Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)

1901-10-27 / nr. 4400

EUROPA, RUSIA SI CHESTIA ORIENTALA — Apropos de conflictul franco-turc — Am spus că conflictul franco-turc, i­­vit pe­ o chestie de un ordin cu totul secundar, pentru lirele unui cămătar oare­care, şi ajuns in faza de faţă, adică la ocuparea unui tentoriu turcesc de către Franţa, va ridica nu numai în­treaga chestie orientală, cu infinitele ei complicaţii, dar va pune în primej­die pacea lumei dacă cele ce bănuim se realizează. Bănuim că mai presus şi mai puter­nic ca toate lucrează mina Rusiei in a­­ceastă afacere. Rusia care visează să se întindă şi a­­supra Asiei mici, şi asupra Persiei, să pue stăpînire de la Archipelag la fron­tierele Indiei dinspre Persia, şî-a văzut acţiunea împiedecată mai ales de Ger­mania. Aceasta din urmă a ştiut să-şi împlînte influenţa solid la Constantino­­pol şi să obţie exploatarea economică a Asiei mici, a Mesopotamiei şi a Siriei. Nişte companii germane au­ căpătat a­­tit concesiunea construirea liniei ferate necesare ca să pue Europa în legătură cU golful persic prin Asia mică, cit şi navigafiunea pe fluviile Tigru, Eufrat şi Sat-el-Erabi. De asemenea influenţa Germaniei in Siria şi Palestina a cres­cut. Rusia vedea cu ochi răi acest pro­gres al Germaniei prin locurile vizate de dinsa. La procedeurile economice, Ru­sia a răspuns cu procedeuri bizantine. A încercat să pue mina pe clerul creştin din Asia mică şi Siria, să-şi aşeze prin diferitele episcopate şi patriarhate orien­tale oameni devotaţi ei, agenţi ruşi au cutreerat şi cutreeră tot Orientul. In Turcia europeană mina Rusiei s’a ames­tecat in Macedonia. N’a neglijat nici chiar pe rominiî macedoneni pe cari, de cind guvernul din Bucureşti i-a aban­donat, caută să-î cîştîge pentru dinsa. Pe scurt, pe cind Germania lucra pe temă economică, voind să construiască căi ferate, să sape puţuri, să stabilească linii de navigaţie, Rusia lucra pe tema superstiţiilor, pe tema ortodoxismului. Lucrurile ajunseseră la extrem.. Tre­buia ca buba să se spargă, ca situaţia să se lumineze. Rusia a împins deci pe Franţa la o acţiune împotriva Turciei, ca să nu zică că’ea a pus focul in Orient. Franţa, prinsă" cu desăvîrşire în mrejele politi­cei i’Useşiî, prinsă mai ales de pungă,— are peste 15 miliarde angajate in rentă şi industrii ruseşti— s’a făcut unelta aliatei sale. Negreşit că in cele din urmă va fi păcălită, de­oare­ce populaţiile creştine din imperiul otoman, in mare majori­tate ortodoxe, au fost aduse de unelti­rile Rusiei ca să primească cu aceeaşi repulzie pe catolici şi protestanţi ca şi pe musulmani. Rusia a pregătit deci tot ce trebue ca impetuoşii şi cava­lerii francezi să fie uniţi tot atit de profund ca şi turcii. In ziua cind vor încerca dar să profite de sacrificiile lor, vor găsi în populaţiile pentru cari vor fi luptat o duşmănie extraordinară. De altmintrelea acţiunea Franţei nu e curată. Dacă o durea inima de ar­meni şi de ceî-l’alţî creştini din impe­riul otoman trebuea să intervie pe vremea groaznicelor măceluri de acum Clţî­va ani, nu să aştepte ca să ia apă­rarea unui cămătar ca să-şi aducă a­­minte de soarta bieţilor armeni. In­cit chiar dacă e sinceră în acţiunea ei, a fost foarte neabilă. Ori­ce-ar face şi ce-ar zice acum, afacerea necurată Lo­­rando va murdări bunele şi filantro­picele intenţii. Rusia va şti să profite perfect de aceasta suflind, prin agenţii ei, tuturor creştinilor din Turcia că firele lui Lorando’ aui mişcat pe Franţa nu interesele creştinătăţei, pe cari numai sfinta şi ortodoxa Rusie le apără în mod dezinteresat. E extraordinar faptul că atât tripla alianţă cit şi Anglia nu fac nici un pas împotriva acţiunea Franţei, că se tem să intervie. Cauza e că­ Rusia a ştiut să manevreze ast­fel ca să domine în­treaga situaţie. înainte de-a împinge pe Franţa la o acţiune decizivă, ţarul a vizitat pe Wilhelm 11, a pronunţat dis­cursuri de înfrăţire cu­ Germania. Rusia stă astăzi ca un sfinx în faţa Europei, hipnotizînd-o cu atitudinea ei. Înainte de-a face un pas, Anglia şi Ger­mania se întreabă ce poziţie va lua Ru­sia, şi de teama necunoscutului Irsă ca flota franceză să servească admirabil intereselor imperiului moscovit, în dauna civilizaţiei. Căci nu mai încape îndoială că ori­cit ar fi de interesată politica triplei alianţe in Turcia, şi pretutindeni, ea face, fără să vrea, şi operă civilizatoare Pe cită vreme acolo unde se întinde umbra imperiului moscovit civilizaţia dă înapoi. Chiar dominaţia turcească e preferabilă dominaţiei ruseşti, căci cel puţin Turcia e slabă şi sunt speranţe că într’o zi va putea fi pusă la rezon sau înlăturată. Cu Rusia se schimbă socoteala. Puterile centrale şi Anglia vor vedea in sfirşit, la ce le conduce politica lor dulceagă faţă de Rusia, politică inau­gurată de vre­o cîţî­va ani încoace. De teama ideilor moderne germanii şi austriacii au crezut că o apropiere de Rusia le va întări situaţia lăuntrică. De unde Rusia era mereu mărginită în apetiturile ei, de unde era tratată ca o putere aziatică, a început să fie privită ca un stat modern şi european. Poli­tica inaugurată, cu drept cuvint, la 1854, a făcut loc unei politici de priete­nie. Rusia a fost lăsată să-şi întindă ghia­­rele în 1877, toate capetele încoronate au căutat prietenia ţarilor, împrumutu­rile ruseşti au fost primite cu braţele descinse pretutindeni. Rusia a profitat. In cele din urmă, a ştiut, graţie ne­norocitei duşmănii intervenite intre cele două faruri ale civilizaţiei, între Franţa şi Germania, sâ şi atragă sprijinul mi­litar şi financiar al celei d’intii. Intu­­nerecul luptă azi împotriva civilizaţiei cu armele şi cu banii statelor civili­zate. * Conflictul franco-turc e, pentru noi, prima încercare a Rusiei de a profita de slăbiciunea şi orbirea statelor civili­zate pentru a-şi face afacerile, e o ma­noperă meşteşugită de a zădărnici opera Germaniei în Turcia. Se vede că la Ber­lin lucrul acesta se simte, de­oare­ce Germania nu sprijină pe Turcia de teamă de a nu se găsi intre două fo­curi, intre Franţa şi Rusia. Depinde insă de conduita ulterioară a dublei alianţe in imperiul turcesc pen­tru ca tripla-alianţa şi Anglia sa se mişte. De îndată ce politica rusească îşi va arăta franc­­hiarele, ceea­ ce nu poate să intirzie, de îndată ce atitudinea de sfinx a Rusiei se va preciza, Germania, Austria şi Anglia, ştiind la ce an să se aştepte, vor interveni. Atunci con­flictul va deveni mondial. Afară numai dacă Rusia, găsind Franţa ridiculă, nu se va retrage nou pentru a se pregăti să sară bine pe viitor. In curs de cite­va zile situaţia bne să se limpezească intr’un fel. A. B. pe din mai tre- Şefia d-lui Carp De­oare­ce ne căzu sub ochi ultimul discurs al d-lui Carp publicat in extenso ne dădurăm osteneala să-l citim cu atenţie, gîndindu-ne că poate dările de seamă pe scurt ale ziarelor să nu fi atenuat sau scăpat din vedere de­claraţiile sale cele mai importante. După această citire văzurăm că şi pe larg, ca şi pe scurt, marele dis­curs al d­luî Carp e tot lipsit de in­teres—afară de un singur punct. Asta e insă interesant de tot. D. Carp a mărturisit că in tot cursul vieţeî sale politice a urmărit idee­a de a deveni şeful partidului conservator —şi că a devenit ceea­ ce a urmărit. Că urmărea, e drept, dar c­a a­ juns 9! D. Carp trebuia să-și amin­tească proverbul rominesc : nu ri­dica poalele pină a nu ajungi la pî­­riu. Și, după cit ni se pare, d-sa e departe de piriul conservator astă­zi tot atit cit era acum doi, zece, două­zeci de ani, de­oare­ce partidul conser­vator are deja un șef, in jurul căruia sunt grupate căpeteniile partidului, la apelul căruia, cind e vorba de in­tmniri publice, răspund masele par­tidului. n. Carp a confundat șefia junimi­stă cu cea conservatoare. Pe cea din­­tîiu a avut-o în tot-d’auna și nimeni nu i-a contestat-o, pe cea de-a doua n’o are, și pretinzind c’o­are comite un fals îndrăzneţ. Am ruga pe Epoca să ne citeze un singur conservator de baştină, ne junimist, nici transfug de la liberali, nici de-o culoare nede­finită, afară de d. Nicu Pilipescu, care să fie in gruparea d-lui Carp, ■Şefia d-sale conservatoare e deci o şefie de carton, un fel de glumă pe care ne mirăm c’o pune înainte fără să ridă. In fond lucrul ne importă puţin. Ceea­ ce e vizibil, ceea­ ce e real, e că d. Carp şi partizanii săi de altă dată ţin să fondeze un partid de sine stă­tător. Poarte bine fac. Dar ce um­blă atunci cu falsuri, de ce vrea să încurce opinia publică, să uzurpe ti­tluri ce nu-i aparţin şi nici nu-i pot aparţine ? JV’ar fi mai natural, mai logic, mai sincer să ne apară cu pro­priile d-sale idei, cu propria titula­tură a grupului ce-l înconjoară? Nu­mai in cazul acesta publicul ar putea să-l admită şi să-l discute. Altmin­­treli zadarnică ii va fi toată sbuciu­­marea. Ad. Sin fuga condeiului Sf. Dumitru Azi fiind Sf. Dumitru, sa pot trimete cărţi de vizită tuturor celor...ce şi-au­ plătit chiria sau n’au nevoe de a îndeplini ase­menea oribilă formalitate. Celor ce trebue să se mute însă, li se pot transmite condoleanţe, fie la domi­ciliul vechiu, fie la cel nou­ căci, mai rele de cit mutările în armata, magistra­tură, etc. sunt mutările de Sf. Dumitru. E un fel de pedeapsă, care ar trebui... co­mutată. Cu ocazia mutărilor de azi, e vorba şi de o mutare senzaţională , ci­că se mută şi „Supărarea naţională“—la Bellu ! Chiriaş ­n ajunul furtunei Torc-d’a-una înainte de uragan este o tăcere sinistră, cu atit mai lugu­bră cu cit dezlănţuirea elementelor va fi mai grozavă. Tot aşa şi în poli­tică , în ajunul conflictelor celor mai grave este o acalmie care înşeală pe mulţi şi îi face să creadă că liniştea nu va fi tulburată. Ni se pare că suntem­ în unul din aceste momente tragice. Ocuparea insulei Mitilene de escadra franceză, este arătată de toată lumea ca ceva fără de importanţă. Acest conflict se zice că nu poate avea grave conse­cinţe, fiind­ca ar fi o nebunie din partea Franţei ca să provoace un conflict european. In prima linie se zice că Germania este destul de tare pentru a da să înţeleagă republicei franceze că nu trebue să se întindă mai departe de cît a făcut-o. Pe de altă parte se pretinde că Franţa n’are nici măcar concursul Rusiei. Aceasta în Orient are interese con­trarii Franţei şi deci nu o va se­cunda nici­odată. E o păcăleală a ursului moscovit, de care biata re­publică franceză nici habar nu a­­vea, c­ac îl ajuta şi moraliceşte şi materialiceşte şi cînd primea cu a­­tîta entusiazm pe ţarul tuturor Ro­şiilor şi al tuturor spînzurătorilor. Aşa fiind, optimiștii socot că ocupa­ tea insulei Mitilene n’are nici o im­portanţă, că cel mult aceasta va în­semna că de astă dată Turcul va plăti, el care părăsise de mult acest obiceiut. Nu avem pretenţiunea să ştim tot ce se petrece în sferele înalte poli­tice, dar nouă ni se pare că toate aceste evenimente şi întreagă acea­stă atmosferă de asigurări de pace, nu sunt de natură să ne liniştească, ci din potrivă să ne pue serios pe gînduri. E posibil ca optimizam­ în reali­tate să stăpinească lumea politică. E foarte posibil ca nimeni să nu se aştepte la evenimente grave, adică ca în program să nu se prevadă complicaţiuni. Cine însă poate ga­ranta că dintr’un moment în altul, evenimentele nu se vor precipita, dez­minţind toate planurile diplomaţilor ? Să ne închipuim un moment, că debarcarea francezilor la Mitilene, aţîţă fanatismul musulmanilor, că poate chiar să fie provocat de o in­trigă de palat, iată o revoluţiune sîngeroasă la Constantinopol, sulta­nul poate fi detronat, trupele ne­plătite revoltîndu-se, in sfirşit anar­hia fiind stăpînitoare asupra Constan­­tinopoluluî la început şi mai apoi cuprinzînd întreaga Turcie şi în Eu­ropa şi în Asia. Pe lingă aceasta Albania revoltată, Macedonia în răz­vrătire, Bulgarii trecînd hotarul Tur­ciei, austriacii fiind nevoiţi să inter­vină şi Rusia de­odată debarcă la Constantinopol. Aceste toate se pot petrece în cîte­va zile, fără să-şi dea bine sea­ma cine­va, ca o strictă necesitate, graţie căreia întreg conflictul orien­tal de astă dată este deschis şi cu el cine ştie ce complicaţiuni fără de soluţiune. Orientul este ca o bubă cu totul coaptă şi gata să se spargă. O în­ţepătură de ac imperceptibilă ori o lovitură de bisturiu pot să o fac să se deschidă. Diplomaţia europeană şi-a dat seamă de această situaţiune gravă şi delicată şi de aceea a pus în lucrare tot meşteşugul ei ca să lase această problemă cu­ m mai mult timp n­erezolvată. Azi, debarcarea Franţei la Mitilene, poate să fie în­ţepătura de ac care să facă să se nască conflictul redutabil pe care toată lumea îl evită de atîta timp. Asigurările de pace pot fi sincere, dar ele nu trebue să ne facă să dormim, ci din potrivă să mai mare luare a­veghem cu cea minte. Const. Miile meşte tutore şi pe al doilea soţ şi a­vutul sint solidar răspunzători de tonte actele administraiţ­ unei tutelei. Legea mai spe­cifică că această colaborare este absolut necesară pentru că la caz cînd al doilea soţ ar refuza să primească tutela ori va demisiona, mama pierde şi ea acest drept şi se numeşte un alt tutore. In privinţa usufructuluî pe care îl are muma asupra avereî copiilor pînă la vîrsta de 20 ani, legea nu amestecă tu­tela cu acest drept personal al mamei. Se poate dar perfect ca mama recăsăto­rită să nu fie tute­­e a copiilor săi şi to­tuşi să se bucure de usufructul averei lor, după ce bineînţeles se vor fi scăzut toate cheltueli­le întreţinere! lor şi acelea ale administraţiunei avereî de moştenire. Cînd însă se intîmplă acest caz,­ rar mama mai poate încasa ceva, căci tuto­rele manipulează aşa de bine fondurile, în cu­ plusuri nu rămin deşi cunosc şi cazuri contrarii O. SI. POŞTA MICA Hygeia, Caracal. — Vom transmits observațiile a­-tale d-luî d-l Lupus care, nu ne îndoim, se ’ va grăbi să vă livnineze,—p­obabil prin ziar pentru ca explicațiile să folosească tuturor cititorilor. D lul“^I. Boré*—Taxele universitare se plătesc în două ra e: prima la înscrierea în Universitate, a doua la mijlocul anului. Pentru facultatea de drept taxa e de 100 lei. D-luî Floros, Iași.— Cursurile Ia facultatea de li­tere au început. D lui P. C. — Se admit examenele a doi ani în sesiunile de Iunie si Septembrie ale aceluiaș an, daca un student a r­ămas cu examenele in întindere, căci se cere pentru a putea depune examenele a­cestea, doi ani de.'frequentare la facultate , adică fie­care examen să corespunză unui an de frequen­­tare. D-luî P. Benah, Galați.—Palatul poştelor se va inaugura probabil la primăvară. E adevărat că se va bate cu acea ocaziune o medalie comemorativă, şi se va lansa o serie de mărci în felul acelor de cari vorbiţi d­v. Cit timp vor fi în circulaţie aceste mărci ocazionale, nu ştim. D-lui Sado. Loco.— Dictonul adevărat este acesta: A tont seigneur tonte honneur.­­ D-luî Teodor. Citiţi cu atenţie Legea numelui şi veţi găsi tot ce trebue să faceţi pentru a vă re­gula numele d-v. Legea numelui o găsiţi în colecţia de legi a d-luî Hamangiîi. Vol. il p. 3136. D-luî I. Laber­­lîîrlad.—Cu comereiul de mărci se ocupă d. Steinberg, din pasagiul Vila cro­s, Bucureşti. ­ POSTA REPACTÎE?. Tutela mamei D-lui Petre Popovici Craiova. După moartea tatălui tutela revine de drept mamei, care administrează averea copiilor săi, sub controlul consiliului de familie şi al tribunalului. In cazul d-tale mama este pe cale a se remărita şi d­­a mă întrebi dacă ea rămîne in tutelă ? Iţi răspund da, dar cu oare­carî condi­­ţ uni. Pentru a nu pierde de drept tu­tela asupra copiilor din prima căsătorie, mama este datoare înainte de căsătorie să facă cunoscut această intenţiune con­siliu­­i de familie şi să-i ceară autoriza­­ţuunea de a urma să fie tunice. Dacă nu face această cerere ea pierde tutela caz care se întîmplă și atunci cînd consiliul de familie va refuza această cerere. Dacă însă consiliul da familie acceptă propunerea femeeî care se remărită el nu- CARNETUL MEU Disolvarea societatei dramatice O ştire alarmantă îmi vine din sorginte demnă de crezare. Ministerul instrucţiunel ar urmări di­­solvarea societăţei dramatice din Bucu­reşti. Probabil, că în acest pas­, s’ar disol­­va şi societăţile dramatice din Iaşi şi Craiova. Fiind­că dacă marşul râu al Teatrului naţional din Bucureşti a împins ministerul instrucţiunea spre această so­­luţ­i, apoi noi ştim că nici societăţile dr­amatice din Iaşi şi Craiova nu merg mai bine. Din contra. Asupra mersului prost al teatrului na­ţional din Bucureşti noi ne-am f­âcut da­toria, de ani de zile, de a atrage atenţiu­nea miniştrilor de instrucţiune şi a arăta că faptul se datoreşte relelor îngrămădite sub o serie de direcţiuni, compuse din o­imeni cari n’aveau nici în plin nici în mînecă cu teatrul. Miniştrii au rămas surzi la alarma noas­tră şi numai azi cind deficitul ii incomo­dează se găseşte drept soluţiune să se tragă cu creionul albastru peste socie­tăţile dramatice. Foarte drastic mijloc de a descurca nodul acesta gordian, dar foarte nenoro­cit. Una din condiţiunile programului de economii, adoptat în criza generală prin care trece ţara, a f­st ca aceste economii să nu atingă instituţiunile ţarei. Teatrul e una din instituţiile noastre naţionale a cărei înfiinţare marchează o epocă din cele mai însemnate în starea noastră socială, morală şi culturală. A su­prima aşa dintr’un coadein societăţile dramatice, ar însemna a trata cu o con­damnabilă uşurinţă trecutul, tradiţiuni­e şi o necesitate culturală a pre­­etuluî. Iată de ce nu credem ca acum—mai cu seamă că d. Haret, mini­tru al instrucţiu­ne!, nu se refla pentru moment în ţară — să se dea vre-o soluţiune ideei de desfiin­ţare a societăţei dramatice. Dar numai idee , emisă din cercurile mi­nisteriale— şi încă trebue să pună pe lu­cru pe toţi iubitorii instituţiuneî pentru a-i găsi gata în caz cînd s’ar proceda la o schimbare a organizaţiunei actuale a so­cietăţilor dramatice. Artişti şi amatori—cu toții să fie cu ochii în patru! E. D. F. a» pwMUMMiBWU-jmL-jnHiMJmmiMRifflBiKXB c hestia, zilei Mutarea peninsularilor Gonii TrărbucicăDelavranciu imită „Paraziţii“ clubului d­in str. Cle­menţei în str. Cîmpineanu ! POLITICA EXTERNA Urmările conflictului franco-turc Că Franţa a dat o pildă rea trimeţind escadra în apele turceşti, este mai pre­sus de ori­ce îndoială. De azi încolo de cite ori o putere va vroi să obţie un avantagiu de la Poartă va şti că aceas­ta se poate obţine prin demonstraţii na­vale şi pacea va fi din cauza aceasta vecinie ameninţată. Deocamdată e greu­ de crezut însă că demostraţiunea escadrei amiralului Gaillard va avea vre-o urmare politică mai gravă. Germania şi Anglia au mari interese în Orient şi de­sigur că nu vor tolera ca influenţa Franţei să de­vie prea mare. Mai mult insă de­cît a­­ceste două puteri, Rusia vede in Fran­ţa un rival al intereselor sale in Orient şi de aceia este foarte posibil ca după întoarcerea escadrei franceze din Miti­lene—dacă se va întoarce,—sâ avem­ de constatat o răcire a amiciţiei franco­­ruse. Franţa priveşte insă cu multă bucu­rie la ultimul demers al guvernului sau, pentru că de Orient se leagă mul­te din glorioasele tradiţii ale Franţei şi pentru că prin demonstrafiunea din a­­pele turceşti se speră să se obţie din nou pentru republica franceză poziţia ce a ocupat-o in Orient. De ce a ales Franţa m­an la Miti­lene ? De­sigur că mulţi se vor fi întrebat de ce a ales Franţa tocmai insula Miti­lene ? Răspunsul îl dă un ziar german ast­fel: Mitilene a fost bine ales ca te­ritorii­ de ocupaţiune atit din punctul de vedere comercial, cit şi din punctul de vedere strategic. Locuitorii insulei mijlocesc comunicaţia pe coastă intre pâmlntul aziatic şi insulele mărei Egeice şi faptul că mişcarea comercială din Gastro (capitala insulei) se urcă pină­­ 30 milioane lei, dovedeşte că Franţa va putea intr’adevăr să se despăgubea­scă din venitul vămilor sechestrate. Importanţa strategică a insulei con­­zistă în apropierea ei de coasta anato­­lică şi in situaţiuneaa ei centrală intre Smirna, Salonic şi intrarea în Dirda­­neie. Dacă ocuparea insulei Mitilene ar rămîne fără efect, flota franceză ar pu­tea ajunge in scurt timp la fie­care din numitele puncte și deci înăspri măsurile de represiune contra Portei. Călătoria marelui duce Se scrie dm Petersburg ziarului Berli­ner Lokalanzeiger : In cercurile politice din Petersburg se atribue o deosebită importanţă vizi­tei pe care marele duce Michail Nico­­laevici a făcut-o împăratului Frantz Josef. Cu această ocazie se aminteşte de anul 1875. Atunci ţarul Alexandru 11 a trimes in misiune extraordinară la Vi­­ena pe aghiotantul sau general Suma­rokovv Elston care a oferit Austriei ca să ia Bosnia și în schimb să lase mină libera Rusiei in războiul contra Turciei. La Petersburg marele duce Michail, ultimul fiu­ in viaţă al ţarului Nicolae I şi marele unchiu al actualului ţar, continuă a cultiva vechile tradiţiunî de amiciţie cu Austria. De aceea marele duce Michail reprezintă mai mult de­cît numai persoana sa. Vizita lui e m­e­­nită in primul rind să şteargă mica în­cordare ce domneşte între Rusia şi Austria de cind regele Serbiei s’a căsătorit. Dar in cercurile ruseşti bine informate nici Îndoială nu Încape că marele duce a făcut Împăratului Frantz Joaef importante comunicări din partea ţarului asupra situaţiunei în penin­sula Balcanică şi că a introdus un schimb de confidenţe. Diverse — Intr’o comisiune a Camerei bava­reze primul ministru Crailsheim a de­clarat că starea regelui Otto, care su­fere de alienaţie mentală, e neschim­bată. O înrăutăţire nu se observă. — Jurnalul de Geneva crede că con­ferinţa pentru revizuirea convenţiunei de Geneva din 1804 privitoare la în­dreptarea soartei militarilor răniţi în război şi, nu se va putea întruni cită vreme războiul sud-african nu va fi ter­minat. — Abatele Bonnel a anunţat de la anvon Dumineca trecută că a trecut la protestantism și că va continua oficiul sau ca preot protestant.. — Ducele de Abruzzi va face in Fe­bruarie o nouă încercare de a desco­peri polul Nord pornind din Alaska. Economice Primele asupra zahărului Sa scrie din Bruxelles : ziarul Patriote anunţă că în curind se vor trimete invit­iţiuni pentru conferinţa asupra za­hărului. Ziarul adaugă că conferinţa va avea loc la Bruxelles in luna Ianuarie 1902. Invitaţiuni se vor trimete numai sta­telor europene. Lipsa de vagoane De această boală nu suferim numai noi ci chiar şi bogata America. Ast­fel Frankfurter Zeitung anunţă din New-Yor­k că in districtul Pittsburg opt­spre­zece forge au­­ încetat lucrul din cauza lipsei de cols. Alte forge vor fi silite să imiteze acest exemplu. Cauza este că diferitele companii de drum de fer nedispunind de vagoane nu pot transporta colsul. : ■ O carte de valoare —Codul civil român de d. O. Nacu— Nu se poate zîce că literatura ju­ridică la noi a progresat mai puţin ca cele-l’alte literaturi, în scurmi restimp de cînd Romînia şî-a afir­mat o viaţă proprie în mijlocul sta­telor civilizate. Dacă nu s’a născut geniul inovator şi revoluţionar pe acest teren în epoca redeşteptare! noastre, cauza — cum o spune în­suşi d. Nacu, despre a cărui valo­roasă lucrare ne ocupăm aici,— e însăşi această epocă. Cînd­­eşti zo­rit să-ţi zideşti casa, n’ai vreme să faci studii îndelungate asupra mate­rialului ce-l întrebuinţezi la con­strucţia ei.—iată pentru ce epoca consolidare a statului românesc a fost o mare piedică, nu numai pentru specializare, dar chiar pentru dezvol­tarea talentelor. Totuşi lucrări juridice şi încă lu­crări juridice de valoare avem. In afară de colecţiuni de legi ca : Ma­gazinul judecătoresc, colecţiile Brâi­­loiu, Boerescu, Bajoro­aim, colecţiile mai noi ale d-lor Gheţu şi Ilamangiu, avem opere de netăgăduită valoare datorită unor eminenţi jurişti ca : Costaforu, Păucescu, Degré, Che­­bapol, Maniu, Danielopol, Dimitrie Alexandrescu, etc., opere, cari au dat ştiinţei dreptului nostru atit de încurcată şi defectuoasă odinioară, claritatea şi autoritatea de care se bucură astăzi. Totuşi cît mai e de făcut încă ! Ne aflăm pe un teren pe cît de vast pe atît de ingrat, la fie­care pas exploratorul întîlneşte în calea-i pie­dici, pe cari strălucite talente şi vieţi întregi n’au fost în stare să le învingă desăvîrşit, piedici născute fie din natura obiectului acestei ştiinţi, fie din faptul că dreptul nos­tru e o haină străină ce trebue con­tinuu ajustată pe trupul poporului românesc. Unul din aceşti îndrăsneţi explora­tori e d. C. Nacu, profesor de drept ci­vil la Universitatea din Capitală. După 37 ani de cercetări şi studii, d-sa pre­zintă astăzi publicului, adunate în­tr’o voluminoasă operă, fructele os­­tenelelor sale : Dreptul civil român. Se impune, credem, ca să arătăm importanţa acestei opere, golul ce-l umple ea în literatura juridică şi o vom face în acest articol, dar mai înainte să ni se îngădue o mică di­gresiune. E vorba de criza morală prin care trecem şi a cărei influenţă o simte nu numai obscurul proletar in­telectual, ci toţi aceia cari vor sâ producă ceva pe cîmpul literaturei, artei şi ştiinţei. D. Nacu a simţit-o de asemeni şi constatarea d-sale—con­statarea unui educator al genera­ţiilor de intelectuali,—e de natură sâ îngrijească toate inimile. „Fără ezi­tare o spun— zice d. Nacu — viaţa noastră intelectuală este îndreptată într-o singură direcţie şi sfera în care trăim viţiaza nespus de mult aerul ce respirăm. Se caută numai mijlocul de a parveni şi de aci dis­preţ pentru tot ce ese din sfera la care facem aluziune.“ Da, dispreţ sau nepăsarea care-i mai rea de­cît toate, oare pentru talente e ceea ce-i oftica pentru organizmul ome­nesc : le omoară după ce mai în­­tîiiî le stoarce de ori­ce energie. * Cartea d-lui Nacu umple mai în­­tîiu, un gol de mult simţit la facultă­ţile noastre juridice. Pînă acum nu exista un curs complect şi sistematic al dreptului civil în romîneşte, stu­denţii şi oamenii doritori să cunoa­scă această ramură a dreptului, cea mai principală, n’aveau de­cît două moduri de a se instrui. Sau să au­dieze cursurile profesorului, sau să studieze un curs francez similar ; în amîndouă cazurile însă nu se folo­seau de­cît în parte. Ca să te foloseşti de cursurile ţi­nui profesor trebue să iei note ; el vorbeşte, studentul îi urmăreşte cu­vântarea pe cit il ajută puterii, re­zultatul e că prin acest mijloc nu se poate extrage de­cit substanţa cursului, cînd se extrage şi aceea. Nu mai vorbesc de toate celelalte inconveniente strîns legate de soarta unor sărmane fiţuici. Sint nn­deob­­şte cunoscute. Pe de altă parte a studia după un curs francez înseamnă a studia dreptul francez, care dacă are ace­­laş schelet ca şi dreptul nostru, n’are însă şi aceiaş formă, înseamnă a-ţi da silinţa să cunoşti unele detalii ce nu-şi vor găsi aplicarea la noi şi să nu cunoşti altele a căror aplicare e curentă. Acest mod de a studia dreptul e şi mai defectuos de­cât cel­l­alt. Era dlar de neapărată necesitate apariţia unei cărţi care să cuprindă explicarea codului nostru civil, cu toate adausele necesare : controverse, jurisprudenţa romînească, dificultă­ţile întâlnite în practică, lacunele co­dului, in fine tot ce se referă la o materie atît de vastă şi complicată. Acest gol de mult simţit a fost în fine umplut de d. C. Nacu, şi e un noroc că a fost umplut tocmai de a­­cela din jurisconsulţii noştri, care prin situaţiunea lui, era în măsură să cunoască toată profunzimea go­lului. Netăgăduit că la o lucrare de a­­semenea natură preciziunea şi clari­tatea sunt nu numai nişte cerinţe ale stilului, dar nişte calităţi fără cari cartea riscă să rămîe neînţe­leasă. Pe de altă parte avînd să mî­­nueşti un material atît de variat, a­­vînd să condensezi într’o carte o ma­terie, ce se poate întinde în 10 cărţi şi a rămînea totuşi clar şi precis, e un mare merit şi d. Nacu a ştiut să şi-l cîştige. Nu-i vorbă d-sa are încă temerea că n’a isbutit să realiseze aceste ce­rinţi ; noi însă am citit cartea îna­inte de apariţie şi putem spune că temerea d-lui Nacu e aceea a artis­tului vecinic nemulţumit de opera lui, vecinie setos da ideal. Dar idealul întru­cît a putut fi ajuns a fost a­­juns de d. Nacu şi aceasta, suntem siguri, o vor constata-o toţi cititorii Dreptului civil român. D. Nacu a urmat, ca metod de expunere, pe redactorul codului civil. D-sa, în prefaţa lucrărei recunoaşte defectul unui asemenea metod, dar noi recunoaştem împreună cu d-sa că acest metod e absolut necesar, pe cită vreme cursurile se fac după di­viziunile codului, înainte de toate trebuia atins scopul şi scopul prin­­cipal al d-lui Na­u era de a pune în mina studenţilor, magistraţilor şi avocaţilor o carte cit mai folosi­toare. D. Nacu însă nu s’a mărginit nu­mai la rolul da bun compilator, ci toată îndelunga şi bogata sa expe­rienţă juridică a întrebuinţat-o pen­­tru a lumina controversele încă în­tunecate ale codului nostru civil şi aici intervine rolul d-sale de exce­lent jurisconsult. Evident, nu putem arăta aici partea originală a acestei cărţi, deşi am dori s’o facem. Atît spaţial ce ni se pune la dispoziţiune cît mai ales faptul că ne adresăm unui public în cea mai mare parte străin de materie, ne împedică de a ne realiza dorinţa. Atît putem spu­ne : părerile d-lui Nacu vor putea fi discutate, cu greu însă răsturnate. Excelentul profesor universitar, e în acelaşi timp un excelent avocat. Cînd emite o părere are grija să o®îuşoţească de toata armele ce sunt necesare părerea ca să producă convingere şi acela care va căuta să o învingă se va lovi mai întîi de o puternică avant-gardă de argumente cu greu de răsturnat. Nu numai stu­dentul va găsi în partea aceasta un isvor de cunoştinţe, dar mai ales a­­vocatul şi magistratul, acest din ur­mă mai cu seamă, vor întrebuinţa cu cel mai mare folos experienţa şi luminile d-luî.Nacu, cu atîta măes- ’ trie enunţate. Bine­înţeles d­e Nacu dă locul me­ritat şi autorilor străini. Fără a face lux de citaţii­—paradă de cunoscinței— autorul dreptului civil romín, tri­mete în tot-d’a­una pe cititor la cel mai renumit autor în materie. Jurispru­denta romînească însă are locul pre­ponderant, după cum de altminteri și merita, mai ales acolo unde le­giuitorul romín se depărtează de cel francez. In această privinţă cartea d-lui Nacu e o adevărată comoară pentru avocaţi şi studenţi, nevoiţi pînă acum să se pieardă, ori de cîte ori simţeau nevoia să consulte ca­saţia, într’un noian de jurisprudenţa de multe ori streine cauzei. Dreptul civil român e o carta de valoare. Felicitînd pe eminentul pro­fesor universitar, recomandăm căl­duros tuturor acelora ce se ocupă cu legile opera d-sale; de altminte­­rea recomandaţia noastră e de pri­sos, d-l C. Nanu fiind în­de­obşte apreciat ca fruntaş al baroului şi distins jurisconsult. Victor Al. Duculescu 16 Octombrie 901 avocat

Next