Adevěrul, iulie 1901 (Anul 14, nr. 4282-4312)

1901-07-31 / nr. 4312

Anul XIV. — No. 4312. FONDATOM ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Șase luni Trei luni In țară . 80 lei 15 lei In străinătate. 50 25 10 bani în toată țara străinătate 99 99 Un număr vechi, 20 bani. Marti 31 Iulie 1901 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE *■' Vg, ' ANUNCIURέ­.inia p^ginjf'IV Lei.......................0,50 bani ai BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar -TELEFON 11 8 lei 13 Congresul macedonean bulgar.­Căderea lui Sararoff Legenda „defileului strategic” Aserţiunile lui „Reichswehr“. —Defileul nu e la stare de a fi apărat.—Lucrări incomplecte şi lipsa de muniţii. — Aban­donarea Dobrogei. — Cum pot ruşii Înconjura defi­leul. — Momelile străinilor Aderarea noastră la tripla alianţă, construirea fortificaţiilor—una din ma­rile greşeli— presupusa convenţie mi­litară cu Austria, se bazează pe aceea că — după cum zice ziarul Reichswehr— România posedă marele defileu, strate­gic între bastionul unghiular masiv al Carpaţilor şi Marea Neagră. Acest de­fileu, întărit prin linia Focşani-Nămo­­loasa-Galaţî, este talismanul, pentru străini, prin care ne fac să primim con­­diţiunî cu totul defavorabile pentru ţară, din toate punctele de vedere. Trebue odată să ne hotărim a exa­mina la ce ne foloseşte posesiunea a­­cestuî defileu şi ce desavantagiî prezintă el faţă cu puterea contra căreia s’ar în­drepta, adică Rusia. Natural, că nimeni nu ’şi poate închipui, că Intrun război între Rusia şi Austria, ruşii vor trece prin Moldova, căci deşi trecerea Prutu­lui s’ar face cu uşurinţă, ei s’ar izbi de obstacolul Carpaţilor, deci nu acesta ar fi drumul lor. Şi chiar dacă acesta ar fi, defileul este cam departe de susul Mol­dovei pentru a-l împedica în ceva. Ră­­mîne de considerat acest defileu în i­­poteza ziarului Reichswehr, ca poartă­ de intrare strategică în Balcani, prin care Prusia trebue să-şi indrepteze trupele în cazul unui război cu vre­un stat bal­canic. Din statele balcanice, nici nu poate fi vorbă de un război între Rusia şi Bulgaria şi chiar dacă ar avea loc, nu România ar avea un interes să-l împe­­dice, din contră. Asupra războiului in­tre Rusia şi alt stat balcanic, credem că noi nu am avea nimic de zis, dacă nu se va respecta neutralitatea şi între­gimea teritoriului, dar aceasta nu ar conveni celor­l­alte puteri, în avantajul cărora, in realitate, noi vom face sacri­ficii, pentru apărarea defileului. Defectele fortificaţiilor noastre Să vedem însă care este valoarea a­­cestui defileu, şi ce nevoi are Rusia de a se servi de el ? Proprietatea acestui defileu, urmează ziarul Reichswehr, face preţioasă o ali­anţă cu Rominia, lucru care l-a şi pri­ceput toţi bărbaţii de stat romîni. Probabil că ei nu au înţeles însă că alianţa cu Rominia este preţioasă nu­mai pentru Austria şi Germania, dar este departe de a fi preţioasă pentru noi; din contră, ne face numai rău­. Valoarea defileului nu este tocmai aşa mare cum se zice. Mai intim s’a admis de noi, o ţară să­racă—deci nu in măsură de a face ex­perienţe a căror cost se cifrează prin zeci de milioane,—un sistem de fortifica­ţie, în adevăr ingenios în teorie, pentru apărarea defileului, dar neconsacrat de vre­un război, deci nu ştim ce fel de rezultate va da aplicarea lui, dar care a priori se pot prevedea ca rele.—Ar­gumentul cel mai tare în această pri­vinţă este modul, ca să zic aşa, clandestin, cum s’a făcut comanda a­­cestor fortificaţii fără ca s’o ştie nici directorul lucrărilor, răposatul ge­neral Berendel, după cum o arată chiar în raportul său despre mersul lucrărilor. Al doilea, sistemul bun sau rău, nu este complect şi nu avem mu­niţii nici pentru 6 zile măcar, nici banii necesari pentru a ni le com­plecta. Trebuesc încă 12 milioane pentru linia Focşani-Nămoloasa-Ga­­laţi. Al treilea nu avem trupe suficiente pentru apărarea defileului căci în hi­­poteza ziarului Reichswehr unei armate ruse compuse din 80 batalioane, 30 de escadroane şi 32 baterii, pe care o con­sideră slabă pentru a ataca linia Sire­tului, noi am trebui să opunem 55 ba­talioane, 20 escadroane şi 22 baterii, deci mai mult ca 2 corpuri de armată, —un corp de armată trebuind să rămină în cetatea Bucureşti. Ast­fel că aliata noastră va fi nevoită a ne furniza trupe care să lupte cu noi, lucru ce cu si­guranţă nu-1 va putea face, căci in cazul acesta Rusia i-ar da destul de lucru in Galiţia ca ea să nu mai poată distrage corpuri de armată cari să ni le trimeată nouă. Frontiera Prutului. — Abandonarea Dobrogei Greşeşte iarăşi ziarul Reichswehr cînd zice că trecerea Prutului este grea. Se ştie că frontierele lungi sunt foarte greu de apărat, cu atit mai mult este greu de apărat Prutul căci nici nu avem trupe nu destul pentru aceasta şi nici nu­­încercăm să o facem, nu ştiu­ din ce cauză. Dacă însă faţă cu greutăţile de trecere armata rusă ar trebui mult întărită, apoi şi noi vom trebui să în­tărim armata de apărare­ şi 3 corpuri de armată ne vor fi imobilizate de faimosul defileu. Credem nn destul de demonstrat, că cu oare şi cam­ sacrificii, trecerea defi­leului de armata rusă este asigurată , rămîne să vedem, dacă Rusia are ne­­voe absolută de a trece acest defileu, şi nu­ le poate întoarce. Aci iarăşi greşeşte ziarul Reichswehr zicind că linia Siretului nu poate fi în­conjurată prin Dobrogea, provincie mlă­ştinoasă, bîntuită de friguri şi săracă in resurse. Cu toate acestea este cu­noscut că drumul tradiţional al ruşilor pentru a merge spre Balcani a fost tot­d’a­una prin Isaccea, şi nu faptul că stăpînim Dobrogea i-ar putea împedica astă­zî, căci în cazul unei conlucrări a Rusiei cu Bulgaria, ii va fi foarte uşor armatei bulgare să ocupe Dobrogea, pentru ca să permită trecerea liniştită a armatei ruse. Misiunea aceasta nu va fi grea, mai cu seamă că s'ar părea că le-o uşurăm şi noi de bună voie, căci de unde vedem că Franţa are la fron­tiera ameninţată corpul al 20-lea de armată cu un efectiv aproape du­blu ca al celor­l­alte corpuri de armată noi apărăm Dobrogea cu o divizie oare de şi numită activă— nu ştie nimeni pentru ce—se compune nu­mai din 2 regimente de infanterie în loc de 4, 2 batalioane vânători şi un regiment de călăraşi numai­­de 4 escadroane din care 2 perma­nente, fără artilerie, fără trupe de geniu. Capul de pod de la Cerna­vodă nu are armament şi nici nu va avea un curînd şi cunoscut este de toţi că armamentul ce se trimi­sese provizor astă primăvară nu era trimes de­cit de formă, căci gu­rile de foc ce-l arancau nu cores­pundeau intru nimic scopului pro­pus, neputîndu-se bate cutele tere­nului accidental de dinainte. — Alte trupe nu se vor putea aduce, căci cor­purile 3 şi 4 de armată vor fi îndestul de ocupate cu apărarea intervalelor d­rapului întărit Focşani-Nămoloasa-Ga­­laţi şi a frontierei Prutului, ba încă poate vor trebui să fie întărite, spre a se opune demonstraţiunilor ce probabil va face armate rusă in acele părţi. Ruşii înconjoară defileul Se va obiecta poate că Rusia are tot interesul să-şi facă trecerea pe la Renî- Barboşi spre a se servi in concentrarea strategică de liniile ferate române, ceea ce ar fi mai avantajos de­cit a executa un marş de flanc de 150 kilometri în tot lungul Dobrogei. Marşul de concen­trare va fi în adevăr mai lung dar nu periculos, şi va prezenta avantajul ca concentrarea să se poată face in linişte sub protecţia armatei bulgare, ceea ce nu ar avea loc, dacă s’ar forţa"defileul liniei Siretului căci hărţuelile din partea noastră ar continua şi ar trebui imobilizată şi aci o parte de armată, pentru siguranţa bazei de operaţie; apoi se evită desavantajul da a avea linia de retragere tăiată de Dunăre, un impor­tant obstacol, desavantaj pus în evidenţă în răsboiul din 1877—78. Trebue Încă ţinut seamă de greuta­tea ce întîmpină transporturile cu calea ferată din cauza diferenţei de deschi­dere de cale, între liniile noastre şi cele ruseşti, care necesită transbordări şi per­­deri de timp destul de simţitoare, mai cu seamă că căile noastre ferate sunt cu linie simplă. De alt­fel concentrarea strategică s’ar mai putea accelera prin transporturi de trupe pe marea neagră, debarcate la Burgas şi Varna şi Dobrogea fiind ocu­pată de bulgari, la Constanţa şi Man­­­galia. Deci se vede uşor că Rusia se poate dispensa de a forţa defileul Sire­tului şi în cas cînd ar fi silită să o facă s’a văzut mai sus că posibilitatea este. Momelile streinilor Prin urmare putem zice cu siguranţă ca importanţa defileului dintre Garpaţi şi marea Neagră a fost cu intenţiune .­ Din fuga condeiului Pe bulevard Epoca fiind expulzată de clubul cupo­­nului Nicu e vorba să emigreze pe bu­levard. Locul este cu totul nimerit, pentru că cu o profesiune de întreţinuţi ca dum­neaei, unde ar fi mai bine instalată de­cît pe bulevard?.. Şi fiind­că bulevardul este lung, îi putem chiar să-i dam şi adresa : se va stabili între Hotel Duca, Voinţa Naţională şi Pa­latul de Cristal. Patru localuri de acelaşi gen e cam­ prea mult, dar este în obiceiul poliţiei de a concentra în anumite cartiere casele de toleranţă. Se zice însă că damele obosite din Palatul de Cristal şi de la Hanul­­ Duca, vor protesta contra acestei inva­­ziuni arătînd că li se ia pîinea de la gură. Cum însă Epoca este în buni termeni cu Voinţa Naţională, poliţia nu va da curs acestor legitime plîngeri. Periplizon. Ediţia de seara xagerată de aliaţii noştri, pentru a ob­ţine de la noi tot ce le convenea inte­reselor lor politice şi economice, că noi nu tragem nici un folos de la proprietatea acestui defileu, care prin milioanele ce am vărsat în el nu a produs de­cit îm­bogăţirea acţionarilor fabricei Grusen­­werk unde s’a comandat materialul ce’l întăreşte şi avantajul pentru tripla a­­lianţă, de a fine puţin timp in loc Ru­sia, sacrifieîndu-ne pe noi. Trebue să readucem lucrurile la adevărata lor rea­litate şi să nu le mai vedem prin di­feritele prisme ce ni se pun înaintea ochilor de interesele străine; să lăsăm defileul în pace căci nici nu ne ser­veşte la nimic, nici nu-l puteam apăra, şi să ne vedem de interesele noastre. Un vechiu militar, legile s’ar interpreta şi în favorul săte­nilor. S’ar începe opera de însănătoşare de jos în sus; d-ta ai fi în judeţul d-tale mai ascultat şi mai puternic de cît toţi prefecţ­i, te-ar alege deputat şi dacă in fie-care judeţ s’ar face la fel, s’ar putea ca în scurt timp să fie în parlament trei zeci şi opt de reprezentanţi adevăraţi ai ţăranilor—şi treî­ zeci şi opt de de­putaţi avînd la spatele lor cinci milioane de oameni, înţelegi, că sunt o forţă în contra căreia nici o putere nu va în­drăzni să se împotrivească. O ţărănime conştientă şi reprezentată real în parla­ment, ar revoluţiona ţara romînească şi ar îndrepta tot ce clasele suprapuse au făcut rău timp de cinci-zeci de ani ! înţelegi acum puterea unui om cinstit şi devotat într’un judeţ, înţelegi că ideia noastră nu-i utopie şi dacă te simţi in stare să fii omul acesta, vei îndeplini o operă din cele mai colosale. O. M. POŞTA MICA Unul funcţionar. Giurgiu. — Reţinerea de zece la sută pentru pensie ce se face funcţionarilor ju­deţeni, plătiţi cu diurnă este ilegală şi ori­cînd pu­teţi cere restituirea sumelor ce vi s’au încasat. Sunt precedente judecătoreşti în acest seop. D-lui I. Tomescu. Focşani.— Cincinat Pavelescu are de gînd să-şî adune poeziile sale în volum. A şi tipărit chiar cîte­va coaie la Paris, dar volumul n’a apărut încă. In Surdină a avut aceiaşi soartă. D-lu¥ S. D. Gruia.— Cu diploma şcoaleî comer­ciale superioare din Anvers poţi, fără să maî depui vr’un concurs în ţară,­ ocupa posturi diferite la in­­stituţîunî financiare particulare ; de-asemenea poţi să maî,ocupi vr’o catedră la vr’una din şcolile co­merciale din ţară sau alt post public la vr-'o autori­tate oare-care. Amănunte asupra şcoale! puteţi că­păta adresîndu-vă la secretariatul’ acestui institut ; corespondenţa o veţi face neapărat în limba fran­ceză. Dalivestra, Moldova­ — Regret că nu-ţi pot fi de nici un ajutor. Proectul e, incontestabil, realizabi­l, dar nici timpul, nici cunoştinţele nu-mi permit să-ţî fiu de vre­un folos. Grecii şi Romînii Cititorii au luat, desigur, cunoş­tinţă de incidentul cu deputatul grec Cartalli, care crede că guver­nul român a abandonat Greciei pe „cuţo-vlahi“. In urma unei pole­mici dintre Conservatorul şi Patris, deputatul grec a mulţumit lui Patris că l-a apărat, afirmînd în mod ca­tegoric abandonarea romînilor ma­cedoneni. Chestia aceasta am tratat-o în de-ajuns, şi chiar Voinţa Naţională ne-a recunoscut indirect dreptatea, numai că ea vrea să degajeze răs­punderea regelui şi s-o dea toată d-lui Sturdza. Ceea­ ce voim să relevăm aci din scrisoarea adresată de deputatul grec ziarului Patris, e următorul pasagiu: „M’a mirat foarte mult, zice d. Cartalli, cele scrise de Conservato­rul, cu cit, după cîte am văzut sin­gur, cuţo-vlahii din Macedonia nu se cred nici­odată străini de greci; din contră, au deplină cunoştinţă de origina lor comună, pe de-o parte, pe de alta de interesele lor naţio­nale comune, şi se luptă cu resem­nare (?) pentru păstrarea intereselor elenizmuluî. Şi dacă vre-o cîţi­va in­divizi, avînd în vedere interesele lor personale, au­ reuşit să introducă la cîţî­va dintr’înşiî sentimente artifi­ciale anti-greceşti, aceasta din fe­ricire a durat puţin, fiind nenatural“. Mai rar s’a putut vedea într’un pasaj aşa de scurt şi de rău scris, o mai mare orbire, denegare de adevăr şi rea credinţă. E politică greşită, funestă chiar, aceea pe care o susţin unii greci cu privire la romîni. Că romînii din Macedonia, Epir, Albania, Tesalia şi de pe culmea munţilor Greciei pînă în sudul Pe­­loponezului sînt romîni, asta nu se mai discută. Or fi avînd el origină comună cu grecii, dar ca şi bulgarii, ca şi germanii ca şi spanioli!—de la Adam. Mai din­coace s’au deo­sebit în mod remarcabil, probă limba şi tradiţiile. Ştim pe ce se bizue unii greci denegînd romînilor din Balcani şi vind naţionalitatea , pe faptul că o lungă dominaţie străină cu desăvîr­­şire, şi mai ales străină de religie, a făcut ca toţi creştinii să se grupeze în jurul bisericei. Biserica fiind grecească, grecii s’au grăbit să con­chidă că aceşti creştini, foarte deo­sebiţi de el, erau greci. A­nul e vina dacă au clădit pe iluzii, şi acum cînd iluziile se împrăştie sub influenţa deşteptărei spiritului naţio­nal, grecii se văd împuţinaţi şi strîmtoraţi ? Că romînii n’au încă toţi desvol­­tat spiritul naţional, asta­ nu în­seamnă nimic ; lucrul se va face însă de la sine, prin simpla scur­gere a timpului. Şi va fi crudă des­­amăgirea grecească cînd în Tesa­lia şi de-a lungul munţilor Greciei se vor pomeni cu un popor român. Dar n’avem Ce le face. Par’că romînii din Romînia pro­­priu zisă şi din Ungaria contau na­­ţionaliceşte acum o sută de ani? Asta nu l-a împiedecat să apară bruşte în veacul al XlX-lea ca un popor compact de 12 milioane, cu un spirit naţional propriu şi cu un mare viitor. Oare pînă la 1820 se mai ştia de existenţa bulgarilor ? Chiar ruşii cre­deau că dincolo de Dunăre locueşte un popor grecesc, din cauză că bi­serica era grecească. In 1829 po­porul bulgar a fost descoperit, în 1878 s’a dezrobit parţial şi acum aspiră la heghemonia în peninsula balcanică. Iar grecii au mai păstrat încă slăbiciunea de a-şî închipui că au drepturi asupra... Rumeliei ! Prin urmare la ce s’ar mai ex­pune grecii la nou­ şi crude dezi­luzii naţionale ? Nu s’au săturat? Noi, cari avem pentru dînşii o deosebită simpatie, cari credem că numai cu ei ne vom putea înţelege şi o dată înţeleşi vom fi în stare să ţinem în frîul raţiune! pe slavii bal­canici, le dăm un sfat sincer şi prietenesc: să-şî facă din romînii din Grecia şi din Turcia prieteni, să nu le renege naţionalitatea, să nu-i asuprească. Gîndească-se : romînii nu sînt co­tropitori de felul lor şi r­omînia nu e vecină cu Grecia. Prin urmare deşteptarea naţională a cuţo-v­lahilor — care se va face în mod fatal, ori­ce ar crede d. Cartalli şi d. Sturdza —­ nu poate dăuna Greciei. Duşmănia cu noi, le poate dăuna. Fie deci grecii înţelepţi după cît şi deştepţi, şi treaba va merge bine ; altmintrelea nu. X. Teodoresnu 1 POSTA REDACŢiff. Oameni! D lui G. S. V. Giurgiu Aducîndu-ne aminte de articolul scris în Adevărul prin care se arăta că re­generarea acestei ţări s’ar putea face nu­mai graţie a treizeci de oameni devo­taţi, dv. ne cereţi lămuriri. Vi le dăm bucuros. Iată de pildă d-ta, om materialmente independent, cu o profesiune chiar­ dacă în oraşul şi judeţul d-tale, te-ai apuca să te faci apărătorul nedreptăţiţilor, das­călul tuturor obijduiţilor, îndreptătorul pe calea cea bună a celor fără cunoş­­tinţi ? Ţăranilor le-ai apăra procesele, le-aî face jalbele către autorităţi, le-ai a­­răta ce drepturi şi datorii au, le-ai des­chide capul şi le-ai da curagiul să re­­lame şi să-şi susţină drepturile lor. Nu te-ai lăsa pînă ce nu vei reuşi !contra celor tari şi contra celor bogaţi, vei a­­lerga în ajutorul celui obijduit, în sfîrşit vei fi în judeţul d-tale acela care veci­nie îşi face datoria. Ce s’ar intîmpla în cîţî­va ani de zile? Legile şi regulamentele ar începe să fie respectate, pentru că pe urma nerespec­­tului lor cîţî­va au fost pedepsiţi, daţi în judecată şi osindiţi, la comunele rurale ar începe să domnească legile, consiliul comunal să fie al sătenilor cu adevărat, primarul ar înceta să fie omul prefectului şi al proprietarului ori arendaşului, iar A se vedea în corpul ziaru­lui telegramele corespondenţi­lor noştri din Sofia asupra CONGRESULUI MACEDONEAN Căderea lui Sarafoff precum şi cele­l­alte telegrame sosite în cursul nopţeî. şi a CARNETUL MEU Craiul contra „crailor“ Se zice că reluarea instrucţiei în trista afacere Lili Popazu, cu arestarea din nou a vinovaţilor, se datoreşte intervenţiei re­gelui în urma memoriului pe care i l’a pre­zentat fratele nenorocitei victime. Care va să zică Craiul s’a declarat în contra „crailor“? Nu putem zice de­cît că-i face cinste. Pentru odată, interven­ţia regelui în afară de drepturile şi pre­rogativele lui, e bine-venită. Inconstitu­­ţională purtare, negreşit, dar frumoasă. Ce e drept, e drept, şi ne facem o deo­sebită plăcere a o recunoaşte. Faptul e şi natural. Regele e de-o mo­rală rigidă,d­e una din calităţile pe care în­tot­d’auna am recunoscut-o. Infama purtare a celor din pricina cărora o fată tînără a trebuit să se sinucidă, n’a pu­tut să nu influenţeze pe rege, pe omul care a păstrat de la rasa şi de la familia lui cultul unei morale personale înalte şi pure. E trist însă că justiţia să trebuească să primească imbold şi lecţie de la palat pentru a-şi face datoria în conştiinţă ! Ştim că mare e puterea „crailor“, că ei furnică în toate straturile sociale, poate chiar şi printre magistraţi. Dar justiţia trebue să fie impersonală şi dreaptă, şi crailîcul este o plagă de care ar face bine să se ocupe în mod mai sever. Societatea noastră nu e încă în stare să se moralizeze singură, de aceea rolul justiţiei e mai delicat şi mai inferior im­pus la noi ca în alte ţări. Regele a făcut foarte bine că i-a indi­cat aceasta. Dacă numai asemenea eşirî din rolul lui de rege constituţional ar comite, ce rege nostim ar fi ! In tradiţiile ţării stă că „Domnul“ era şi judecător, mai ales judecător de mora­vuri. Nu credem ca regele să se fi gîn­­dit la aceasta cînd a găsit insuficientă purtarea justiţiei bucureştene în trista a­­facere Lili Popozu, dar ori de ce motive s’ar fi călăuzit, încă odată recunoaştem că bine a făcut. Craiul contra „crailor“ ne place,—şi ne va plăcea ori de cîte ori se va deda nu­mai la asemenea acte de inconstituţiona­­lizm. X. X. Eroii procesului de la Sofia Boldiullief Ucigaşul lui Fitoioshi Boris Sarafoff Autorul intelectual al omo­rului lui Fitoxvsld şi Stef. Mihăileanu. Dimitroff Ucigaşul lui Mihăileanu POLITICA EXTERNA Conflictul franco-turc Asupra cauzelor conflictului franco­­turc ziarul Temps pubica următoarele informaţiuni, evident oficioase : «Reclamaţiunile supuşilor noştri (fran­cezi) cari au­ provocat intervenţia gu­vernului, sunt trei la număr. Două pri­vesc sumele datorite pentru avansuri făcute pentru construcţiuni de căi ferate. Una din aceste sume se urcă cu do­­bînzile restante la 45 milioane. A treia reclamaţiune provine de la societatea cheiurilor şi docurilor din Constantino­­pole, care prin personalul şi capitalu­rile ei este franceză. Această societate a executat clădiri frumoase, nu e insă in pozițiune de a începe exploatarea pen­tru care acele clădiri au fost făcute. Guvernul turcesc a manifestat inten­­țiunea de a răscumpăra concesiunea, dar pînă acum nu s’a putut stabili o inţelegere asupra condiţiunilor acestei răscumpărări. Fără a insista mai mult asupra diferitelor faze, prin care a tre­cut această afacere, ajunge să spunem pe scurt că societatea nu poate nici să înceapă exploatarea nici să revin­ă con­cesiunea, şi că deci se impune ca să se pună capăt acestei situaţiuni, pe care Poarta o tărăgănează de trei ani. Acestea sunt faptele cari au provocat intervenţia guvernului francez». Interview in chestia albaneză Ziarul Picolo din Triest publică un interview cu un înalt prelat ortodox din Epir asupra Albaniei. Acest prelat a făcut o comparaţie între influenţa austro-ungară şi cea ita­liană. Influenţa austriacă predomină de a lungul coastei, la Nord de Durazzo şi mai la Sud de acest oraş, precum şi în Hinterlandele respective, aşa că prin aceste părţi o acţiune a Italiei are foarte puţine şanse. Unei asemenea acţiuni î-ar lipsi con­tinuitatea. Austro-Ungaria a ajutat în­tot­dea­­una interesele materiale ale Albaniei, aşa că comerţul acestei mari părţi a Albaniei gravitează spre Austro-Unga­ria. Aceasta este un argument deciziv pentru albanezii foarte avizi de cîştig Localitatea Vallona, din punctul de vedere strategic foarte importantă, îm­preună cu un mic teritoriu­ a fost şi a rămas in sfera de influenţă italiană. Actualele demersuri ale Italiei se ex­plică prin faptul că vede şi această sferă a sa ameninţată de influenţa austro­­ungară.» Pina aci prelatul ortodox. In legătură cu aceasta Popolo Romano constată că Austria trimiţind două vapoare dea­­lungul coastei Albaniei, dovedeşte că Intre Austro-Ungaria şi Italia s’a stre­curat neîncrederea. In schimb ziarul Pester Lloyd ocu­­­pindu-se de această chestiune spune : «Deocamdată nu există o chestiune albaneză. Dacă insă vre-o dată ar tre­bui să se rezolve chestiunea albaneză, adică dacă Albania n’ar mai fi sub im­periul turcesc, atunci trei cuvinte sunt suficiente pentru această rezolvare, şi anume : Albania aparţine albanezilor ! Cum stau bunii Ziarul Daily Mail publică o intere­santă statistică a forţelor cari mai stai­ la îndemîna burilor. Numărul total al trupelor bure este de 13000 oameni şi anume 4000 din Transvaal, 2000 din Oranj, 1000 în Colonia Capul şi 6000 de africanderi răsculaţi. Mai serioasă este situațiunea în Colonia Capu unde sunt trei centre de activitate militară. In Oranj Dewet şi Stern stau in expec­tativă, în Septembre vor reîncepe însă operaţiunile. Faţă cu cei 13000 buri englezii au­ în Africa de Sud 250,000. Aceştia sunt insă risipiţi pe un spaţiu lung de 1200 şi larg de 900 kilometri şi au pe deasupra de supraveghiat o rețea de linii ferate de 2000 de kilo­metri. EC®MOMSCE Cartelul fabricanţilor de zinc Din Berlin se anunţă că acolo s’a fă­cut cartelul internaţional al fabricanţilor de zinc. Pină acum uzinele de zinc din Silezia nu voiseră să intre în sindicat fiind­că cereai­ o sporire a părţeî lor de producţiune cu cinci la sută. Această concesiune fiind făcută, cartelul a deve­nit complect. Situaţiunea băncilor Situaţiunea generală a Băncilor de emisiune este pentru săptămina trecută următoarea : Incaşul de aur la Banca Franţei a scăzut cu 4.720.000 franci; argintul a sporit cu 927.000 franci. Circulaţunea a crescut cu 84 milioane. Portofoliul a sporit cu 124 milioane; conturile cu­rente au sporit cu 8 milioane. La Banca Germaniei incaşul metalic e în creştere cu 48 milioane, iar circu­­laţiunea a slăbit cu 63 milioane; con­turile curente de 801 milioane au spo-­­­rit la 860 milioane; portofoliul a scăzut cu 43 milioane. La Banca Engliterei intrările covirşesc eşirile cu 2.675.000 franci, dar circu­la­­ţiunea interioară absorbind 11.576.000 franci, incaşul metalic se prezintă cu o scădere de 4 milioane. Circul­a­ţiunea bi­letelor a crescut cu 14 milioane, con­turile curente cu 11 milioane, iar por­tofoliul de la 604 milioane s’a urcat la 752 milioane. Taxele vamale germane Chestiunea nouilor taxe vamale ger­mane nu încetează a preocupa opinia publică din întreaga Europă. Rusia a și început să demonstreze contra agrarienilor germani interzieîn­­du-le să mai angajeze muncitori agri­coli in Rusia. Aceasta a provocat o fur­tună de indignare printre­­ un­gari. Partidul socialist german, după cum am anunţat şi telegrafic, a şi început acfuiunea contra tarifului. Se vor ţine deci întruniri de protes­ Reabilitarea lui Iuda Iscariotul Cui nu-i este familiar numele lui Iuda Iscariotul ? Cine nu ştie de acest proto­tip al infamiei superlative, de acest sim­bol al mişeliei fără de pereche ? Trădă­torul lui Isus, cel ce şi-a vîndut învă­ţătorul sublim pe treî­zeci de arginţi oamenilor Templului cari voiau să-l piardă, arhimizerabilul care prin săru­tarea lui infamă l-a desemnat celor ce aveau să-l batjocorească, să-l bată cu vergi, să-l scuipe, să-l încununeze cu spini şi să-l crucifice. Iuda Iscarioteanul umple şi astăzi de groază şi de indig­nare o lume întreagă, numele lui a a­­juns mai celebru ca al tuturor aposto­lilor lui Hristos, aproape să-l egaleze pe al acestuia. Ce poate să fie adevărat din infama purtare a lui Iuda în două feluri isto­risită de evanghelii, într’un fel de loan şi un altul de sinoptice (ast­fel se obicinu­­eşte să se numească evangheliile lui Ma­­teiu, Marcu­ şi Luca), ce motive l-au că­lăuzit cînd el avusese fericirea să audă din gura lui Isus numai cuvinte de iu­bire şi de blîndeţe ? Infamia e aşa de îngrozitoare, lipsa de motive atit de mare, istoria trădă­­rei, cum ne-o povestesc evangheliile e atit de neaşteptată şi de obscură, în­cit un spirit mai critic nu ştie ce să crea­dă, nu ştie ce fapt real să presupue în dosul legendei. Ernest Renan, în faimoasa lui scriere «Vie de Jésus» se ocupă şi de trădarea lui Iuda, fără a-i găsi o explicaţie sa­tisfăcătoare. După ce face diferite pre­supuneri, sfirşeşte prin a conceda că tr­ebue să fi fost ceva la mijloc care să fi dat putinţă legendei să se nască, să se propage şi să dureze. * Pe cînd eram copil am citit o scriere a unui autor italian sau spaniol, Petru­­celli de la Gatina, tradusă în romîneşte de un domn Poenaru, intitulată «Iuda Iscariotul». In această scriere — un roman — autorul îl dă pe Iuda ca pe un tînăr patrician evreu, frumos, bogat şi inteligent, care cu averea lui susţi­nea mişcarea lui Isus. Şi evangheliile spun că acest Iuda era un fel de casier al grupului strins în jurul propovădui­torului din Galilea, cel ce primea fondu­rile şi făcea plăţile. loan, cel maî tînăr dintre apostoli, ar fi fost gelos pe Iuda din cauza unei fe­mei, pe care ambii o iubeau, Ida, sora lui Isus, ale căreia înclinaţiuni erau pentru Iuda. De aci certuri şi uri. In cele din urmă loan, care il mai ura pe Iuda fiind­că acesta era bogat şi nobil, pe cind el era sărac şi pleben, a născo­cit, ca să se răzbune, legenda trădărei. E probabil prima încercare de reabi­litare a lui Iuda, ce s’a făcut. Dar cu un roman, desigur fantezist, şi cu un nume obscur nu se poate distruge o le­gendă atit de înrădăcinată. Romanul lui Petrucelli de la Gatina a trebuit să trea­că nebăgat in seamă. Nu e mai puţin adevărat insă că ches­tia aceasta a trădărei lui Iuda dă de gîndit ori cui citeşte cu atenţie evan­gheliile, şi ori cui e obicinuit să vadă în dosul unui fapt un motiv în raport cu faptul săvirşit. Conduita lui Iuda, aşa cum o găsim expusă in evanghelii, pe lingă contradicţiile dintre loan şi sinoptici, ne apare ca ceva prea mon­struos, prea abrupt, prea nemotivat. Şi e de remarcat că in cele­l­alte scrieri creştine din primul şi al doilea veac de la Hristos, fie în cele direct inspirate de apostoli, fie in scrisorile lui Pavel, fie în scrierile primilor creştini de sea­mă, nu se mai pomeneşte un cuvint de trădarea lui Iuda. Tocmai tirziu legen­da se reia, se întinde şi prinde rădă­cini. Zilele astea mi-a căzut sub ochi o încercare de reabilitare a lui Iuda Is­carioteanul, o conjectură asupra proba­­bilităţei cum şi de ce s’a petrecut fap­tul trădărei lui, făcută de faimosul şef al şcoalei falansteriene, de Charles Four­­rier. Cred interesant să o aduc la cu­noştinţa cititorilor, măcar ca o simplă curiozitate dacă nu ca alt­ceva. Cu ocazia ridicărea unui monument lui Victor Considérant, discipolul prin­cipal şi continuatorul lui Founder, în oraşul Salins din Franţa, La Revue, fosta Revue des Revues, publică nişte scrisori ale lui Considérant către Ernest Renan. Aflindu-se la Conception, în Texas, un­de se făcea lamentabila încercare a ui­nui grup trăind conform cu ideile fa­lansteriene. Considérant citeşte cartea Prin urmare această trădare dă loc lui Renan «La vie de Jesus» şi rămîne la bănuelî, la indoelî. A încerca de-a fixa exact adevărul istoric, e cu nepu­tinţă. Dacă figura şi personalitatea lui Isus au dispărut cu desăvîrşire sub cu­tele legendei, ce să se mai ştie de un personaj cu totul secundar ca Iuda! De aceea, acei pe cari chestia aceasta îi interesează, sunt reduşi la simple con­jecturi. E de văzut numai întru­cit o conjectură se leagă în mod mai logic cu faptul din evanghelii de­cît alta, foarte impresionat de cele cuprinse in­­tr’însa. Exprimînd lui Renan entu­ziasmul şi criticele sale, Considérant a­­duce vorba şi despre trădarea lui Iuda Iscariotul, care nu i se păruse suficient de bine tratată de autor, şi-i arată ce păreri avea Founder în această privinţă, păreri inedite pînă azi. Iată cum îşi închipuia Founder că s’au­ intimplat în Erusalim evenimen­tele ce au adus arestarea, condamnarea şi crucificarea lui Isus. — Cînd au intrat în Erusalim­, pen­tru Paşti, sperau într’o revoluţie. Ora­şul trebue să fie fost plin de ţărani, toţi din partidul lui Isus Hristos, care veniseră pentru sărbători. Se conta de­ asemenea şi pe poporul din oraş cu cari cei de la sate aveau relaţii obicinuite. Se spera că lucrul se va face prin acla­maţie şi că va merge de la sine, de a­­ceea au aranjat o intrare in oraş cu ramuri verzi in chip de sărbătoare şi de triumf. Dar lovitua n’a prins. Ora­şul rămase rece. Isus era pentru mij­loacele blinde, şi n’a voit să recurgă la forţă şi să se încerce a se produce o învălmăşeală — cu toate că o parte din oamenii săi işî luaseră precauţia de a se înarma. Autoritatea n’a putut să nu afle toate astea: preoţii şi cei mari cari * nu-l iubeau de Ioc şi se temeau de dîn­­sul, n’au avut nici o greutate să-l facă să fie condamnat ca răsvrătitor şi fu în decidere crucificat ca rege a Iudeilor“. Dar care a fost rolul lui Iuda in toa­te astea ? Founder şi Considérant îşi închipuiau­ că Iuda era, dintre apostoli, cel mai înfocat partizan a! revoltei. Şi ca să forţeze mîna prea blindului Isus şi a unora din apostolii cei timizi, Iuda a pus la cale un fel de atac din partea autorităţilor pentru a sili pe partizanii mişcarea mesianice la luptă făţişă cu armele. Iuda ar fi adus forţele armate in gră­dina de la Ghetsemani nu pentru a le preda pe Isus, ci ca într’o cursă, ştiind că acolo se aflau adunaţi partizanii noi­lor idei. Din această primă luptă, în care spe­ra că ai săi vor eşi triumfători, Iuda credea că avea să iasă triumful final, prin curajul pe care l-ar fi căpătat oa­menii lui Isus după un prim succes. Lucrurile insă au eşit cu totul alt­fel atit din cauza prea marei blîndeţe a lui Isus cît şi din cauza lipsei de curaj a celor ce-l înconjurau. Fapta lui Iuda, fie că a fost râu înţeleasă, fie că a a­­mărît la culme pe apostoli din cauza dezastruoaselor ei consecinţi, a dat naş­tere legendei trădărei, inexplicabilă ca , atare după cum se află povestită in Se­vang­hel­ii. * Ce temeiu poate avea această inge­nioasă dar şi fantezistă, în aparenţă, conjectură a lui Founder ? Există vre­un fapt cît de mic care să-i dea vre-o conzistenţâ ? Există unuți, şi încă foarte curios şi foarte puternic. Şi e de remarcat că Founder nil i’a cunoscut cînd şi-a plăz­­muit conjectura de maî sus. Nu toate bisericile creştine il consideră pe Iuda ca pe trădătorul lui Isus. Ba chiar este una care a ci trecut printre sfin­ţii ei şi-l slăveşte în mod deosebit, tocmai pentru faptul care in evanghelii e arătat ca proba mizerabilei trădări. Aceasta e biserica creştină abisină, care se ştie că e o biserică a­parte, cum e cea armenească de pildă, nici catolică, nici ortodoxă, nici protestantă, biserică ce-şi are patriarhul ei şi un reprezentant special la mormintul lui Isus. Iată de ce în această biserică creştină, după Considerant, părerea e alta cii pri­­vite la conduita lui Iuda Iscarioteanuli in evenimentul dat da evanghelii ca o trădare : «Iuda a rămas, in biserica abi­sină, Un apostol venerat și un sfînt. El era in grupul apostolic administrat-

Next