Adevěrul, iulie 1900 (Anul 13, nr. 3925-3955)
1900-07-31 / nr. 3955
# Y # . m il. Anul XIII— No. 3955. T i mormântare a lui Timberto Catafalcul înălțat in camera mortuară a regelui Umberto. Aituaivul „ î 91 nici UH amestec in drama PS®BSS55SSBflti@HBBSS5iBÎA5SHBHBBHSSBSHSMBBS5H5SH5?^^^H8 L Aceşti oameni, deşi au in momentul guvernul şi ţara Ziarele oficioase sint foarte mirate. In ţara rominească s’a intimplat un fapt care nu a maî avut loc poate de douăzeci de ani — şî noi cel puţin nu cunoaştem precedentul,ca asupra unei cestiuni, întreaga presă şi toate partidele să fie de un absolut acord. In cestiunea atitudinea guvernului romin faţă de amestecul Bulgariei oficiale in crima din strada Linistei, toată lumea a aprobat cele ce a făcut guvernul şi această atitudine miră ziarele guvernului, deprinse a avea mn om şi care cestiune adversari şi încă adversari pasionaţi... Această mirare dovedeşte două lucruri. In prima linie că opoziţiunea de azi este mult mai conştientă, mult mai patriotică decit cred oamenii de la guvern. In a doua linie această mirare e o bănuială că nu tot aşa ar fi făcut aceia cari deţin or puterea şi cari de sigur dacă ar fi fost în opoziţiune ar fi găsit poate un mijloc de a zădărnici această protestare cu adevărat naţională. ■a Atitudinea opoziţiunei mai dovedeşte încă un lucru, că de astă dată pe nimeni nu călăuzeşte setea de putere, ci numai interesele ţăreî şi că cel mai bun mijloc ca un guvern să suprime opoziţiunea ar fi ca să lucreze drept, cinstit şi cu dragoste de ţară. Dacă de pildă trecutul guvern ar fi lucrat un chip patriotic în chestiunea Halber şi în aceea a Porţilor de Fier, ar fi dat el ocaziune ca lumea să se scoboare in stradă şi ca guvernul sa roage pe d. Filipescu ca să organizeze în potriva ţăreî care protesta contra-manifestaţiunî contondente ? Fiecare cestiune însă are, ca şi medaliile, două feţe. Dacă astăzi dăm tot concursul nostru guvernului ca să capete satisfacţiune de la Bulgaria, dacă nici o notă discordantă nu se aude, dacă cu toţii mergem minaţi de acelaş avînt patriotic, e că sperăm că guvernul îşi va face datoria pînă la sfîrşit. Din momentul ce va şovăi, de îndată ce va intra pe calea codelei şi a concesiunilor, să fie bine ştiut că pactul este sfărimat şi dragostea de azi se va schimba în ură şi laudele în blestemuri. Nu voim, fireşte, distrugerea sau desfiinţarea poporului bulgar. Mai mult, noi credem că poporul în adevărata accepţiune a cuvîntului nu are nici o vină şi nici un amestec in drama sălbatică petrecută în capitala Rominiei după ce a fost urzită in capitala Bulgariei. Nu voim să facem solidar tronul plin de singe al lui Ferdinand şi vernul bulgăresc cu naţiunea bulgară, care are tot interesul a trăi bine şi în pace cu vecinii ei. Avem dreptul însă să cerem statului bulgar ca să înceteze să fie un vecin primejdios pentru siguranţa noastră ca stat şi a acelora cari îşi fac datoria de patrioţi romîni. Acest drept îl avem şi—în caz cînd nu va fi recunoscut—suntem autorizat a întrebuinţa toate mijloacele pentru a sili pe Bulgaria a ni l recunoaşte şi a ni-l respecta. Guvernul român a început bine această operă. E vorba să persiste în calea apucată şi, pe cît timp va lucra în interesul patriei, va avea cu el întreg poporul, toată, ţara, fără deosebire de partid şi de idei. încă odată însă trebue să insistăm că o slăbire, un pas nenorocit, o nouă umilire a ţăreî, ar fi fatală acestui guvern pe care toată lumea azi, cut timp îşî face datoria, îl susţine cu alta dezinteresare şi patriotizm. Const. Miile Banchetul canibalilor A nyjfciblicat moart?£rTuî Mihăileanu cri ştirea că a fost sărbătorită la Sofia printr’un banchet dat în cinstea lui Saraffof şi Dimitrof şi că pe cînd in lăuntru se ţineau toasturi, afară publicul aplauda şi glorifica crima din strada Liniştei. Ştirea este atît de gravă, că par’că nu am crede o dacă nu ne-ar veni de la o persoană de încredere. E in adevăr o lipsă de pudoare şi o dovadă desalba-, tăcia moravurilor bulgare care ar trebui să pună pe gînduri lumea civilizată. Bulgarii cari comit asasinate pe tiS®itorml ţăreî romîneştî nu se mărginesc a se ucide intre dinşiî, el asasinează pe unul din patrioţii romîni. Şi în loc de a renega pe ucigaş, îl aprobă în public, se benchetueşte in cinstea lui şi se glorifică UCigaşul-şef care operează la Sofia şi decretează pedeapsa cu moartea contra unor cetăţeni aî unui stat vecin şi pînă acum prieten. Şi în această afacere ce face guvernul bulgar? Tace şi lasă să se facă manifestaţii sau ostile statului vecin, tace şi nu ia nici o măsură ca asasinatul şi crima să nu se pregătească sub ochii săi. Complicitatea guvernului bulgar e vădită şi Romînia, sub pedeapsa de a fi descalificată, trebue să capete, cu orîce preţ satisfacţiune. Toată ţara îi dă concursul ei moral, cu condiţiune insă ca pumnalul plin de sînge, pe care tu î l aruncă provocător Bulgaria, să fie ridicat şi onoarea ţăreî să fie salvată. Guvernul trebue să-şi dea seamă că ţara este cuprinsă de impacienţă, că aşteaptă prea de mult rezultatul intervenţiei sale la Sofia. Aşteptînd şi tergiversînd se poate ca să-şi înstrăineze bunăvoinţă cu care cu toţii am primit actul său de energie faţă de statul banditesc vecin. FONDATOR . 1 A MEX. V, OEliMMANU Abonamente Un n Satt tuni Trit ium In ţar».................. 30 lei la leî 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1O bani în toata ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi, 20 bani O singura EdiţieLuni 31 Iulie 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE A nunciuri Luni» pagina IV Lei.............. . , 0.60 Han » II .................. 2.— „ „APEVlSUII« JLA SOFIA — Ancheta trimisului nostru special — ii(*) Instrumentele lui Sarafoîf. — Primejdia din partea Rominiei Răscoala în Macedonia.— O scrisoare.—Propunerea de asasinare a regelui Carol. Cine sunt indivizii de cari se serveşte comitetul central revoluţionar macedo-bulgar din Sofia, sau mai pe scurt cine sínt instrumentele lui Sarafoff ? Instrumentele aceste sínt recrutate sau dintre naivi sau din rîndul criminalilor cu soldă. Naivii sínt tineri, adesea nevîrstnici, din şcolile militare sau din licee, lucrători cu mintea surescitată prin citirea ţie romane haiduceşti, fiinţe fără volinţă proprie, cari ascultă orbeşte şi se lasă lesne sugerate. Pe toţi aceştia Sarafoff îi găseşte cu un fler de adevărat prepelicar. El îi dăscăleşte, îi „formează* şi cînd naivul sau asasinul plătit a ajuns la ideea fixă că de dînsul depinde viitorul şi mărirea patriei, îi pune cuţitul sau revolverul în mină, îi arată victima şi dictează cu siguranţa unui hipnotizator căftre sunetul său. Naivi! sunt mai puţini la număr ; cei mai mulţi sunt lepădături ale societaţei, indivizi cari abundă în Bulgaria. Acestora Sarafoff le făgădueşte o sumă oarecare, le dă este un mic avans şi-i asigură că dacă vor fi prinşi, comitetul, guvernul şi prinţul sunt destul de tari pentru a-i scăpa de temniţă sau de moarte. Nici unul din cei ce sînt sub ordinele lui Sarafoff nu se îndoeşte cîtuşi de puţin de puterea lui şi de concursul ce i-l dă prinţul. In momentul cînd e complect sigur de el, Sarafoff îl pune să jure pe o croiice, un grumnal şi un revolver că vor executa poruncile lui „mîntuitoare“ pentru Bulgaria! Are o memorie excelentă şi-i ţine minte pe toţi, le ştie numele şi adresa şi la orice chiemare ei se execută milităreşte. Nici unul nu pleacă în Macedonia sau Romînia fără bine-cuvintarea lui Sarafoff şi nici unul nu se întoarce fără să se prezinte numaidecît la el. Am căutat să aflu cum sunt aşa zisele vederi politice ale lui Sarafoff cu privire la Romînia. In această privinţă acelaş fruntaş comerciant din Sofia, care a stat multă vreme la Brăila şi vorbeşte romîneşte şi care mi-a declarat că prin revoluţie comitetul macedo-bulgar voeşte să atragă atenţia Europei, mi-a declarat că Sarafoff e convins că dintre toate ţările din peninsula balcanică, după Turcia, Romînia singură ii poate strica planurile de mărire a Bulgariei. Adesea în situl comitetului macedo-bulgar el a desvoltat ideea primejdiei din partea României, aşa zisele lui confeprimejdieî Romîniei. In una din rinţe asupra Sarafoff a zis: Rominia are conaţionali In Macedonia şi interese mal mari decit cele ce se văd in aparenţă. Regele Carol este un (*) Vezi No. precedent, om ambiţios şi nu se va împăca nici odată cu ideea unei Bulgarii mai mari. In Macedonia mă tem mai mult de adversarii lui Apostol Mărgărit de cit de Mărgărit el însuşi. Răscoala noastră în Macedonia n’o să aibă adversari mai primejdioşi decît în Romînia. Aceşti adversari trebue exterminaţi. * Mărturisesc că am rămas consternat de pasiunea şi înflăcărarea cu care fruntaşul comerciant reedita cuvintele lui Sarafoff. Nu mai era o reeditare, interlocutorul meu şi te apropiase şi le rostea ca pe o convingere a sa proprie. De aceea am şi ezitat să intru îa alte discuţiuni. M’am întors cu amicul meu la hotelul „Bulgarie“, unde portarul îmi dete o scrisoare, cu adresa în franţuzeşte. O deschid şi o văd că e scrisă în romîneşte — o romînească insă cam stricată, cu greşeli gramaticale. Iat’o: Domnule....... înţeleg scopul cu venirea d voastră la Sofia. Ca prieten însă al ţara d-voastră vă sfătuesc a nu rămîne mult timp aici. Aş dori însă a vă spune ceva, deseara la Caffé Bulgaria. (ss.)......... Amicul meu mă îndeamnă să nu merg la mtîlnire, eu mă hotărăsc şi în adevăr diseară pe cînd amîndoi așteptam jos în cafeneaua hotelului „Bulgarie", un domn se prezintă la masa noastră, ni se recomandă cu numele cu care era semnată scrisoarea şi mă asigură din capul locului că mă cunoaşte din vedere şi ca profesiune din Romînia, unde a fost multă vreme funcţionar la căileferate încă pe timpul companiei Lemberg-Czernowitz-Iassy şi că am slujit într’o ocazie cu date însemnate ministerul nostru de externe, îmi adăugă că are încredere în mine şi că mă roagă să am aceeaş încredere în el, căci are a-mi spune ceva între patru ochi. Am rugat pe amicul meu să ne lase puţin singuri şi iată ce mi-a spus acel om, pe care am motive de a-l considera acum ca un bun amic al Romîniei. * — V'am văzut azi la berăria la „Racul ros“ că vă uitați foarte curios la d. Sarafoff. Vă pot chiar spune că și dumnealui a cam observat aceasta. De aceea v'am scris că e maî bine, dacă nu aveţi alte afaceri să nu staţi mult aici. — De ce ? Răspunsul la întrebarea mea a fost un surîs deslioi de semnificativ.' — înainte de a vă lăsa să plecaţi cred insă că-mi împac conştiinţa mea, fiindcă in Rominia nu mi s’a făcut de cit bine, să vă informez de ceva foarte important. Sint, fără să vreau, dar nu pot altfel, fiindcă sunt funcţi. HAIDUCIA BULGĂREASCA 500 de ani sub turci. — Ilaidutinii. — Venirea In Romlnia. îmbogăţirea.—Haiducb eroi naţionali, haiduci-oameni politici şi haiduci-miniştri. Aproape 500 de ani poporul bulgar a zăcut sub jugul turcesc. In curgerea acestui lung period de timp, singura schintee de protestare activă în contra condiţiunilor groaznice de trai a fost din partea «ratei bulgare» — haiducia. Haiducul, bulgăreşte haidutin, cuvînt turcesc, semnifică pur şi simplu — tîlhar. Şi in realitate în ochii autorităţilor turceşti haiducul n’a fost şi n’a putut să fie altceva decit un simplu tilhar de drum mare, un vulgar hoţ şi asasin, căci viaţa sa nu era decît un şir neîntrerupt de hoţii, tilhăriî, asasinate şi tot felul de cruzimi. Pe ici însă, pe calea printre aceşti asasini şi tîlharî începu a se forma un tip de haiduc sui generis; acest tip de haiduc se plămădise prin, satele bulgăreşti din oamenii cari părăseau satul părintesc, nu pentru că instinctele pur animale ’l impingeau nu spre haiducie, ci pentru că in sufletul de sob s’a aprins schinteea de conştiinţă umană, şi această conştiinţă deşteptată, cerea răzbunare pentru obidele suferite, răzbunare pentru nedreptăţi săvirşite, pentru batjocorirea făptuită asupra mamei1, suroreî, fîdânţateî, copilei. Dar să nu perdem din vedere că alăturea de acest tip de haiduc, cetele întregi de haiduci,* cari formau propriu zis grosul elementului haiducesc — erau în totd’auna bulgarii certaţi cu justiţia otomană, oamenii condamnaţi la spînzurâtoare pentru asasinate, prădăciunî şi tilhăriî. Aceşti din urmă haiduci n’au fost propriu zis de cît tîlharî ordinari, cari îşi uşurpau nume de eroi naţionali şi cari în haiducie nu găseau decît satisfacţia deplină a instinctelor lor bestiale. Să nu uităm asemenea. Că pe cînd printre haiducii bulgari de aelim 25—30 ani erau bulgari cari au plecat în haiducie pentru a-şî răzbuna pe o soră, o mamă sau o fiică necinstită de turci, apoi au fost şi cete întregi de haiduci, cari necinsteai eî singuri pe fetele bulgare, ba chiar isi vindeau surori şi femei zapciilor turce«®g|-' Cu durda aruncau ape la spate, cu cuţitul la brîu, cu inima plină de ură, bulgarul de acum 30 ani fugea din satul sau in munţi, şi pitulat prin Balcani începea amarul său trai de haiduc, învederat c’acest trai pe atunci n’avea alt farmec pentru robul fugărit, de cit acela de a fi la adăpost de cruzimile zapciului, la adăpost de spînzurătoarea, de temniţa turcească. Cînd venea iarna, cu viscolele sale şi mormanele de zăpadă, Balcanii deveneau imposibili pentru trai şi iată haiducul silit de a se scoborî de pe creasta munţilor, şi strecurîndu-se printre sate bulgăreşti, el îşi caută adăpost dincolo de Dunăre, în Romînia. ♦ Aci — nu bine cuvintata noastră ţară—veneau p’atunci cirdurî, cirduri de de haiduci bulgari, cari scăpind de spînzurătoarea turcească, adeseori se aşezau de a binele prin satele şi oraşele romîneştî, şi cu jeliţii (galbeni) adunaţi în haiducie se făceau comercianţi onorabili, agricultori, ba chiar moşieri, împămînteniţi apoi cu mari elogii, de Camerile noastre. Chiar azi se află in Sofia printre notabilii bulgari cari au făcut averi prin Brăila, Giurgiu, Ploeşti, Turnu-Mărgurele, Piteşti, etc., oameni cari acum 30 de ani au părăsit haiducia dincolo de Dunăre şi au venit la noi avînd ca punct de plecare o mie-două de jeliţi adunați prin jaf și asasinate. Aceşti oameni, deşi au in momentul de faţă înfăţişarea unor oameni de ordine, totuşi au rămas cu desăvîrşire recalcitranţi faţă cu starea de lucruri modernă; modul lor de a gîndi, de a munci şi maî cu seamă de a se purta faţă cu semenii lor — sunt şi au rămas cu desăvîrşire haiduceşti. Cuvîntul „haidutin“ astăzi in Bulgaria este sinonimul unui cuvînt de injurie, el se dă ca epitet unui om netrebnic, de la care nu poţi aștepta decit răul. * Aceste zise, in articolul meu de miine voiti trece direct la istorisirea faptelor, cari vor demonstra in ce mod haiducii- asasini s'au transformat în Bulgaria in haiduci eroi naţionali, apoi treptat în haiduci-oameni politici şi in fine in haiduci-miniştri, cari astăzi domnesc la Sofia. Treptat, treptat ni se vor desfăşura peripeţiile tragi-comediei pan-bulgare, care astăzi a avut neobrăzarea de a stropi sfîntul pămint al Romînieî cu singele martirului nostru naţional Ştefan Mihăileanu. Rolul mărginituluî la munte Ferdinand nu toate astea va apare apoi în relief. Q. N. DIN FUGA CONDEIULUI Mena bulgăreso La Sofia asasinarea lui Mihăileanu a fost sărbătorită printr’un banchet la car© au luat parte toţi miniştrii şi alţî bandiţi bulgari în cap cu amicul principelui Ferdinand, Saraffji. O indiscreţiune ne permite a da meniul acestui banchet: Ţuică veche a la bandele bulgare. Sar■ dele Kazakof, tocană cu ceapă Mihăileanu, Români Iji tavă, Friptură Tache Ionescu de la rinichi, Salată de ardeiu, Papricof, Brînză de burduf românesc, Compot de dovleac bulgăresc, Cafea neagră ca sufletul lui Fakir of Vin roşiii din sângele eroilor români de la 1877, Şampanie asasină, Braga la discreţie. Cum se vede, meniul a fost bogat, dar se zice că o să cadă greu la stomach acelora cari au benchetuit în seara zilei de Duminica trecută. Periptizon. COTIDIANE OBRAZNICIE Trocarii de la Romînia Magiană afirmă fără a dovedi că am luat detaliile din articolul nostru „Rominia din Macedonia“ dintr’un număr vechili al ziarului nostru, reproducind astfel cele scrise. Trocarii noștri nu dovedesc decît că pot fi obraznici. II trimitem la volumul La Turquie et VHellénisme contemporain par Victor Berard (Felix Alecan-Editeur) ca să găsească toate detaliile noastre de la pag. 241—284. Și acum , botul pe labe, trocarilor! CONTRA VAGABONZII.OR Timpul de aseară zice că i se pare că Adevărul şî-ar fi schimbat părerile și că nu s-ar mai conveni măsuri contra vagabonzilor streini. Amintim Timpului că Adevărul a relevat cel d’initiu în ancheta sa asupra reorganizarea poliţiei insuficienţa controlului streinilor. Deci Adevărul e contra vagabondajului strein şi suspect, dar va cere şi garanţii ca să nu se comită arbitraritâţî cu măsurile ce se vor lua. PORNOGRAFIA „MAGIUNEI“ De cînd a dat chix cu acţiunile, care au făcut fiasco pe toată linia, «Pornogra-Şi la literatură fia Magiună® a căzut face... Melancolie. Sub acest titlu citim în numărul de eri . Şi tînăra fată, cu haina de rouă, cu ochii plini de vis şi de fericire, îşi făureşte singură oglinda neagră în care să vadă resfrîntă lumea cea veselă, vie şi luminoasă. „O micul punct negru"... (să) Sentino Ptiu, neruşinatule! Snop ■ Războiul Unitaro-Român DOROBANȚUL: Ast imparați-va, bragagiilor, că vă ia mama draculuî !