Adevěrul, august 1901 (Anul 14, nr. 4313-4343)
1901-08-01 / nr. 4313
Tarifele germane asupra produselor agrico — Cauzele şi efectele lor —■ De ce a urcat Germania tarifele vamale asupra produselor agricole?—Un interview cu un amic al d-lui Bülow.— Germania vrea soldaţi mulţi şi robuşti.—împiedecarea emigrărilor.—Tarifele ca antidot contra socializmului la sate. — Germania In caz de razboiu. — Consecinţele tarifelor. E foarte interesant de ştiut de ce guvernul german a cedat partidului agrarian şi s’a hotărit să urce în mod considerabil tarifele vamale asupra produselor agricole, căci de la cunoaşterea acestor motive vom putea să vedem pină la ce punct tarifele proectate vor rămîne sau nu inflexibile. In acelaşi timp e interesant de analizat ce consecinţe vor avea aceste tarife asupra viitorului politic şi economic al Germaniei. Guvernul nu se va explica, probabil, pină ce se va înfăţişa Reichstagului cu tarifele acestea, spre aprobare. Dar amicii săi nu se sfiesc a i-o lua înainte, poate că îndemnaţi de sus. Aşa de pildă găsim in ziarul Le Temps reproduse explicaţiile pe care le-a dat un amic al d-lui Buelow. * _ Germania ţine să aibă soldaţi mulţi şi viguroşi, a zis. In substanţă, acest amic al d-lui de Buelow, şi nu şi-l poate recruta decit mai ales din populaţia sănătoasă a satelor. Trebue ca ţăranul să fie deci chiabur, ca agricultura să meargă bine. De aceea e nevoe de o protecţie serioasă a produselor agricole germane. In afară de aceasta, Germania trebue să-şi desvolte capacitatea de consumaţie a pieţei interne pentru produsele industriale. Cînd ţărănimea va sta bine, ea va consuma mult. «Cind ţăranul are bani, toată lumea are», a zis Bismarck.* Dar acest amic al d-lui de Buelow a vorbit prea puţin, fie că prea puţine ştia sau că prea puţine ţinea să spună, de-ocam odată. Pe lingă motivele de mai sus mai sunt, incontestabil, şi altele. E mai intimi un motiv de ordin politico-social. luncherii, partidul agrar, erau la cuţite cu guvernul. Din cauza opoziţiei lor n’au putut trece proiectele asupra canalizărei Elbe! şi a Dunărei intr’o ţară încă semi-feodală cum e Germania, partidul nobililor ruralize puternic, şi in definitiv împăratul nu poate găsi un sprijin mai natural şi mai serios de cit în acest partid. E foarte explicabil că i s’a cedat. Dar acest motiv nu e suficient pentru a explica urcarea tarifelor vamale pe produsele agricole, chiar adăugat la cele două motive expuse de amicul d-lui de Buelow. Mai sunt și altele, poate mai puternice ca toate celelalte. * In Germania socializmul a ajuns la maximul său de desvoltare. Se poate zice că oraşele îl urmează toate, în masă. Ii mai rămîne să cucerească şi satele pentru a fi aproape de-a pune mina pe puterea statului. Propaganda a început pe la sate, nu cu mare succes dar cu un succesmai mare ca in orice altă ţară. Ţăranul german nu stă bine, mai ales in Prusia orientală, de unde emigrează in mase. încetul cu încetul satele s’ar fi putut ciştiga la socialism. Guvernul german vrea să ridice o barieră socializmului In această direcţie, vrea să menţie intactă marea rezervă naţională de ideile «subversive». Urcarea tarifelor vamale pe produsele agricole ar fi această barieră. Ţăranul asigurat sâ’şî desfacă produsele cu un preţ bun, îmbogăţindu-se deci, nu va pleca urechea la propaganda socialistă. In acelaş timp emigrările au ajuns o adevărată primejdie. Sute de mii de oameni în majoritate ţărani, îşi iau in fiecare an lumea in cap. In Prusia orientală golurile produse de emigrări sint atit de simţite incit la un moment dat s’a ventilat ideea de a se coloniza această parte a ţării cu italieni. Intru cit guvernul german işî va atinge aceste două scopuri prin urcarea taxelor vamale asupra produselor agricole, numai viitorul ne va putea-o spune. * Dar mai e încă un motiv, colosal de puternic şi acesta: actualmente Germania n'are hrana decit pe 3—4 luni, deoarece e in mare parte tributară străinătăţii din acest punct de vedere. Intr’un caz de razboiu, cînd comunicaţiile pe apă ar fi tăiate, şi o bună parte din cele de uscat, ţara ar fi ameninţată de foamete in foarte scurtă vreme. Mai mult, Germania îşi procură o parte din produsele agricole ce-i tretiuesc de la duşmana ei declarată, de la Rusia, iar o altă parte de la o ţară cu care uşor se poate găsi un conflict, de la o zi la alta, de la Statele Unite. E o situaţie excepţional de delicată, situaţie care în Anglia şi mai gravă incă, deoarece aceasta dispune şi de mai puţine rezerve agricole interne, iar în caz de rǎzboiu nu mai poate avea comunicaţii cu uscatul. Germania tot ar putea să-şi procure ceva hrană din Austro-Ungaria şi România, dar cu cite riscuri şi greutăţi. De aceea e natural ca să se fi gîndit la rezolvarea acestei ameninţătoare probleme. Noi credem că acesta e chiar cel mai puternic din motivele ce-au împins-o la o nouă politică vamală. Acei ce-şî închipuesc că noile tarife nu ne vor împedeca importul în Germania, că tot vom vinde şi că numai contribuabilii vor plăti gloaba, se înşală după părerea noastră. Germania vrea cu orice preţ să producă tot ce-i trebue de-ale mîncăreî. Reuşi-va ? E probabil că da. S’au văzut în Franţa rezultatele tarifelor vamale agricole. Ţara şia îndoit producţia agricolă in scurtă vreme. Azi Franţa se încumetă să exporte şi cereale, şi carne. Acelaşi lucru se va intimpla şi in Germania. Prusia orientală e pe jumătate necultivată, smîrcuriie se vor seca, nisipurile şi pămînturile rele se vor amenda, cele actualmente cultivate vor fi puse in poziţie să-şi sporească rendementul cu cel puţin 30 la sută. După ciţiva ani Germania nu va mai avea nevoe să importe un sigur grăunte şi un singur chilogram de carne. Te pomeneşti că va ajunge in stare să şi exporte. Cine va trăi va vedea. Intr’o ţară cu mari capitaluri, cu populaţia deasă şi harnică, cu cultura şi inteligenţa desvoltate, taxele vamale protretoare dau rezultate uimitoare. Cine nu ştie ce s’a întimplat cu zahărul ? De cînd cu înfiinţarea primelor de export, Franţa, Belgia şi Ungaria produc singure citi trebue Europei, şi urcarea continuă. Nu că politica aceasta ar fi înţeleaptă şi folositoare în fond, insă din punct de vedere al cantităţei reuşeşte. * Suferi-va ceva Germania de pe urma noei sale politici vamale ? Noi credem că va suferi enorm, şi intern şi extern, că va plăti foloasele agricole cu un preţ exorbitant, ruinător poate. Dar experienţa trebue să se facă pentru ca toate ţările să se convingă in fine, din practică, ce stupid şi monstruos e protecţionizmul dus pină la prohibiţie. Politiceşte Germania va pierde mult faţă de Austria şi de Italia. De noi nu mai vorbim, că nu prea contăm. Tripla alianţă se va clătina. Economiceşte Germania va merge la un dezastru. Toate pieţele pe cari îşi desface produsele unei industrii colosale, Rusia, Italia, Austro-Ungaria, Statele Unite, fiind lovite, vor lovi. Industria germană se va zdruncina din temelii. Ceea ce și-a făcut pină acum succesul faţă de cea engleză şi franceză, a fost eftinătatea produselor ei. Scumpindu-se insă traiul lucrătorilor, industria germană va pierde arma sa cea mai puternică, arma cu care a reuşit pină acum, înăuntru taxele vor produce nemulţumiri şi agitaţii printre lucrători. Socializmul se va întinde. Pentru un ou Germania riscă un bou. Pe aceasta ne bizuim ca s’o vedem revenind la sentimente mai bune. Index Sin fuga condemnul Apa Capitalei Cetăţenii se plîng că apa Capitalei este murdară şi că pardon... pute. In prima linie eu cred că cetăţenii n'au dreptate, pentru motivul că chimiceşte vorbind apa trebue să fie fără de gust şi ce ar deveni cîntecul Dâmboviţă apă dulce ? Cum o să fie dulce, neavînd gust ? Că apa Capitalei este murdară iarăşi se explică. Ne spălăm rufele murdare in familie, noi cetăţenii bucureşteni, şi aşa fiind cum voiţi si ne fie apa? Ca argument suprem este şi acesta: Apa Dîmboviţa este o apă bogată pentru că găsim în ea tot ca se poate închipui : pisici moarte, şoareci, cîrpe murdare, ghete, vapoarele d-lui Vasiliu şi alţi microbi. Care apă coprinde atîtea lucruri? Nici cea de la Viana, care vine tocmai de la Semering nu-i aşa de bogată ca apa Bucureştilor—care chiar dacă... pute, n’are decît mirosul naturei al cetăţei lui Bucur. Feriplizon. Trădare naţională Toată lumea este de acord, pînă şi cele două cametre Epoca şi Voinţa Naţională, că dacă ar fi o legătură intre întrevederea de la Abbazia şi închiderea şcoalelor din Macedonia, ar fi o trădare naţională la mijloc. Şi dacă este vorba de o trădare naţională, adăogăm noi, ea s’a făptuit în primul rînd de acela care a încheiat convenţia romîno-greacă—şi acest acela nu-i de cît suveranul Romîniei-Această bază a discuţiunei căpătată, să vedem dacă în adevăr este o legătură între măsurile luate de guvernul român în Macedonia şi întrevederea fatală de la Abbazia. In prima linie vin coincidenţele. Prea se potriveşte explicaţiunea dată de noi, cu resultatele faptelor. Imediat după înţelegerea de la Abbazia începe goana în Macedonia, şcoalele sînt desfiinţate, profesorii cari vor să protesteze sînt daţi pe mîna jandarmilor turci, iar consulul Pădeanu din Bitolia îl pîrăşte autorităţilor turceşi ca răzvrătitori şi sînt literalmente sechestraţi, ca şi nişte râu făcători. După şcoală, vine biserica. Antim, pe care îl inventaseră tot liberalii, cînd Romînia ducea altă politică, este deodată apucat de remuşcare că s’a răsvrătit contra patriarhiei greceşti şi aleargă să se pocăiască şi să ceară ertare. Iar pe cînd se întîmplă aceasta, ziarele, cari n’au interes să sape temelia tronului lui Carol de Hohenzollern, ci vor să fie pur şi simplu bine informate, ziarele streine vorbesc de cestiunea alianţei româno-grece şi ele pun întocmai ca şi noi. In prima linie vin ziarele greceşti. Acestea laudă guvernul român că a înmormîntat cestiunea romînă în Macedonia, care împiedeca buna înţelegere între statul român şi cel grecesc. Şi ca informaţiune precisă aceleaşi ziare greceşti publică că „prin convenţiunea greco-română, Grecia a luat asupră-şi sarcina de a face să se predea instrucţiunea romînă şcolarilor romîni, cari frecventează şcoalele greceşti din Macedonia. Pentru aceasta Romînia a închis şcoalele române din Macedonia“. Această depeşă este venită din Viena şi nu nouă, căci am putea fi acuzaţi că s’a fabricat în interesul cauzei, ci este venită ziarului „ Universul“, care nici gînd nu are să facă politică, ori să lovească în regele Romîniei. Să mergem însă mai departe . Scrisoarea deputatului grecesc din Voios, State G. Cartalli, adresată ziarului Patris din București, polemizînd cu ziarul Conservatorul, ni se pare că este iarăşi o probă zdrobitoare. In această scrisoare se poate citi că în Macedonia nu sînt decît greci şi că sentimentele anti-greceşti —cetiţi romîneşti—ale cîtorva „indivizi“, nu sînt naturale ci artificiale şi aşa fiind azi au dispărut. De altfel, adaogă scrisoarea deputatului grecesc, „se datoreşte prea multă laudă guvernului romînesc, mai ales celui ce conduce azi destinele Romîniei, fiind-că a încetat să susţină utopiile politice şi interesele celor ce seamănă ura între românî şi greci. Care sunt aceste utopii ? E pretenţiunea noastră de a întreţine în Macedonia focul sacru naţional, de a nu lăsa ca romînii de acolo să fie nici grecizaţi,nici bulgarizaţî. Azi însă deputatul grec Cartalli constată cu plăcere că guvernul d-lui Sturdza a încetat de a maî susţine această „utopie“ şi cum această nouă linie de conduită coincidează cu întrevederea de la Abbazia, trebue să bănuim, cel puţin, că acolo s’a pus la cale părăsirea din partea Romîniei a utopiei romînizmului în Macedonia. Sunt aceste oare fapte concluante, potrivelile aceste nu sunt convingătoare ? Incontestabil că da. Şi dacă aşa este, ne întrebăm : Nu putem oare numi trădare naţională, aceea ce a făcut Carol de Hohenzollern la Abbazia? Consta mila. Perele cu 50 şi 60 bani chilogramul , vişinele cînd erau, se vindeau — ascultaţi, cu 1 leu kile, şi mai pe urmă cu 80 bani, iar după ce se stricasesă cu 60 bani. Vin şi căruţe cu mere şi pere, şi le poţicumpăra cu 20 ori 30 bani chile, dar în schimb le ai sau crude sau putrezite. Mă mir ce face administraţia de nu controlează ce se vinde prin comună şi în special poliţia cum de nu ia măsuri să nu se vînda fructe crude şi stricate. Dar nu e de mirare aceasta, avind în vedere următorul fapt care caracterizează foarte bine pe oamenii administraţiei : Intr’o zi oameni de la serviciul barometric de aici descărcau butoiul cu murdării în Prahova în susul Sinaei, in loc să ’1 descarce în josul oraşului, pentru a ’1 scuti de frumoasele mirosuri ce le-ar exala, murdăria fiind tîrîtă de apă pe toată lungimea oraşului. La observaţiile ce li s’au făcut, au răspuns pur şi simplu că primarul le-a dat voe. Şi lucrul acesta a fost văzut chiar de către d-rul Urechiă, care a şi spus poliţaiului: Judecaţi acum şi d-stră. Plinea e infectă, mai ales cea zisă „romînească“ abundă în sfori, excremente şi cozi de şoareci. După toate acestea, cerşetorii şi ţigăncile te ameţesc cu lamentaţiile lor. Vedeţi clar ce fel de trăia poţi duce la Sinaia . Zarzavaturi scumpe, fructe stricate, administraţia pildă de necurăţenie, pîine murdară, podurile escortate de cerşetori. Bine au făcut cei ce n’au venit aici şi s’au dus în altă parte. Prins în miinile celor de aici, nu eşi de cît sau jupuiat, sau hăbăuc. 1. Săioanu. POŞTA MICA D-lul Jean F., Loco.—Am cercetat la direcţiunea C. F. R. ai ni s’a răspuns că biletele ce se liberează Sîmbătei ziua pentru trenul de plăcere, sunt valabile pînă Luni dimineaţa ca de obiceiu. Faptul că Sf. Maria cade Miercuri, nu dă dreptul de a prelungi termenul, căcî se vor elibera noui bilete valabile de Marţi ziua pînă Joui dimineaţa. Totuşi ni s’a adăugat că, dacii direcţia va fi sesizată de cerere in senzul. ideei dv este posibil ca să se prelungească biletele cu preţ redus, de Stmbătă seara pină Vineri dimineaţa. Deci petiţionaţî ! LA SINAIA , D-lul Const. Mille Directorul „Adevărului" Anul acesta am avut naivitatea ca şi mulţi alţii, de a veni să petrec vara la Sinaia cea atît de mult lăudată. Acuma am fost păcălit, dar a doua oară nu mă vor prinde pe aici. Iată e aproape o lună de cînd am venit şi cu toţii am tot aşteptat că doar doar , s’ar mai ofteni lucrurile, doar or veni sintenii la sentimente maî bune, mai omeneştî. De cînd sint aici n’am mîncat un fruct bun, cu toată scumpetea. De precupeţele din piaţă nu te poţi apropia, îţi iau zece preţuri pe orice lucru. închipuiţi-vă pătlăgelele vinete şi acum se vind 15 bani bucata ori dacă soarta te favorizează, după multă ciorovoială te poţi scoate cu 25 bani două. CARNETUL MEU Cişmegiul Da atîtea ori ne-am ocupat de grădina Cişmegiului pe care toată lumea o lasă în părăsire, descalificată, compromisă ca adăpost de pungaşi şi loc de întîlnire pentru slujnice şi unguroaice. Cişmegiul a ajuns o grădină populară, pe cînd el ar putea să fie locul de întîlnire a tuturor straturilor sociale. E situat în mijlocul Bucureştilor, este frumos, are toate însuşirile unui parc în toată puterea cuvîntuluî. Oricum ar fi, chiar dacă Cişmegiul este vizitat numai de mitocănime noi nu pricepem de ce de pildă, nu cîntă de două ori pe săptămînă, cel puţin, dacă nu în tote zilele, muzica militară ? Avem, slavă Domnului! atîtea regimente în Capitală , de ce pe rînd nu ar cînta la Cişmegiu , pentru că şi cel sărac şi mitocanul are nevoe de petrecere şi cu atît mai mult cu cît ar fi un început de educaţiune populară muzicală ? La noi poporul se delectează în lipsă de ceva maî bun cu muzica orinilă a flaşnetarului; de ce adică nu i s’ar da şi lui concerte populare? In străinătate se anunţă prin ziare grădina publică unde va cînta muzica militară şi grădina geme de lume. Cine n’a asistat de pildă la Luxemburg la unul din aceste concerte? Şi apoi poate muzica militară, ar atrage şi altă lume, şi încetul cu încetul Cişmegiul ar căpăta faima de altă dată. Primăria chiar ar putea să încerce şi alt ceva. De ce adică n’ar inzista pe lingă d-l Capşa, ca să facă o sucursia a cofetăriei sale pe ua din peluşele Cişmegiului? Capşa ar atrage lume bună, s’ar putea permite şi trăsurilor să treacă prin Cişmegiu şi cine ştie. s’ar reedita la Bucureşti Cascada de la Bois de Boulogne din Paris, bine înţeles păstrînd toate proporţiunile. C. fii. CURSTIA ZILEI La baa — Da murdar mai ești. De cîte luni nu aî luat bae ? — Nu vezi ca' tocmai acum es din bae, dar ce vrei, e bae cu apa filtrată de a primăriei Capitalei ! POLITICA EXTERNA Situaţia în Bulgaria.—Rivalitate între prinţ şi guvern Nu este vorba de situaţiunea in Bulgaria faţă cu congresul macedonean şi cu procesul Sarafoff. In această privinţă telegramele corespondenţilor noştri sint în toate privinţele atit de complecte In cît n’am mai avea nimic de adăogat. E vorba însă de situaţiunea politică generală a Bulgariei şi in astă privinţă sint veşti foarte rele. Ia primul rînd este caracteristic că din cauza Rusiei s’a ivit o gravă neînţelegere între prinţ şi guvernul Karaveldif, neînţelegere provenită din faptul că prinţul voeşte să’şi atribue sie’şi meritul tuturor favorurilor acordate de Rusia Bulgariei, pe cind rusofilul Karaveldff, are tot interesul ca poporul să creadă că lui şi numai lui îi datorează Bulgaria toate favorurile ruseşti. Această rivalitate dintre prinţul Ferdinand şi primul său ministru s’a manifestat şi cu ocazia vizitei escadrei ruse la Varna. Iată c-3 se scrie in astă privinţă: Principele Ferdinand a avut intenţiunea să meargă la Varna spre a saluta escadra rusă, şi in această’intenţiune a sa l’a întărit primirea ce s’a făcut escadrei în Romînia şi invitaţia pe care regele Carol a adresat-o comandantului escadrei, amiralul Hildebrandt. Primul ministru Karaveloff l-a rugat insă cu inzistenţă să nu vie la Varna. Explicaţia acestei rugăminţi este gelozia guvernului bulgar, care voeşte să arate opiniei publice, că vizitele ruseşti nu sunt adresate— cum s’a zis— prinţului, ci naţiunei bulgare şi ţărei şi că deci salutarea trebue s’o facă* reprezentanţii guvernului. Uniunea Cretei După cum se anunţă de-abia acum, Camera cretană a fost, cu ocaziunea închidere! sale, care a avut loc la 18 iulie, teatrul unei emoţionante manifestaţiuni pentru uniunea cu Grecia. în discursul său de Închidere preşedintele Camerei şi-a exprimat dorinţa ca să fie permis deputaţilor cretani ca la viitoarea seziunea să se adune in sala parlamentului grec. Acest discurs a fost primit cu aplauze furtunoase şi cu strigăte de: trăiască uniunea cu Grecia, trăiască comisarul general principele Gheorghe şi trăiască familia regală greacă. Inceputul Independenţei bulgare Ştiri din ce în ce mai grave sosesc din Bulgaria. S’a anunţat acum citva timp că Bulgaria se va proclama în curind independentă şi regat. Această ştire cîrmuitorii din ‘Sofia s’au grăbit să o desmintă. Iată însă că ziarul Berliner Tageblatt totdeauna bine informat în chestiunile balcanice, aduce o ştire din Constantinopole, care dovedeşte că principatul vecin a făcut primul pas spre independenţă. Iată despre ce e vorba : Bulgaria a plătit zilele acestea tributul său de două sute de mii pfunzi turceşti către Turcia, a adăugat însă totodată că aceasta a ultima plată de tribut pe care o face. Orice alta mai caracterizează vasalitatea Bulgariei faţă cu Turcia de cit plata tributului? Or, a refuza plata acestuî tribut însemnează a proclama da fapt independenţa chiar dacă n’o consfinţeşti printr’o lege sau printr’un act solemn. Caracteristic este că ziarul berlinez dind ştirea de maî sus adaogă: «sa crede că Rusia a încurajat pe Bulgaria in acest demers al sau». Alianţa militară sirbo-rusă.—Tripla alianţă balcanică Un om politic german scrie din Viena ziarului Muenchener N. N. : In peninsula balcanică se manifestează de citva timp tendinţe, cari trebuesc din vreme împiedicate, dacă nu vroim ca poporul german să fie respins de la concurenţă pentru dezvoltarea economică a peninsulei balcanice, de către statele slave şi romanice. Cu moartea regelui Milan s’a prăbuşit in Serbia ultimul, deşi—ce-i drept— adesea ori şubredul sprijin al influenţei austriace.Majoritatea poporului sirbesc înclină spre prin singe şi religie înrudita Rusie, iar tinărul rege, pe care ţarul la acoperit oarecum la căsătoria sa primind să-i fie nun, arde de dorinţă ca să-şî manifesteze recunoştinţa faţă cu stăpinitorul tuturor Rusiilor. Dacă toate aparenţele nu ne înşeală, Serbia a Încheiat cu Rusia o convenţiune militară, care pune armata sirbă, evacuată de ruşi la 250.000 oameni, cu totul in serviciul politicei ruseşti. Slanicul Moldovei D-lul P. S. Aurelian ministru deţinterne Dedic această forţă d-lul P. S. Aurelian, ministru de interne, pentru că aşezămintele sf. Spiridon stau şi sub controlul ministerului de interne, iar budgetele acestei instituţiunî sunt supuse aprobarea Camerei. Regret că nici unul din d-nii miniştrii cari au nevoe de Carlsbad n’au venit la Slănicul Moldovei. Dacă un ministru şi-ar face cura la Slănic poate măcar din recunoştinţă pentru restabilirea sănătăţei sale, ar contribui la înălţarea şi dezvoltarea acestei staţiuni balneare. O călăuză oficială a Slănicului, editată de epitropia sf. Spiridon, pune Slănicul în rind cu Carlsbad, Vichy, Reichenhall, Aix-les-Bains, etc. Slănicul nu e nici Reichenhall şi cu atit mai puţin Aix-les-Bains. Drumul la Slănic, de la Tg.-Ocna, nu e nici drumul de la Salzburg sau de la Muenchen la Reichenhall şi nici acel de la Lyon la Aix-les-Bains. De la Tg.-Ocna, unde ajungi zdrobit de oboseală din cauza unui detestabil itinerariu şi a schimbăreî trenurilor, n’ai cu Slănicul decît o comunicaţie primitivă, te duci cu postaciul Willner pe un drum mizerabil, prin gropi și peste poduri primejdioase, pe cînd s’ar fi putut de zeci de ani de cînd se exploatează aceste băi să avem o splendidă aleie străbătută de un tren electric sau de o cale tarată. lată dar un mare, un colosal inconvenient care de sigur împedică foarte multă lume să vină la Slănic. Tot din această cauză vizitatorii Slăniculuî stau închişi ca într’o cetate. Escursiunile sint aci foarte dificile. N’ai un ascensor in munţi ca in Monchsberg-ul din Salzburg ; n’ai trenuri locale in împrejurimi cum are Reichenhall; n’aî măcar alei bune şi nici parcul staţiunei nu corespunde cu cerinţele Slănicului. Tot ce al la Slănicul-Moldovei se datoreşte naturei care a fost darnică, mai darnică poate decît cu localităţile din valea Prahovei. Oamenii de la Sf. Spiridon au făcut puţin pentru a atrage lumea in această frumoasă regiune a Moldovei. Epitropii acestui aşezămint au fost pină mai deunăzi numai boeri moldoveni şi cu toate acestea ei n’au făcut pentru această localitate maî nimic. Nici un boer moldovean n’are măcar o vilă la Slănic,—aceasta m’a îndurerat. Un fost epitrop şî-a construit o vilă frumoasă şi de ani de zile e in părăsire, se ruinează. Apoi dacă acest fost epitrop Îşi îngrijeşte astfel propria sa avere ne putem închipui cum a îngrijit de averea aşezămintelor Sf. Spiridon. Mai toate celelalte vile se speculează in sezonul băilor. Pe mulţi ne-a mihnit adine această dezinteresare culpabilă a moldovenilor faţă de Slănic, singura staţiune din Moldova, cu un oarecare confort modern şi cu un viitor splendid. * Tot ce s’a făcut in Slănic e un hotel grandios, in stilul marilor hoteluri europene, un hotel cum intr’adevăr nu e la Reichenhall. Dar mare greşală că s’a ales o poziţie improprie, pe cînd erau multe ale splendide poziţiuni*) O clădire admirabilă, care da iarăşi un aspect de staţiune moderat Casinul. Dar băile au rămas instalate în nişte barace prin care şueră vintul, pe pereţii cărora mucegaiul se întinde ca în nişte beciuri infecte. Noroc că anul acesta s’a încredinţat conducerea băilor unor medici buni şi foarte conştiincioşi, cari au făcut tot posibilul să salveze aparenţele printr’o riguroasă şi excelentă dirijare a serviciilor balneare. Aceste barace trebue insă să dispară cît mai curind. Un contrast izbitor sunt apoi nenumăratele custe şi barace pin jurul parcului. Alăturea de cele două clădiri monumentale, vezi nişte chichineţe de şindrilă putredă cam la un chibrit ar lua toate foc. Lingă pavilionul de muzică e o baracă pentru inhalaţiuni de aer comprimat şi pe cînd muzica ţine încordată atenţiunea lumeî cu splendidul intermezzo din «Cavaleria A rusticana», badea Gheorghe dă drumul maşinei cu aburi din baraca de inhalaţii şi umple astfel văzduhul de şuerăturî infernale. Iar pe cînd stai la masă pe terasa splendidului Casino zefirul îţi aduce mirosul de la zarzavagiii şi măcelarii cari îşi au depozitele la cîţîva metri! Aceasta te revoltă. Pentru a pune capăt unei asemenea stări de lucruri nu maî ai nevoe nici de milioane, nici de genii. Salubritatea localurilor publice ale staţiunei lasă de dorit. Isvoarele Slăniculuî au mai cu seamă efecte eroice şi *) Hotelul acesta modern, cu electricitate şi cu un confort englezesc, n’are însă. .apă I imediate asupra stomacului. Ar trebui clar ca în primul loc administraţia să se fi îngrijit ca hotelurile şi vilele să aibă closete sistematice, vespasiane, canalizări, etc. Afară de cele de la hotelul principal, toate cele l’alte closete sunt primitive şi infecte. Trebue să vorbesc şi de aceste puţin parfumate locuri, de oarece mi s’a părut inexplicabil cum intr’o localitate unde din toate părţile curg izvoare de apă, unde s’au construit vile mari şi frumoase, s’a neglijat cu totul construirea acestor dependinţe cari într’adevăr constitue o necesitate inexorabilă la Slănic! Dar nu sunt nici canaluri şi în jurul birturilor şi al circiumelor zac mormane de gunoae cari distrug mir’osul brazilor şi peşti forează atmosfera. Aceasta ar fi treaba primarului, dar săteanul care conduce primăria Slănicului deşi poartă incă haina ţărănească pare a fi adoptat deja linele moravuri ale vestiţilor primari din micile comune urbane cari se pun în serviciul unui antreprenor pentru a şicana pe un altul şi căruia puţin ii pasă de curăţenia comunei sale. Dar cu restaurantele şi cu birturile cum stă Slănicul ? Anul acesta a fost o adevărată răscoală a vizitatorilor în contra restauratorului care a luat în antrepriză Caşinul. Iată ce citim in călăuza oficială a a băilor de la Slănic, la pag. 4. Pentru ca efectele miraculoase ale apelor de băut să nu fie diminuate întrunimic, restauratorii sunt obligaţianul acesta ca să pregătească şi bucate compatibile cu apele minerale, aşa cum se face la Carlsbad şi alte staţiuni balneare similare“. Ei bine, la Casino e acum o bucătărie execrabilă. Oamenii cari au venit să-şî dreagă stomacurile, se ridică de la masă bolnavi. Casinul e singurul loc propriu, terasa fiind admirabilă, aerul curat şi priveliştea splendidă. Toată lumea preferă dlar să ia masa pe această terasă. Aci mănincă epitropii Sf. Spiridon, toată lumea mai avută și cu toate acestea nu s’a luat nici o măsură pentru a se sili antreprenorul să se conforme regulamentului băilor care la art. 16 prevede expres că trebue să aibă o bucătărie corespunzătoare dietei ce se impune acelor cari fac cură pentru boale de stomac. E fenomenal ca tocmai o staţiune care excelează prin isvoare tămăduitoare de boli de stomac să fie compromisă de un birtaş hropaciit şi exploatator. Acum citeva zile am citit că primarul din Bey-Greuth a chiemat pe un hotelier şi l-a avertizat că dacă va continua să exploateze publicul, va preveni oficial pe vizitatori să se ferească de hotelul sau. De ce n’ar face aceasta administraţia din Slănic, de ce nu ar expulza din local pe abuzivul antreprenor? Iar o toleranţă culpabilă care atinge bunul renume al Slănicului. Restaurantele la Slănic trebuesc să fie ireproşabile. Acolo să se aducă un restaurator absolut cinstit şi cuviincios, care să fie o garanţie pentru toată lumea. Supreveghierea să fie riguroasă prin toate birturile. Altfel se va goni lumea şi dacă anul viitor nu se va repara această greşală neertată, de sigur că nici a patra parte din lumea de azi nu va mai veni la Slănic. Dar sunt multe cari se pot face în cursul unui sezon la Slănic. Mai toată administraţia centrală a epitropiei generale a Sf. Spiridon din Iaşi, s-a instalat anul acesta cu un epitrop în frunte, la Slănic. Desigur că acest aparat a fost adus pentru a studia ce-i de făcut pentru anul viitor, pentru a observa lipsurile şi greşelile. Reintorcindu-se in birourile epitropieî vor elabora probabil un plan de îmbunătăţiri, căci se pot face îmbunătăţiri fără a cheltui numai de cit milioane. De pildă, se pot ridica toate baracele din jurul parcului, piaţa de zarzavaturi şi măcelăria sunt uşor de mutat în altă parte, closete se pot face, restaurante bune iarăşi şi alte mici dar indispensabile ameliorări se pot realiza cu foarte mici sacrificii. Se zice însă că aşezămintele Sf. Spiridon sunt încărcate de datorii şi numai pot suporta greutăţile cari reclamăsistematica exploatare a Slănicului. Să găsească dlar epitropii o soluţie pentru a trece această staţiune balneară statului sau unei asociaţiuni de capitalişti. Aşa cum se administrează şi se exploatează acum Slănicul se va compromite cu totul şi renumele staţiunei şi finanţele aşezămintelor S. Spiridon. Nu învinuim de loc administraţia actuală pentru Întreaga stare de lucruri de care ne-am ocupat, ea e rezultatul lipsei de iniţiativă, chiar o incapacitate a fostelor administraţiuni, e o moştenire încurcată, dar ea trebue odată descurcată căci e păcat să se priveze ţara de o splendidă staţiune balneară. De aceea am dedicat aceste rinduri d-lui P. S. Aurelian. Dacă d. ministru de interne poate să se deplaseze pentru o zi două din Bucureşti, să viziteze Slănicul, căci probabil că la discuţia budgetului deputaţii cari au făcut aci cuva anul acesta vor aduce in dezbatere şi starea acestei staţiuni şi prin urmare bine ar fi să găsească pregătit şi pe ministrul de interne, D. Aurelian, care e bun patriot, va apăra staţiunile noastre balneare şi, intre altele, poate va reuşi să decidă curtea regală să-şî facă un cuib şi la munţii Moldovei, pentru că aşa e lumea mare de la noi, se duce acolo unde e şi cuibul regal. Acei care propagă vizitarea staţiunelor noastre balneare, nu vor reuşi niciodată a opune stavilă tendinţei de a trece hotarul, cită vreme însăşi lumea oficială, ne dă exemple contrarii. D-rul Marinescu a fost la Slănic, unde a trimes şi mai mulţi clienţi ai săi. Sunt încredinţat că eminentul profesor nu va dezminţi relele pe cari le-am semnalat, rele cari trebuesc negreşit îndreptate pentru ca intr’adevăr Slănicul să devină o staţiune model, centrul de atracţie al transilvănenilor si chiar al ungurilor. Vila Anastasiu. ''S A. Ch. H. P. S. Terminînd aceste rîndurî ploile au reuşit să rupă acele podeţe de seînduri de pe drumul de la T.-Ocna la Slănic. Lumea care a venit azi la Slănic va fi silită să stea vre-o 24 de ore la T.-Ocna, iar cei cari vor să plece de aci sunt închiși ca într’o cetate. Asemenea accidente se înregistrează aci ori de cîte ori plouă ceva mai tare.—N.