!). Prima doamnă. — C’est trés inte­ressant ! A doua doamnă.—începe ! începe... (Se aude glasul regisorului : In scenă, domnişoarelor! Mă dobito­­cule, ai pus rău decorul.... Tăcere apoi. O lovitură. Se aude corul cin­­tind­. Prima doamnă.—Cest dommage! Păcat că a reînceput actul, era maî intere­sant între­ actul. Fonograf Amendamentele Se înțelege că legea se va lua în considerare azi, pentru­ că guverna­mentalii nu vor să-l răstoarne pe d. Stolojan in mod făţiş­, dar proectul d-sale de lege are să fie masacrat prin amendamente. D. Stolojan n’are să facă chestie ministerială din nici un articol, pen­­tru­ că știe bine că, indată ce s’ar pune pe acest teren, ar cădea. Dar greutatea cu care işi va trece legea, concesiunile pe cari le va face, ne­voit, ii va face legea cu totul impo­sibilă de aplicat. Şi atunci conducătorii guvernului il vor arăta că a ajuns intr’o grea si­tuaţie faţă de parlament şi deci e bine să se retragă. D. Stolojan contează însă pe con­cursul oltenilor. Chestia este: are d-sa intr’adevăr acest concurs ? Rep. Teatrofond­ (Scena reprezintă o serată de la Palat. La Teatru este reprezentaţia Theodorinei şi invitaţii ascultă la te­lefon ceea ce se cântă pe scenă). A frumos ! frumos , d-na Regele. m Mgggm Peşefi. Actualul ministru de justiţie din Bulga­ria este unul din vice-preşedinţii clubului radoslavist. Liberal-democrat convins, d. Peşefi s’a ilustrat în campania pe care a dus’o în contra decedatului Stambuloff pentru cru­zimile comise sub guvernul acestuia. Avocat într’un orăşel din Bulgaria, d. Peseff a fost singurul opoziționist care s’a putut,alene ca deputat sub domnia lui Stam­­ouloff. D. Peseff este un politician capabil și energic. CARNETUL MEU J­iquidi Caricaturistul Jiquidi, al căruia ta­lent fa apreciat toată lumea," se află de cite­ va zile la spitalul Brincove­­nese, fiind greu­ bolnav. De sigur că dacă artistul acesta ar avea mijloace, el s’ar fi dus într’o climă mai caldă și mai potrivită cu starea sănătățeî sale, pentru a se însănătoşi maî repede. Insă Jiquide, ca toţi artiştii noştri, e să­rac. Ultima expoziţie pe care a făcut-o, de­şi avea o mulţime de lu­crări cari puteau, să figureze in ori­ce salon artistic, totuşi nu a atras mulţi cumpărători. Ar fi de datoria acelora cari au mijloace şi ştii­ să aprecieze pe ar­tiştii de talent, să cumpere acum lu­crările lui Jiquidi. Ministrul instruc­ţiuneî publice chiar are datoria să ingrijască de soarta artiştilor. Se înţelege că artistul cu tempe­rament susceptibil nu face apel la ajutorul nimănui, dar cei­l’alţî, cari au­ datoria de a sprijini pe acei cari se derutează intereselor superioare ale ţarei, pe acei cari contribue la des­voltarea artelor, nu trebue să aştepte nici un fel de apel. I. C. B. DUMINICA 24 IANUARIE, 1899. MIŞCAREA ŢĂRĂNEASCA -- O anchetă a noastră— Continuăm astăzi cu ancheta noastră asupra mişcare! ţărăneşti. Am avut o­­caziunea să vorbim cu ţărani din păr­ţile unde ar fî bintuind aşa zisa răs­coală, veniţi in Capitală pentru ca să asigure că ei sint liniştiţi şi ca clubu­rile lor n’au făcut nici­­un­ act care ar putea fi considerat ca ilegal sau revo­luţionar. In cele următoare redăm declaraţi­­unile ce ne-au fost făcute de către doi locuitori din judeţul Olt, comuna Cor­­bu,— ţărani cărora mizeria şi suferin­ţele le erau scrise pe frunte. Boi revoluţionari — De unde sunteţi, oameni buni ? i-am întrebat. — Din comuna Gorbu, plasa Oltu, judeţul Olt. Sintem de aproape de Buzeşti... Aveam deci in faţa mea doi vino­vaţi, acei ţărani «răzvrătiţi» de către socialişti, doi revoluţionari. Amindoi işi luară căciulele din cap şi se sculară de pe scaunele pe cari şedeau. T-am ru­gat să şeadă jos şi să răspundă cu în­credere la întrebările mele. ’Mî-ail răs­puns, intr’un ton blajin, aproape plîn­­gător, la început mai scurt, apoi ca in­spiraţi, inşirindu-mî toate nevoile şi mi­zeriile pe cari le îndură, — toată* viaţa tristă şi îndurerată a săteanului nostru. — Bine, oameni buni, ce vint v’a a­­dus prin Capitală şi cum aţi ajuns aci ? — «Apoi am plecat joi seara din satul nostru, din Corbii, de lingă Bu­zeşti. Acolo la Buzeşti a venit armata, şi noi n’am putut­ să ajungem in Capi­tală de­cit ocolind drumul, pentru ca să nu ne prindă şi să ne închidă». Primirea la Bucureşti «Azi, Vineri la 6 ceasuri de dimi­­ne­aă—au continuat cei doi «revoluţio­nari»—am sosit in Capitală. La gară am fost arestaţi, şi duşi intr’o odaie unde ne-au dezbrăcat şi ne-au căutat prin traiste, ca să găsească «actele». Dar noi n’am avut de loc acte, şi ne-au dat drumu­. Am pornit-o in trig. Pe drum iar ne-au arestat şi ne-au dus la poliţie, unde iar ne-au căutat, şi s’au vestit la noi ca să le dăm «actele». Dară noi de unde eram să le dăm «acte», dacă n’aveam... Pe urmă ne-au dat şi de aci drumu şi ne-am dus la clubul muncitorilor». Ce-au făcut ţăranii r*­*“ 15 U l­* * \jt OU.t OH U Jo "7 Aveţi şi d-voastra club Şi cum aţi fă­cut clubul­? —«Bine domnule, la noi e linişte peste tot, doară atîta că am făcut şi noi un club. Cum l-am făcut? Am auzit şi noi de la oamenii din satele învecinate, cum că au făcut unire, pentru ca să ’şi poată apăra drepturile lor, ci doar o da dumnezeu, să ne fie şi nouă maî bine şi atunci am zis şi noi că-i mai bine, să ne unim, şi ne a­m unit. Ca înainte de a ne uni, an­ citit Desrobi­­rea muncitorilor, şi ne-am legat să n’ascultăm de aceia cari ne îndeamnă la răscoală». «Răscoala» din Buzești — Da la Buzești ce-a fost ? —«.Nimica, domnule. S' au­ adunat oamenii la club. Poarta casei era în­chisă. Cind deodată vine primarul cu un ciomag și începe să dea intrun om de era aproape să ’1 puioaic, i-au luat ciomagul și i-au spus să iasă afară. El ci­că ar fi scos un revol­ver, şi aşa ar fi ieşit. Pe urmă oa­menii s’a­u­ mai sfătuit şi au­ pornit pe la casele lor. In urmă a venit zapciul, s’a făcut cercetare, s’a a­dus oaste,... alta nu mai ştia». Condiţiunile de muncă — Da cu arendaşul cum o duceţi ? —«Rău­, domnule, rău­ de tot. Numai dumnezeii ne ştie cite tragem, că-î a­­proape să murim de foame. Trebuie să-i dăm atîta că nici n’avem cu ce să ne ţinem sufletul: din trei una dijmă, 2 zile cu carul, 8 zile muncă cu braţele de geaba, 10 ouă, 4 pui de găină, o limbă de porc şi muşchiul lui tot de de­geaba, din 5 găşte două şi trei po­goane de muncă. Apoi după "toate astea cind vine in toamnă, la vremea dijmui­tului, găseşte tot soiul de tertipuri, ca să ne facă rău­, si rămin porumbul şi piinea pînă in iarnă nedijmuite, de se prăpădeşte şi se strică tot avutul nos­­tru. Vai de noi, domnule...» Neomenia arendaşilor —Da arendaşul ori oamenii arenda­şului vă bat? —«Ne bate, domnule, rău ne căzneşte. Apoi evi­t ’mi-a spus unul dintre cei doi «revoluţionari»—sunt om care doar dacă mi-î sete să bea şi niţică apă, ori de mi-i foame să’mbuc niţel mălaiu, că încolo muncesc de ’mi crapă ochii.... Da nu ne lasă nici să bem cind ni-i sete, ori să mincăm cind ni-î foame.... Că, zic ei, dacă avem o sută de oameni şi fîe­care o mînca pe zi un ceas, per­elem o sută de ceasuri de muncă..... Şi d’aia ne ţin nemincaţî şi nebăutî, şi dacă ne oprim niţel să mai îmbucăm ceva ne ia cu biciul....» Interviewer. DIN STRĂINĂTATE Rescoala din Macedonia. — Cauza demisiuneî cabinetului Stoiloff. Răscumpărarea c. f. bulgare. Conflict anglo-francez imi­nent. — Odată cu venirea la putere a nou­lui guvern bulgar ne-a sosit stirea ca nu se va mai face răscoala in Macedo­nia. Totuși turcii iau­ măsuri. Poarta a hotărit să ridice numărul trupelor din Macedonia pînă la 44000 oameni. .Se vor maî trimete deci încă 10,000 de oameni in provinciile in cari sint dis­locaţi acum 34000 soldaţi. întrunirea notabililor arnăujî care se va ţine la Ipek are de scop prepararea unei acţi­uni eficace faţă cu o răscoală înarmată a creştinilor din Macedonia.­­ Asupra cauzei de misiunea ministe­rului Stoiloff primim din sursa cea mai bine informată ştirea, că prinţul a for­ţat retragerea cabinetului. Discutind cu Teodoroff, ministrul de finanţe, despre proectul de conversiune şi de răscum­părare a c.f. prinţul a aruncat ministrului.' epitetul de «hoţ 1» In urma acestei a~­­postrofări, d. Teodoroff şi-a dat demişi­■' ^ » a niumni míni/O..«»! .1 _ .d«. terne Beneff, şi acestuia restul cabine­tului. Se ved­e deci că prinţul Ferdinand s’a convins de temeinicia acuzărilor ridi­cate de Radoslawoff. —Se crede că poarta va primi in sfîrşit proeetul bulgar de răscumpărare a c. f.‘ orientale, mai ales că Bulgaria pare a ’şi fi asigurat sprijinul unor pu­teri pentru realizarea proectului săfi­e, fără autorizaţia portei. Intr’adevăr zia­rul Frankfurter Zeitung anunţă că ambasadorul austriac la Constantinopol, baronul Galice, ar fi incunoştiinţat gu­vernul turcesc că Austro-Ungaria s’ar opune cu hotărire contra serjn­estrăreî c. f. orientare plănuită de Poartă pen­tru cazul dacă Bulgaria ar vroi să ’şi însuşească partea din Rumelia estică a caei ferate orientale. — încordarea produsă in relaţiile dintre republica franceză şi regatul Ma­rei Britanii din cauza incidentului is­cat cu ocazia ocupăreî Faşodeî de către detaşamentul ofiţerului francez Mar­dimul, — ocupare căreia i-a urmat tot aşa de repede şi evaluarea, — acea în­cordare e departe de a fi slăbit, necum de a fi încetat. Ba, din potrivă, din atentiva citire a ziarelor celor maî importante atit en­gleze cit şi franceze sa poate avea im­­presiunea că evenimente grave, foarte­­ grave sunt pe punctul de a se ivi. Ştiri rele, prevestitoare ale unui rez­­boiu intre Franţa şi Engiitera, sint de prevăzut şi ne putem aştepta a le primi dintr’un moment intr’altul. Pel. Răscoalele ţărăneşti In toate timpurile răscoalele ţă­răneşti au fost cu mult mai grave de­cît răscoalele orăşenilor, prin aceea că, pe lingă puternicele cauze eco­nomice cari motivează răzvrătirea, trebue sâ alăturăm şi rivalitatea in­stinctivă care există între sătean şi orăşan, între albăstrime şi albişori. Răscoala săteanului ameninţă, aşa­dar, din două puncte de vedere a­tot-puternicia clasei dominante şi influenţa ei în stat. Pe cînd răscoa­lele populaţiunilor orăşeneşti au­ de cele mai multe ori un caracter po­litic şi tind, nu ca o desfiinţare, dar cel mult la o deplasare a putereî cărmuitoare, revoltele ţărăneşti au în­tot­ d’a­ una un caracter economic, ele tind la o deplasare a proprietăţeî funciare cît şi la o anihilare a pu­­terei conducătoare în stat. In Romînia, mai cu seamă, mişcă­rile ţărăneşti sînt singurele serioase şi capabile să provoace transformări în stat, fiind­că poporul român este numai ţărănimea şi fiind­că singurul izvor de producţiune naţională este agricultura. La noi nu există ace­leaşi condiţiuiîi ca în Occident. In ţările industriale, în Anglia, în Fran­­ţa, în Belgia o răscoală agrară sau o grevă ţărănească vor avea, negre­şit, urmări sociale nenorocite; de­cit, acele urmări vor fi incomparabil mai puţin însemnate de cum sînt în ţă­rile care nu pot găsi o compensaţiu­­ne în producţiunea lucrătorilor de la oraşe. Acest adevăr este atît de mare în­cît la noi în ţară toate mişcările, toate revoluţiunile, toate manifestă­rile populare cari au provocat schim­bări radicale în stat cît şi în regi­mul economic au fost numai mişcări ţărăneşti. Revoluţiunea de la 1821 a fost o răscoală a ţăranilor de peste Olt. Pe vremea aceea o populaţiune orăşe­nească românească compactă şi ca­pabilă să provoace o revoluţiune nie! că aveam; poporul român era exclusiv numai ţărănimea şi astfel ţăranii au ridicat cei d’întiiu stea­gul redeşteptăre! naţionale şi al e­­mancipăreî de sub jugul fanarioţi­lor. In cele mai multe documente ră­mase din timpul revoluţiunei de la 1821, în toate proclamaţiunile lui Tudor Vladimirescu, în toate memo­riile şi petiţiunile adresate vizirului se dovedeşte că mişcarea avea un caracter naţional, dar şi ţărănesc, fiind-că în­tot­d’a­una răsculaţii se plîngeau atît „în potriva domnilor „greci şi a favoriţilor acestora cît şi „în potriva celor mai mulţi b­eri „păminteni cari au­ dat mina cu „străinii spre a jupui pe ţărani“. Această întîia mişcare ţărănească a lăsat cele mai însemnate urme în ţara romînească, a fost marele sem­nal al redeşteptărei naţionale şi a avut o urmare imediată şi foarte mare, a naţionalizat tronul. A doua revoluţiune, aceea de la 1848, a început la Islaz şi tot de către ţărănime. Neapărat, în fruntea mişcărei de acum cinci-zeci de ani nu au­ fost ţărani, revoluţiunea de atunci a fost curat politică; de cît, nu este mai puţin adevărat că cei d’întîiă cari au ridicat şi au­ înălţat steagul re­voluţiunel au­ fost tot ţăranii. Atît la 1821 cît şi la 1848 miş­cările ţărăneşti au­ fost pacinice, a­­dică ţăranii s’au­ răsculat pe baza unui program, iar scopul lor imediat nu era violenţa şi excesele. Cu to­tul de altă natură au fost răscoalele din 1888. Deosebirea dintre o revoluţiune şi o răscoală este enormă. Pe cînd revoluţiunile se fac în numele unui număr de idei organice şi au de scop preschimbarea fundamentală a statornicirei politice şi sociale, răs­coalele n’au nevoe să se rezeme pe idei, căci ele sínt mai mult rezulta­tul nemulţumirilor acumulate. Revoluţiunile lasă, în tot-d’a­una, urme mari în urma lor; provoacă re­forme fundamentale şi sínt începu­tul unei ere nouă, şi, cu toate aces­tea, mijloacele liniştite sínt întrebu­inţate adesea ori. Răscoalele, din potrivă, de­şi mai violente în apa­renţă, de­şi ele se manifestă a­­proape în­tot­dea­una prin escese şi prin izbucniri incendiare, de cele mai multe ori trec pe de­asupra so­cietăţilor fără să Ie atingă temelia şi mărginindu-se a le tulbura suprafaţa alcătuită din forme şi convenţiuni. Iată cum, fără a cerceta maî a­­dînc, constatăm că la 1888 am avut simple răscoale ţărăneşti, iar nu o mare revoluţiune întemeiată pe o mare idele. Totuşi mişcarea din 1888 a fost o mişcare destul de serioasă, a fost întîia mişcare ţărănească cunoscută în ţara românească care să fi avut un caracter atît de agresiv, care să fi izbucnit cu atîta violenţă şi care să fi dat loc la atîta vărsare de sînge. Ţăranii din judeţele Ilfov, Ialo­miţa şi Vlaşca n’aveau­ un program, n’aveau­ conducători, nu se ridicaţi în numele vreu­nei idei mari menită să zguduie societatea şi să răstoarne actuala statornicire politică ; dînşii a fi izbucnit fără sistemă, fără disci­plină, împinşi numai­ de împilările seculare şi de apăsarea suferită de la numeroase straturi sociale aşezate de­asupra lor. Pe vremea aceea partidele politice şi-au zvîrlit în cap­­ pe ţăranii revoltaţi şi s’au acuzat reciproc a fi cauza răscoalelor, însă nici una dintre partide nu s’a oste­nit să cerceteze cauzele adevărate, ori, maî bine zis, în aprinderea şi în vălmăşagul luptelor de zi, nimeni n’a voit să piardă prilejul de a trece la socoteala adversarului o prielnică şi foarte potrivită învinuire. Şi dovadă că altele erau­ cauzele mişcărei ţărăneşti din 1888 este că, a doua zi după trecerea infierbinţe­­lor, după ce răscoalele au fost poto­lite în singe, partidul conservator, a­­tunci la putere, care atîta timp dă­duse răspunderea răscoalelor pe sea­ma relei administraţiuni a liberalilor, s’au grăbit, pentru a vindeca rănile de cari suferea ţărănimea, nu să îm­bunătăţească administraţiunea, dar să voteze o serie de reforme econo­mice printre cari vînzarea moşiilor statului în loturi. Partidul liberal a rămas mai mult timp refractar la ori­ce reformă de acest soiu. Cu toată dragostea pe care o arată astăzi partidului socia­list, cu toate făgăduelile pe cari le face democraţiei, nu trebuie să ui­tăm că ani de zile partidul liberal, chiar după căderea lui de la putere, n’a voit să recunoască nevoia unor legi favorabile ţărănime­, ci s’a în­căpăţînat a susţine multă vreme că răscoalele sunt opera partidului con­servator, a iconarilor şi lagânarilor. Cu toate acestea, timpul şi adevă­rul au făcut lucrarea lor, aşa că as­tăzi partidul liberal, revenit de la vechile lui erori, susţine casa rurală, sindicatele agricole, etc. Care va să zică, mişcarea din 1888, de­şi o simplă răscoală, a lă­sat totuşi urme, urme superficiale poate, dar a silit clasa cîrmuitoare ca să dea satisfacţie acelora cari a fi plătit cu valuri de sînge fie­care îmbunătăţire a stării lor mizerabile. Astăzi ţăranii au început din nou sâ se mişce şi neliniştea a cuprins din nou satele. Atîta Cate de ajuns să spunem pentru ca adevăraţii oameni de stat, cari ştiu pătrunde cu privirile pînă în fundul lucrurilor, să înțeleagă că momentul unor serioase reforme a sosit. -----­Notă: — In urma celor trei arti­cole ce am publicat sub titlul Din an­u 1877, am primit din partea onor. d. general Cantili următoarea scri­soare rectificativă. Ne grăbim să o dăm publicităței Paris. 8120 Ianuarie 99 19 Avenue Bosquet. Onorabile Domnule Bacalbaşa, In «Adevărul» de Duminică 3 Ianuarie curent, publicaţi cîte­va amintiri din timpul râsboiuluî Independenţii , sub r­ubrica «Din anul 1877». Acolo citesc: ...«Cel d­intim regiment care debarcă in «Brăila fu regimentul 6 de Infanterie «de linie din garnizoana L:maihdai «Regiment frumos, complectat cu toate «reservele; oameni înalţi şi cu bună apa­­­renţă ; îmbrăcămintea fără cusur; dra­­«pelul nou­, lustruit, desfăşurat, fălfîia «mindru; muzica intona arii marţiale...» Aşi maî putea adaoga ea :... «Regiment «foarte descipîinat, voinic, instruit la «luptă, Regiment care a făcut admi­­«raţia generalilor Ruşi Stolipin, Mau­­«velaf, Snitnikoff, la Islaz, Turnu-Mă­­«gurele, Nicopoli, şi care la 7 Octombre «1877 a ţinut făgăduiala ce da apa­­«renţa şi frumoasă, la al doilea atac al «redutei No. 2 sub comanda L.-colone­­­lului Grigore Ioan, unde s’a distins». Dar... nu era al 6-lea regiment, ci al 7-lea, comandat de colonelul Cantilli care avea ca ajutor pe L-colonel Grigore Ion, şi ca comandanţi de Batalioane pe maiorul George Pega şi Nicolae Jippa. Aceasta spre îndreptarea istoriei re­gimentelor noastre, nu pentru alt­ceva. Al D-voastră General F. Kantuil. Const. C. Bacalbaşa . :k

Next