Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)
1900-10-27 / nr. 4043
X tulburări ţărăneşti tn Chestia petrolului După cît sîntem informaţi— şi sîntem informaţi cit se poate de bine—tratativele dintre guvern şi capitaliştii străini pentru concesionarea terenurilor petrolifere ale statului, nu sint aşa de înaintate pe cît se crede. Mai exact, ele nici n’au început propriu-zis. Părţile se încearcă, dau lupte de avantgardă, se dedau la manopere preliminare. Cauza pentru care chestia e încă in suferinţă, e că cei ce cer concesia, Rockefeller în special, cer condiţii oneroase pentru noi. E ceea ce-am bănuit: miliardarul vrea să ne aibe la discreţia lui. După cît pare grupul american vrea mai mult să speculeze, decit să exploateze, pe cind grupul german ar voi contrarul. Nu putem intra in amănunte, dar chestia numărului sondelor, a regiunilor de exploatat, a libertăţii acţiunilor şi a conductelor prezintă profunde deosebiri de vederi intre guvern şi Rockefeller. Bogătaşul american contează enorm pe sărăcia şi nevoile noastre pentru a-şî impune condiţiile, în cele din urmă. Pină acum guvernul luptă, încearcă să smulgă condiţii mai favorabile pentru ţară şi stat. Să nu avem insă prea multă încredere in guvern. Isprăvile săvirşite pină astăzi, greşelile profunde pe cari le-a comis, să ne facă a deschide ochii în patru. Morga şi nepăsarea d-lui Carp sint bune in principiu, fiind date condiţiile politice şi morale ale păturei în miinile căreia stă puterea. Dar morga şi nepăsarea sunt detestabile la omul sărac ca şi la ţara să-i p facă. D. Carp judecind lucrurile cam abstract şi fără sentiment riscă să ne ducă de rîpă cu fruntea senină şi cu conştiinţa împăcată. Oamenii aceştia sunt citeodată mai primejdioşi ca muritorii vulgari. Am înţeles instinctiv primejdia care rezulta pentru ţară din caracterul singular al d-lui Carp. De aceea am cerut cea mai timpurie şi mai largă publicitate pentru proectele sale. Astăzi vagile indicaţii ale instinctului sunt înlocuite prin indicaţiile precise ale experienţei. D. Carp nu e omul căruia ne-ar putea încredinţa fără garanţii şi fără control. Plasaţi intre mirţoage păcătoase şi între cai de rasă prea nervoşi, vedem că suferim de o potrivă şi de la unii şi de la alţii. E necesară dar struneala unora ca şi altora,a unora pentru a-i sili la treabă, a altora pentru a-i ţine pe calea cea dreaptă, vai, aşa de îngustă! Cerem deci cu inzistenţă ca nici un pas să nu se facă în chestia petrolului fără ştirea ţărei. Proectul de concesie— dacă se va ajunge pină acolo— sau mai bine încă anteproedul să se dea publicităţei din vreme. Intre anteproect şi proect definitiv să curgă măcar o lună. De asemenea şi între proectul de lege şi votare. Nu mai putem acorda nici un credit guvernului, cu atit mai mult, cînd reprezentant neglijent al unei ţări mici, el tratează cu experimentatul şi puternicul Rockefeller. I. Teodorescu DIN FUGA CONDEIULUI De ziua mutatului Ai se mută toată lumea. Ce mi-am zis eu ? Hai să mă mut şi eu şi iu i-am mutat... gîndul, fiindcă trebue să declar că aveam de gînd să mă las de calambururi şi de alte vitei, precum : cărţi de vizită de sf. Dumitru, citire de poezii şi asitarea la conferinţele de la Ateneu. Am vrut într’un cuvînt ca cei ce se vor uita la mine pe ziua de sf. Dumitru, să-şi zică : — Quantum mutati ab ille!... sau pe romîneşte, cum s’a.... mutat, săracu ! .... Căci singura mutare posibilă pentru un proletar intelectual este să-şi mute gindul. Şi, la urma urmei, tot e mai bine să-ţi muţi gindul decît să-ţi multe din sergent fălcile, sau să te mute de ministru de la Bucureşti la Tulcea. Kiţileff. prin ilegalitate D. Carp,pe lingă că azi este silit să calce în picioare principiul scump d-sale, acela al autorităţei, al respectului legel, apoi prin circulara sa din urmă, voind să facă să înceteze râscoalele, a fost nevoit să calce legea a căreia aplicare a produs mişcarea din sate. Circulara d-lui Carp scutind de taxă o sută cinci-zeci decaluri de borhot, este o măsură dreaptă și umanitară, care are însă singurul și marele defect de a veni prea tîrziu și apoi de a călca legea votată acum cîteva săptămîni. In adevăr, nicăerî în lege nu se vede scrisă aceasta măsură de care vorbeşte circulara. Citiţi legea şi veţi vedea că ea este făcută cu totul în alt sens şi articolul 10 spune lămurit că „alcoolul de fructe ce se va--,găsi in fermentaţiune (borhot) in momentul promulgărei legei, va fi supus la douăzeci de bani de fiecare decalitru de vborhot“ măsurat cu coiul metric“. Va să zică este lucru lămurit ca măsurătoarea perceptorilor şi a controlorilor era foarte legală, dar avea marele cusur de a fi vexatorie şi a nu fi înţeleasă, cu drept cuvînt, de ţăran. Pentru a înceta să facă a curge sîngele ţărănesc, d. Carp s’a văzut nevoit să se încline în faţa cerere! ţăranilor de a suspenda executarea legei, căci ea de fapt este suspendată, iar pe de altă parte, pentru a justifica această suspendare, s’a văzut silit să calce legea, să dea o circulară explicativă care se bate cap în cap cu legea. E o situaţiune absolut penibilă şi ridicolă aceasta. O recunoaştem, dar vinovat nu poate fi decît tot d. Carp care n’a fost în stare să prevadă că legea sa va pune foc la sate. O Singură Ediţie Ann! XTTî— No. 4043. FONDATOR ALEX. T. BELDMAXE Abonamente Un m* Şait inni 15 lel 25 „ IVrf lma in țară..............30 lei In străinătate. . 50 8 lel 13 „ 10 bani în toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani Vineri 27 Octombrie 1900 DIRECTOR POLITIC COAST. MILLE Anunciuri tinit pagina ÍV Lel................ 0.50 ban ill BIRO ORILE tl-ülrnda $ 2.- „ ca acelea de la naşteri şi înmormîntări, se va da putinţă primarilor de a delega pe preotul sau învăţătorul din cătune de a face aceste oficii, bineînţeles în mod onorofic. Economiile cu aci se vor opri economiile. Chiar în administraţiunea centrală a ministerului de interne se vor realiza mari economii, suprimindu-se numeroase funcţiuni, reducîndu-se numărul în multe servicii şi micşorîndu-se numărul acolo unde va fi cu putinţă. In total ministerul de interne va realiza asupra budgetului sau o economie de cel puţin 4 şi jumătate milioane, şi va scăpa ministerul de culte de o cheltuială iarăşi de peste patru milioane. Peste cîteva zile, d. Olănescu, ministru de interne, va depune proectul în dezbaterea consiliului de miniştri. D. Alegerea prezidenţială în Statele-Unite Mao-Kinley Ales pentru a doua oară pe un period de 4 ani preşedinte al Statelor-Unite. Bryan Candidat căzut pentru a doua oară la alegerea prezidenţială. Proectele ministrului de interne Reorganizarea administraţiei. — Suprimarea subprefecturilor. —Venitul monopolului circiumelor.—Jandarmeria rurală.— Ia consiliul de miniştri.— Economiile Am arătat că la ministerul de interne se află gata alcătuite o serie de proecte de legi, menite pe de oparte a aduce o reorganizare în administraţie, şi pe de alta a realiza economii însemnate în budgetul acestui minister. Amabilitatea cu care azi ziariştii sunt primiţi la ministerul de interne ne-a dat putinţa să controlăm ştirea şi să aflăm amănunte exacte asupra proectelor alcătuite de d. Olănescu ministru de interne, în colaborare cu distinsul sau secretar general, d Bogdan. Desfiinţarea subprefecturilor In primul rînd vine reforma administrativă, cu suprimarea subprefecturilor, astfel cum ele există. Numărul subprefecţilor se va reduce în mod simţitor, realizîndu-se dintr’un singur condeiă o economie însemnată. Totuşi subprefecţii vor rămîne, însă avînd rolul principal în a inspecta, iar nu a face birou eratizmul de azi. In acest scop subprefecturile se desfiinţează, adică se suprimă toate funţiunile de ajutori de subprefecţi, notari, archivari, uşieri, cari funcţionează azi. Budgetul ministerului de interne scapă astfel de o sarcină grea, de o cheltuială enormă. Dar de această reformă se folosesc şi judeţele, căci nu vor mai avea de plătit chirie pentru localurile de subprefectura, care apăsa greu budgetele judeţelor. Această reformă însă se mai complectează încă cu una, anume suprimarea funcţiunei de director de prefectură, rămînînd ca serviciul acesta să fie făcut de secretarii prefecturilor. Această din urmă reformă nu e nouă, căci a mai existat în ţară o vreme, sub guvernul lui Lascăr Catargiu, dar iarăşi aduce răzei statului o economie însemnată. Parte din actualii directori vor fi puşi la pensie, parte vor fi licenţiat! monopolul circiumelor Al doilea proect gata, e acel prin care se monopolizează circiumele de la sate. Ministerul de interne nu are nici un folos din această reformă, care are de scop a uşura dgetul ministerului de culte. In adevăr, din venitul circiumelor, comunele vor avea de întreţinut şcoalele rurale, care azi sunt în sarcina ministerului de culte. — Arendarea se va face de către primari, închiriindu-se aceluia ce va da un preţ mai mare. Mai este o chestiune însă, care urmează să fie discutată în consiliul de miniştri, cînd d. Olănescu va depune proectul. E vorba a se şti dacă circiumele vor putea fi închiriate şi la străini. Consiliul va trebui sâ ţie seamă în această privinţă şi de legea licenţelor, care opreşte pe străini a se ocupa cu vînzarea de băuturi spirtoase în comunele rurale. După studiile făcute la ministerul de interne, se afirmă cu siguranţă că venitul acestor circiume va fi de patru milioane, sumă suficientă pentru a acoperi întreţinerea şcoalelor rurale. Jandarmeria rurală Nici jandarmeria rurală nu scapă de reorganizarea care cuprinde toate ramurile administraţiunei interne. Se proectase la început chiar o micşorare a contigentuluî jandarmeriei rurale, dar s’a renunţat la aceasta, căci s’ar dezorganiza serviciul de siguranţă în comunele rurale. In urma acestora proectul cuprinde numai suprimarea locotenenţilor. Suma realizată însă din aceasta nu va trece toată la economii, ci numai o parte, iar cu cea-lalta se va mări numărul jandarmilor rurali. Aceasta în urma constatărilor făcute că mulţi oameni împlinesc deseori un serviciu prea greu. Lărgirea comunelor şi proectul pentru lărgirea comunelor e gata. Prin acest proect iarăşi se realizează şi o mare reformă şi o economie însemnată. Toate comunele mici de azi vor dispărea, şi comună nu va fi decît aceea care va avea un minimun de 500 de contribuabili. In privinţa aceasta miniştrii nu sunt încă înţeleşi, căci unii ţin ca numărul contribuabililor să fie mult mai mare. Prin aceasta dispar mulţimea de primari, notari, copişti şi alţi funcţionari, din cari unii cad în grija comunelor şi alţii în grija statului. Pentru a înlesni insă sătenilor din comunele îndepărtate diferitele oficii, COTIDIANE ORDINEA DIN BUZĂUCorespondentul nostru din Buzău ne anunţa că fuzionaţii locali au decis reapariţia ziarului Ordinea. Noi ştim că pînă acum la Buzău a domnit mai mult... dezordinea. A! Dar poate că fuzionaţii au voit să dea de înţeles că la Buzău domneşte... Ordinea de la Varşovia 1 explicaţie. — De ce au ales ziariştii Avarul pentru reprezentaţia in folosul sindicatului lor? — Fiindcă vor să strîngă paralel de O REFLEXIE, arderea «Cooperativei» din Apropos Ploeşti.— Dacă ar arde «Cooperativa» din piaţa Teatrului, nu ştiu ce ar fi mai greu să stîngi : focul, sau setea celor ce stau la «Cooperativa» ?! Snop. A se vedea în corpul ziarului: SITUAȚIA in SATELE BASCULATE Alte răscoale în Vâlcea PROCESUL COMPLOTULUI Răscoala de la Izvorul, etc. CAUSETUL MEU Reintrarea d-reî Bîrsescu Astă-seară avem la Teatrul Naţional un eveniment, car* încoronează nişte călduroase dorinţi ale iubitorilor artei noastre dramatice. D-ra Agatha Bîrsescu Işî face reapariţia pe prima noastră scenă natţională, realizînd astfel în parte un deziderat general: acela de a vedea talentele romîneşti strălucind în ţara lor. Imi amintesc emoţia de care era cuprinsă marea artistă anul trecut, în ajunul primei reprezentaţiuni ce a dat în romîneşte, şi apoi la fiecare piesă nouă ce juca în limba ei maternă, care însă timp de aproape douăzeci de ani nu mai era limba ei de scenă. — Fac o încercare, mă tem că n’o să plac... Ştii, eul Să vedem !... Triumful a fost mare şi a decis pe foasta artistă a celui mai celebru teatru german, a Hargihoatrului, să revie la scena romînească şi să devină societară a Teatrului Naţional din Bucureşti, ferm hotârită a lucra de azi înainte, mină în mînă cu camarazii din patrie, pentru înhălţarea artei dramatice în România. Ca fiică regăsită şi definitiv recîştigată casei părinteşti vom saluta, deci, diseară pe dna Bîrsescu, care ni se va înfăţşa sub chipul tragic a clasicei Medee, vrednică alegere pentru reintrarea unei mari tragediane. E. D. T. *ess- CHESTIA ZILEI Cf. Petrache (tot pi moldovineşti) Am feştelit drapelul, madam, şi am venit să mi-l speli! TRISTA ZI IIE ASTA ZI Casele de Închiriat. — Criza construcţiilor se agravează. —« Mutatul. —O măsură In contra epidemiilor. Sf. Dumitru ar trebui notat in calendar cu cruce neagră. Trist e şi sf. Gheorghe pentru atita sumedenie de oameni—chiriaşi ce se mută, proprietari rămaşi cu casele goale—dar cel puţin sf. Gheorghe e la începutul primaverei. El e scutit, în genere, de ceaţă, de ploae rece, de crivăţ, de fleşcărie de noroiu, apanagii mai intotdeauna neînlăturabile ale sf-tului Dumitru. Dacă sfintul ar reinvia printre noi şi ar vedea ce i-a ajuns numele să patroneze, mai c’aşî paria că s’ar lipsi de sfinţenie şi ar cere lui D-zeu să-l scutească de reclama calendarului. Sfint înjurat, afurisit şi blestemat mai rău ca ăsta, nu cred sâ mai fie. * Anul acesta în particular nu-î vor arde multe candele la icoane şi puţin va fi tăminit, cel puţin in Bucureştii noştri. Chiriaşii s’au deprins cu nevoile, dar proprietarii de case urîtă figură trebue să-î mai facă ! Nici o dată n’am pomenit un sfint Dumitru cu mai multe bilete de închiriat. In alţi ani biletele se ridicau aproape toate pînă in ajun. In anul de faţă ele atimna rupte şi prăfuite sau stau lipite învechite de vreme pe sute şi mii de case. Şi cinci ii cămine proprietarului casa goală de sf. Gheorghe treacă-meargă. O mai repară, o mai curăţă, o mai usucă. Casa pe vară dacă stă goală nu suferă. Dar iarna e teribil! Nici reparaţie nu i se poate face, nici măcar aerisire. Neîncălzită dinăuntru iar pe din afară bătută de ploi reci, introenită, sguduită de crivăț, ea sa deteriorează groaznic. A nu închiria la sf. Dumitru înseamnă pentru proprietar o jumătate de ruină, fără a mai socoti neincasarea unui termen. In primăvară trebue sâ cheltuiască din gros pentru casă ca s’o facă prezentabilă amatorilor. * Şi chiriile scad, scad pe un cap ! Iar chiriaşii plătesc foarte rău, cind plătesc. Cei ce se considerai! mai presus de nivelul muritorilor de rind fiindcă erafi «aproprietari», acum işî blestemă soarta şi proprietatea. Mulţi nu-şi pot scoate nici trei la sută, şi o sumedenie din cei şi-au pus, casele la credit nu-şi pot achita măcar ratele. Lista caselor pe cari Ie închiriază direct creditele ia din semestru în semestru o lungime îngrijitoare. De la o vreme biletele «de vinzare» sint aproape tot atit de dese ca cele «de închiriat.» E mai avantagios să prindă cineva 20.100 de Iei in mina pe o casă care valorează—sau valora odată— 50.000, decit să se mai prenumere printre proprietarii imobiliari. Nu se știe unde se va opri această criză a caselor. Poate că ar fi o soluţie ca proprietarii să le facă cadou chiriaşilor, să scape de rate, de asigurare, de reparaţii, de plata apei şi altele. Te pomeneşti că le refuză chiriaşii ale mutărilor tros. Mizeria a avutul pe Lamentabilele convoiur vor începe de astăzi eu ca şi luxul işî vor plini strade, răsturnat cu josul in sus, legat cu funii, hurducăit, sub pice de va fi, prin praf, prin noroi, multe gingăniî făcute de Dumnezeu ca să locuiască pe sub cadre, printre crăpăturile paturilor, pe sub scindări, prin saltele, pe plăpamî, etc. etc., vor vedea lumina zilei şi se vor trezi, unele, ca nişte simpli vagabonzi, pe stradele Capitalei. In unele case gingăniile autohtone vor avea să se plingă de invazia străină, de concurenţa nepămintenilor. Poate că şi printre ele se agită, în felul lor, o chestie a minelor, o chestie Rockefeller, o chestie Disconto Gesellschaft. Suferinţa şi tulburarea nu sunt numai printre oameni. — ne putem consola, orîce creatură, fie ea cu două sau mai multe picioare, mare sau mică, le are pe-ale ei. If Apropos de mutat, de gingănie şi de Magistratura d-lui Titu Maiorescu, ministru de justiţie, încercarea d-luî Maiorescu de a însănătoşi corpul judecătoresc, atrage atenţiunea asupra magistraturei. E datoria acelora cari pot să vorbească liber să o facă. Şi zic cu intenţiune aceasta,—pentru că nu mulţi sunt aceia cari au curagini să ridice in public şi sub a lor iscălitură vălul care acopere putreziciunea magistraturei noastre. De-altmintrelea ar fi lucru de mirare ca să fie altfel! In adevăr, şi magistraţii fac parte din societate, şi cind corupţia a cuprins-o e firesc lucru ca toţi membrii ei să fie atinşi. In această privinţă ar fi de făcut un studiu documentat şi mai larg asupra întregului corp social rominesc, de luat în cercetare întreaga societate rominească, toate aşezămintele şi toate clasele sociale, pentru a vedea cit de bolnave slot. E o operă de chirurg social, de sociolog aceasta, şi va f! ea este greu de cuprins In cadrul strimt al unu! ziar şi să fie făcută de un ziarist militant care are de lucrat in atitea variate şi multiple sferi de acţiune. * Nu avem magistratură în sensul larg al cuvintuluî. Nu avem, înţeleg prin aceasta acel aşezămint de sine stătător care să împartă dreptatea numai dupăpropria convingere a judecătorului. Dacă l’am avea, multe din relele sociale ar dispare şi în primit linie siguranta in dreptatea imparţială şi seşovăitoare ar pune pe cetăţean faţă de administraţie intr’o independenţă oarecare. In privinţa administraţiunei şi a purtărei ei faţă de cetăţean, regimul bunului plac e singur atot stăpinitor. Dacă am avea o justiţie, dacă cetăţeanul ar şti, ar fi sigur că faţă de un abuz de putere al autorităţei executive plîngerea sa ar fi ascultată, ar renaşte viaţa civică, ar reîncepe să domnească independenţa cetăţeanului faţă de administraţie. Se intimplă din nefericire absolut contrariul. Sunt foarte rari cazurile în care un agent al forţei publice este dat in judecată şi fiind trimis înaintea instanţelor judecătoreşti să fie osindit. In prima linie parchetul nu-şi face datoria. O urmărire în materia aceasta nu se face decit cu prealabila autorizajiune a ministrului de justiţie. Se intimplă cite odată că acesta este om de bronz, că voeşte să se facă dreptate. De cele mai multe ori însă politica Îşi vfră coada şi aci. Se crede că întreg regimul va fi compromis dacă un funcţionar public ar fi condamnat ca abusiv, mai ales cînd este vorba de delicte ori crime cari au mobil politic, cind agentul vinovat a făptuit tatea ca un exces de zel. Se intimplă cazuri în cari parchetul a fost lăsat să-şi facă datoria. Cînd însă vine afacerea înaintea instanţelor judecătoreşti, asaltul judecătorilor începe şi guvernul are atitea mijloace de a adormi conştiinţele şi de a calma excesele de zel! Un ministru poate înlocui pe un judecător amovibil, poate muta pe unul inamovibil în interesul serviciului, îl poate înainta, ori poate înainta pe un coleg mai puţin vechiu şi mai puţin mentes, iii poate da avertismente, îl poate trece in cartea neagră, in sfîrşit, ii trimite răspuns că face politică şi aceasta ajunge pentru un magistrat inteligent ca să priceapă ce va să zică. Sunt unii cari rezistă — şi mai ales in tineretul judecătoresc—alţii insă disperează să facă să triumfe dreptatea, se dau după curent, fac ca şi alţii şi se îndreaptă pe cărarea vechie... Şi astfel se creează o atmosferă judecătorească oribilă, o slugărnicie fără de rezervă faţă de puterea executivă. Magistratul se vede intrat intr’un întreg păinjeniş de intrigi de culise, de apucaturi nevrednice, îşî face deplina convingere că pentru a ajunge nu-i trebue să se ocupe de profesiunea lui, să fie cinstit şi drept, să nu vadă înaintea lui de cit simpli împricinaţi şi avocaţi. El împarte justiţia după cum clientul este susţinut de cutare sau cutare personagiu, după cum are un avocat către care are datorii de îndeplinit ori crede că prin el poate ajunge. Un fost ministru ori un viitor ministru ştie ce putere are, îşi ilegali vinde nu talentul lui de avocat, ci influenţa sa pe lingă magistraţi. Ce devine ideea de justiţie in această atmosferă pestilenţioasă, ori şi cine işî poate da seama... înaintea justiţiibiluluî ideea de dreptate dispare; el ştie că justiţia este sinonimă cu hairul şi de aceea, cind îşî alege un avocat, se uită pe cine are adversaru şi alegerea se face in vedere ca avocatul lui să contrabalanseze pe acela îl părţei adverse. De cite ori n’am văzut tremurind oameni cinstiţi cari işî vedeau cauza lor perdută graţie faptului că aveau de luptat nu cu argumentele adversarului ci cu influenţa avocatului lor ? Nu odată mi s’a întimplat să vină la mine oameni cu lacrămile in ochi, arătindu-mî şi dovedindu-mi că au fost nenorociţi de cutare avocat politician, care prin influenţa sa a ştiut să facă să ciştige cauza clientului sau. E de ajuns de pildă ca o afacere însemnată să fie venită înaintea parchetului. Se face o adevărată conjuraţie şi dintr’o parte şi dintr’alta, contra conştiinţei magistratuluî.De multe ori reclamanţii inteligenţi inventează o«afacere» interesează la ea pe cutare avocat politic, care are atitata sută de cîştigat dacă parchetul va estringe» pe cutare Acesta, la rindul lui, atacat în onoarea şi punga lui, ia măsuri de apărare, aleargă in dreapta şi nu strigă şi caută şi el să contrabalanseze influenţa acelui care a „lansat“ afacerea. Ştie bietul om că are dreptate, că nu este vinovat, dar ce au a face toate acestea? E vorba de a face să ciştige parale cutare bărbat politic, magistraţii se lasă a fi influenţaţi şi se poate dintr’o lumă sâ se intimple o nenorocire Cifld stal de o parte şi te uiţi la această privelişte a ambelor tabere, intr’o parte conspiraţia celor răi contra cinstei omului nevinovat, de altă parte apărarea disperată a acestuia, cînd priveşti toate acestea, te apucă groaza de ceea ce se numeşte justiţie.* Şi apoi, pe lingă cele ce se ştiu, pe lîrigă secretele culiselor, cari nu patrund in lumea mare, în public, însăşi viaţa exterioară a magistratului face ca bănuiala să-l acopere. Suntem o ţara mică, oraşele noastre, chiar cele mai mari, sunt în definitiv centrări mici, fiecare se cunoaşte şi de îndată ce joci un rol oarecare toată lumea te ştie. Ce vreţi să creadă lumea de cutare magistrat fără de avere, dar care duce o viaţă cu desăvirşire in disproporţie cu mijloacele sale avuabile ? Se va zice de el că precupeţeşte justiţia — şi cite nu se vorbesc în culisele palatului de justiţie de aici şi din provincie! — se va zice că în viaţa lui intimă este turpitudine, că-î întreţinut de cutare femee măritată, ori de cutare baltă cu avere, se va zice că ciştigă la cărţi. Or, un magistrat despre care se zic atitea lucruri, niciodată nu poate fi socotit ca cinstit. Dacă are obiceiul să vindă sentinţele sale, se va descoperi cine este omul lui de afaceri, dacă e întreţinut de o femeie batrină, desigur că are drept compensaţie una tinără şi prin aceasta poate fi corupt, ori dacă joacă la cărţi, ce-i mai uşor, ca să-ţi rămină dator şi deci îndatorat? Sub atitea fomne necinstea se poate strecura in socoteala magistratului şi cit de deplîns este împricinatul care n’are mijloacele ca să-şi cumpere dreptatea! E posibil ca sub aceasta aparenţă magistratul să fie corect, totuşi exteriorul vietei sale ii este protivnic, dă loc la banueli cari distrug în public încrederea în justiţie. E incontestabil şi o pătură serioasă şi cinstită în magistratura romina, sunt oameni asupra cărora nu poate avea vreo înmurire, nici puterea executivă, nici banii, nici femeile, nimic. Ei mai int stilpii sănătoşi pe cari se sprijină justiţia ţarei. Din nefericire, aceştia stau la umbră, nu duc viaţa gălăgioasă celor d’inţii cari personifică justiţia ţârei şi nu după dinşii e apreciată magistratura. Cel ce scrie aceste rinduri şi care a stat alăturea de magistratura ţărei aproape cinci-sprezece ani, ştie să aprecieze aceste caractere austere şi senine cari fac cinstea ţârei şi cari sunt cu atit mai mult de apreciat cu cit trăesc în acest mijloc stricat şi corupător. Un Alexandru Degrea de pildă, tip de magistrat şi de jurisconsult, a făcut onoare profesiunea sale şi acest tip nu este dispărut din magistratura romină. Din nefericire Insă nu pilda lui Degrea se ia, nu viaţa Iu! modestă şi de muncă se imiteazâ, magistraţii noştri nu-ş! dafi seamă că profesiunea lor* le impune o rezervă oarecare şi II sileşte să se ferească de promiscuitatea tripourilor şi a caselor publice. Răul insă este, cum am zis la Început, mult mai adine. Magistraţii sunt fiii societatei in care trăim, sunt roadele pomului stricat ale căruia rădăcini încep să putrezească. Tinerul care în familia lui n’a avut exemple de moralitate, care ca să ajungă a fost nevoit, la începutul carierei, să-şî plece spinarea, sa ajungă prin protecţie de fuste, ori prin influenţă politică, tinărul care şi-a dat seamă de lupta pentru viaţă şi de turpitudinea ei, in sfîrşit el care şi-a făcut educaţiunea în acest mijloc stricat şi fără de ideal, nu poate, deodată ce a îmbrăcat roba de magistrat, să se schimbe ca prin farmec. Totul la noi este după chipul şi asemănarea noastră şi trebuie cineva să fie nebun ca să ceară unei societăţi cîhi a noastră să aibă altă magistratură decit acea pe care o are — şi care estei mai bună de cit ar trebui, să fie, date fiind condiţiunile şi mijlocul social In cari trăește și se dezvoltă. Const. Kille