Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)
1901-10-27 / nr. 4400
EUROPA, RUSIA SI CHESTIA ORIENTALA — Apropos de conflictul franco-turc — Am spus că conflictul franco-turc, ivit pe o chestie de un ordin cu totul secundar, pentru lirele unui cămătar oarecare, şi ajuns in faza de faţă, adică la ocuparea unui tentoriu turcesc de către Franţa, va ridica nu numai întreaga chestie orientală, cu infinitele ei complicaţii, dar va pune în primejdie pacea lumei dacă cele ce bănuim se realizează. Bănuim că mai presus şi mai puternic ca toate lucrează mina Rusiei in această afacere. Rusia care visează să se întindă şi asupra Asiei mici, şi asupra Persiei, să pue stăpînire de la Archipelag la frontierele Indiei dinspre Persia, şî-a văzut acţiunea împiedecată mai ales de Germania. Aceasta din urmă a ştiut să-şi împlînte influenţa solid la Constantinopol şi să obţie exploatarea economică a Asiei mici, a Mesopotamiei şi a Siriei. Nişte companii germane au căpătat atit concesiunea construirea liniei ferate necesare ca să pue Europa în legătură cU golful persic prin Asia mică, cit şi navigafiunea pe fluviile Tigru, Eufrat şi Sat-el-Erabi. De asemenea influenţa Germaniei in Siria şi Palestina a crescut. Rusia vedea cu ochi răi acest progres al Germaniei prin locurile vizate de dinsa. La procedeurile economice, Rusia a răspuns cu procedeuri bizantine. A încercat să pue mina pe clerul creştin din Asia mică şi Siria, să-şi aşeze prin diferitele episcopate şi patriarhate orientale oameni devotaţi ei, agenţi ruşi au cutreerat şi cutreeră tot Orientul. In Turcia europeană mina Rusiei s’a amestecat in Macedonia. N’a neglijat nici chiar pe rominiî macedoneni pe cari, de cind guvernul din Bucureşti i-a abandonat, caută să-î cîştîge pentru dinsa. Pe scurt, pe cind Germania lucra pe temă economică, voind să construiască căi ferate, să sape puţuri, să stabilească linii de navigaţie, Rusia lucra pe tema superstiţiilor, pe tema ortodoxismului. Lucrurile ajunseseră la extrem.. Trebuia ca buba să se spargă, ca situaţia să se lumineze. Rusia a împins deci pe Franţa la o acţiune împotriva Turciei, ca să nu zică că’ea a pus focul in Orient. Franţa, prinsă" cu desăvîrşire în mrejele politicei i’Useşiî, prinsă mai ales de pungă,— are peste 15 miliarde angajate in rentă şi industrii ruseşti— s’a făcut unelta aliatei sale. Negreşit că in cele din urmă va fi păcălită, deoarece populaţiile creştine din imperiul otoman, in mare majoritate ortodoxe, au fost aduse de uneltirile Rusiei ca să primească cu aceeaşi repulzie pe catolici şi protestanţi ca şi pe musulmani. Rusia a pregătit deci tot ce trebue ca impetuoşii şi cavalerii francezi să fie uniţi tot atit de profund ca şi turcii. In ziua cind vor încerca dar să profite de sacrificiile lor, vor găsi în populaţiile pentru cari vor fi luptat o duşmănie extraordinară. De altmintrelea acţiunea Franţei nu e curată. Dacă o durea inima de armeni şi de ceî-l’alţî creştini din imperiul otoman trebuea să intervie pe vremea groaznicelor măceluri de acum Clţîva ani, nu să aştepte ca să ia apărarea unui cămătar ca să-şi aducă aminte de soarta bieţilor armeni. Incit chiar dacă e sinceră în acţiunea ei, a fost foarte neabilă. Orice-ar face şi ce-ar zice acum, afacerea necurată Lorando va murdări bunele şi filantropicele intenţii. Rusia va şti să profite perfect de aceasta suflind, prin agenţii ei, tuturor creştinilor din Turcia că firele lui Lorando’ aui mişcat pe Franţa nu interesele creştinătăţei, pe cari numai sfinta şi ortodoxa Rusie le apără în mod dezinteresat. E extraordinar faptul că atât tripla alianţă cit şi Anglia nu fac nici un pas împotriva acţiunea Franţei, că se tem să intervie. Cauza e că Rusia a ştiut să manevreze astfel ca să domine întreaga situaţie. înainte de-a împinge pe Franţa la o acţiune decizivă, ţarul a vizitat pe Wilhelm 11, a pronunţat discursuri de înfrăţire cu Germania. Rusia stă astăzi ca un sfinx în faţa Europei, hipnotizînd-o cu atitudinea ei. Înainte de-a face un pas, Anglia şi Germania se întreabă ce poziţie va lua Rusia, şi de teama necunoscutului Irsă ca flota franceză să servească admirabil intereselor imperiului moscovit, în dauna civilizaţiei. Căci nu mai încape îndoială că oricit ar fi de interesată politica triplei alianţe in Turcia, şi pretutindeni, ea face, fără să vrea, şi operă civilizatoare Pe cită vreme acolo unde se întinde umbra imperiului moscovit civilizaţia dă înapoi. Chiar dominaţia turcească e preferabilă dominaţiei ruseşti, căci cel puţin Turcia e slabă şi sunt speranţe că într’o zi va putea fi pusă la rezon sau înlăturată. Cu Rusia se schimbă socoteala. Puterile centrale şi Anglia vor vedea in sfirşit, la ce le conduce politica lor dulceagă faţă de Rusia, politică inaugurată de vreo cîţîva ani încoace. De teama ideilor moderne germanii şi austriacii au crezut că o apropiere de Rusia le va întări situaţia lăuntrică. De unde Rusia era mereu mărginită în apetiturile ei, de unde era tratată ca o putere aziatică, a început să fie privită ca un stat modern şi european. Politica inaugurată, cu drept cuvint, la 1854, a făcut loc unei politici de prietenie. Rusia a fost lăsată să-şi întindă ghiarele în 1877, toate capetele încoronate au căutat prietenia ţarilor, împrumuturile ruseşti au fost primite cu braţele descinse pretutindeni. Rusia a profitat. In cele din urmă, a ştiut, graţie nenorocitei duşmănii intervenite intre cele două faruri ale civilizaţiei, între Franţa şi Germania, sâ şi atragă sprijinul militar şi financiar al celei d’intii. Intunerecul luptă azi împotriva civilizaţiei cu armele şi cu banii statelor civilizate. * Conflictul franco-turc e, pentru noi, prima încercare a Rusiei de a profita de slăbiciunea şi orbirea statelor civilizate pentru a-şi face afacerile, e o manoperă meşteşugită de a zădărnici opera Germaniei în Turcia. Se vede că la Berlin lucrul acesta se simte, deoarece Germania nu sprijină pe Turcia de teamă de a nu se găsi intre două focuri, intre Franţa şi Rusia. Depinde insă de conduita ulterioară a dublei alianţe in imperiul turcesc pentru ca tripla-alianţa şi Anglia sa se mişte. De îndată ce politica rusească îşi va arăta franchiarele, ceea ce nu poate să intirzie, de îndată ce atitudinea de sfinx a Rusiei se va preciza, Germania, Austria şi Anglia, ştiind la ce an să se aştepte, vor interveni. Atunci conflictul va deveni mondial. Afară numai dacă Rusia, găsind Franţa ridiculă, nu se va retrage nou pentru a se pregăti să sară bine pe viitor. In curs de citeva zile situaţia bne să se limpezească intr’un fel. A. B. pe din mai tre- Şefia d-lui Carp Deoarece ne căzu sub ochi ultimul discurs al d-lui Carp publicat in extenso ne dădurăm osteneala să-l citim cu atenţie, gîndindu-ne că poate dările de seamă pe scurt ale ziarelor să nu fi atenuat sau scăpat din vedere declaraţiile sale cele mai importante. După această citire văzurăm că şi pe larg, ca şi pe scurt, marele discurs al dluî Carp e tot lipsit de interes—afară de un singur punct. Asta e insă interesant de tot. D. Carp a mărturisit că in tot cursul vieţeî sale politice a urmărit ideea de a deveni şeful partidului conservator —şi că a devenit ceea ce a urmărit. Că urmărea, e drept, dar ca a juns 9! D. Carp trebuia să-și amintească proverbul rominesc : nu ridica poalele pină a nu ajungi la pîriu. Și, după cit ni se pare, d-sa e departe de piriul conservator astăzi tot atit cit era acum doi, zece, douăzeci de ani, deoarece partidul conservator are deja un șef, in jurul căruia sunt grupate căpeteniile partidului, la apelul căruia, cind e vorba de intmniri publice, răspund masele partidului. n. Carp a confundat șefia junimistă cu cea conservatoare. Pe cea dintîiu a avut-o în tot-d’auna și nimeni nu i-a contestat-o, pe cea de-a doua n’o are, și pretinzind c’oare comite un fals îndrăzneţ. Am ruga pe Epoca să ne citeze un singur conservator de baştină, ne junimist, nici transfug de la liberali, nici de-o culoare nedefinită, afară de d. Nicu Pilipescu, care să fie in gruparea d-lui Carp, ■Şefia d-sale conservatoare e deci o şefie de carton, un fel de glumă pe care ne mirăm c’o pune înainte fără să ridă. In fond lucrul ne importă puţin. Ceea ce e vizibil, ceea ce e real, e că d. Carp şi partizanii săi de altă dată ţin să fondeze un partid de sine stătător. Poarte bine fac. Dar ce umblă atunci cu falsuri, de ce vrea să încurce opinia publică, să uzurpe titluri ce nu-i aparţin şi nici nu-i pot aparţine ? JV’ar fi mai natural, mai logic, mai sincer să ne apară cu propriile d-sale idei, cu propria titulatură a grupului ce-l înconjoară? Numai in cazul acesta publicul ar putea să-l admită şi să-l discute. Altmintreli zadarnică ii va fi toată sbuciumarea. Ad. Sin fuga condeiului Sf. Dumitru Azi fiind Sf. Dumitru, sa pot trimete cărţi de vizită tuturor celor...ce şi-au plătit chiria sau n’au nevoe de a îndeplini asemenea oribilă formalitate. Celor ce trebue să se mute însă, li se pot transmite condoleanţe, fie la domiciliul vechiu, fie la cel nou căci, mai rele de cit mutările în armata, magistratură, etc. sunt mutările de Sf. Dumitru. E un fel de pedeapsă, care ar trebui... comutată. Cu ocazia mutărilor de azi, e vorba şi de o mutare senzaţională , cică se mută şi „Supărarea naţională“—la Bellu ! Chiriaş n ajunul furtunei Torc-d’a-una înainte de uragan este o tăcere sinistră, cu atit mai lugubră cu cit dezlănţuirea elementelor va fi mai grozavă. Tot aşa şi în politică , în ajunul conflictelor celor mai grave este o acalmie care înşeală pe mulţi şi îi face să creadă că liniştea nu va fi tulburată. Ni se pare că suntem în unul din aceste momente tragice. Ocuparea insulei Mitilene de escadra franceză, este arătată de toată lumea ca ceva fără de importanţă. Acest conflict se zice că nu poate avea grave consecinţe, fiindca ar fi o nebunie din partea Franţei ca să provoace un conflict european. In prima linie se zice că Germania este destul de tare pentru a da să înţeleagă republicei franceze că nu trebue să se întindă mai departe de cît a făcut-o. Pe de altă parte se pretinde că Franţa n’are nici măcar concursul Rusiei. Aceasta în Orient are interese contrarii Franţei şi deci nu o va secunda niciodată. E o păcăleală a ursului moscovit, de care biata republică franceză nici habar nu avea, cac îl ajuta şi moraliceşte şi materialiceşte şi cînd primea cu atîta entusiazm pe ţarul tuturor Roşiilor şi al tuturor spînzurătorilor. Aşa fiind, optimiștii socot că ocupa tea insulei Mitilene n’are nici o importanţă, că cel mult aceasta va însemna că de astă dată Turcul va plăti, el care părăsise de mult acest obiceiut. Nu avem pretenţiunea să ştim tot ce se petrece în sferele înalte politice, dar nouă ni se pare că toate aceste evenimente şi întreagă această atmosferă de asigurări de pace, nu sunt de natură să ne liniştească, ci din potrivă să ne pue serios pe gînduri. E posibil ca optimizam în realitate să stăpinească lumea politică. E foarte posibil ca nimeni să nu se aştepte la evenimente grave, adică ca în program să nu se prevadă complicaţiuni. Cine însă poate garanta că dintr’un moment în altul, evenimentele nu se vor precipita, dezminţind toate planurile diplomaţilor ? Să ne închipuim un moment, că debarcarea francezilor la Mitilene, aţîţă fanatismul musulmanilor, că poate chiar să fie provocat de o intrigă de palat, iată o revoluţiune sîngeroasă la Constantinopol, sultanul poate fi detronat, trupele neplătite revoltîndu-se, in sfirşit anarhia fiind stăpînitoare asupra Constantinopoluluî la început şi mai apoi cuprinzînd întreaga Turcie şi în Europa şi în Asia. Pe lingă aceasta Albania revoltată, Macedonia în răzvrătire, Bulgarii trecînd hotarul Turciei, austriacii fiind nevoiţi să intervină şi Rusia deodată debarcă la Constantinopol. Aceste toate se pot petrece în cîteva zile, fără să-şi dea bine seama cineva, ca o strictă necesitate, graţie căreia întreg conflictul oriental de astă dată este deschis şi cu el cine ştie ce complicaţiuni fără de soluţiune. Orientul este ca o bubă cu totul coaptă şi gata să se spargă. O înţepătură de ac imperceptibilă ori o lovitură de bisturiu pot să o fac să se deschidă. Diplomaţia europeană şi-a dat seamă de această situaţiune gravă şi delicată şi de aceea a pus în lucrare tot meşteşugul ei ca să lase această problemă cu m mai mult timp nerezolvată. Azi, debarcarea Franţei la Mitilene, poate să fie înţepătura de ac care să facă să se nască conflictul redutabil pe care toată lumea îl evită de atîta timp. Asigurările de pace pot fi sincere, dar ele nu trebue să ne facă să dormim, ci din potrivă să mai mare luare aveghem cu cea minte. Const. Miile meşte tutore şi pe al doilea soţ şi avutul sint solidar răspunzători de tonte actele administraiţ unei tutelei. Legea mai specifică că această colaborare este absolut necesară pentru că la caz cînd al doilea soţ ar refuza să primească tutela ori va demisiona, mama pierde şi ea acest drept şi se numeşte un alt tutore. In privinţa usufructuluî pe care îl are muma asupra avereî copiilor pînă la vîrsta de 20 ani, legea nu amestecă tutela cu acest drept personal al mamei. Se poate dar perfect ca mama recăsătorită să nu fie tutee a copiilor săi şi totuşi să se bucure de usufructul averei lor, după ce bineînţeles se vor fi scăzut toate cheltuelile întreţinere! lor şi acelea ale administraţiunei avereî de moştenire. Cînd însă se intîmplă acest caz, rar mama mai poate încasa ceva, căci tutorele manipulează aşa de bine fondurile, în cu plusuri nu rămin deşi cunosc şi cazuri contrarii O. SI. POŞTA MICA Hygeia, Caracal. — Vom transmits observațiile a-tale d-luî d-l Lupus care, nu ne îndoim, se ’ va grăbi să vă livnineze,—pobabil prin ziar pentru ca explicațiile să folosească tuturor cititorilor. D lul“^I. Boré*—Taxele universitare se plătesc în două ra e: prima la înscrierea în Universitate, a doua la mijlocul anului. Pentru facultatea de drept taxa e de 100 lei. D-luî Floros, Iași.— Cursurile Ia facultatea de litere au început. D lui P. C. — Se admit examenele a doi ani în sesiunile de Iunie si Septembrie ale aceluiaș an, daca un student a rămas cu examenele in întindere, căci se cere pentru a putea depune examenele acestea, doi ani de.'frequentare la facultate , adică fiecare examen să corespunză unui an de frequentare. D-luî P. Benah, Galați.—Palatul poştelor se va inaugura probabil la primăvară. E adevărat că se va bate cu acea ocaziune o medalie comemorativă, şi se va lansa o serie de mărci în felul acelor de cari vorbiţi dv. Cit timp vor fi în circulaţie aceste mărci ocazionale, nu ştim. D-lui Sado. Loco.— Dictonul adevărat este acesta: A tont seigneur tonte honneur. D-luî Teodor. Citiţi cu atenţie Legea numelui şi veţi găsi tot ce trebue să faceţi pentru a vă regula numele d-v. Legea numelui o găsiţi în colecţia de legi a d-luî Hamangiîi. Vol. il p. 3136. D-luî I. Laberlîîrlad.—Cu comereiul de mărci se ocupă d. Steinberg, din pasagiul Vila cros, Bucureşti. POSTA REPACTÎE?. Tutela mamei D-lui Petre Popovici Craiova. După moartea tatălui tutela revine de drept mamei, care administrează averea copiilor săi, sub controlul consiliului de familie şi al tribunalului. In cazul d-tale mama este pe cale a se remărita şi da mă întrebi dacă ea rămîne in tutelă ? Iţi răspund da, dar cu oarecarî condiţ uni. Pentru a nu pierde de drept tutela asupra copiilor din prima căsătorie, mama este datoare înainte de căsătorie să facă cunoscut această intenţiune consiliui de familie şi să-i ceară autorizaţuunea de a urma să fie tunice. Dacă nu face această cerere ea pierde tutela caz care se întîmplă și atunci cînd consiliul de familie va refuza această cerere. Dacă însă consiliul da familie acceptă propunerea femeeî care se remărită el nu- CARNETUL MEU Disolvarea societatei dramatice O ştire alarmantă îmi vine din sorginte demnă de crezare. Ministerul instrucţiunel ar urmări disolvarea societăţei dramatice din Bucureşti. Probabil, că în acest pas, s’ar disolva şi societăţile dramatice din Iaşi şi Craiova. Fiindcă dacă marşul râu al Teatrului naţional din Bucureşti a împins ministerul instrucţiunea spre această soluţi, apoi noi ştim că nici societăţile dramatice din Iaşi şi Craiova nu merg mai bine. Din contra. Asupra mersului prost al teatrului naţional din Bucureşti noi ne-am fâcut datoria, de ani de zile, de a atrage atenţiunea miniştrilor de instrucţiune şi a arăta că faptul se datoreşte relelor îngrămădite sub o serie de direcţiuni, compuse din oimeni cari n’aveau nici în plin nici în mînecă cu teatrul. Miniştrii au rămas surzi la alarma noastră şi numai azi cind deficitul ii incomodează se găseşte drept soluţiune să se tragă cu creionul albastru peste societăţile dramatice. Foarte drastic mijloc de a descurca nodul acesta gordian, dar foarte nenorocit. Una din condiţiunile programului de economii, adoptat în criza generală prin care trece ţara, a fst ca aceste economii să nu atingă instituţiunile ţarei. Teatrul e una din instituţiile noastre naţionale a cărei înfiinţare marchează o epocă din cele mai însemnate în starea noastră socială, morală şi culturală. A suprima aşa dintr’un coadein societăţile dramatice, ar însemna a trata cu o condamnabilă uşurinţă trecutul, tradiţiunie şi o necesitate culturală a preetuluî. Iată de ce nu credem ca acum—mai cu seamă că d. Haret, minitru al instrucţiune!, nu se refla pentru moment în ţară — să se dea vre-o soluţiune ideei de desfiinţare a societăţei dramatice. Dar numai idee , emisă din cercurile ministeriale— şi încă trebue să pună pe lucru pe toţi iubitorii instituţiuneî pentru a-i găsi gata în caz cînd s’ar proceda la o schimbare a organizaţiunei actuale a societăţilor dramatice. Artişti şi amatori—cu toții să fie cu ochii în patru! E. D. F. a» pwMUMMiBWU-jmL-jnHiMJmmiMRifflBiKXB c hestia, zilei Mutarea peninsularilor Gonii TrărbucicăDelavranciu imită „Paraziţii“ clubului din str. Clemenţei în str. Cîmpineanu ! POLITICA EXTERNA Urmările conflictului franco-turc Că Franţa a dat o pildă rea trimeţind escadra în apele turceşti, este mai presus de orice îndoială. De azi încolo de cite ori o putere va vroi să obţie un avantagiu de la Poartă va şti că aceasta se poate obţine prin demonstraţii navale şi pacea va fi din cauza aceasta vecinie ameninţată. Deocamdată e greu de crezut însă că demostraţiunea escadrei amiralului Gaillard va avea vre-o urmare politică mai gravă. Germania şi Anglia au mari interese în Orient şi desigur că nu vor tolera ca influenţa Franţei să devie prea mare. Mai mult insă decît aceste două puteri, Rusia vede in Franţa un rival al intereselor sale in Orient şi de aceia este foarte posibil ca după întoarcerea escadrei franceze din Mitilene—dacă se va întoarce,—sâ avem de constatat o răcire a amiciţiei francoruse. Franţa priveşte insă cu multă bucurie la ultimul demers al guvernului sau, pentru că de Orient se leagă multe din glorioasele tradiţii ale Franţei şi pentru că prin demonstrafiunea din apele turceşti se speră să se obţie din nou pentru republica franceză poziţia ce a ocupat-o in Orient. De ce a ales Franţa man la Mitilene ? Desigur că mulţi se vor fi întrebat de ce a ales Franţa tocmai insula Mitilene ? Răspunsul îl dă un ziar german astfel: Mitilene a fost bine ales ca teritorii de ocupaţiune atit din punctul de vedere comercial, cit şi din punctul de vedere strategic. Locuitorii insulei mijlocesc comunicaţia pe coastă intre pâmlntul aziatic şi insulele mărei Egeice şi faptul că mişcarea comercială din Gastro (capitala insulei) se urcă pină 30 milioane lei, dovedeşte că Franţa va putea intr’adevăr să se despăgubească din venitul vămilor sechestrate. Importanţa strategică a insulei conzistă în apropierea ei de coasta anatolică şi in situaţiuneaa ei centrală intre Smirna, Salonic şi intrarea în Dirdaneie. Dacă ocuparea insulei Mitilene ar rămîne fără efect, flota franceză ar putea ajunge in scurt timp la fiecare din numitele puncte și deci înăspri măsurile de represiune contra Portei. Călătoria marelui duce Se scrie dm Petersburg ziarului Berliner Lokalanzeiger : In cercurile politice din Petersburg se atribue o deosebită importanţă vizitei pe care marele duce Michail Nicolaevici a făcut-o împăratului Frantz Josef. Cu această ocazie se aminteşte de anul 1875. Atunci ţarul Alexandru 11 a trimes in misiune extraordinară la Viena pe aghiotantul sau general Sumarokovv Elston care a oferit Austriei ca să ia Bosnia și în schimb să lase mină libera Rusiei in războiul contra Turciei. La Petersburg marele duce Michail, ultimul fiu in viaţă al ţarului Nicolae I şi marele unchiu al actualului ţar, continuă a cultiva vechile tradiţiunî de amiciţie cu Austria. De aceea marele duce Michail reprezintă mai mult decît numai persoana sa. Vizita lui e menită in primul rind să şteargă mica încordare ce domneşte între Rusia şi Austria de cind regele Serbiei s’a căsătorit. Dar in cercurile ruseşti bine informate nici Îndoială nu Încape că marele duce a făcut Împăratului Frantz Joaef importante comunicări din partea ţarului asupra situaţiunei în peninsula Balcanică şi că a introdus un schimb de confidenţe. Diverse — Intr’o comisiune a Camerei bavareze primul ministru Crailsheim a declarat că starea regelui Otto, care sufere de alienaţie mentală, e neschimbată. O înrăutăţire nu se observă. — Jurnalul de Geneva crede că conferinţa pentru revizuirea convenţiunei de Geneva din 1804 privitoare la îndreptarea soartei militarilor răniţi în război şi, nu se va putea întruni cită vreme războiul sud-african nu va fi terminat. — Abatele Bonnel a anunţat de la anvon Dumineca trecută că a trecut la protestantism și că va continua oficiul sau ca preot protestant.. — Ducele de Abruzzi va face in Februarie o nouă încercare de a descoperi polul Nord pornind din Alaska. Economice Primele asupra zahărului Sa scrie din Bruxelles : ziarul Patriote anunţă că în curind se vor trimete invitiţiuni pentru conferinţa asupra zahărului. Ziarul adaugă că conferinţa va avea loc la Bruxelles in luna Ianuarie 1902. Invitaţiuni se vor trimete numai statelor europene. Lipsa de vagoane De această boală nu suferim numai noi ci chiar şi bogata America. Astfel Frankfurter Zeitung anunţă din New-York că in districtul Pittsburg optsprezece forge au încetat lucrul din cauza lipsei de cols. Alte forge vor fi silite să imiteze acest exemplu. Cauza este că diferitele companii de drum de fer nedispunind de vagoane nu pot transporta colsul. : ■ O carte de valoare —Codul civil român de d. O. Nacu— Nu se poate zîce că literatura juridică la noi a progresat mai puţin ca cele-l’alte literaturi, în scurmi restimp de cînd Romînia şî-a afirmat o viaţă proprie în mijlocul statelor civilizate. Dacă nu s’a născut geniul inovator şi revoluţionar pe acest teren în epoca redeşteptare! noastre, cauza — cum o spune însuşi d. Nacu, despre a cărui valoroasă lucrare ne ocupăm aici,— e însăşi această epocă. Cîndeşti zorit să-ţi zideşti casa, n’ai vreme să faci studii îndelungate asupra materialului ce-l întrebuinţezi la construcţia ei.—iată pentru ce epoca consolidare a statului românesc a fost o mare piedică, nu numai pentru specializare, dar chiar pentru dezvoltarea talentelor. Totuşi lucrări juridice şi încă lucrări juridice de valoare avem. In afară de colecţiuni de legi ca : Magazinul judecătoresc, colecţiile Brâiloiu, Boerescu, Bajoroaim, colecţiile mai noi ale d-lor Gheţu şi Ilamangiu, avem opere de netăgăduită valoare datorită unor eminenţi jurişti ca : Costaforu, Păucescu, Degré, Chebapol, Maniu, Danielopol, Dimitrie Alexandrescu, etc., opere, cari au dat ştiinţei dreptului nostru atit de încurcată şi defectuoasă odinioară, claritatea şi autoritatea de care se bucură astăzi. Totuşi cît mai e de făcut încă ! Ne aflăm pe un teren pe cît de vast pe atît de ingrat, la fiecare pas exploratorul întîlneşte în calea-i piedici, pe cari strălucite talente şi vieţi întregi n’au fost în stare să le învingă desăvîrşit, piedici născute fie din natura obiectului acestei ştiinţi, fie din faptul că dreptul nostru e o haină străină ce trebue continuu ajustată pe trupul poporului românesc. Unul din aceşti îndrăsneţi exploratori e d. C. Nacu, profesor de drept civil la Universitatea din Capitală. După 37 ani de cercetări şi studii, d-sa prezintă astăzi publicului, adunate într’o voluminoasă operă, fructele ostenelelor sale : Dreptul civil român. Se impune, credem, ca să arătăm importanţa acestei opere, golul ce-l umple ea în literatura juridică şi o vom face în acest articol, dar mai înainte să ni se îngădue o mică digresiune. E vorba de criza morală prin care trecem şi a cărei influenţă o simte nu numai obscurul proletar intelectual, ci toţi aceia cari vor sâ producă ceva pe cîmpul literaturei, artei şi ştiinţei. D. Nacu a simţit-o de asemeni şi constatarea d-sale—constatarea unui educator al generaţiilor de intelectuali,—e de natură sâ îngrijească toate inimile. „Fără ezitare o spun— zice d. Nacu — viaţa noastră intelectuală este îndreptată într-o singură direcţie şi sfera în care trăim viţiaza nespus de mult aerul ce respirăm. Se caută numai mijlocul de a parveni şi de aci dispreţ pentru tot ce ese din sfera la care facem aluziune.“ Da, dispreţ sau nepăsarea care-i mai rea decît toate, oare pentru talente e ceea ce-i oftica pentru organizmul omenesc : le omoară după ce mai întîiiî le stoarce de orice energie. * Cartea d-lui Nacu umple mai întîiu, un gol de mult simţit la facultăţile noastre juridice. Pînă acum nu exista un curs complect şi sistematic al dreptului civil în romîneşte, studenţii şi oamenii doritori să cunoască această ramură a dreptului, cea mai principală, n’aveau decît două moduri de a se instrui. Sau să audieze cursurile profesorului, sau să studieze un curs francez similar ; în amîndouă cazurile însă nu se foloseau decît în parte. Ca să te foloseşti de cursurile ţinui profesor trebue să iei note ; el vorbeşte, studentul îi urmăreşte cuvântarea pe cit il ajută puterii, rezultatul e că prin acest mijloc nu se poate extrage decit substanţa cursului, cînd se extrage şi aceea. Nu mai vorbesc de toate celelalte inconveniente strîns legate de soarta unor sărmane fiţuici. Sint nndeobşte cunoscute. Pe de altă parte a studia după un curs francez înseamnă a studia dreptul francez, care dacă are acelaş schelet ca şi dreptul nostru, n’are însă şi aceiaş formă, înseamnă a-ţi da silinţa să cunoşti unele detalii ce nu-şi vor găsi aplicarea la noi şi să nu cunoşti altele a căror aplicare e curentă. Acest mod de a studia dreptul e şi mai defectuos decât cellalt. Era dlar de neapărată necesitate apariţia unei cărţi care să cuprindă explicarea codului nostru civil, cu toate adausele necesare : controverse, jurisprudenţa romînească, dificultăţile întâlnite în practică, lacunele codului, in fine tot ce se referă la o materie atît de vastă şi complicată. Acest gol de mult simţit a fost în fine umplut de d. C. Nacu, şi e un noroc că a fost umplut tocmai de acela din jurisconsulţii noştri, care prin situaţiunea lui, era în măsură să cunoască toată profunzimea golului. Netăgăduit că la o lucrare de asemenea natură preciziunea şi claritatea sunt nu numai nişte cerinţe ale stilului, dar nişte calităţi fără cari cartea riscă să rămîe neînţeleasă. Pe de altă parte avînd să mînueşti un material atît de variat, avînd să condensezi într’o carte o materie, ce se poate întinde în 10 cărţi şi a rămînea totuşi clar şi precis, e un mare merit şi d. Nacu a ştiut să şi-l cîştige. Nu-i vorbă d-sa are încă temerea că n’a isbutit să realiseze aceste cerinţi ; noi însă am citit cartea înainte de apariţie şi putem spune că temerea d-lui Nacu e aceea a artistului vecinic nemulţumit de opera lui, vecinie setos da ideal. Dar idealul întrucît a putut fi ajuns a fost ajuns de d. Nacu şi aceasta, suntem siguri, o vor constata-o toţi cititorii Dreptului civil român. D. Nacu a urmat, ca metod de expunere, pe redactorul codului civil. D-sa, în prefaţa lucrărei recunoaşte defectul unui asemenea metod, dar noi recunoaştem împreună cu d-sa că acest metod e absolut necesar, pe cită vreme cursurile se fac după diviziunile codului, înainte de toate trebuia atins scopul şi scopul principal al d-lui Nau era de a pune în mina studenţilor, magistraţilor şi avocaţilor o carte cit mai folositoare. D. Nacu însă nu s’a mărginit numai la rolul da bun compilator, ci toată îndelunga şi bogata sa experienţă juridică a întrebuinţat-o pentru a lumina controversele încă întunecate ale codului nostru civil şi aici intervine rolul d-sale de excelent jurisconsult. Evident, nu putem arăta aici partea originală a acestei cărţi, deşi am dori s’o facem. Atît spaţial ce ni se pune la dispoziţiune cît mai ales faptul că ne adresăm unui public în cea mai mare parte străin de materie, ne împedică de a ne realiza dorinţa. Atît putem spune : părerile d-lui Nacu vor putea fi discutate, cu greu însă răsturnate. Excelentul profesor universitar, e în acelaşi timp un excelent avocat. Cînd emite o părere are grija să o®îuşoţească de toata armele ce sunt necesare părerea ca să producă convingere şi acela care va căuta să o învingă se va lovi mai întîi de o puternică avant-gardă de argumente cu greu de răsturnat. Nu numai studentul va găsi în partea aceasta un isvor de cunoştinţe, dar mai ales avocatul şi magistratul, acest din urmă mai cu seamă, vor întrebuinţa cu cel mai mare folos experienţa şi luminile d-luî.Nacu, cu atîta măes- ’ trie enunţate. Bineînţeles de Nacu dă locul meritat şi autorilor străini. Fără a face lux de citaţii—paradă de cunoscinței— autorul dreptului civil romín, trimete în tot-d’auna pe cititor la cel mai renumit autor în materie. Jurisprudenta romînească însă are locul preponderant, după cum de altminteri și merita, mai ales acolo unde legiuitorul romín se depărtează de cel francez. In această privinţă cartea d-lui Nacu e o adevărată comoară pentru avocaţi şi studenţi, nevoiţi pînă acum să se pieardă, ori de cîte ori simţeau nevoia să consulte casaţia, într’un noian de jurisprudenţa de multe ori streine cauzei. Dreptul civil român e o carta de valoare. Felicitînd pe eminentul profesor universitar, recomandăm călduros tuturor acelora ce se ocupă cu legile opera d-sale; de altminterea recomandaţia noastră e de prisos, d-l C. Nanu fiind îndeobşte apreciat ca fruntaş al baroului şi distins jurisconsult. Victor Al. Duculescu 16 Octombrie 901 avocat