Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)

1900-10-27 / nr. 4043

X tulburări ţărăneşti tn Chestia petrolului După cît sîntem informaţi— şi sîntem informaţi cit se poate de bine—tratativele dintre gu­vern şi capitaliştii străini pen­tru concesionarea terenurilor petrolifere ale statului, nu sint aşa de înaintate pe cît se crede. Mai exact, ele nici n’au înce­put propriu­-zis. Părţile se în­cearcă, dau lupte de avant­­gardă, se dedau la manopere preliminare. Cauza pentru care chestia e încă in suferinţă, e că cei ce cer concesia, Rockefeller în special, cer condiţii oneroase pentru noi. E ceea ce-am bă­nuit: miliardarul vrea să ne aibe la discreţia lui. După cît pare grupul american vrea mai mult să speculeze, de­cit să exploateze, pe cind grupul german ar voi contrarul. Nu putem intra in amănunte, dar chestia numărului sonde­lor, a regiunilor de exploatat, a libertăţii acţiunilor şi a con­ductelor prezintă profunde de­osebiri de vederi intre guvern şi Rockefeller. Bogătaşul ame­rican contează enorm pe sără­cia şi nevoile noastre pentru a-şî impune condiţiile, în cele din urmă. Pină acum guvernul luptă, încearcă să smulgă con­diţii mai favorabile pentru ţară şi stat. Să nu avem insă prea multă încredere in guvern. Isprăvile săvirşite pină astăzi, greşelile profunde pe cari le-a comis, să ne facă a deschide ochii în patru. Morga şi nepăsarea d-lui Carp sint bune in principiu, fiind date condiţiile politice şi morale ale păturei în miinile căreia stă puterea. Dar morga şi nepăsarea sunt detestabile la omul sărac ca şi la ţara să-i p facă. D. Carp judecind lucru­rile cam abstract şi fără senti­ment riscă să ne ducă de rîpă cu fruntea senină şi cu con­ştiinţa împăcată. Oamenii aceş­tia sunt cite­odată mai primej­­dioşi ca muritorii vulgari. Am înţeles instinctiv pri­mejdia care rezulta pentru ţară din caracterul singular al d-lui Carp. De aceea am cerut cea mai timpurie şi mai largă publi­citate pentru proectele sale. Astă­zi vagile indicaţii ale in­stinctului sunt înlocuite prin in­dicaţiile precise ale experienţei. D. Carp nu e omul căruia ne-ar­ putea încredinţa fără garanţii şi fără control. Plasaţi intre m­irţoage păcătoase şi între cai de rasă prea nervoşi, vedem că suferim de o potrivă şi de la unii şi de la alţii. E necesară dar struneala unora ca şi altora,a unora pentru a-i sili la treabă, a altora pentru a-i ţine pe calea cea dreaptă, vai, aşa de îngustă! Cerem deci cu inzistenţă ca nici un pas să nu se facă în chestia petrolului fără ştirea ţărei. Proectul de concesie— dacă se va ajunge pină acolo— sau mai bine încă anteproedul să se dea publicităţei din vreme. Intre anteproect şi proect de­finitiv să curgă măcar o lună. De asemenea şi între proectul de lege şi votare. Nu mai putem acorda nici un credit guvernului, cu a­tit mai mult, cînd reprezentant ne­glijent al unei ţări mici, el tra­tează cu experimentatul şi pu­ternicul Rockefeller. I. Teodo­r­escu DIN FUGA CONDEIULUI De ziua mutatului Ai­ se mută toată lumea. Ce mi-am zis eu ? Hai să mă mut şi eu şi iu i-am mutat... gîndul, fiind­că trebue să declar că a­­veam de gînd să mă las de calambururi şi de alte vitei, precum : cărţi de vizită de sf. Dumitru, citire de poezii şi asi­ta­rea la confe­rinţele de la Ateneu. Am vrut într’un cuvînt ca cei ce se vor uita la mine pe ziua de sf. Dumitru, să-şi zică : — Quantum mutati ab ille!... sau pe romîneşte, cum s’a.... mutat, săracu ! .... Căci singura mutare posibilă pentru un proletar intelectual este să-şi mute gindul. Şi, la urma urmei, tot e mai bine să-ţi muţi gindul de­cît să-ţi multe din ser­gent fălcile, sau să te mute de ministru de la Bucureşti la Tulcea. Kiţileff. prin ilegalitate D. Carp,pe lingă că azi este silit să calce în pi­cioare principiul scump d-sale, acela al autorităţei, al res­pectului legel, apoi prin circulara sa din urmă, voind să facă să înceteze râscoalele, a fost nevoit să calce legea a căreia aplicare a pro­dus mişcarea din sate. Circulara d-lui Carp scutind de taxă o sută cinci-zeci decalu­ri de borhot, este o măsură dreaptă și u­­manitară, care are însă singurul și marele defect de a veni prea tîrziu și apoi de a călca legea votată a­cum cîte­va săptămîni. In adevăr, nicăerî în lege nu se vede scrisă a­ceasta măsură de care vorbeşte cir­culara. Citiţi legea şi veţi vedea că ea este făcută cu totul în alt sens şi articolul 10 spune lămurit că „alcoolul de fructe ce se va--,găsi in fermentaţiune (borhot) in momentul promulgărei legei, va fi supus la două­zeci de bani de fie­care decalitru de vborhot“ măsurat cu coiul metric“. Va să zică este lucru lămurit ca măsurătoarea perceptorilor şi a con­trolorilor era foarte legală, dar a­­vea marele cusur de a fi vexatorie şi a nu fi înţeleasă, cu drept cuvînt, de ţăran. Pentru a înceta să facă a curge sîngele ţărănesc, d. Carp s’a văzut nevoit să se încline în faţa cerere! ţăranilor de a suspenda executarea legei, căci ea de fapt este suspen­dată, iar pe de altă parte, pentru a justifica această suspendare, s’a vă­zut silit să calce legea, să dea o circulară explicativă care se bate cap în cap cu legea. E o situaţiune absolut penibilă şi ridicolă aceasta. O recunoaştem, dar vinovat nu poate fi de­cît tot d. Carp care n’a fost în stare să prevadă că legea sa va pune foc la sate. O Sing­ură Ediţie Ann! XTTî— No. 4043. FONDATOR ALEX. T. BELDMAXE Abonamente Un m* Şait inni 15 lel 25 „ IVrf lma in țară..............30 lei In străinătate. . 50 8 lel 13 „ 10 bani în toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani Vineri 27 Octombrie 1900 DIRECTOR POLITIC COAST. MILLE Anunciuri tinit pagina ÍV Lel................ 0.50 ban ill BIRO ORILE tl-ülrnda $ 2.- „ ca acelea de la na­şteri şi înmormîn­­tări, se va da putinţă primarilor de a delega pe preotul sau învăţătorul din cătune de a face aceste oficii, bine­înţeles în mod onorofic. Economiile cu aci se vor opri economiile. Chiar în administraţiunea centrală a ministerului de interne se vor re­aliza mari economii, suprimindu-se numeroase funcţiuni, reducîndu-se numărul în multe servicii şi micşo­­rîndu-se numărul acolo unde va fi cu putinţă. In total ministerul de interne va realiza asupra budgetului sau o eco­nomie de cel puţin 4 şi jumătate milioane, şi va scăpa ministerul de culte de o cheltuială iarăşi de peste patru milioane. Peste cîte­va zile, d. Olănescu, ministru de interne, va depune pro­ectul în dezbaterea consiliului de miniştri. D. Alegerea prezidenţială în Statele-Unite Mao-Kinley Ales pentru a doua oară pe un pe­riod de 4 ani preşedinte al Statelor-Unite. Bryan Candidat căzut pentru a doua oară la alegerea prezidenţială. Proectele ministrului de interne Reorganizarea administraţiei. — Suprimarea subprefecturilor. —Venitul monopolului circiumelor.—Jandarmeria rurală.— Ia consiliul de miniştri.— Economiile Am arătat că la ministerul de in­terne se află gata alcătuite o serie de proecte de legi, menite pe de o­­parte a aduce o reorganizare în ad­ministraţie, şi pe de alta a realiza economii însemnate în budgetul a­­cestui minister. Amabilitatea cu care azi ziariştii sunt primiţi la ministerul de interne ne-a dat putinţa să controlăm ştirea şi să aflăm amănunte exacte asupra proectelor alcătuite de d. Olănescu ministru de interne, în colaborare cu distinsul sau secretar general, d Bogdan. Desfiinţarea subprefecturilor In primul rînd vine reforma ad­ministrativă, cu suprimarea sub­prefecturilor, ast­fel cum ele există. Numărul sub­prefecţilor se va reduce în mod simţitor, realizîndu-se din­­tr’un singur condeiă o economie în­semnată. Totuşi subprefecţii vor ră­­mîne, însă avînd rolul principal în a inspecta, iar nu a face birou era­tizmul de azi. In acest scop sub­prefecturile se desfiinţează, adică se suprimă toate fun­ţiunile de a­­jutori de sub­prefecţi, notari, archi­­vari, uşieri, cari funcţionează azi. Budgetul ministerului de interne scapă ast­fel de o sarcină grea, de o cheltuială enormă. Dar de această reformă se folo­sesc şi judeţele, căci nu vor mai a­­vea de plătit chirie pentru localurile de subprefectura, care apăsa greu budgetele judeţelor. Această reformă însă se mai com­­plectează încă cu una, anume su­primarea funcţiunei de director de prefectură, rămînînd ca serviciul acesta să fie făcut de secretarii pre­fecturilor. Această din urmă re­formă nu e nouă, căci a mai exis­tat în ţară o vreme, sub guvernul lui Lascăr Catargiu, dar iarăşi aduce răzei statului o economie însemnată. Parte din actualii directori vor fi puşi la pensie, parte vor fi licenţiat! monopolul circiumelor Al doilea proect gata, e acel prin care se monopolizează circiumele de la sate. Ministerul de interne nu are nici un folos din această re­formă, care are de scop a uşura dgetul ministerului de culte. In a­­devăr, din venitul circiumelor, comu­nele vor avea de întreţinut şcoalele rurale, care azi sunt în sarcina mi­­nisterului de culte. — Arendarea se va face de către primari, închiriin­­du-se aceluia ce va da un preţ mai mare. Mai este o chestiune însă, care urmează să fie discutată în consiliul de miniştri, cînd d. Olănescu va de­pune proectul. E vorba a se şti dacă circiumele vor putea fi închiriate şi la străini. Consiliul va trebui sâ ţie seamă în această privinţă şi de legea licen­ţelor, care opreşte pe străini a se ocupa cu vînzarea de băuturi spir­toase în comunele rurale. După studiile făcute la ministerul de interne, se afirmă cu siguranţă că venitul acestor circiume va fi de patru milioane, sumă suficientă pen­tru a acoperi întreţinerea şcoalelor rurale. Jandarmeria rurală Nici jandarmeria rurală nu scapă de reorganizarea care cuprinde toate ramurile administraţiunei interne. Se proectase la început chiar o micşorare a contigentuluî jandarmeriei rurale, dar s’a renunţat la aceasta, căci s’ar dezorganiza serviciul de sigu­ranţă în comunele rurale. In urma acestora proectul cu­prinde numai suprimarea locotenen­ţilor. Suma realizată însă din acea­sta nu va trece toată la economii, ci numai o parte, iar cu cea-l­alta se va mări numărul jandarmilor ru­rali. Aceasta în urma constatărilor făcute că mulţi oameni împlinesc dese­ori un serviciu prea greu. Lărgirea comunelor şi proectul pentru lărgirea comu­nelor e gata. Prin acest proect iarăşi se realizează şi o mare reformă şi o economie însemnată. Toate comu­nele mici de azi vor dispărea, şi comună nu va fi de­cît aceea care va avea un minimun de 500 de con­tribuabili. In privinţa aceasta miniştrii nu sunt încă înţeleşi, căci unii ţin ca numărul contribuabililor să fie mult mai mare. Prin aceasta dispar mul­ţimea de primari, notari, copişti şi alţi funcţionari, din cari unii cad în grija comunelor şi alţii în grija sta­tului. Pentru a înlesni insă sătenilor din comunele îndepărtate diferitele oficii, COTIDIANE ORDINEA DIN BUZĂU­Corespondentul nostru din Buzău ne anunţa că fuzionaţii locali au decis rea­pariţia ziarului Ordinea. Noi ştim că pînă acum la Buzău a domnit mai mult... dezordinea. A! Dar poate că fuzionaţii au voit să dea de înţeles că la Buzău domneşte... Ordinea de la Varşovia 1 explicaţie. — De ce au ales ziariştii Avarul pen­­tru reprezentaţia in folosul sindicatului lor? — Fiind­că vor să strîngă paralel de O REFLEXIE, arderea «Cooperativei» din Apropos Ploeşti.­­— Dacă ar arde «Cooperativa» din piaţa Teatrului, nu ştiu ce ar fi mai greu să stîngi : focul, sau setea celor ce stau la «Cooperativa» ?! Snop. A se vedea în corpul ziarului: SITUAȚIA in SATELE BASCULATE Alte răscoale în Vâlcea PROCESUL COMPLOTULUI Răscoala de la Izvorul, etc. CAU­SETUL MEU Reintrarea d-reî Bîrsescu Astă-seară avem la Teatrul Naţional un eveniment, car­* încoronează nişte căl­duroase dorinţi ale iubitorilor artei noa­stre dramatice. D-ra Agatha Bîrsescu Işî face reapariţia pe prima noastră scenă natţională, realizînd ast­fel în parte un deziderat general: acela de a vedea ta­lentele romîne­şti strălucind în ţara lor. I­mi amintesc emoţia de care era cu­prinsă marea artistă anul trecut, în aju­nul primei reprezentaţiuni ce a dat în ro­mîneşte, şi apoi la fie­care piesă nouă ce juca în limba ei maternă, care însă timp de aproape două­zeci de ani nu mai era limba ei de scenă. — Fac o încercare, mă tem că n’o să plac... Ştii, eul Să vedem !... Triumful a fost mare şi a decis pe foasta artistă a celui mai celebru teatru german, a Hargih­oatrului, să revie la scena romînească şi să devină societară a Teatrului Naţional din Bucureşti, ferm hotârită a lucra de azi înainte, mină în mînă cu camarazii din patrie, pentru în­­hălţarea artei dramatice în România. Ca fiică regăsită şi definitiv recîştigată casei părinteşti vom saluta, deci, diseară pe d­na Bîrsescu, care ni se va înfăţ­şa sub chipul tragic a clasicei Medee, vred­nică alegere pentru reintrarea unei mari tragediane. E. D. T. *ess- C­HESTIA­ ZILEI Cf. Petrache (tot pi moldovineşti) Am feştelit drapelul, ma­dam, şi am venit să mi-l speli! TRISTA ZI IIE ASTA ZI Casele de Închiriat. — Criza construcţiilor se agravează. —« Mutatul. —O măsură In contra epidemiilor. Sf. Dumitru ar trebui notat in ca­lendar cu cruce neagră. Trist e şi sf. Gheorghe pentru atita sumedenie de oameni—chiriaşi ce se mută, proprie­tari rămaşi cu casele goale—dar cel pu­ţin sf. Gheorghe e la începutul prima­­verei. El e scutit, în genere, de ceaţă, de ploae rece, de crivăţ, de fleşcărie de noroiu, apanagii mai in­tot­dea­una ne­­înlăturabile ale sf-tului Dumitru. Dacă sfintul ar reinvia printre noi şi ar vedea ce i-a ajuns numele să patro­neze, mai c’aşî paria că s’ar lipsi de sfinţenie şi ar cere lui D-zeu să-l scu­tească de reclama calendarului. Sfint înjurat, afurisit şi blestemat mai rău­ ca ăsta, nu cred sâ mai fie. * Anul acesta în particular nu-î vor arde multe candele la icoane şi puţin va fi tăminit, cel puţin in Bucureştii noştri. Chiriaşii s’au deprins cu nevoile, dar proprietarii de case urîtă figură trebue să-î mai facă ! Nici o dată n’am pomenit un sfint Dumitru cu mai multe bilete de închi­riat. In alţi ani biletele se ridicau a­­proape toate pînă in ajun. In anul de faţă ele atimna rupte şi prăfuite sau stau lipite învechite de vreme pe sute şi mii de case. Şi cinci ii cămine proprie­tarului casa goală de sf. Gheorghe treacă-meargă. O mai repară, o mai curăţă, o mai usucă. Casa pe vară dacă stă goală nu suferă. Dar iarna e teribil! Ni­ci reparaţie nu i se poate face, nici mă­car aerisire. Neîncălzită dinăuntru iar pe din afară bătută de ploi reci, introenită, sguduită de crivăț, ea sa deteriorează groaznic. A nu închiria la sf. Dumitru înseamnă pentru proprietar o jumătate de ruină, fără a mai socoti neincasarea unui termen. In primă­vară trebue sâ cheltuiască din gros pentru casă ca s’o facă prezentabilă amatorilor. * Şi chiriile scad, scad pe un cap ! Iar chiriaşii plătesc foarte rău, cind plătesc. Cei ce se considerai! mai presus de ni­velul muritorilor de rind fiind­că erafi «aproprietari», acum işî blestemă soarta şi proprietatea. Mulţi nu-şi pot scoate nici trei la sută, şi o sumedenie din cei şi-au pus, casele la credit nu-şi pot a­­chita măcar ratele. Lista caselor pe cari Ie închiriază di­­rect creditele ia din semestru în semes­tru o lungime îngrijitoare. De la o vreme biletele «de vinzare» sint aproape tot atit de dese ca cele «de închiriat.» E mai avantagios să prin­dă cine­va 20.1­00 de Iei in mina pe o casă care valorează­—sau valora odată— 50.000, de­cit să se mai prenumere prin­tre proprietarii imobiliari. Nu se știe unde se va opri această criză a caselor. Poate că ar fi o soluţie ca proprietarii să le facă cadou chiria­şilor, să scape de rate, de asigurare, de reparaţii, de plata apei şi altele. Te po­meneşti că le refuză chiriaşii­ ale mutărilor tros. Mizeria a avutul pe Lamentabilele convoiur vor începe de astăzi eu ca şi luxul işî vor plini strade, răsturnat cu josul in sus, legat cu funii, hurducăit, sub pice de va fi, prin praf, prin noroi, multe gingăniî fă­cute de Dumnezeu ca să locuiască pe sub cadre, printre crăpăturile paturilor, pe sub scindări, prin saltele, pe plă­­pamî, etc. etc., vor vedea lumina zilei şi se vor trezi, unele, ca nişte simpli vagabonzi, pe stradele Capitalei. In unele case gingăniile autohtone vor avea să se plingă de invazia străină, de con­curenţa nepămintenilor. Poate că şi printre ele se agită, în felul lor, o ches­tie a minelor, o chestie Rockefeller, o chestie Disconto Gesellschaft. Suferinţa şi tulburarea nu sunt numai printre oameni. — ne putem consola, orî­ce creatură, fie ea cu două sau mai multe picioare, mare sau mică, le are pe-ale ei. If Apropos de mutat, de gingănie şi de Magistratura d-lui Titu Maior­escu, ministru de justiţie, încercarea d-luî Maiorescu de a în­sănătoşi corpul judecătoresc, atrage a­­tenţiunea asupra magistraturei. E da­toria acelora cari pot să vorbească liber să o facă. Şi zic cu intenţiune a­­ceasta,—pentru că nu mulţi sunt aceia cari au cura­gini să ridice in public şi sub a lor iscălitură vălul care acopere putreziciunea magistraturei noastre. De-altmintrelea ar fi lucru de mirare ca să fie alt­fel! In adevăr, şi magis­traţii fac parte din societate, şi cind corupţia a cuprins-o e firesc lucru ca toţi membrii ei să fie atinşi. In această privinţă ar fi de făcut un studiu documentat şi mai larg asupra întregului corp social rominesc, de luat în cercetare întreaga societate romi­­nească, toate aşezămintele şi toate cla­sele sociale, pentru a vedea cit de bol­nave slot. E o operă de chirurg social, de sociolog aceasta, şi va f! ea este greu de cuprins In cadrul strimt al unu! ziar şi să fie făcută de un ziarist militant care are de lucrat in atitea variate şi multiple sferi de acţiune. * Nu avem­ magistratură în sensul larg al cuvintuluî. Nu avem, înţeleg prin a­­ceasta acel aşezămint de sine stătător care să împartă dreptatea numai după­­propria convingere a judecătorului. Dacă l’am avea, multe din relele so­ciale ar dispare şi în primit linie sigu­ranta in dreptatea imparţială şi seşo­­văitoare ar pune pe cetăţean faţă de ad­ministraţie intr’o independenţă oare­care. In privinţa administraţiunei şi a purtărei ei faţă de cetăţean, regimul bunului plac e singur a­tot stăpinitor. Dacă am avea o justiţie, dacă cetăţeanul ar şti, ar fi sigur că faţă de un abuz de pu­tere al autorităţei executive plîngerea sa ar fi ascultată, ar renaşte viaţa civică, ar reîncepe să domnească independenţa cetăţeanului faţă de administraţie. Se intimplă din nefericire absolut contrariul. Sunt foarte rari cazurile în care un agent al forţei publice este dat in ju­decată şi fiind trimis înaintea instan­ţelor judecătoreşti să fie osindit. In prima linie parchetul nu-şi face datoria. O urmărire în materia aceasta nu se face de­cit cu prealabila autorizajiune a mi­nistrului de justiţie. Se intimplă cite odată că acesta este om de bronz, că voeşte să se facă drep­tate. De cele mai multe ori însă politica Îşi vfră coada şi aci. Se crede că întreg regimul va fi compromis dacă un func­ţionar public ar fi condamnat ca a­­busiv, mai ales cînd este vorba de de­licte ori crime cari au­ mobil politic, cind agentul vinovat a făptuit tatea ca un exces de zel. Se intimplă cazuri în cari parchetul a fost lăsat să-şi facă datoria. Cînd însă vine afacerea înaintea instanţelor jude­cătoreşti, asaltul judecătorilor începe şi guvernul are atitea mijloace de a a­­dormi conştiinţele şi de a calma exce­sele de zel! Un ministru poate înlocui pe un judecător amovibil, poate muta pe unul inamovibil în interesul servi­ciului, îl poate înainta, ori poate îna­inta pe un coleg mai puţin vechiu şi mai puţin mentes, iii poate da avertis­mente, îl poate trece in cartea neagră, in sfîrşit, ii trimite răspuns că face politică şi aceasta ajunge pentru un ma­gistrat inteligent ca să priceapă ce va să zică. Sunt unii cari rezistă — şi mai ales in tineretul judecătoresc—alţii insă disperează să facă să triumfe dreptatea, se dau după curent, fac ca şi alţii şi se îndreaptă pe cărarea vechie... Şi ast­fel se creează o atmosferă judecătorească o­­ribilă, o slugărnicie fără de rezervă faţă de puterea executivă. Magistratul se vede intrat intr’un întreg păinjeniş de intrigi de culise, de apucaturi nevred­nice, îşî face deplina convingere că pen­tru a ajunge nu-i trebue să se ocupe de profesiunea lui, să fie cinstit şi drept, să nu vadă înaintea lui de cit simpli împricinaţi şi avocaţi. El împarte justiţia după cum clientul este susţinut de cutare sau cutare personagiu, după cum are un avocat către care are da­torii de îndeplinit ori crede că prin el poate ajunge. Un fost ministru ori un viitor ministru ştie ce putere are, îşi ilegali­ vinde nu talentul lui de avocat, ci in­fluenţa sa pe lingă magistraţi. Ce de­vine ideea de justiţie in această atmos­feră pestilenţioasă, ori şi cine işî poate da seama... înaintea justiţiibiluluî ideea de dreptate dispare; el ştie că justiţia este sinonimă cu ha­­irul şi de aceea, cind îşî alege un avocat, se uită pe cine are adversaru­­ şi alegerea se face in vedere ca avocatul lui să contra­balanseze pe acela îl părţei adverse. De cite ori n’am văzut tremurind oameni cinstiţi cari işî vedeau cauza lor perdută graţie faptului că aveau de luptat nu cu argumentele adversarului ci cu influenţa avocatului lor ? Nu o­­dată mi s’a întimplat să vină la mine oameni cu lacrămile in ochi, arătin­­du-mî şi dovedindu-mi că au fost ne­norociţi de cutare avocat politician, care prin influenţa sa a ştiut să facă să ciştige cauza clientului sau. E de ajuns de pildă ca o afacere în­semnată să fie venită înaintea parche­tului. Se face o adevărată conjuraţie şi dintr’o parte şi dintr’alta, contra con­ştiinţei m­agistratuluî.De multe ori recla­manţii inteligenţi inventează o«afacere» interesează la ea pe cutare avocat po­litic, care are atita­ta sută de cîştigat dacă parchetul va estringe» pe cutare Acesta, la rindul lui, atacat în onoarea şi punga lui, ia măsuri de apărare, a­­leargă in dreapta şi nu strigă şi caută şi el să contrabalanseze influenţa ace­lui care a „lansat“ afacerea. Ştie bie­tul om că are dreptate, că nu este vi­novat, dar ce au a face toate acestea? E vorba de a face să ciştige parale cutare bărbat politic, magistraţii se lasă a fi influenţaţi şi se poate dintr’o lumă sâ se intimple o nenorocire Cifld stal de o parte şi te uiţi la această privelişte a ambelor tabere, intr’o parte conspiraţia celor răi contra cinstei omu­lui nevinovat, de altă parte apărarea disperată a acestuia, cînd priveşti toate acestea, te apucă groaza de ceea ce se numeşte justiţie.* Şi apoi, pe lingă cele ce se ştiu, pe lîrigă secretele culiselor, cari nu pa­trund in lumea mare, în public, însăşi viaţa exterioară a magistratului face ca bănuiala să-l acopere. Suntem­ o ţara mică, oraşele noastre, chiar cele mai mari, sunt în definitiv centrări mici, fie­care se cunoaşte şi de îndată ce joci un rol oare­care toată lumea te ştie. Ce vreţi să creadă lumea de cutare magistrat fără de avere, dar care duce o viaţă cu desăvirşire in disproporţie cu mijloacele sale avua­bile ? Se va zice de el că precupeţeşte ju­stiţia — şi cite nu se vorbesc în culi­sele palatului de justiţie de aici şi din provincie! — se va zice că în viaţa lui intimă este turpitudine, că-î între­ţinut de cutare femee măritată, ori de cutare baltă cu avere, se va zice că ciştigă la cărţi. Or, un magistrat despre care se zic a­­titea lucruri, nici­odată nu poate fi so­cotit ca cinstit. Dacă are obiceiul să vindă sentinţele sale, se va descoperi cine este omul lui de afaceri, dacă e întreţinut de o femeie batrină, desigur că are drept compensaţie una tinără şi prin aceasta poate fi corupt, ori dacă joacă la cărţi, ce-i mai uşor, ca să-ţi rămină dator şi deci îndatorat? Sub atitea fomne necinstea se poate strecura in socoteala magistratului şi cit de deplîns este împricinatul care n’are mij­loacele ca să-şi cumpere dreptatea! E posibil ca sub aceasta aparenţă magistratul să fie corect, totuşi exte­riorul vietei sale ii este protivnic, dă loc la banueli cari distrug în public încrederea în justiţie. E incontestabil şi o pătură serioasă şi cinstită în magistratura romina, sunt oameni asupra cărora nu poate avea vre­o înm­urire, nici puterea executivă, nici banii, nici femeile, nimic. Ei mai int stilpii sănătoşi pe cari se sprijină justiţia ţarei. Din nefericire, aceştia stau la umbră, nu duc viaţa gălăgioasă celor d’inţii cari personifică justiţia ţârei şi nu după dinşii e apreciată ma­gistratura. Cel ce scrie aceste rinduri şi care a stat alăturea de magistratura ţărei aproape cinci-spre­zece ani, ştie să aprecieze aceste caractere austere şi senine cari fac cinstea ţârei şi cari sunt cu atit mai mult de apreciat cu cit trăesc în acest mijloc stricat şi co­rupător. Un Alexandru Degrea de pildă, tip de magistrat şi de jurisconsult, a făcut onoare profesiunea sale şi acest tip nu este dispărut din magistratura romină. Din nefericire Insă nu pilda lui Degrea se ia, nu viaţa Iu! modestă şi de muncă se imiteazâ, magistraţii noştri nu-ş! dafi seamă că profesiunea lor* le impune o rezervă oare­care şi II sileşte să se ferească de promiscuitatea tripourilor şi a caselor publice. Răul insă este, cum am zis la Înce­put, mult mai adine. Magistraţii sunt fiii societatei in care trăim, sunt roadele pomului stricat ale căruia rădăcini în­cep să putrezească. Tinerul care în fa­milia lui n’a avut exemple de moralitate, care ca să ajungă a fost nevoit, la în­ceputul carierei, să-şî plece spinarea, sa ajungă prin­ protecţie de fuste, ori prin influenţă politică, tinărul care şi-a dat seamă de lupta pentru viaţă şi­­ de turpitudinea ei, in sfîrşit el care şi-a făcut educaţiunea în acest mijloc stricat şi fără de ideal, nu poate, de­odată ce a îmbrăcat roba de magistrat, să se schimbe ca prin farmec. Totul la noi este după chipul şi ase­mănarea noastră şi trebuie cine­va să fie nebun ca să ceară unei societăţi cîhi a noastră să aibă altă magistratură de­­­cit acea pe care o are — şi care estei mai bună de cit ar trebui, să fie, date­­ fiind condiţiunile şi­ mijlocul social In cari trăește și se dezvoltă. Const. Kille

Next