Adevěrul, iulie 1900 (Anul 13, nr. 3925-3955)

1900-07-31 / nr. 3955

# Y # . m il. Anul XIII— No. 3955. T i­ m­orm­â­n­t­are a lui Timber­to Catafalcul înălțat in camera mortuară a regelui Umberto. Aituai­vul „ î 91 nici UH amestec in drama PS®BSS55SSBflti@HBBSS5iBÎA5SHBHBBHSS­BSHSMBBS5H5SH5?^^^H8 L Aceşti oameni, de­şi au in momentul guvernul şi ţara Ziarele oficioase sint foarte mirate. In ţara rominească s’a intimplat un fapt care nu a maî avut loc poate de două­zeci de ani — şî noi cel puţin nu cunoaştem precedentul,­ca asupra unei cestiuni, întreaga presă şi toate partidele să fie de un absolut acord. In cestiunea atitudinea gu­vernului romin faţă de ame­stecul Bulgariei oficiale in crima din strada Linistei, toată lumea a aprobat cele ce a făcut gu­vernul şi această atitudine miră ziarele guvernului, deprinse a avea mn om­ şi care cestiune ad­versari şi încă adversari pasi­onaţi... Această mirare dovedeşte două lucruri. In prima linie că opo­­ziţiunea de azi este mult mai conştientă, mult mai patriotică de­cit cred oamenii de la gu­vern. In a doua linie această mirare e o bănuială că nu tot aşa ar fi făcut aceia cari deţin o­r­ puterea şi cari de sigur dacă ar fi fost în opoziţiune ar fi găsit poate un mijloc de a ză­dărnici această protestare cu adevărat naţională. ■a Atitudinea opoziţiunei mai dovedeşte încă un lucru, că de astă dată pe nimeni nu călău­zeşte setea de putere, ci nu­mai interesele ţăreî şi că cel mai bun mijloc ca un guvern să suprime opoziţiunea ar fi ca să lucreze drept, cinstit şi cu dragoste de ţară. Dacă de pildă trecutul guvern ar fi lucrat un chip patriotic în chestiunea Halber şi în aceea a Porţilor de Fier, ar fi dat el ocaziune ca lumea să se scoboare in stradă şi ca guvernul sa roage pe d. Filipescu ca să organi­zeze în potriva ţăreî care pro­testa contra-manifestaţiunî con­tondente ? Fie­care cestiune însă are, ca şi medaliile, două feţe. Dacă astăzi dăm tot concursul no­stru guvernului ca să capete satisfacţiune de la Bulgaria, dacă nici o notă discordantă nu se aude, dacă cu toţii mer­gem minaţi de acelaş avînt patriotic, e că sperăm că gu­vernul îşi va face datoria pînă la sfîrşit. Din momentul ce va şovăi, de îndată ce va intra pe calea codelei şi a concesiunilor, să fie bine ştiut că pactul este sfărimat şi dragostea de azi se va schimba în ură şi laudele în blestemuri. Nu voim, fireşte, distrugerea sau desfiinţarea poporului bul­gar. Mai mult, noi credem că poporul în adevărata accepţiune a cuvîntului nu are nici o vină şi nici un amestec in drama sălbatică petrecută în capitala Rominiei după ce a fost urzită in capitala Bulgariei. Nu voim să facem solidar tronul plin de singe al lui Ferdinand şi vernul bulgăresc cu naţiunea bulgară, care are tot interesul a trăi bine şi în pace cu ve­cinii ei. Avem dreptul însă să cerem statului bulgar ca să înceteze să fie un vecin primejdios pentru siguranţa noastră ca stat şi a acelora cari îşi fac datoria de patrioţi romîni. Acest drept îl avem şi—în caz cînd nu va fi recunoscut—suntem­ autorizat­ a întrebuinţa toate mijloacele pen­tru a sili pe Bulgaria a ni l recunoaşte şi a ni-l respecta. Guvernul român a început bine această operă. E vorba să persiste în calea apucată şi, pe cît timp va lucra în interesul patriei, va avea cu el întreg poporul, toată, ţara, fără deo­sebire de partid şi de idei. încă odată însă trebue să in­sistăm că o slăbire, un pas nenorocit, o nouă umilire a ţăreî, ar fi fatală acestui gu­vern pe care toată lumea azi, cut timp îşî face datoria, îl sus­ţine cu al­ta dezinteresare şi patriotizm. Const. Miile Banchetul canibalilor A nyjfciblicat moart?£rTuî Mihăileanu cri ştirea că a fost sărbătorită la Sofia printr’un banchet dat în cinstea lui Saraffof şi Di­­mitrof şi că pe cînd in lăuntru se ţineau toasturi, afară publicul aplau­da şi glorifica crima din strada Liniştei. Ştirea este atît de gravă, că par’că nu am crede o dacă nu ne-ar veni de la o persoană de încredere. E in adevăr o lipsă de pudoare şi o dovadă de­­salba-, tăcia moravurilor bulgare care ar trebui să pună pe gînduri lumea civilizată. Bulgarii cari comit asasinate pe tiS®i­­torml ţăreî romîneştî nu se mărginesc a se ucide intre dinşiî, el asasinează pe unul din patrioţii romîni. Şi în loc de a renega pe ucigaş, îl aprobă în public, se benchetueşte in cinstea lui şi se glorifică UCigaşul-şef care operează la Sofia şi decretează pedeapsa cu moartea contra u­­nor cetăţeni aî unui stat vecin şi pînă acum prieten. Şi în această afacere ce face guvernul bulgar? Tace şi lasă să se facă mani­­festaţii sau ostile statului vecin, tace şi nu ia nici o măsură ca asasinatul şi crima să nu se pregătească sub ochii săi. Complicitatea guvernului bulgar e vă­dită şi Romînia, sub pedeapsa de a fi descalificată, trebue să capete, cu orî­ce preţ satisfacţiune. Toată ţara îi dă concursul ei moral, cu condiţiune insă ca pumnalul plin de sînge, pe care tu­ î l aruncă provocător Bulgaria, să fie ridicat şi o­­noarea ţăreî să fie salvată. Guvernul trebue să-şi dea seamă că ţara este cuprinsă de impacienţă, că a­­şteaptă prea de mult rezultatul interven­ţiei sale la Sofia. Aşteptînd şi tergiver­­sînd se poate ca să-şi înstrăineze bună­voinţă cu care cu toţii am primit actul său de energie faţă de statul banditesc vecin. FONDATOR .­­ 1 A MEX. V, OEliMMANU Abonamente Un n Satt tuni Trit ium In ţar».................. 30 lei la leî 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1O bani în toata ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi, 20 bani O singura EdiţieLuni 31 Iulie 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE A nunciuri Luni» pagina IV Lei..............­­ . , 0.60 Han­­ » II .................. 2.— „ „APEVlSUII« JLA SOFIA — Ancheta trimisului nostru special — ii(*) Instrumentele lui Sarafoîf. — Primejdia din partea Rominiei Răscoala în Macedonia.— O scrisoare.—Propunerea de asasinare a regelui Carol. Cine sunt indivizii de cari se ser­veşte comitetul central revoluţionar macedo-bulgar din Sofia, sau mai pe scurt cine sínt instrumentele lui Sa­­rafoff ? Instrumentele aceste sínt recrutate sau dintre naivi­ sau din rîndul cri­minalilor cu soldă. Naivii sínt tineri, adesea nevîrst­­nici, din şcolile militare sau din li­cee, lucrători cu mintea surescitată prin citirea ţie romane haiduceşti, fiinţe fără volinţă proprie, cari as­cultă orbeşte şi se lasă lesne suge­rate. Pe toţi aceştia Sarafoff îi găseşte cu un fler de adevărat prepelicar. El îi dăscăleşte, îi „formează* şi cînd naivul sau asasinul plătit a a­­juns la ideea fixă că de dînsul de­pinde viitorul şi mărirea patriei, îi pune cuţitul sau revolverul în mină, îi arată victima şi dictează cu sigu­ranţa unui hipnotizator căftre sunetul său. Naivi! sunt mai puţini la nu­măr ; cei mai mulţi sunt lepădături ale societaţei, indivizi cari abundă în Bulgaria. Acestora Sarafoff le făgădueşte o sumă oare­care, le dă este un mic avans şi-i asigură că dacă vor fi­ prinşi, comitetul, guvernul şi prinţul sunt destul de tari pentru a-i scăpa de temniţă sau de moarte. Nici unul din cei ce sînt sub or­dinele lui Sarafoff nu se îndoeşte cîtuşi de puţin de puterea lui şi de concursul ce i-l dă prinţul. In momentul cînd e complect si­gur de el, Sarafoff îl pune să jure pe o croiice, un grumnal şi un revol­ver că vor executa poruncile lui „mîntuitoare“ pentru Bulgaria! Are o memorie excelentă şi-i ţine minte pe toţi, le ştie numele şi a­­dresa şi la ori­ce chiemare ei se execută milităreşte. Nici unul nu pleacă în Macedonia sau Rom­înia fără bine-cuvintarea lui Sarafoff şi nici unul nu se întoarce fără să se prezinte numai­de­cît la el. Am căutat să aflu cum­ sunt aşa zisele vederi politice ale lui Sarafoff cu privire la Romînia. In această privinţă acelaş fruntaş comerciant din Sofia, care a stat multă vreme la Brăila şi vorbeşte romîneşte şi care mi-a declarat că prin revoluţie comitetul macedo-bul­gar voeşte să atragă atenţia Europei, mi-a declarat că Sarafoff e convins că dintre toate ţările din pe­ninsula balcanică, după Turcia, Romînia singură ii poate strica planurile de mărire a Bulga­riei. Adesea în situ­l comitetului ma­cedo-bulgar el a desvoltat ideea pri­mejdiei din partea României, aşa zisele lui confe­primejdieî Romîniei. In una din rinţe asupra Sarafoff a zis: Rominia are conaţionali In Macedonia şi interese mal mari de­cit cele ce se văd in apa­renţă. Regele Carol este un (*) Vezi No. precedent, om ambiţios şi nu se va împăca nici odată cu ideea unei Bul­garii mai mari. In Macedonia mă tem mai mult de adversarii lui Apostol Măr­gărit de cit de Mărgărit el însuşi. Răscoala noastră în Macedo­nia n’o să aibă adversari mai primejdioşi de­cît în Romînia. Aceşti adversari trebue ex­terminaţi. * Mărturisesc că am rămas conster­nat de pasiunea şi înflăcărarea cu care fruntaşul comerciant reedita cuvintele lui Sarafoff. Nu mai era o reeditare, interlocutorul meu şi te apropiase şi le rostea ca pe o con­vingere a sa proprie. De aceea am şi ezitat să intru îa alte discuţiuni. M’am întors cu amicul meu la hotelul „Bulgarie“, unde portarul îmi dete o scrisoare, cu adresa în franţuzeşte. O deschid şi o văd că e scrisă în romîneşte — o romînească insă cam stricată, cu greşeli gramaticale. Iat’o: Domnule....... înţeleg scopul cu venirea d voastră la Sofia. Ca prieten însă al ţara d-voastră vă sfătuesc a nu rămîne mult timp aici. Aş dori însă a vă spune ceva, deseara la Caffé Bulgaria. (ss.)......... Amicul meu mă îndeamnă să nu merg la mtîlnire, eu mă hotărăsc şi în adevăr diseară pe cînd amîndoi aștepta­m jos în cafeneaua hotelului „Bulgarie", un domn se prezintă la masa noastră, ni se recomandă cu numele cu care era semnată scri­soarea şi mă asigură din capul lo­cului că mă cunoaşte din vedere şi ca profesiune din Romînia, unde a fost multă vreme funcţionar la căile­­ferate încă pe timpul companiei Lemberg-Czernowitz-Iassy şi că am slujit înt­r’o ocazie cu date însem­nate ministerul nostru de externe, îmi adăugă că are încredere în mine şi că mă roagă să am aceeaş încredere în el, căci are a-mi spune ceva între patru ochi. Am rugat pe amicul meu să ne lase puţin singuri şi iată ce mi-a spus acel om, pe care am motive de a-l considera acum ca un bun a­­mic al Romîniei. * — V'am văzut azi la berăria la „Racul ros“ că vă uitați foarte cu­rios la d. Sarafoff. Vă pot chiar spune că și dumnealui a cam obser­vat aceasta. De aceea v'am scris că e maî bine, dacă nu aveţi alte afaceri să nu staţi mult aici. — De ce ? Răspunsul la întrebarea mea a fost un surîs deslioi de semnificativ.' — înainte de a vă lăsa să plecaţi cred insă că-mi împac conştiinţa mea, fiind­că in Ro­­minia nu mi s’a făcut de cit bine, să vă informez de ceva foarte important. Sint, fără să vreau, dar nu pot alt­fel, fiind­că sunt funcţi. HAIDUCIA BULGĂREASCA 500 de ani sub turci. — Ilaidutinii. — Venirea In Rom­lnia.­­ îmbogăţirea.—Haiducb eroi naţionali, haiduci-oameni poli­tici şi haiduci-miniştri. Aproape 500 de ani poporul bulgar a zăcut sub jugul turcesc. In curgerea acestui lung period de timp, singura schintee de protestare activă în contra condiţiunilor groaznice de trai a fost din partea «ratei bulgare» — haiducia. Haiducul, bulgăreşte haidutin, cuvînt turcesc, semnifică pur şi simplu — tîlhar. Şi in realitate în ochii autorităţilor turceşti haiducul n’a fost şi n’a putut să fie alt­ceva de­cit un simplu tilhar de drum mare, un vulgar hoţ şi asasin, căci viaţa sa nu era de­cît un şir ne­întrerupt de hoţii, tilhăriî, asasinate şi tot felul de cruzimi. Pe ici însă, pe calea printre aceşti asasini şi tîlharî începu a se forma un tip de haiduc sui generis; acest tip de haiduc se plămădise prin, satele bulgă­reşti din oamenii cari părăseau satul părintesc, nu pentru că instinctele pur animale ’l impingeau nu spre haiducie, ci pentru că in sufletul de sob s’a a­­prins schinteea de conştiinţă umană, şi această conştiinţă deşteptată, cerea răz­bunare pentru obidele suferite, răzbu­nare pentru nedreptăţi săvirşite, pentru batjocorirea făptuită asupra mamei1, su­­roreî, fîdânţateî, copilei.­­ Dar să nu perdem din vedere că ală­turea de acest tip de haiduc, cetele în­tregi de haiduci,* cari formau­ propriu zis grosul elementului haiducesc — e­­rau în tot­d’a­una bulgarii certaţi cu justiţia otomană, oamenii condamnaţi la spînzurâtoare pentru asasinate, pră­­dăciunî şi tilhăriî. Aceşti din urmă hai­duci n’au fost propriu zis de cît tîlharî ordinari, cari îşi uşurpau nume de eroi naţionali şi cari în haiducie nu găseau de­cît satisfacţia deplină a instinctelor lor bestiale. Să nu uităm asemenea. Că pe cînd printre haiducii bulgari de aelim 25—30 ani erau­ bulgari cari au­ plecat în hai­ducie pentru a-şî răzbuna p­e o soră, o mamă sau o fiică necinstită de turci, apoi au fost şi cete întregi de haiduci, cari necinsteai­ eî singuri pe fetele bul­gare, ba chiar isi vindeau surori şi fe­mei zapciilor turce«®g|-' Cu durda aruncau ape la spate, cu cuţitul la brîu, cu inima plină de ură, bulgarul de acum 30 ani fugea din satul sau in munţi, şi pitulat prin Bal­cani începea amarul său trai de hai­duc, învederat c’acest trai pe atunci n’avea alt farmec pentru robul fugărit, de cit acela de a fi la adăpost de cru­zimile zapciului, la adăpost de spînzu­­rătoarea, de temniţa turcească. Cînd venea iarna, cu viscolele sale şi mor­manele de zăpadă, Balcanii deveneau im­posibili pentru trai şi iată haiducul silit de a se scoborî de pe creasta mun­ţilor, şi strecurîndu-se printre sate bulgăreşti, el îşi caută adăpost dincolo de Dunăre, în Romînia. ♦ Aci — nu bine cuvintata noastră ţa­ră—veneau p’atunci cirdurî, cirduri de de haiduci bulgari, cari scăpind de spînzurătoarea turcească, adese­ori se a­­şezau de a binele prin satele şi oraşele romîneştî, şi cu jeli­­ţii (galbeni) adunaţi în haiducie se făceau comercianţi onora­bili, agricultori, ba chiar moşieri, împă­­mînteniţi apoi cu mari elogii, de Came­­rile noastre. Chiar azi se află in Sofia printre notabilii bulgari cari au făcut averi prin Brăila, Giurgiu, Ploeşti, Tur­­nu-Mărgurele, Piteşti, etc., oameni cari acum 30 de ani au­ părăsit haiducia dincolo de Dunăre şi au venit la noi avînd ca punct de plecare o mie-două de jel­iţi adunați prin jaf și asasinate. Aceşti oameni, de­şi au in momentul de faţă înfăţişarea unor oameni de or­dine, totuşi au rămas cu desăvîrşire recalcitranţi faţă cu starea de lucruri modernă; modul lor de a gîndi, de a munci şi maî cu seamă de a se purta faţă cu semenii lor — sunt şi au rămas cu desăvîrşire haiduceşti. Cuvîntul „haidutin“ astăzi in Bulga­ria este sinonimul unui cuvînt de in­jurie, el se dă ca epitet unui om netreb­nic, de la care nu poţi aștepta de­cit răul. * Aceste zise, in articolul meu de miine voiti trece direct la istorisirea faptelor, cari vor demonstra in ce mod haiducii- asa­sini s'au­ transformat în Bulgaria in hai­­du­ci eroi naţionali, apoi treptat în hai­duci-oameni politici şi in fine in hai­duci-miniştri, cari astăzi domnesc la Sofia. Treptat, treptat ni se vor desfăşura peripeţiile tragi-comediei pan-bulgare, care astăzi a avut neobrăzarea de a stropi sfîntul pămint al Romînieî cu singele martirului nostru naţional Ştefan Mihăi­leanu. Rolul mărginituluî la munte Ferdinand nu toate astea va apare apoi în relief. Q. N. DIN FUGA CONDEIULUI Mena bulgăreso La Sofia asasinarea lui Mihăileanu a fost sărbătorită printr’un banchet la car© au luat parte toţi miniştrii şi alţî bandiţi bulgari în cap cu amicul principelui Fer­dinand, Saraffji. O indiscreţiune ne per­­mite a da meniul acestui banchet: Ţuică veche a la bandele bulgare. Sar■ dele­ Kazakof, tocană cu ceapă Mihăi­leanu, Români Iji tavă, Friptură Tache Ionescu de la rinichi, Salată de ardeiu, Papricof, Brînză de burduf românesc, Com­pot de dovleac bulgăresc, Cafea neagră ca sufletul lui Fakir of Vin roşiii din sân­gele eroilor români de la 1877, Şampanie asasină, Braga la discreţie. Cum se vede, meniul a fost bogat, dar se zice că o să cadă greu la stomach acelora cari au benchetuit în seara zilei de Du­minica trecută. Periptizon. COTIDIANE OB­RAZNICIE Trocarii de la Romînia Magiană afir­mă fără a dovedi că am luat detaliile din articolul nostru „Rominia din Mace­donia“ dintr’un număr vechili al ziarului nostru, reproducind ast­fel cele scrise. Trocarii noștri nu dovedesc de­cît că pot fi obraznici. II trimitem la volumul La Turquie et VHellénisme contemporain par Vic­tor Berard (Felix Alecan-Editeur) ca să găsească toate detaliile noastre de la pag. 241—284. Și acum , botul pe labe, trocarilor! CONTRA VAGA­BONZII.OR Timpul de aseară zice că i se pare că Adevărul şî-ar fi schimbat părerile și că nu s-ar mai conveni măsuri contra vagabonzilor streini. Amintim Timpului că Adevărul a relevat cel d’initiu în ancheta sa asupra reorganizarea poliţiei insuficienţa contro­lului streinilor. Deci Adevărul e contra vagabondajului strein şi suspect, dar va cere şi garanţii ca să nu se comită arbitraritâţî cu mă­surile ce se vor lua. PORNOGRAFIA „MAGIUNEI“ De cînd a dat chix cu acţiunile, care au făcut fiasco pe toată linia, «Pornogra-Şi la literatură fia Magiună® a căzut face... Melancolie. Sub acest titlu citim în numărul de eri . Şi tînăra fată, cu haina de rouă, cu o­­chii plini de vis şi de fericire, îşi făureşte singură oglinda neagră în care să vadă resfrîntă lumea cea veselă, vie şi lumi­noasă. „O­­ micul punct negru"... (să) Sentino Ptiu, neruşinatule! Snop ■­ Războiul Unitar­o-Român D­OROBANȚUL: Ast imp­arați-va, bragagiilor, că vă ia mama draculuî !

Next