Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)
1901-10-24 / nr. 4397
aceea aşteaptă să vadă pînă unde va merge prăvălia din colţ cu capitalurile streine şi cu reforma electorală pentru ca să ştie ce să tăgăduiască şi ei. Serihoasă politică ! Ad. Sin juga condeiului Avis ! Sub senanalul, văzînd că se apropia sf. Dumitru şi proprietarul meu de azi nu mi lasă să părăsesc imbilul, iar cel de mîine nu mă lasă să intru în el,să cause do mă ’nţelegî! — văzînd procedeul colegului meu de principii în ale chiriei, d. colonel Leontievici, ataşat de legaţie a imperiului rus, care zice: iok chirie,’ eu subsemnatul Snaps, am onoare a declara că consider pe sf. Dumitru şi sf. Gheorghe ca nişte sfinţi absolut absurzi şi că de azi înainte sunt... ataşat de legaţie, adică mă ataşez de o casă, dar chirie nu ştiu ce-i aia. Rog totodată pe co. Mitiţă Sturdza, ca în caz dar proprietarul va avea ceva de obiectat, să binevoiască a-i cere scuze, în numele guvernului, care are onoarea de a guverna în țara în care subsemnatul mă învrednicesc a locui casa unui mojic de proprietar! Snaps FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trtf luni In ţară...........80 lei 15 lei 8 lei in străinătate. 50 „ 25 „ 13 . 10 "bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani. Ediţia de seara Mercur! 24 ocTeflfbre idft DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. b ., III „ BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar -T E L F, F O X 0.50 bani ".r .'A Ancheta economică a ministerului domeniilor Necesitatea şi importanţa acestei anchete.— in vederea tratatelor de comerţ — Adresa ministerului către presă.—Chestionarul.— Un sfat celor interesaţi în cauză. gara it k Hor halaka consiliul comunal In mai multe rînduri am exprimat dorinţa ca guvernul, şi în special ministerul de domenii, să facă o vastă şi amănunţită anchetă asupra stărei comerţului şi industriei noastre, atît pentru a se vedea ce fel de rezultate a dat legea încurajarea industriei naţionale, veche de peste 15 ani!, cît şi pe ce bază trebue să durem tratativele cu ţările streine în vederea încheierei tratatelor comerciale. Pentru noi chestia aceasta a ani bete! era una din cele mai capitale. Cu o profundă satisfacţie vedem că ministerul de domenii reia firul întrerupt prin căderea de la putere a partidului liberal de la 1899 şi continuă cu ideea unei asemenea anchete căreia, neobositul şi cunoscătorul în materie d. C. Bâicoianu, fost şi actual secretar general al acestui minister, îi dăduse un început de punere in practică încă din 1897—98, dacă nu mă înşel asupra datei. De pe atunci d-sa formulase un chestionar pe baza căruia să se ancheteze starea industriei în Romînia. Eri am primit la redacţie un asemenea chestionar, cu mult mai complect, însoţit de o mică expunere de motive adresată presei, semnată de d. C. Băicoianu. Deşi comunicarea d-sale poartă menţiunea „personal-confidenţial", cred că fac bine divulgînd lucrul, deoarece numai laude se pot aduce d-lui Băicoianu că a fost atît de franc cu presa, că a asociat-o la opera ministerului de domenii, din timp.* Iată două pasagii din acest interesant document : „Guvernul ţarei îşi dă perfect seama că o bună şi temeinică organizaţiune economică nu poate fi bazată decit pe o serioasă şi aprofundată cunoaştere a situaţiunei diverselor ramuri de activitate naţională. Este foarte adevărat că pînă acuma din cauza preocupărilor de altă natură tot aşa de importante şi de imperios cerute de organizaţiunea politică a statului, îndeletnicirea cu chestiunile economice şi rezolvirea lor s’aîi săvîrşit mai mult in mod empiric, ceea-ce nu ne mai e permis a face astăzi. „înainte de orice trebue să ştim ce avem, cum stăm şi cum se manifestă activitatea noastră economică. Aceasta şi a pus în gînd să facă guvernul ’şi deocamdată ministerul Economiei Naţionale, paralel cu alte lucrări ce s’au mai început în această direcţiune, va întreprinde pe de o parte inventariarea industriei mari, care va fi urmată şi de o cercetare mai amănunţită ; şi pe de alta, inventariarea statistică şi anchetarea industriei mijlocii şi mici, făcînd cunoscute pe această cale păsurile şi desideratele acestor ocupaţiuni! Şi mai departe : „De la relaţiunile şi expunerile industriaşilor şi meseriaşilor asupra păsurilor şi desideratelor lor, va depinde, în mare parte, şi dezlegarea altor probleme ce se vor ivi în viitoarea noastră politică industrială şi economică“. Chestionarul cuprinde 28 de puncte, unele cu mai multe aliniate. El ni se pare complect, atingînd tot ce interesează industria, din orice punct de vedere. Natura industriei, întinderea ei, numărul şi calitatea lucrătorilor,provenienţa materialelor prime, tarifele căilor ferate, chestia creditului, concurenţa străină, mijloacele de îndreptare pentru industriile cari sufăr în mersul sau în desvoltarea lor, toate punctele necesare sunt atinse. Ancheta se va face şi la oraşe, şi la sate, de comisiuni însărcinate anume de minister. Particularii pot răspunde direct ministerului prin memorii, de vor crede de cuviinţă. Ne dispensăm de a reproduce in extenso acest chestionar, deoarece suntem convinşi că ministerul îl va face să parvie tuturor celor interesaţi în cauză, pe o cale sau alta. # Sfătuim deci pe toţi industriaşii din ţară, să răspundă chestionarului cît mai repede, cît se poate mai sincer și mai detaliat. De la sinceritatea răspunsurilor lor depinde ca ministerul de domenii să știe ce date să furnizeze guvernului pentru că viitoarele tratate comerciale să se închee cît mai mult posibil în avantagiul nostru. Orice superstiţii şi prejudecăţi, aşa de înrădăcinate cînd e vorba de făcut vre-o statistică, trebue înlăturate de cei întrebaţi, căci în interesul lor se face această anchetă. Orîce răspuns incomplect sau neadevărat, se va resfrînge în rău asupra industriaşilor. Interesul lor bineînţeles le recomandă să se spovedească chestionarului ca unui duhovnic. Ministerul de domenii, la rîndul său, să nu uite în ce ţară trăim şi să nu pue prea limită bază pe bunăvoinţa şi priceperea celor însărcinaţi cu ancheta, ci să-l execute şi să-i supravegheze de aproape. Astfel riscă să obţină cele mai fanteziste informaţii, cu mult mai dăunătoare ca actuala stare de ignoranţă. I. Teodorescu, ordinar este incurabila, afară de anumite cazuri. Oinsultaţi pe un specialist, de pildă pe d. dr. Ţăranii ori doctorul Ilerescu. ’f . D-M -Termes Ladiner, Panciu. Adresaţi-vă regaţiuneî 4 romîne (^5) Consfcantinopol care este în măsură sa vă dea amănuntele cerute. D-lui Lasseur, Ploeşti.—1) Asupra taxelor de frecvemare întrebaţi pe secretarul facultăţeî de ştiinţe de la universitatea din Paris. 2) Cu 150-200 de lei se jj poate trăi la Paris, dar foarte modest. 8) Toate liftăriile cari vînd uvragiî mari, le vînd în rate. D-lui P. Stănescu, bușteni.—Abonari-Vn la ploye du chemin de fer.’, nie Lecluse’ Paris. de fer., nie Lecluse Paris.• L’ira Vivat concurenta! Cele petrecute la intertnirea junimistă de la Craiova tind a demonstra că procedeurile întrebuinţate pentru lansarea pomezilor, aiadurilor de păr, a săpunurilor şti a apelor de dinţi se aclimatizează si in politica rominească, in special in politica dusă de junimişti. Tot !••* ›‚a:ova ›1. Take Ionescu, declarase în numele partidului conservator, că acest partid e pentru libera intrare la ţară a capitalurilor streine şi pentru o reformă electorală. Aleşi junimiştii ţinuseră două mari întruniri înainte de cea conservatoare de la Craiova tina la d. Olănescu unde şi proclamaseră şeful, şi una la Brăila în care au încercat să arate cel caracterizează, ti'au pomenit un cuviiit şi n’au făcut cea mai mică aluzie nici la eheslia capitalurilor streine, nici la necesitatea vreunei reforme electorale. De îndată insă ce conservatorii au schiţat un program in acest sens, junimiştii s’aft şi grăbit să-l imiteze. Asta probează cît de mult se giudeaft eî la reforme cu o săptămină înainte! Dacă conservatorii ar fi deştepţi, eî ar face o întrunire falsă in rare să făgăduiască votul universal. Pariam că junimiştii se vor grăbi să-l acorde şi ei, ba poate că, la focul concurenţei, ar merge pînă la proclamarea principiilor republicane. Şi ca să se convingă oricine că a fost la mijloc o simplă şi serihoasă concurenţă, e destul să spunem că junimiştii n’au intrat în amănuntele acestor reforme. Dacă le-ar fi avut pe inimă mai dinainte, s’ar fi grăbit să ie precizeze. Dar nu le-au avut, și de Omul scuzelor De multă vreme d. Sturdza n’avusese ocaziunea să facă scuze. In sfirşit cazul râîi-platniculuî ataşat militar rus colonelul Leontievici, i-a dat acest prilej. D-sa l’a apucat cu multă rîvnă şi a făcut imediat scuze, la orele 12 noaptea, ceasul crimelor şi al martirilor şi de acum şi ceasul scuzelor. Dacă ar fi fost numai scuze tot n’ar fi fost atît de mult cel puţin ca rezultat practic. D. Sturdza însă a mers mai departe. Tot cu aceeaşi grabă febrilă cu care a făcut scuze la miezul nopţeî, a cerut imediat colegilor săi de la justiţie şi de la interne, ca să destitue pe un pîrlit de sub-comisar şi pe portărelul care fără să ştie a făcut sechestru acasă la acest ataşat militar rus, care a uitat că întâia datorie a unui diplomat care se respectă este să fie cinstit în îndeplinirea datoriilor sale. Noi credem că d. Sturdza a mers prea departe, cu atît mai departe cu cît, dacă cineva ar fi trebuit să fie pedepsit cu destituirea, ar fi tocmai d. ministru de externe, domnul Sturdza, de la care vine toată această afacere. Dacă d. ministru de externe ar fi comunicat ministrului de justiție lista persoanelor cari nu pot fi atinse de justiţie şi autorităţile ţarei, desigur că la corpul portăreilor ar fi existat şi numele d-lui colonel Leontievici şi portărelul n’ar fi mers să-i facă sechestru. In neştiinţă el a executat un ordin al tribunalului şi gloaba o plăteşte pe degeaba tot el. Dacă d. ministru de externe ar fi comunicat ministrului de interne că d. colonel Leontievici face parte din personalul diplomatic al legaţiunei ruseşti, desigur că pârlitul de subcomisar destituit astăzi, ar fi ştiut că nu trebue să dea concurs portăreilor pentru ca să forţeze uşa ataşatului militar rus şi să-i sechestreze mobila. D. ministru de externe, însă, a neglijeat să facă acest lucru elementar şi tot d. Sturdza în schimb voeşte ca un sub-comisar şi un portărel să fie năzdrăvani şi se ştie că debitorul rău-platnic Leontievici este ataşat militar, deci agent diplomatic şi ca atare poate să stea în casa conilui fără să plătescă chiria şi fără să fie urmărit. Aceşti doui bieţi funcţionari de absolută bună-credinţă au mers să-şi facă datoria şi şi-au făcut-o în deplină conştiinţă. Dacă dâr ei n’au ştiut că sechestrează pe un membru al corpului diplomatic, și nici nu puteau să ştie, deoarece nimeni nu le-a spus că în adevăr acest datornic intră in categoria agenţilor diplomatici, dacă ei n’au putut legalmente să ştie, de ce sunt pedepsiţi cu destituirea . Singurul vinovat este d. Sturdza, ori dacă d-sa şi-a făcut datoria, atunci poate nu şi-a făcut-o ministrul de interne ori cel de justiţie —ori alt funcţionar superior care n’a comunicat această ştire portăreilor şi poliţiei. De ce atunci se pedepsesc nevinovaţii, pentru a da scuzelor un mai mare, dar nejustificat, răsunet ? Dacă s'a făcut o simplă greşală, d. ministru de externe trebuia să nu dea acestui incident o proporţiune mai mare de cit comporta ei. S’a făcut deci un regretabil exces de zel, şi cu atît mai regretabil, cu cît aceşti domni de pe la legaţiuni, in loc să se folosească de imunitatea diplomatică pentru chestiuni cu adevărat diplomatice, o întrebuinţează ca să nu-şi plătească creditorii şi să lase ca nişte simpli minori datorii pe unde trec. D. Sturdza nu degeaba însă este omul scuzelor. D-sa nu le putea face simple şi în conformitate cu puţina importanţă a cazului. Le-a făcut cu moţ, cu scandal şi mai ales cu victime absolut nevinovate,--ceea ce încă odată este excesiv și regretabil. Const. Elale POSTA REDACŢIEI Străinii la ţară muni. jiul. Vîlceci. Cu toate că aţi făcut anuală, cu toat că sînteţi născut şi crescut in ţară, legei vă consideră tot ca străin şi deci pentru stabilirea în o comuni rurală, trebue să treceţi pe sub firrcele cauduie ale legei care vă obligă a cere micoriziţiunei consiliului comunal. Mi se pare însă că in cazul d-v., care sînteţi funcţionarul unei fabrici, stabilit i.r.nai vremelniceşte şi pentru interesul patronului d-v., este un abuz, o interprlare greşită a legei supunîndu vă acelor obligatuni cari se cer pentru aceia cari vor să se stabilească definitiv, cu domiciliul luar o comună rurală. Greşala de alt-fel este chiar a dv, de oarece aţi cerut singur această autoriziţiune de care v’aţi bucurat patru ani de z le şi care acum vi s’a retras, pentru motve de şicană. Se înţelege ci dacă dv. veţi avea ce sa vă susţină înaintea ministerului de interne, să arate că sînteţi victima unor urzeli infame , că drept vorbind dv. nu sînteţi domiciliaţi în comună, în acest caz aţi putea scăpa de gonirea din comună care vă ameninţă. Dar şi ministrul de interne va trece peste apelul d tale şi va decide, că bine şi legal a lucrat consiliul comunal, revocându vă permisiunea de a sta în comună, n’aveţi cui să vă mai plingeţî, căci nimeni nu mai are calitatea să vă asculte. A vă opune cu forţa ar fi o copilărie, căci ce voiţi să faceţi d-v. singur conţra autorităței ? De alt fel hotărirea este legală de şi nu este dreaptă şi atîta ajunge ca dv. să o executaţi, ori cit de neplăcută ar fi şi ori cît de revoltătoare ar fi această procedare care vă atinge in interesul dv. O. H. 1‘OISTA MICA ÎL lui S. T. Călăraşi. Condiunile de admisibilitate la şcoala de la Naay, putem să le Cereţi, de la direcţiunea şccnleî. D-lui A. It. G. Alexandria.— Ni se comunică şi nouă că un remediu suveran contra febrei aftoase ar fi atesta: Acid chromic .‘51 grame, apa disilată 100 grame. Cu această soluţiune se cauterizează ulcerat lunile şi se împedrcă şi propagarea epidemiei. Dv. in să consultaţi şi un veterinar. D-nel Adela, Hirlău. Boala de care suferiţi e greu de a fi aurarisită la distanţă. E nevoe a fi examinată de un medic care să vă prescrie ce trebue sa faceti. Unul cititor, Tiivovîste. Chiar şi la virsta de 20 de ani se poate ivi afecţiunea de care ne vorbiţi. De O măsură bună D. ministru de domenii a dat ordin ca nici un funcţionar al ministerului de domenii să nu mai figureze în consiliile da administraţie ale diferitelor societăţe comerciale ori industriale, ca se pot găsi sub controlul ministerului. Măsura este bună deoarece care mai este garanţia că aceste întreprinderi vor fi supraveghiate serios şi conştiincios ? Gînd în definitiv tu funcţionar, te controlezi pe tine însuţi, a natural să fii îngăduitor. Pe Ungă acestea cîte lucruri cari trebue să fie secrete pot fi divulgate celor interesaţi, aşa ca secretul licitaţiunilor de pildă să fie un simplu moft faţă de unele societăţi cari au membri din consiliul de administraţie, în ministerul care ţine licitaţiunea, hămîne funcţionarilor fireşte chip deschis, pentru a se ocupa da alte societăţi sau întreprinderi cari n'au nimic cu ministerul de domenii. Măsura cum am zis, este bună, dar va fi greu de pus în practică căci noi suntem ţara cea mai dibace în irudărea legilor şi a ordinelor. Se vor pune persoane de paie şi forma va fi salvată, iar bunele intenţiuni ale d-lui ministru de domenii, vor rămîne bune dar... platonice intenţiuni. Totuşi trebue să ţinem seamă de această bună-voinţă de a face ceva—şi daca nu se va face nimic, vina nu va fi de sigur a d-lui Missir ci a ţăreî şi a moravurilor. Sfinx. CAHNETUL MEU Iarnă timpurie De abia suntem în 23 octombrie şi iarna a sosit. N'avem încă zăpadă, dar avem ceva mai rău şi mai caracteristic ca zăpada , ghiaţă. Trei nopţi în şir a îngheţat straşnic. După toate probabilităţile vom suferi o iarnă grai. Deja din Rusia ni se anunţă 10 graie sub zerp şi îngheţarea Volgei. Iar’r3nţa a căzut zăpadă în multe loialităţi încă de-acum 15 zile, la vre-o lună cel puţin îainte de timp. Cărei cauze se datoreşte iarna grea şi vara ploioasă, tocmaî cum le-am avut în ast au? Cu abolută siguranţă nu se poate răspunde tuci, meteorologia fiind o şi o ţa în faşe, prea tînără, prea de curînd servită de date statistice şi acelea incomplecte, condusă mai mlt de empirism decît de principii bine stabilite. E probabil că va veni o vreme cînd oamenii vor şti cu preciziune pe ce vreme pot conta, fapt ce va fi de o colosală importanţă. Dintre explicaţiile ce se dau astăzi variaţiilor de temperatură, cea mai plauzibilă pare aceea că starea atmosferică şi temper»tura regiunilor temperate cent «tiv deasupra liniei equatoru'uî depide de mişcarea gheţurilor la Polul Nord.Cînd gheţurile se coboară prea jos, mai ales c î n' i ele reuşesc sâ pătrundă, sub formă de munţi mici plutitori, mai jos de coastele Angliei,atunci verile slnt ploioase şi iernele grele, iar în caz contrar avem veri secetoase şi ierne dulci. Pe la începutul vereî gheţurile flotante ce se scoboară de la Nord întîînesc, de obiceifi, un vint puternic ce vine din America care le sfarmă şi ie uşurează topi r-ja. Dacă vîntul e în întîrziere sau a fost prea da timpuriui, munţi de ghiaţă se scoboară pe oceanul Atlantic chiar pînă la coastele Portugaiei şi ala Africeî de nord. E ceea ce s’a întimplat in vara trecută. Să ne așteptăm de la o iarnă grea după o vară răcoroasă—dacă meteorologia nu se însală cum-va. 1. T. CHESTIA ZILEI D. Ataşat de legaţie Leontievici nu şi-a plătit chiria pe 2 ani ! — Ce e domnule ? — Nici la hotel nu mă mai primeşte, să plătesc ! — De ce domnule ? — Sunt ataşat de legaţie şi-mi cere plata înainte trei pe zi odaia !.. POLITICA EXTERNA Conflictul franco-turc Ziarul Temps care trece drept oficios sau cel puţin inspirat de ministerul de externe, publică un articol asupra conflictului franco-turc, care desigur că va produce mare impresiune la Constantinopole. Marele ziar parizian felicită guvernul pentru atitudinea energică ce a luat trimetind escadra in apele Levantului, escadră care nu are atita rolul de a regula chestiunile in litigiu, cit de a reintări prestigiul republice in Orient. Chestiunile materiale în joc stau pe al dolea plan. In primul rind se are în vedere că Sultanul a început să cam nu ţie seamă de cerinţele drepte ale Franţei. Situaţiunea nu e nouă. Cu ocaziunea masacrelor armeneşti de Cambon, ambasadorul Franţei, zadarnic a intervenit pe lingă Pohlă. Atunci de altmintrelea Europa întreagă a lipsit da la datoria sa către civizaţiune şi umanitate. Dar de pa urma greşelei comune Franţa a perdut cel mai mult. De atunci totul a mers in Orient contrar intereselor republice. Cuvintul francez nu mai avea autoritate la Constantinopol. A fost deci timp acum să se intervie, a fost aproape prea tîrziu. Precedentele create de Austria, Italia şi Statele Unite, îndreptăţesc pe Franţa ca să recurgă la măsuri coercitive contra Porţeî. Guvernul francez are în această acţiune pînă şi sprijinul partizanilor Turciei. Pavilionul francez e desfăşurat, toate micile neînţelegeri dispar înaintea lui. Cam acesta este conţinutul articolului acesta care trebue de considerat ca extrem de violent, cunoscută fiind obicinuita moderaţiune a ziarului Temps. Interesant este că guvernul francez a dat ordin ca escadra să caute a face zece zile pina la destinaţie, aşa ca Turcia să mai aibe timp să mediteze. Escadra greacă In apele turceşti Corespondenţa politică, organul ministerului de externe austro-ungar, publică următoarea corespondenţă din Constantinopole : «Vizita escadrei greceşti in apele turceşti exercită o impresiune mai mare decit cred cercurile turceşti şi aceasta fiindcă ridică amorul propriu al populaţiune! greceşti de pe coaste şi din insule şi atinge in mod neplăcut populaţiunea turcă cunoscătoare a stărei rele in care se află flota turcească. «Escadra se compune de-altmintrelea din cele mai bune vase greceşti: cuirasatele Psara, Hodra şi Spelsai şi canouierul avizo Eurotas. Comandantul a arborat pavilionul pe bordul lui Psara. Echipagiul escadrei se ridică la 1200 oameni. După ce a stat şease zile la muntele Athos, escadra a plecat spre insula Mytilene. Statul major şi o parte a echipagiuluî au vizitat mai multe mănăstiri greceşti şi mănăstirea rusească din muntele Athos. Primirea ce li s’a făcut de sfintul Sinod din Ilargas şi in mănăstirile greceşti a fost foarte călduroasă, fără a avea un caracter demonstrativ. La Constantinopol Poarta s’a arătat totuşi troasată de ceremonial şi de unele din discursurile ce s’au rostit. Diverse — Din Sofia se anunţă că membrii Sobraniei vor să facă o vizită membrilor Skupcinei la Belgrad pentru a putea face cunoştinţă reciproc. Se atribue acestui act de fraternizare o mare importanţă. — Un ziar parizian anunţă că cu ocazia prezenţei regelui Gheorghe al Greciei la Paris s’a discutat acolo posibilitatea ca escadra franceză să se posteze mai intîiui lingă o insulă a archipelagului grecesc ca de ex. insula Syra, şi că numai in caz extrem escadra să continue drumul la Smyrna. Probabil că astăzi (Luni) amiralul Gaillard a și sosit cu escadra sa la Syra. --- .„.MamroMn»! ■■. ■ w-. ICconoinice O ţară fertoită Acum cinci pină şi Franţa are un deficit în budgetul sau, Statele Unite este ţara fericită care a realizat un excedent considerabil, adică de vreo 390 de milioane de lei. La 31 Octombrie Cronica teatrală Teatrul naţional: Furtună casnică, comedie într’un act de Abraham Dreyfus.—Oedip-rege, tragedie în 5 acte de Sophocle.— Scrisoarea pierdută, comedie în 4 acta da I. L. Caragiale.— Microbii Bucureştilor, comedie în 4 acte, localizată după d-niî Kadelburg şi Blumentha! de d. P. Gusty.— Don Juan de Macaua, melodramă feerie în 5 acte de Al. Damas-tată. Teatrul naţional a trăit săptămîna trecută dintr’o serie de reluări—unele mai nimerite, altele mai puţin nimerite, în general însă nechibzuite. Marţi—a treea în abonament—spectacolul s’a început cu o comedie într’un act: Furtuna casnică, odinioară jucată de d-na Romanescu şi răposatul Gr. Manolescu. Comedia e o şarjă spirituală. Autorul pune o doamnă să acopere pe soţul ei cu o avalanşă de reproşuri şi incriminări : că se’ntoarce tîrziu acasă, că o neglijează, că prînzeşte la d. X pentru a curta pe d-na X ; în fine, ii ţine un sfert de oră sub o ploae de elocvenţă femenină, împodobită cu lacrimi frumoase, fără ca sărmanul să poată obţine o clipă voea de a vorbi şi el. Totul se împacă din momentul ce domnul oferă doamnei o brăţară de ziua ei! De astă dată elocvenţa „doamnei“ s-a manifestat prin d-na Maria Ciucurescu, singura artistă care, pe lingă d-na Romanescu, are volubilitatea vertiginoasă unită cu o admirabilă claritate de dicţiune. D-na Maria Ciucurescu a avut frumoase nuanţări, cît despre vervă, am dori să ştim cînd această comediană e lipsită de vervă ? D. Liciu a făcut pe partenerul care nu poate reuşi să apuce cuvintul, în chipul inteligent şi spiritual care îi este propriu. O indicaţie însă de cită grije se pune în prepararea spectacolelor e şi următoarea : afişul teatrului anunţă că această comedie e de Girardin şi titlul franţuzesc era dat: „Un crane sous una tempete“ în loc de „Une tempete sous un crane“ ! Anul trecut iarăşi se anunţase că se cîntă Boccacio de... Audran ! Ce să mai zicem de afişele de la Dacia ?! Spectacolul principal al serei a fost Oedip-rege. O asemenea reluare ar fi trebuit să constitue un adevărat eveniment teatral. Nu se joacă Sophocle cum s’ar juca Bisson sau Feydeau. O tragedie ca Oedip e o sărbătoare teatrală! Depinde să te pricepi cum s’o organizezi; e mare meşteşug să ştii cum să prezinţi publicului un menu teatral. La noi s’a reluat Oedip cum s’a reluat Don Juan de Marana sau Duglas vampirul! Oedip-rege este cel mai îndrăzneţ concept dramatic pe care geniul omenesc a cutezat să-l pue în scenă. Publicul a dus să plîngă groaznica faptă a eroului, care ’şi ucide părintele şi se însoţeşte cu femeea care l’a născut! Orice altă împrejurare decît orbul fatum ar fi făcut din Oedip un monstru imposibil pentru scenă. Nu pe un anume Oedip deci, ci fatalitatea însă-șî, în toată sîngeroasa ei rătăcire, a zugrăvit Sophoele, cu o putere de nimeni atinsă în urma lui. Ce ocaziune minunată de a deschide o asemenea reprezentaţiune cu o conferinţă asupra teatrului elin antic, a vorbi publicului despre personalitatea artistică a lui Sophocle, a-i da amănuntele mitologice necesare, a-i vorbi de importanţa cerului în tragedie şi a-l face apoi să asiste imediat la o ilustraţiune a ziselor conferenţiarului, la reprezentarea operei capitale a lui Sophocle ! Cînd, pentru numele lui Dumnezeu, va avea parte şi Teatrul nostru naţional, de acel amor şi entuziasm pentru arta dramatică, singurele cari pot salva instituţia, de o mie de ori mai mult ca budgetul statului! Reluată în pripă, grandioasa tragedie a şi fost jucată ca de mintuială. Figuraţiunea corului era foarte slabă, pe alocarea ridicolă şi montarea neglijată. Chiar principalii interpreţi nu erau destul de obicinuiţi cu acţunea, deşi în parte, cei mai mulţi au dat Lucruri de artă. D. Noftara e un Oedip impunător în scenele de mînie, cînd îşi plînge însă nefericirea se sileşte a fi prea elegiac şi tonul muiat, în lacrămî nu merge d-lui Nottara, mai cu seamă cînd îl prelungeşte. Nu mai puţin d. Nottara are atitudini splendide în scena orbire. Creaţiunea d-lui Ion Petrescu în bătrînul Tyresias este un cap de operă de artă dramatică. D. Petrescu a făcut asupra noastră o impresiune pe care rar am resimţit-o asistînd la reprezentaţiunile teatrelor şi artiştilor celebrii. Masca, atitudinea, graiul şi gestul, toate dâdeau figura bâtlanului prevestitor cu o rară simetrie şi idealitate. Era un deliciu, şi pentru văz şi pentru auz. D-ra Eugenia Ciucurescu a înfăţişat cu succes figura locastei, fără să aibă încă virsta pentru acest rol. I se dă locasta din Oedip şi nu i se dă Getta din „Fîntina Blanduziei“, Hero sau Partenia din „Fiul pădurilor“! Cum voiţi deci să se dezvolte un talent dramatic, cînd e întrebuinţat tot anapoda ? Noroc că tînăra artistă are destul talent pentru a nu putea fi aşa lesne înăbuşit. D. Mărculescu în Creon, d. Achille în Corifea, d. Theodor Petrescu în bătrînul păstor, d. Cernat in Sol au fost la locul lor. D. Bulandra, elev al conservatorului, a spus cu foc povestirea nenorocire! lui Oedip. Dar de ce această urcare pe scenă a elevilor conservatorului? N’avem actori destul in teatru? D. Murgeanu, nu putaa să apară in acest rol ? Elevii buni de la declamaţie vor avea timpul să se prezinte publicului. De ce or să se uzeze cit mai repede ? Şi dacă tinereţea e focoasă şi voeşte totul—unde este unna care s’o dirijor—pe o seară, ca să nu zic o noapte furtunoasă—s’a reluat capod’opera lui Caragiale . Scrisoarea pierdută. Toată lumea releva acest fapt: -- Uite, piesă veche, vreme rea şi tot s’a făcut 1100 lei la casă. Trebue să ştiţi că azi 1100 lei a ajuns a fi o reţetă ideală !! Noi am arătat in foiletonul trecut că oricând de cit să faci 180 de lei cu „Canele de pază“ saft 400 cu „Bibliotecarul“, e preferabil să se joace pe Caragiale, chiar de n ai face decît tot atitude şi e sigur că vei face mai mult. Dar noi am arătat că, cu sistemă reluare, piesele lui Caragiale ar da reţete excelente , precum reţete bune ar da şi ale lui Alexandri, Polizu- Micşuneşti, Lecca, etc. Dar reluarea nu trebue să fie la întîmplare, nu trebue să fiu caz de forţă majoră, adică reluare din cauză că n’ai ce juca şi d’aia scoţi repede o piesă a lui Caragiale şi o joci cu o repetiţie, cum dă D-zeă. Reluarea nu mai este astfel un eveniment teatral preparat şi e o reluare slabă, improvizată. Aşa a fost şi cu Scrisoareapierdută şi cu Microbii Bucureştilor şi cu acel ridicul Don Juan de Marana! S’au jucat, nu fiind-că era prevăzut să se joace, ci fiind-că teatrul a fost silit să le scoată din cartoane, după ce se jucaseră în April trecut în beneficii, afară din stagiune. Şi a fost silit fiindcă, după cum am mai inzistat, Teatrul naţional, după trei săptămîni de la deschiderea stagiune! se găseşte fără repertoriu şi trebue să reia acum opt-zece piese vechi pînă să poată prepara— şi aceasta insuficient— o premieră! Apoi ne întrebăm : ce s’a făcut în şease luni de vacanţă, de la 31 Martie—data închiderei oficiale a stagiune!—şi pînă la 23 Septembrie ? Apoi cînd un teatru joacă o jumătate de an, de patru ori în săptăraină şi cea-l’altâ jumătate de an e închis, ertat este sa-şi deschidă sta-, giunea cu trei piese noilate—Iidiu Cezar, „Cuinele de pază şi La Corecţional. In şease luni de zile, admiţînd cîte o’ lună şi chiar o lună şijumătate de concediu complect fiecărui artist, se poate prepara în perfecţiune 10—15 piese noui, plus tot atâtea reluări. Pentru aceasta însă trebue,ca, de la director pînă la ultimul maşinist, totul să lucreze, după un plan bine stabilit; timpul trebue împărţit, activitatea fiecărui aşa distribuită, ca în cursul stagiune! să nu-ţî rămînă de cît studiarea încă a 5-6 piese nouă şi cîteva reluări, plus repetiţiuni generale pentru piesele studiate în vacanţă. Dar ca într’o vacanţă de jumătate de an să tolerezi ca artiştii să cutraere ţara în lung şi în lat după afaceri, în cari se compromite situaţia Teatrului naţional şi se ruinează rechiziţia, şi în cealaltă jumătate să n’ai ce juca şi să te vaiţi că nu vine public la teatru — aceasta e moartea instituţiei. O spunem cu durerea în suflet şi o spunem, pentru ca să dăm alarma şi să se îndrepteze lucrurile. Emil ©• Fagur®. I