Adevěrul, noiembrie 1900 (Anul 13, nr. 4048-4077)
1900-11-25 / nr. 4072
/ inul XIII— No 4072. FONDATOR M MX.. V. «ELDIMAMI Abonamente Uh an Șase luni Tre* luni In țsră. . 30 lei 15 lei In bitafii State. . 5Q 25 8 lei 13 n IO bana în toata. țara 15 „ „ străinătate Simbala 25 NoimTrie 1966 DIRECTOR POLITIC C © K S T. StlLLE Anunciuri Lini* pagina IY Lei. ........ 0.60 ban * IU ................ 2.- „ BIROURILE ZIARULUI 11-strada sărindară “ Un număr vechi* 20 bani TELEFON Ediția de seara"! 3itgsi!ina Mi faliile^ lipi iltar li f tipr»" Ce crede guvernul despre situaţie Convorbire cu un personagiu marcant.—Regele şi d. Sturdza .—Regele şi miniştrii conservatori.—Speranţele liberalilor. —Dacă sunt ele Îndreptăţite.—în jurul chestiei terenurilor petrolifere.—Guvernul şi cuponul. — Programul guvernului Am avut prilejul să vedem pe un personagiu conservator foarte marcant, cit se poate de marcant. Mai mult nu putem spune despre el, lasted cititorilor grija de a presupune cine e. Putem însă spune ce ne-a spus el despre situaţie ,— şi ne-a spus lucruri extrem de interesante, după cum se va vedea din cele ce urmează. * Toată lumea fiind preocupată de chestia de a şti cum stă guvernul şi ce şanse au liberalii de a veni curînd la putere, am deschis vorba despre aceasta cu personagiul nostru şi lam conjurat să fie foarte sincer. In schimb l-am făgăduit, după cum ne-a rugat, discreţiune absolută asupra persoanei sale. Convorbirea a urmat în termenii următori: — Ce credeţi despre durata guvernului? am întrebat noi. — Totul depinde de rege. Mai mult ca oricînd el a devenit arbitrul situaţiei, deoarece guvernul nu mai poate găsi sprijin serios nici în ţară, nici în sînul partidului, ţara fiind enervată de nevoile ce i-au căzut pe cap, şi partidul fiind pe de o parte sfîşiat de lupte intestine, pe de alta amorît de impopularitatea fatală pe care î-o crează împrejurările, impopularitate de care guvernul nu e vinovat şi contra căreia nu poate face nimic. Un guvern nu se mai poate sprijini astăzi decît pe rege. Ce o vrea el, aceea se face, adică acel guvern va conduce ţara pe care va voi el să-l sprijine. — Şi aveţi teamă că regele nu agreează actualul guvern, şi că ar voi să aducă pe liberali la putere? — Regele e impenetrabil în aceasta privinţă. Nimeni nu poate spune ce vrea el, nici chiar preşedintele nostru de consilii. Sintem reduşi la conjecturi, şi conjecturile trebue să ni le întemeem pe alte baze decît pe părerile regnul. Aşa de pildă, plected de la campania violentă pe care o fac liberalii, ar părea că d. Surdza are speranţe. Felul campaniei întăreşte şi mai mult părerea aceasta. D. Sturdza nu se mărgineşte la a cri■ tica, actele şi programul guvernului, ci arată ce va face la putere, vorbeşte ca un apropiat viitor prim-ministru, la angajamente, schiţează un program ele acţiune guvernamentală. — Credeţi că o face fiindcă are Vre-o încurajare de la palat ? — E probabil. Dar cine ştie adevărul ? Se poate ca regele să-l fi încurajat după sistemul lui de a fi întotdeauna de părerea persoanei cu care vorbeşte, şi atunci va mînca o a doua păcăleală... — Care a fost întîia, mă rog ? — Afacerea Halber... — A, da! — ...Se poate să-l fi încurajat serios. Dar, încă odată, cine știe ? ■— Cu toate astea trebue să existe une pierre de touche, o chestie de la care guvernul să-și aștepte lămurirea soartei. — Negreșit. Este o chestie de la soluţia căreia vom şti ce ne aşteaptă. Aceasta e chestia terenurilor petrolifere. Sînt bănueli serioase că regele nu agreează soluţia cu Standard Oii. Guvernul însă e hotârît să încline afacerea cu această companie. In ziua, foarte apropiată, cînd se va tranşa afacerea şi se va prezenta regelui, vom şti cum stăm. Dacă regele nu face nici-o obiecţie, răminem la putere şi d. Sturdza e păcălit. Dacă regele face obiecţii, atunci e semn că trebue să ne facem bagajele şi să cedăm locul d-lui Sturdza. — Guvernul nu va încerca să-l convingă pe rege, să reziste ? — Nil. La prima împotrivire a reitelul, va demisiona. * — Dar părerea personală a dvs. care e: regele va aproba sail nu va aproba vînzarea terenurilor petrolifere lui Rockefeller ? — Optzeci la sută eu cred că nu va aproba-o. Ce mă face să cred aceasta e că secretarul sail, d. Basset, îl prelucrează straşnic în contra lui Standard Oil. D. Basset colecţionează toate ziarele şi toate broşurile în cari se critică trusturile, şi în special compania Standard Oil, şi le pune mereu sub ochii regelui. După aceea le trimite la L'Indépendante Roumaine ca să-i alimenteze campania pe care o duce în contra tratativelor dintre guvern şi americani. Apoi, după un moment de gîndire şi de ezitare: — Este însă şi ceva care mă face să cred că d. Sturdza va eşi păcălit din campania pe care o duce,— ceva foarte serios. Vorbind cu mai mulţi din miniştri despre această campanie a şefului liberalilor în contra capitalurilor străine, regele a spus textual, cu multă inzistenţâ : Quelle mouche a doncpiqué M. Stourdza pour gulci mane celle Campagne contre tes capitauxitrangers ? Se ştie că regele e pentru venirea capitalurilor străine în ţară, și dacă s’a exprimat astfel este ca cuvintele sale să ajungă la urechile d-lui Sturdza. Sper că d-sa le va citi în Axleverni, dacă nu l-au parvenit deja pe altă cale, cu cuponul cum stă cu— Dar vernul? — Destul de prost. Dacă trece însă hopul cu Standard Oii, ceea ce nu se ştie, apoi se aranjează. Creditorii ţării nu ne vor lăsa să dăm faliment pentru cîteva milioane. — Dar cu programul? — II va aplica, de va trebui să învingă orice obstacole. Insă... de va reuşi să rămînă la putere, bineînţeles, a b. DIN FUGA CONDEIULUI Amîndouă sunt proaste Conu Petrache — ori ce s’ar zice — e un bărbat consequent! De am do zite d-sa susține că Constipafignatul e cea mai proastă gazetă. Eri, cu prilejul interpeldrei d-lui Palade, d-sa a reînoit această solemnă declarațiune complectînd’o. In adevăr, d. Pade vorbind și de Timpul, conu Petrache, exasperat de modul cum îl reprezintă aceste oficioase, a strigat deodată: — D-te Palade, lasă-mă cu ce zic „oficioasele“, căci amíndouá sínt prost'! Am dat ordin să le suprime pe amîndouă! "Aplauze vii. . Noi vom zice : onoare redactorilor respectivi, dar onoare şi lui cornu Petrache ! Un redactor de la Iepoca, foarte îneîntat că conu Petrache n’a băg.-.t şi „Iepoca“ între gazetele proaste, l’a acostat la eşirea de la Cameră şi î-a zis : — Merci, coane Petrache, care va să zică din „oficioase“ numai Iepoca nu e proastă ? — Așa e ! Iepoca nu e proastă, e idiotată ! Tabloupuff. Terenurie petrolifere la Cameră D. G. Dobr’escu, deputat de Prahova, a interpelat guvernul In chestia cesiuneî terenurilor petrolifere ale statului către compania Standard Oii, cerînd lămuriri d-lui Carp în această privință. I. Carp a refuzat să răspundă-Bard. Dobrescu nu s’a dat bătut, ci a reluat cuvintul și a Somat pe d Carp să spue dacă și cu chestia aceasta va surprinde publicul și parlamentul. Cil cunoscutu-i gest de plictiseală, primul-ministru s’a hotărît tn fine să spue că pilamentul va avea tot timpul să discute chestia la prezentarea proectuluî de lege. De cît, d. Dobrescu, cu multă fineţă şi dreptate, preintîmpinase un astfel de răspuns, cerînd guvernului să declare că eventualul proeet de lege cu terenurile petrolifere nu va fi adus şi el ca o „inexorabilă necesitate“, ca un proeet „de care să ne ferească D-zeri pe viitor“, şi sub aceste pretexte şi argumente să se ceară a fi votat cu iuţeala talgerului, cum s-a mai întimpat şi cu altele. D. Carp a neglijat să releveze această parte din discursul deputatului de Prahova, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că trecutul se va repeta, cu surprizele lui, cu inexorabilele lui necesităţi, cu proectele lui de cari să ne ferească zeii, poate cu măcelurile lui şi cutorturile lui preventive.“ Să ne aşteptăm deci la toate mizeriile. De cit, d. Carp s’a deochiat. Asta ne minge şi ne face să răspundem la dispreţ cu dispreţ şi la gesturi ironice cu alte gesturi ironice. Nu s’au văzut incă în Romînia guverne comiţînd două crime una după alta. D Carp nu va avea timpul să ne mai ameninţe cu necesităţi inexorabile. Atî. Guvernul şi torturile Cu o adîncă mîhnire am asistat la dezbaterile rnterpelărei d-lui Palade relativ la torturile de la Rîmnicul-Sărat. E în adevăr dureros ca tu român şi cetăţean al unei ţări zisă civilizată, să constaţi ceea ce se petrece la ţară sub ochii autorităţilor şi cum tortura şi bătaia se practică de chip preventiv, ca mod de „corecţiune“, vorba generalului Comăneanu, tristul erorc al sălbâtăciilor comise la Bordeştî şi la Gura-Corliţeî. Şi dacă faptele întristează şi dezgustează, te fac să roşeşti de neamul tău şi să dezesperî de viitor, maî ruşinos este răspunsul guvernului şi maî jalnic mai cu seamă este acela al d-lui Maiorescu, om cult, fiinţă superioară, profesor de filosofie şi filosof el însuşi. In faţa acestei sălbătăcii guvernul s’a mărginit să declare că o regretă şi aici s’a oprit acţiunea guvernului. Prefectul care a fost de faţă la bătaie şi n’a raportat şefului său ministrul de interne de cît după ce presa a făcut zgomot, nu este pedepsit, doui magistraţi cari s’au temut să-şi facă datoria şi în sfîrşit generalul Comăneanu, autorul declarat şi incontestate al torturilor, rămîn cu toţii la locul lor... Singur acest ofiţer superior se alege cu o reprirandă, cînd codul penal este lămurit şi cînd abuzul de putere este evident, mărturisit. Declaraţiunile cinice ale guvernului nici măcar nu ne mai indignează. Ele, cum am spus, ne dau un sentiment de complectă descurajare, o probă maî mult că cei cincizeci de ani de viaţă constituţională şi culturală n’am făcut măcar să avem siguranţa vieţeî, cinstei şi averea noastre. Şi pentru deriziunea deriziunilor, aceste constatări oribile şi deznădăjduitoare se face parlamentul ţarei — noimă fără ființă reală — dar maimuţărirea formelor occidentale pe nil fond absolut aziatic. Const. Mill®. Torturile și răscoalele înaintea Camerei Interpelarea d-lui Palade. — Discursul d-lui Panu. — Răspunsul guvernului A fost cam solemnă ziua de eri. D. G. Palade și-a desvoltat, timp de două ore, înaintea unei Camere atente și a unor triburi pline, interpelarea sa documentată asupra forturilor de la R.Sărat şi asupra modului cum s’a aplicat legea turce. Se cunosc faptele şi prin urmare nu le vom mai aminti. D. Palade insă s’a servit de un nou document, foarte preţios, anume de raportul prefectului Alexandrescu, şi a analiza acest raport astfel că a stabilit perfect vina şi complicitatea d-lui Alexandrescu. Ministrul lucrărilor publice, d. Ionaş Grădişteanu, protectorul prefectului, a avut imprudenţa de a întrerupe pe d. Palade şi de a lua apărarea d-lui Alexandrescu. Natural că interpelatorul a fost la largul său şi a ripostat astfel d-lui Grădişteanu încit de sigur, că junele ministru va fi regretat imprudenţa de a sa afişa cu orice preţ ca apărător al torturatorilor sătenilor din judeţul unde d-sa taie şi spînzură astăzi. D. Palade a cerut guvernului darea in judecată sau reformarea generalului Comâneanu. Interpelarea, ori cît de puţin simţitoare este majoritatea deputaţilor faţă de asemenea torturi de la sate, a produs o oarecare impresie şi in Camera, dar în ţară de sigur că va avea un puternic ecou. Intervenirea în discuţiune a d-luî G. Panu a fost fericită. Şeful radicalilor s’a arătat că a rămas acelaş om de idei, că are aceleași adinei convingeri democratice .fi călin nestrămutat şi conștient apărător al bietei țărănimî, pe care n’o laudă, n’o apără şi n’o pinge cu fraze sforăitoare, dar pentru că tre intervine ori de cite ori o vorbi sa-î ridice starea economică şi culturala. La legea ţtiicei a vorbit pentru ei şi a prezis că vexaţiunile vor tulbura satele. Acum d. Pinu le-a luat iarăşi apărarea şi a pus chestia de un teren înalt, pe un teren, da, principiii. D. Panu, cu autoritate.?iuc care se bucură, a făcut direct responsabil guvernul de cele petrecute la sate, din cauză că a pus in aplicare o lege vexatorii şi e legitim să te împotriveşti în potriva unor vexaţiuni. Şi dacă guvernul persistă înaplicarea unei legi vexatorie, în loc s’o modifice, atunci e vinovat. In privinţa torturilor de cari generalul Comâneanu s’a declarat responsabil, d. Panu a zis că guvernul trebue să decline absolut orîce responsabilitate şi să dovedească aceasta printr’o exemplară pedeapsă. Cuvintarea şefului radicalilor a fost un duş puternic pentru miniştrii toţi de faţă. D. Panu n’a ascuns nimic şi a vorbit foarte franc guvernului. N’aţi avut mei un succes in sesiunee extraordinară— termină d. Panu -In aţi avut chiar un eşec cu legea in coi, nu debutaţi in sesiunea ordinară tot ast-fel. Discursul d-lui Panu se poate considera ca o declaraţiune de războini şi ca atare a fost comentat de majoritate. Răspunsul guvernului a fost foarte laic şi o singură notă bună putem da Camerei pe ziua de eri, că a păstrat o răceală destul de semnificativă faţă de guvern, afară de nenea Iancu Brătescu, care era prea grăbit să se închidă discuţia. D. Maiorescu, ilustrul orator pe care-l sorbeam în opoziţiune, a apărat ori o cauză perdută, o cauză din cele mai ingrate şi a apărat-o fara vervă, fără.... talent chiar şi fără succes. Ca splendid discurs ar fi ţinut d. Maiorescu asupra răscoalelor ţărăneşti dacă ar fi fost pe banca opoziţiunei şi cum ar fi înfierat d-sa pe generalul Comâneanu ! D. Minorescu n’a cruţat niciodată în discursurile sale din opoziţiune nici pe magistraţi, nici chiar colegi profesori universitari, pe nimeni. Şi adeseorî ataca cu o extremă violenţă pentru un fapt neînsemnat. Toţi şi-am reamintit acest obicei şi al d lui Maiorescu din opoziţiune şi au rămas surprinşi cum da a putut găsi încă un cuvint de scuză pentru generalul Comâneanu şi pentru prefectul Alexandrescu. Din discursul d-lui Maiorescu, rostit în numele întregului guvern, rezulta că prefectul e nevinovat şi a procedat bine, că generalul a comis un fapt regretabil, dar sunt in favoarea lui circumstanţe atenuante, căci vroia să evite ca armata să tragă focuri, şi a primit o aspră admonestare. E suficientă această pedeapsă, mai cu seamă cind guvernul declară înaintea Camerei că e regretabil ceea ce a făcut generalul. Iată un rezumat ce a zis d. Maiorescu. A vorbit și d. general Lahovary. Ministrul de războini a rostit o scurtă cuvîntare eminamente militarista. N’a găsit un cuvint de desaprobare a sistemului de bâtae cu trăgători și din contră a adus numai elogii armatei chemată a reprima ultimele răscoale. Iţi Mai e de remarcat o glumă a d-nuluî ■Carp, sari mai bine dispreţul pe care-l are pentru presa conservatoare şeful junimiştilor. D. Palade relevînd cele scrise asutpra torturilor şi legei ţnicei de ziarele Timpul şi Constituţionalul, fu astfel întrerupt de primul-ministru: — Ambele ziare sunt prost redactate şi am dat ordin să le Închidă! Un hohot de ris a izbucnit în Cameră şi mai cu seamă in tribuna presei. Colegii noştrii de la Timpul şi Constituţionalul au rămas stupefiaţi de apostrofa d-lui Carp. K. In corpul ziarului la rubrica „Corpurile legiuitoare” cititorii, vor găsi darea de seamă pe larg a dezbaterilor Camerei de erî : întemelarea d-lui Pallads asupra ororilor din N.Sărat şi răspunsul guvernului, precum şi o serie de telegrame importante cu privire la Criza ministerială in Belgam Banditul Aigiu Mîine la Rmnicul-Vîlceî banditul Aigiu se va prezenta alegătorilor colegiului l-iu de Senat, cerîndu-le voturile şi la nevoe zmulgîndu-le graţie ingerinţei administraţiuneî locale. Noi nu credem că cetăţenii din Rimnicul-Vîlceî vor consimţi ca judeţul lor să aibă suprema injurie ca să fie reprezentat în Senat de un bandit ordinar, de un delapidator de fonduri secrete, de un măsluitor de cartă de joc, în sfîrşit de Aigiu, ucigaşul sătenilor din 1888, acela care în tovărăşia colonelului Vartiadi a „pacificat“ satele din Ilfov după sistemul generalului Comâneanu. Alegătorii din Richnicul Vîlcea trebue să ridice cu dispreţ dar şi cu cleştele mănuşa murdară ce le-o aruncă guvernul trimiţindu-le acolo drept candidat oficial pe Aigiu. Clinir care n'a fost socotit vrednic să fie prefect de poliţie în Capitală, adică să aplice legile, azi este socotit lestoinic să facă legi... Facem apel la demnitatea alegătorilor din Rimnicul Vâlcea ca să-şi facă datoria şi să trimită înapoi la Bucureşti şi cu tinicheaua de coadă pe candidatul ruşinei şi al ticăloşiei publice. Adevărul. CHESTIA. ZILEI, Sondagiile lui cc. Petrache ■«»■■«■ni....., .mtmm..................................................................................... .1^5« A sondaj cc. Petrache terenurile.... petrolifere și nu s’a gândit că explozie..., de indignare a opiniei publice îl poate arunca în aer . Reducerea soldei ofiţerilor Budgetul unui ofiţer.Pasiunile nobile. — Datoriile ofiţerilor. — Reducerea şi remediile Intr’o scrisoare pe care ne-o adresează un tînăr ofiţer, găsim cîteva date interesante, căci ne permit să aruncăm o privire în menajul unuî ofiţer inferior. Studiul unui budget meditic al unui ofiţer cu o leafă convenabilă, ne face fără voe să dăm de uinele neajunsuri, de unele escrescenţe cari sunt o adevărată primejdie şi pentru spiritul militar şi pentru disciplina militară. Ca şi toţi ceî l’alţi ofiţeri, şi acest corespondent al nostru afirmă că solda unui ofiţer inferior abia este suficientă pentru acoperirea tuturor necesităţilor traiului zilnic. Ba mai mult chiar, cu micile reduceri, cu taxa de 5 la sută şi alte reţineri obligatorii, budgetul ofiţerului inferior se dezechilibrează şi in aşa măsură în cit acesta e vecinic cuprins de grija zilei de mîine, — un neajuns pretutindeni recunoscut ca primejdios pentru exerciţiul profesiunei de militar. Corespondentul nostru sprijină afirmaţiuniîe acestea cu date şi ne trimite chiar un budget-tip, budgetul ofiţerului celui maî mic, al sub-locotenentuluî, din care reiese că, după acoperirea trebuinţelor strict necesare, a întreţinere! proprii zise, mi-i rămine decit un excedent de vre-o 45 lei şi 50 bani, sumă cu care militarul trebue să acopere toate celel’alte necesităţi că : cumpărarea de carte necesare instrucţiunei sale, cheltuelile extraordinare făcute cu marşurile, cu vizitele oficiale, cu medicamente ce nu se găsesc la farmaciile militare în caz de boală, cu tot soiul de petreceri impuse ca : banchete oficiale, baluri, etc. E clar că după toate acestea situaţia materială a ofiţerului nu e de loc "de invidiat şi că in aceste condiţiuni nimeni nu poate cere ca să i se reducă solda. * Dar tocmai pentru aceste motive noi am spus că reducerea soldelor nu se poate admite decit dacă se fac organizaţiunî de consum, cari să reducă în mod simţitor toate cheltuelile ofiţerului. In Germania banchetele, oficiale militare se dau la popotă, şi nici chiar împăratul nu hezită de a participa la aceste banchete, tocmai fiindcă sunt o dovadă eclatantă a spiritului de camaraderie care domneşte în armată. Apoi dacă ofiţerii s’ar aduna şi ar locui cei neinsuraţi în aceeaşi casă, cumpărînd lemne, cărbuni, petroletî, etc, in cantităţi frari, nu s’ar reduce oare preţul tuturor acestor obiecte cu cel puţin "30 la sută ? Şi apoi de ce farmaciile militare n’ar avea toate medicamentele necesare? Oare cetăţeanul punind uniforma încetează de a fi om care are dreptul să fie căutat după toate cerinţele şi cu toate mijloacele cari stau la dispoziţia ştiinţei ? Toate cheltuelileofiţerului se pot, printr’o bună şi inteligentă organizaţie, reduce la u jtimastate, şi dacă deci s’ar scădea soldă cu 20 la sută, încă ar rămine ofiţerului 30 la sută din leafa actuala "pentru cheltuelî extraordinare cari ar putea fî ■ micşorate şi ele foarte uşor, de pildă prin organizarea de biblioteci, etc. Dar ni se va obiecta că nici in străinătate ofiţerii nu ies la capăt cu soldele pe cari ’ le ari, şi el e ştiut că in armata jermana de exemplu nici un ofiţer nu poate trăi, fără suplimente la soldă — aşa zisa «Zulage» — date de părinţi sar rude... Răspunzind la aceasta trebue să atingem din neajuns comun ofiţerilor din toate ţările. * Vesela meserie a armelor, deşi în ultimul veac a suferit o fundamentală schimbare, tot mai face ca acei cari se ocupă cu dingi să manifesteze un fel Apele curgătoare Un studiu asupra torenţilor Bogăţia naturală a unei ţări se judecă după numărul şi importanţa apelor curgătoare. Acolo unde fluviile, rîurile şi piraele sunt numeroase, pămîntul e fertil, cultura pămintuluî e un incalculabil izvor de bogăţie pentru populaţie In privinţa aceasta ţar româneasca este printre cele mai bine înzestrate de la natură. Aproape două sute de cursuri de apă, cu mari cu mici, străbat ţara. Dar stupiditatea oamenilor şi nepăsarea guvernelor am reuşit să facă şi din acest enorm avantagiri un grav desavantagiri. Rîurile dătătoare de viaţa ami început să devie producătoare de ruine. De la Dorohohi la Severi, din cauza despăduririlor, rîurile mari ca şi cele mici nu mai curg liniştite in albiile lor, ci din cinde cînd se revarsă cu furie, rup maluri şi bucăţi de dealuri, iau cîmpii, şi in calea lor îneacă lanuri bogate, distrug lucrări de artă, dăruraă case, îneacă vite şi oameni, şi după cese retrag, lasă în urma lor, în locul păminturilor celor maî fertile, pietriş, nisip şi smîrcuri. Regiunea cea mai bogată a ţăreî şi cea maî proprie lucrărilor agricole, "e astfel devastată regulat tocmai de aceea ce ar trebui să facă averea şi fericirea noastră, de apele curgătoare. Torenţi, în special, acele ape de munte atit de poetice în timpuri normale, fac din cînd in cînd operă devastatoare la culme. Sunt incalculabile pagubele pe cari le-au făcut apele curgătoare mici şi repezi, ce se scoboară din munţi. In privinţa aceasta a apărut un studii foarte interesant datorit d-lui Petre Antonescu, profesor de ştiinţele silvice şi corecţiunea torenţilor la şcoala specială de silvicultură din Brăneşti. El poartă titlul: Studiul torenţilor din diferite state ale Europei şi în special despre torenţii din Valea Topologuluî. D. Antonescu, anume însărcinat cu studiarea torenţilor din această fertilă vale, şi-a făcut datoria în conştiinţă. Lucrarea d-sale merită nu numai să "fie citită de public, dar examinată cu cea mai mare atenţie de acei ce sunt în drept şi în stare să remedieze o stare de lucruri atit de păgubitoare ţării. * Nu voim intra in amănuntele în cari intră interesantul studii al d-lui Antonescu, fiindcă-mî lipseşte spaţiul şi fiindcă masa cititorilor nu e pregătită să înţeleagă lucrări aşa de speciale. Dar voi profita de cele citite pentru a reîmprospăta in mintea fiecăruia cele văzute şi auzite asupra chestiei, lucruri pipăibile pe cari toată lumea e în stare să le înţeleagă. De altmintrelea am mai tratat in coloanele noastre despre pagubele imense pe cari ni le aduc apele curgătoare. Studiul d-lui Antonescu nu face decît să aducă sprijinul specialistului şi să indice soluţia. E destul să facă cineva o singură călătorie prin ţară, cu drumul de fier, pentru a se convinge de pustiirea adusă de murî tocmai in cele maî fertile egiunî. De la Bucureşti la Iaşi de pildă, întîlnim în cale Ialomiţa, Prahova, Buzăul, R.Sarat, Milcovul, Putna şi Siretul, pentru a ne mărgini la cursurile de apă cele mai importante şi mai pustiitoare. Dincolo de Siret, Birladul, Jijia şi Prutul, murî de şes, nu exercită altă cotropire decit prin inundaţie, prin smîrcuri, ele nu depun pietriş şi nisip. Cine nu-şî aminteşte, dintr-o asemenea călătorie, spectacolul întristător ce-i prezintă cursa acestor ape? O panglică de apă era ajurată de enorme întinderi de pietriş şi nisip. Pentru un metru de apă curgătoare, avem in fiecare punct 50, 60,100 de metri de pustiu. Şi aceasta de la isvor pină la gura rîului. O apă ca Putna, pe care o cunosc în toată întinderea ei, amînent şi prăpădit aproape suprafaţa unei plăşi. Siretul trebue să fi trecut de suprafaţa unui judeţ. Şi acelaşi lucru e de la un canal la altul al teritoriului. Şi să se noteze că acest pămint înghiţit, care se cifrează cu sutele de mii de hectare, e cel mai mănos din lume şi cel mai bine aşezat pentru exploatare. A calcula valoarea lui, este a găsi una din cauzele principale ale ruinei ţarei. Cred că datoria publică a Romîniei, car’e trece de un miliard şi un sfert, s’ar răscumpăra numai prin valoarea păminturilor fertile pustiite de apele curgătoare. La şes, unde apele se măresc, transformîndu-se in murî considerabile, ruina nu e prea apreciabilă an cu an. Din cînd in cînd vine cite o inundaţie mai mare care mănîncă porţiuni enorme de maluri, şi duce pietriş şi nisip la sute de metri, cite odată chiar o schimbare parţială de albie, dar nu deobşte ruina se produce cu încetul. Numai după 10, 20, 30 de ani ea devine senzibilă. Adiinată însă asupra întregei suprafeţe a ţârei, ea e enormă, chiar în anii buni. La munte însă şi în regiunea dealurilor înalte, în partea ţârei pe unde se găsesc torenţi, pustiirea e maivizibilă an cu an. Furia apelor e aşa de grozavă, din cauza pantei puternice şi a scurgerilor numeroase de pe înălţimi, nncit o singură ploas serioasă produce pagube simţitoare. Pentru ca cititorii să-şi poată face o idee despre importanţa chestiei, împrumutăm din broşura d-lui Antonescu următoarele cifre asupra pagubelor produse de inundaţiile generale din anul 1897. Numărul locuitorilor ce au suferit pagube a fost de 184.384 ; holdele inundate şi pierdute (445.115 hectare) în valoare de 35.028.628 lei ; animale domestice înecate in număr de 6405, în valoare de 94.056 lei, construcţii distruse, case, magazii, poduri, etc., în valoare de 4.638.522 de lei pagube suferite de direcţia căilor ferate 1.685.688 lei. In total 41.448.894 lei. Nu cred deci că exagerez dacă socotesc, pe o perioadă de 30 de ani, la vreun miliard şi jumătate pagubele produse de rîurile ţării, atit asupra averea locuitorilor, statului, comunelor şi judeţelor, cit şi prin stricarea pămînturilor bune de cultură. De altmintrelea socoteala nu e grea. Ţara rominească fiind evaluată intre 43—15 miliarde, rîurile am cotropit de sigur a zecea parte, socotind şi stricăciunile din averile, private şi din cea publică. Şi ne mai mirăm că sîntem în criză ! Ar trebui să ne mirăm, după toate prostiile pe cari le-am comis in toate direcţiile, că n’am ajuns încă robii străinilor, că mai fiinţăm încă sub formă de stat liber! * D. Antonescu se ocupă, cum am spus, numai de corecţiunea torenţilor, şi în special a celor din valea Topologului. După toate încercările făcute în Franţa, în Elveţia, în Austria, etc., şi după studiul "la faţa locului, în valea "sus numită, d. Antonescu conchide la împădurire, ca fiind singura soluţie eficace şi ieftină. Corecţiunea acestor torenţî rr ar costa maî mult de 250 —300,300 de lei ceea ce e relativ puţin faţă de pagubele pe cari le sufere anual regiunea. In plus împădurire o chiemată să acopere în curind cheltuiala, dacă nu chiar s’o întreacă. Aceasta demonstrează că in ce priveşte corecţiunea torenţilor ea poate fi întreprinsă cu propriile noastre mijloace, fără a recurge la împrumuturi şi la ajutorul străinilor. Din budgetul normal al ministerului de domenii, cu mici ajutoare din partea comunelor şi a judeţelor, stricăciunile imense produse de torenţî se pot suprima in cîţiva ani. Pentru aceasta se cere insă ca agenţii silvici să fie puşi pe lucru, ca să se ocupe mai mult de împăduriri de cît de politică, de biroucratizm sari de nimica. E o profundă greşală că lucrarea n’a fost efectuată pînă acum. Va fi o crimă dacă, după ce oameni competenţi am semnalat răul şi mijloacele de a-i suprima, ea nu se va pune imediat în execuţie. * Rămine chestia rurilor, mari şi mici, cari cotropesc şesurile. Aceasta e mai grea, fiindcă nu e nici măcar studiată. Ea se leagă şi cu importanta chestie a irigaţiilor. Partidul conservator ne-a făgăduit irigaţiile. I-am fi recunoscători dacă ne-ar da măcar un studii asupra regimuluî a apelor curgătoare din Romînia, căci nici măcar atit nu s’a făcut. Pentru curăţirea şesurilor noastre de pietriş şi nisipuri, pentru zăgăzuirea cur- surilor apelor, pentru secătuirea mlaştinelor, se cer capitaluri considerabile. Aci va fi nevoe sa facăra apel la capitalurile străine, cit şi la competenţa specialiştilor străini. Va fi pentru cele d’intiî şi pentru cei din urmă un cîmp de acţiune imens, pe lingă care romane şi alte mofturi nu vor însemna nimic. Avem de ciştigat asupra pustiirilor apelor sute de mii de hectare de pămrel excelent, poate cel mai bun din lume, minunat aşezat şi care bine cultivat poate spori cu 30 la sută producţia generală a ţărei, adică poate să ne scape de criză şi să ne îmbogăţească pe deasupra. Un guvern care şi-ar înţelege menirea lui, s’ar ocupa in modul cel mai serios de această chestie. Să sperăm că studiul d-lui Antonescu va fi un imbold în această direcţie. v. Tepawesou