Adevěrul, octombrie 1902 (Anul 15, nr. 4732-4762)

1902-10-24 / nr. 4755

Anui XV.—No. 4755M 24 Octomîlrie 1902 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANTI ABONAMENTE V« an Șase lunî Tre­i&iâ ..... itrăinătat­e. 30 lei 15 lei 50 25 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechi, 20 bani, re htm s?sr 13 . n DIRECTOR POLITIC Q ON S T. N­LL|f ANUNCIUF# EJnîa pagina IV Lei. ...?.. m BIROURILE ZIARULUI - Strada Sărindar — TELEFON 0,50 faar 2­ D—ni­ Sturdza şi i Brâtianu în Bulgaria IMn culisele liberale — Un ziar guvernamental îşi ex­primă nemulţumirea sa că atunci cînd spunem că am cules cutare in­dicaţie sau informaţie de la un băr­bat politic oare­care sau de la un diplomat, facem rău că nu-i spunem numele şi fiind­că nu-i dăm pe faţă ziarul guvernamental e în drept să spună că noi... plăzmuim aceste con­vorbiri şi informaţiuni. Sunt libere ziarele guvernamentale Să creadă ce vor voi. Nici aprecie­rile lor, nici somaţiunile lor nu ne vor hotărî să fim indiscreţi şi să fa­cem pe placul cîtor­va sectari po­litici şi ori de cîte ori ne spune ceva un bărbat politic să batem imediat toba, să-i punem persoana în dis­cuţie, să-l dăm pe mîna unor rep­tile fără scrupule, să răsplătim, cu alte cuvinte, cu o infamie o amabili­tate. Aceasta nu o vom face nici­odată, că­ci ar fi pur şi simplu o delaţiune. Şi fiind­că acei cari au fost şi sînt în contact cu noi ştiu foarte bine că pot conta pe toată discreţia nea lutosferă—cînd ne-o cer—fiind­că ştiu că nu sîntem capabili de acte de delaţiune, ne spun adese­ori lucruri extrem de interesante care iarăşi foarte adese­ori disperează unele rep­tile şi pe unii oameni. Iată ce aveam de răspuns, în a­­ceasta privinţă, unui ziar guverna­mental. * Acum să relevăm cum se inter­pretează în unele cercuri liberale faptul că atît preşedintele consiliului cît şi ministrul de externe s’au hotă­­rlt să însoţească pe rege în vizita ce-o întoarce prinţului Ferdinand al Bulgariei. Impresia care a produs această Strie chiar în partidul liberal e de­zastruoasă. Nimeni nu-şi poate explica — ori cît de mare importanţă s’ar da în­trevedere!—cum s’a putut hotărî pre­şedintele consiliului şi ministru de de rezbel împreună cu ministrul de externe, să se ducă în Bulgaria cînd acum două săptâmîni s’a ţinut la So­fia un meeting de protestare în po­triva romînilor. Acei cari nu critică vizita şi cari în discuţiunile intime caută să cal­meze spiritele, n’au de cît un argu­ment şi anume că nu trebue să ne pronunţăm înainte de-a vedea ce primire se va face regelui şi ce va zice prinţul Bulgariei. Iată singurul argument al apără­torilor guvernului. Intr’o discuțiune fpe tema acestei vizite, un cunoscut deputat de Dolj, răspunse ast-fel la acest argument •• — Admit că prințul Ferdinand al Bulgariei a implorat regelui sâ-i în­toarcă vizita, să nu-1 umilească, căci i-a făcut două vizite. Admit că s’a hotărît ca regele să fie primit în Bulgaria în triumf. Admit că prinţul Ferdinand are să rostească la Plev­na în umil meu ciopa. Admit că a­­vem asigurări formale de la suve­ranul şi guvernul bulgar că cu a­ ceastă ocazie ni se va da cea mai strălucită satisfacţie, — căci mint acei caii spun că Bulgaria nu ne mai datoreşte nici o satis­facţie—admit toate acestea şi totuşi nu avea ce căuta acum regele cu a­­laiul ministerial în Bulgaria. „E fără precedent ca un regat, li­ber şi de sine stătător, să răscoale toate cabinetele europene pentru a obţine satisfacţie de la un principat vasal şi să nu reuşească. Ne-am zvîrcolit un an de zile să punem la rezon pe bulgari şi n’am reuşit. Dacă n’am făcut caz, aceasta ne priveşte. Dar bulgarii nu ne-au dat nici pînă azi cea mai mică satisfacţie şi regele a fost silit chiar într’un mesaj să-i veştejească. „Oare d. Dimitrie Sturdza a obţi­nut satisfacţia datorită de bulgari ? Apoi în asemenea conflicte—cum a fost conflictul cu Romînia—satisfac­ţia nu se poate da între patru ochi. Satisfacţia nu poate s’o înregistreze numai regele şi d. Sturdza. Trebue ca întreaga Europă să ştie că am dobîndit satisfacţie de la bulgari, şi nimeni nu ştie de aşa ceva. Şi dacă n’o ştie nimeni, n’am dobîndit-o şi prin urmare cu nici un preţ înainte de a avea satisfacţia datorită, regele Carol şi miniştrii Romîniei nu tre­­buiau să se hotărască să se ducă în Bulgaria. Poate să­­ poarte bulgarii în triumf, să le facă acolo, pe teri­toriul lor, toate scuzele, ele nu mai fac două parale, căci tu, rege, te-ai dus—înainte de a-ţi face scuzele cu­venite—la prinţul care te-a insultat pe tine şi poporul care s’a luptat pentru libertatea Bulgariei! * Aşa vorbesc foarte mulţi liberali. E adevărat că conservatorii şi juni­miştii fac şi ei zgomot, critică şi pro­testează, dar tot în mod discret, în cercuri intime.• Dar sunt unii cari acordă... circum­stanţe atenuante regelui, cari spun că prinţul Ferdinand, însoţit de de­functa sa soţie, a făcut regelui şi re­ginei o vizită intimă la castelul Pe­­reş. Se impunea să întoarcă odată această vizită—abstracţie făcînd de conflictul trecut— sau să rupă defini­tiv relaţiile cu Curtea bulgară. Ceea ce însă nu admite mai nimeni e că de acest alain regal în Bulga­ria s’au agăţat şi d-nii Sturdza şi Ionel Brâtianu. Regele a înţeles că riscă prea mult, faţă da ţară, plecînd singur în Bulgaria şi simţind câ a­­ceastă vizită a stîrnit indignare a ce­rut d-lui Sturdza şi d-luî Ionel Bră­­tianu sâ-l însoţească, onoare care nu li s’a făcut la întrevederile cu Franz Josef şi cu regele George­ D. Sturdza a fost gata să primea­scă şi această umilinţă, să se facă, el şi ţara, de rîsul bulgarilor. R. X. mod mai sincer fiind­că nu aspirau la putere, socialiştii au combătut nenoro­citele procedeuri electorale contra că­rora azi d. Filipescu tună atita—de alt­mintrelea cu drept cuvint—dar despre cari altă dată în practică cel puţin, a­­vea cu totul alte păreri. Asemănarea între­ gruparea carpistă şi foasta grupare socialistă merge şi mai departe. Cam altă dată acei cari nu admiteau tendinţele finale ale socialişti­lor, declarau si la tendinţele lor imediate ca utopice, tot ast­fel se impută astăzi gruparei carpiste că e utopică. D. Fili­­pescu strigă astăzî că adversarii d-saîe sînt incapabili de a pricepe binele şi de aceea îl numesc o utopie; socialiştii spu­neau altă dată acelaşi lucru d-luî Fili­pescu. Dar asemănarea este atît de mare în­cit adversarii carpiştilor uzează contra acestora de aceleaşi arme de cari se serveau contra socializm­ului, de­sigur însă cu mai puţin succes. A tăvăli cele mai sfinte idei în noroiu­, a pune la în­doială buna-credinţa a celor ce le emi­teau, a proceda cu arma calomniei con­tra bărbaţilor, bătrinî şi tineri, cari pă­răsiseră drumul ce conducea spre ca­riere mari, bună-stare şi glorie pentru a propaga şi practica, o idee grandioa­să şi e­minamente morală.—iată armele de cari s’a uzat contra grupului socia­list. In cele din urmă toate partidele au dat mina pentru a desăvirşi o în­scenare care va rămîne vecinie o dată in istoria politică a Romîniei, — şi nici un «reformator de moravuri», nici unul, nu s’a ridicat să protesteze contra a­­cestui sistem, nepomenit nici chiar în Rusia, de a combate pe reprezentanţii unei idei.• Carpiştii, printre fruntaşii cărora se află d. Filipescu, simt şi eî acum cît de revoltătoare sint procedeuriie de cari s’a uzat—adesea­ ori şi de d. Filipescu— contra socialiştilor. In combaterea gru­pare! d-luî Carp nu se merge atît de departe ca în combaterea grupare! so­cialiste,—corb la corb nu-şî scoate ochii, —dar e destul pentru un­ fost a­tot-pu­­ternic şi atita ca să simtă cîtă nedrep­tate a făcut altă dată. In sfirşit am mai văzut o dare de seamă despre ultima întrunire carpistă, care ne aminteşte absolut dările de seamă ce se făcea şi altă dată despre întrunirile socialiste în ziarul d-luî Filipescu. „Sala era plină de studenţi şi de copii“ s’a zis despre întrunirea carpistă, tocmai cum se zicea altă dată despre întruni­rile socialiste, numai că la carpiştî lip­sesc «evreii», dar dacă o da Dumnezeu şi ne-om mai apropia de alegeri şi s’or mai înfierbînta spiritele, de sigur ca vor apare in dările de seamă despre întrunirile carpiste şi evreii. Acum oare d. Filipescu îşi dă seamă cit de răul a făcut combătînd cu atita furie gruparea socialistă ? Cfel puţin ar fi găsit şi adversari cari să-l priceapă, cel puţin ar fi găsit un teren mai pre­gătit pentru o reformă a moravurilor. Se pare că d. Filipescu îşi dă seamă de aceasta, căci la întrunirea de Duminică a vorbit de socialişti «cari cel puţin luptau pentru un ideal»... La urmă un cuvint de mîngîere pen­tru d. Filipescu. Sunt în ţară oameni cari pricep lupta dată numai in puterea ideilor şi pentru reforma moravurilor, căci dacă cu loviturile ce s’au dat şi cu concursul furios al d-luî Filipescu gru­­părei socialiste, aceasta a putut fi dis­trusă, avem însă convingerea că nici un socialist care a fost intr’adevăr socialist, adică a ştiut ce vroeşte şi ce urmăreşte, n’a putut fi zdruncinat în convingerile sale, n’a devenit infidel credinţei intr’o vreme mai bună, intr’o schimbare a moravurilor.... Quand-méme Bulgarii continuă să ne insulte In ajunul trecerei regelui Carol în Bulgaria, diplomaţii prinţului Ferdinand ne insultă prin străină­tate. E de necrezut, dar avem dovada. Publicăm în corpul ziarului un in­terview apărut în ziarul grecesc A­­kropolis de la 13 octombrie, cu a­­gentul diplomatic bulgar din Atena. Agentul bulgar spune că n'avem ce căuta cu propaganda în Macedo­nia, că politica noastră faţă de greci e nesinceră, că căutăm să acaparam un element pur grecesc în Macedo­nia, că sîntem duşmanii grecilor şi că întrevederea de la Abbazia nu este sinceră, ei vătămătoare pentru Grecia. Iată limbagiul pe căre l ţine di­plomaţia bulgară faţă de România, acum cînd­ se pretinde că au dispă­rut toate neînţelegerile, acum în a­­jun de a se duce în Bulgaria regele Carol cu d-nii Sturdza şi Brâtianu. Aşteptăm să vedem ce vor răspunde oficioasele guvernului ,ă­lu­î Sturdza la graţiozităţile agentului bulgar din Atena. Inc’odată , e o nebunie și o umi­lință această vizită a regelui Carol I Ad. Junimiştii şi socialiştii Este poate o ironie a soartei că d. Nicu Filipescu a ajuns să stea în frun­tea unei grupări, care şi-a pus toată nădejdea in puterea ideilor sale şi a că­reia supremă tendinţă este o reformă a moravurilor. Nu mai în urmă de­cit cu vre­o cinci ani d. Filipescu a fost unul dintre cei mai neîmpăcaţi duşmani ai unui grup politic care, cel puţin în ce priveşte forma, avea mare asemănare cu grupa­rea carpistă. Vorbim de grupul socialist. Acesta ca şi carpiştii îşi pusese ca pro­gram practic imediat ridicarea nivelului intelectual al mulţimei şi reforma mo­­avurilor. Ca şi carpiştii, şi poate in Carol şi Cuza Vizita regelui Carol la Rusciuk, pe zi ce merge, produce mai multă îndurerare în opiniunea publică. Se caută motivul acestui act ruşinos şi el nu se poate găsi de­cît doar în lipsa de încredere pe care o are re­gele în poporul român şi în armata noastră. Fără să voim ne amintim cele petrecute în consiliul de mini­ştri pe timpul conflictului bulgaro­­romîn, cînd regele a declarat că nu sîntem gata să intrăm în războiu cu bulgarii, şi în acelaşi timp ne vin în minte declaraţiunile făcute de d. Dimitrie Sturdza la fortul Şte­­făneşti. Primul-ministru a destăinuit ţarei şi străinătatei câ nu avem ar­mată de­cît pe hîrtie, că ne lipsesc muniţiunile şi că echipamentul ne lipseşte. Declaraţiunile aceste făcute şi de re e şi de ministrul de războia,­e natural ca opiniunea publică să le alâtureze cu vizita neaşteptată de la Rusciuk şi să zică, cu drept cu­­vînt, că dacă regele Carol merge în Bulgaria, e ca să se îmbuneze cu bulgarii fiind­ câ’i e frica de ei! Şi ceea ce este mai trist e faptul că acest lucru şi’l pot zice şi bulgarii- Foile lor vor trîmbiţa cu multă pu­tere această interpretare jignitoare pentru noi a vizitei regelui Carol în Bulgaria, tocmai în momentul cînd vecinii noştri se purtau mai moji­­ceşte de cît ori­cînd cu noi şi cînd aroganţa lor se mărise graţie fap­tului ca se socotesc susţinuţi de că­tre Rusia. In aceste condiţiuni vizita de la Rusciuk şi Plevna nu poate fi de­cît un act ruşinos, o umilire naţio­nală. E se vede o specialitate a re­gelui Carol ca să facă vizite de a­­cele cari ne costă şi ne dor foarte mult, căci ne ating în vrednicia noastră ca popor. La Pesta a fost o îngenunchiare a romînizmului şi acum la Rusciuk acelaşi lucru se va petrece. La Pesta cel puţin aveam a face cu un popor mai civilizat, mai cult, mai european. Azi însă ne vedem umiliţi faţă de un popor care este creaţiunea noas­tră, pe care noi l-am ridicat acolo unde este şi care după ce ne-a a­­runcat mînuşa şi ne-a insultat, azi are şi satisfacţiunea de a crede şi spune tuturor că ne-a doborît or­goliul, că ne-a umilit. — Fiind­că nu-i putem răspunde cu tunul şi arma Manlicker, noi îi răspundem — vor zice bulgariii—cu pupături şi vizite cari seamănă că le cerem ier­tare şi graţie. E posibil ca în fond lucrurile să nu fie ast­fel. E posibil— deşi nu este scuzabil —ca înţelegerea Rusiei cu Austro-Ungaria şi cu Germania,, să necesiteze şi o împăcare a Bulgariei cu Romînia, dar chiar aşa să fie, apa­renţele sunt ruşinoase pentru noi şi dacă era nevoe de această apropiere pentru pacea europeană, apoi pute­rile centrale trebuiau să impună Bul­gariei umilinţa, căci Bulgaria a fost aceea care şi-a luat nasul la pur­tare şi a apucat-o razna pe bidiviul pan-bulgarizmului. In loc de aceasta , însă vedem că se petrece contrariul­­ şi că toate ruşinile şi toate umilirile­­ ni se impun numai nouă, —şi ceea ce este mai trist, e că noi primim această situaţiune şi avem un rege care se pretează acestor ordine u­­militoare pentru noi. Şi ca să sfîrşim, pentru azi, ne punem întrebarea : dacă aceasta u­­milire este în caracterul romînului şi dacă azi pe tron am fi avut ’de pildă pe un Cuza Vodă, s’ar fi pre­tat el acestei politici nemţeşti şi de ruşine ? Const. Sulle A se vedea în corpul ziaru­lui interesantele reportagii: Paza regelui Caro! Hulgarii sie insultă Arestarea şi liberarea M.Catargi Bin fuga coiîSeitîitiî Cavaleria şi Ceahlăul! O gazetă a guvernului s’a pus pe fiori de stil ! Să te ferească Dumnezeu de aşa cala­­mi­tate ! Primar care cade victimă e prinţul Fer­dinand. Apropos de numirea sa ca inspector general al cavaleriei, stilistul ziarului gu­vernamental scrie : „Atuncî cînd în fruntea escadroanelor se va năpusti in dustru.n, să aibă convinge­rea morală că chiar Ceahlăul de i-ar sta îa cale, îl va sfărîma cu piepturile cailor şi cu avîntul călăreţilor săi. „La ci­mp şi numai la cimp, sus pe cal, prin văî, rîpe, dealuri şi pe ori-pe timp, aceasta va fi de aci viaţa cavaleriei“. D'a­ia a strigat odinioară domnu Dela­­vrancea : - Sire, Sire ! Redă ţârei cavaleria ?!!— ca să bată stilistul guvernului cîmpii pe dealuri ?!! De alt­-fel noi ştim cine e autorul aces­tor torturi stilistice. El nu poate fi de cit torturatorul lui Becherescu şi Agarici — tot faimosul sin Popescu-Ausbruch. Ce şî-a zis omul: tot e vorba de cava­lerie Să încalec p’o şea s’o torn ş’aşea ! POŞTA MICA D. Limb.—Pitea*! 1) Petiţie nu, dar se vizează caetul de cursuri şi se plăteşte taxa de înscriere. 2) Da. 3) Pasagiul Villacros. 4/ Nu. 5) Idem. D. I. Roman, laşi.—Sînteţi mai aproape de cît noî de. locul unde puteţi avea lămuriri. D­ebel, Loco.—Vă sfătuim să faceţi mai intiiu ar­mata aci şi apoi să plecaţi la Paris. Alt­fel la reve­nirea în ţară, veţi fi urmărit ca nesupu­s şi con­damnat. D. O. Penţoiu, Tulcea.—Nu s’a tras. D. N. Poni, Ploești.—De ocolul I. Pa.D. CHESTIA­ ZILEI Convenţia pescăriilor®, încheiată cu Bulgaria înlesnit vizita la Rusciuft (Ziarele guvernului) Cc. Mitiţă (giug­iulind un peşte de al d-ruluî Antipa).­— Voi sînteţi cei maî iscusiţi diplomaţi! Numai tăcerei voastre se datoreşte vizita la Rusciufc A­facerea Agarici — Raportul d-lui Tatárame —■ Manopera cu antecedentele.— Mobilul torture!.— Torturarea.—Depoziţia d -uui Iulian. -Declaraţiile d-lui dr. Cruţescu-1 Manopera ciupiturilor In sfirşit, mult aşteptatul raport al d-lui procuror-general Tâtăranu, adre­sat d-luî ministru al justiţiei în aface­rea torturarea lui Agaric’, a apărut în Monitorul Oficial. Din citirea acestui document ori­ce om va putea bine înţelege greutăţile cu care şeful parchetului general a a­­vut de luptat pentru a spăla pe ne­vrednicul torturator Stelian Popescu, finul d-lui­C. I. Stoicescu, ministrul lu­crărilor publice. O spun aceasta fiind­că nu e uşor lucru a avea in o anchetă mărturisirile zdrobitoare ale unor magistraţi şi a fi silit să recurgi la nişte manopere copi­lăreşti pentru a salva pe un individ care­ compromite magistratura ţărei. Cine a citit raportul d-luî Tâtăranu s’a putut convinge odată maî mult de vinovăţia torturatorului Stelian Popescu. Dar," să analizăm mai intiii raportul d-lui Tâtăranu şi depoziţiuniie celor chemaţi în anchetă, pentru ca cititorii să vadă ce fel de anchetă s’a făcut şi mai ales ce fel de raport s a intocmit pentru a spăla înaintea ministrului pe Stelian Popescu. Manopera ou antecedente!® In partea intiia a raportului de pro­curor general face pe patru coloane de «Monitor» expunerea antecedentelor lui Agarici si apoi numai in trei coloane rezumă aproape telegrafic toată ancheta cu toate depoziţiile tuturor persoanelor chemate de­ către d. procuror general. Lunga expunere a raportului privi­tor la antecedentele lui Agarici, a a­­vut de scop ca procurorul­ general să pregătească terenul incheerei raportu­lui, adică spre a putea zice : «avind in «vedere tristele sale antecedente, cred «că nu se poate pune nici un crezămint «în arătările sale­­» Vom demonstra Insă că raportul d-lui procuror-general Tatăranu e aşa de slab, aşa de puţin convingător, în­cît se reda în mod clar situaţiunea grea de a apăra pe schingiuitorul jude-instructor. Mobilul torturat De la început se pune o chestiune principală: pentru ca un prevenit să fie bătut, e nevoie de a exista mobilul de a-1 face să mărturisească lucruri pe cari prevenitul refuză a le mărturisi. In afacerea Agarici acest mobil a existat,jCăcî Stelian Popescu a silit prim torturi pe Agarici să mărturisească şi să semneze declaraţii pe cari el nu la făcuse. D. procuror-general Tâtăranu, înainta de a expune ancheta, se pronunţă în mod solemn. „Sunt cu totul inexacte cele arătate de Agaric! în reenimaţia adresată d-nuî prim­­ministru că a fost maltratat, bătut şi tor­turat ca să spună la instrucţiune tot ce a vrut de judecător de instrucţiune şi că a fost silit să iscălească tot ce s’a scris de judecător, de­oare­ce din toate interoga­toriile din dosarul cauzei el nu recunoaşte absolut nimic, nu face de­cât să tăgăduiască tot ce i se pune in sarcină Ei bine, ceea­ ce spune d. Tâtăranu, e în absolută contradicţie cu depunerea d-lui Mavrodin, preşedintele tribunalului Ilfov secţia II. Iată ce a spus d. Mavrodin. Citez tot din raportul d-luî Tâtăranu : „Cu ocaziunea confirmărei mandatului de depunere al lui Gr. Agaric­, făcîndu-i interogatoriul, a revenit asupra celor de­puse la judecătorul de instrucţie, şi mi-a spus că a mărturisit la instrucţiune fiind­că a fost bătut“. Vrea să zică d. Tâtăranu pretinde că Cronica teatrală Teatrul Naţional.—Phedra, tragedie în 5 acte de Racine.—La Slănic, comedie în 3 acte şi 2 tablouri, după Blumen­­thal, de Sfinx.— Retragerea d-nei A­­ristizza Romanescu. Teatrul Naţional s’a regăsit pe el însuşi Marţea trecută. Phedra lui Racine, care nu trebue să lipsească din repertoriul Teatrului Naţional al unei naţiuni latine, a fost redată repertoriului, după o îndelun­gată pauză, căci de la moartea tra­­gedianei Léa Ventura-Vermont nu fusese jucată această perlă a clasi­­cizmului francez. Fabula tragică din Phedra Imi Ra­cine, de­şi împrumutată din Hipolit a lui Euripid, diferă de acesta fun­damental, căci la Racine Phedra do­mină întreg poemul tragic. Dacă măr­turisirea amorului Phedrei către doică e luată după Euripid, iar povestirea lui Theramen, preceptorul lui Hipo­lit, despre moartea acestuia pe mare e luată din Seneca — nu mai puţin Racine râmine el însu­şi în Phedra, graţie geniului cu care a pătruns firea tragică a eroinei sale. Phedra, a doua soţie a lui Thezeu, iubeşte, ca şi în fabula antică, pe Hypolit, din prima căsătorie a soţului ei; tot ca în fabula antică ea se destăinueşte Intiiu doicel, ceea­ ce a făcut din Phedra femeea însu­şi, sufletul ei etern, este geniul lui Ra­cine, care dînd Phedrei o rivală, pe Aricia, a zugrăvit în chip fără sea­măn gelozia sufletului femeesc şi ne-a dat amîndouă elementele trage­diei: groaza şi mila groaza de fata­litatea amorului nelegiuit al unei so­ţii pentru fiul din prima căsătorie a soţului ei şi mila pentru torturile gro­zave ale acestui suflet de femee, ne­bună cînd află că o alta are iubirea lui Hypolit. Nemuritor a rămas Racine prin faptul că în „Phedra® a creat pentru a doua oară destinul tragic fatalită­­ţei şi amorului femeeî pe pămînt. Mai mare de­cît Corneille apare Racine tocmai prin aceea că pe cînd cel d’Intriu trecea asupra eroinelor măreţia bărbătească a eroilor săî, dîndu-ne ast­fel eroine nefireşti, Ra­cine e stăpîn în cunoaşterea sufletu­lui ambelor sexe. Corneille e mare prin retorica, prin sentenţele sale, prin anumite scene mari; Racine nu atinge în astă privinţă strălucirea lui Corneille, îl depăşeşte însă prin aceea că la dînsul piesa în totalitatea ei e mult mai desăvîrşită. Interpretarea Phedrei face onoare artiştilor Teatrului nostru Naţional, în frunte cu d-ra Bîrsescu. Ph­edra el are toată măreţia neno­rocire! aceste! clasice apariţiuni fe­­meeştî. D-ra Bîrsescu a găsit toată adîncimea accentului fatalităţeî şi toată zguduitoarea gamă a suferinţi­­lor geloziei. Artista e mare în acest rol, care cere atîtea calităţi superi­oare—şi cu aceasta cred ca am spus totul. încă o greşală în modul de succesiune a pieselor : faţă cu suc­cesul d-reî Bîrsescu în Phedra, această piesă trebuia menţinută mai multe seri de-a rîndul. D. Nottara e un Thezeu, cu multă puritate de stil clasic; ar fi trebuit însă să apară ceva mai în vîrstă, maî cu seamă ţinînd seamă de înfăţişa­rea d-luî Leonescu în Hypolit. D. Leonescu, dacă n’are în destul înfă­ţişarea adolescentului candid, care e Hypolit, a zis totuşi foarte bine acest rol, cu deosebire în părţile de mîndrie bărbătească, de­şi a găsit accentul potrivit şi în declaraţiunea de amor către Aricia. Tipul curat al acestei fecioare îndrăgostite a fost redat cu multă pricepere pentru stilul clasic de către d-na Constanţa Demetriad. Cu mare părere de râu am con­statat însă că rolul bătrînului The­ramen, acea nobilă figură a pre­ceptorului, a tatălui sufletesc al lui Hypolit, n’a fost jucat de singurul artist din Teatru care se impunea pentru acest rol, de către d. Ion Pe­­trescu. Artişti iluştri au avut ca ideal să joace acest rol şi mulţi au aban­donat rolul lui Thezeu pentru a spune marea povestire a lui Theramen, din actul al cincilea din Phedra. Cînd un teatru montează Phedra lui Racine rolurile trebue să fie în mîinile cele mai vrednice şi cele mai experte. E păcat că nu s’a înţeles acest lucru şi la noi, de­şi răul ar mai putea fi reparat, pentru a se desă­vîrşi ast­fel un spectacol reuşit. * La Slănic, care s’a reprezentat pen­tru prima oară Sîmbăta trecută, e o localizare după una din lucrările de şcolar ale lu! Oskar Blumenthal, autorul „Manevrelor de toamnă® şi­­, Microbilor Bucureştiului*. Sint cinci­ tablouri, unele prea scurte, altele din cale afară de lungi, cari conţin o se­rie de scene fără nici o legătură şi fără nici o gradaţiune logică. O idee fundamentală nu există, aşa în­cit spectatorul, la finele reprezentaţiei, ar fi încurcat dacă l’ai ruga să-ţi po­vestească subiectul. Piesa purcede de la banala scenă a unui soţ, care, pentru a petrece singur, îşi trimite soţia şi fiica la băi şi apoi e silit a le urma fără de voe; dar şi acest început de subiect se pierde apoi cu totul intr’o serie de alte acţiuni cari se înpadă toate şi toate au cusurul de a fi neverosimile. Tot ast­fel sunt şi personagiile şi chiar acele cari a­veau verosimilitate în versiunea ger­mană, nu o mai au de loc în loca­lizarea romînească, de­oare­ce ast­fel de personagii nu se află în societatea noastră. Toate aceste slăbiciuni n’au putut fi acoperite nici de talentul d-neî Ciucurescu, nici de acel al d-nilor Brezeanu, Toneanu, Cotopol, Sorea­­nu sau Niculescu.* * * Alaltăeri am petrecut o oră de a­­devărată emoţiune. D-na Aristizza Romanescu a venit la redacţiunea ziarului nostru să ne anunţe ferma sa hotărîre de a se retrage din Tea­tru, o hotărîre pe care publicul nu o va regreta mai puţin ca noi. Spu­­nîndu-ne aceasta, marea noastră ar­tistă—căci e mare o artistă care a ştiut să lege de numele ei trei­ zeci de ani de activitate teatrală în ţară — marea artistă avea lacrijmi le ochi, lacrimi ar­ev­ta. Nu e de mirare să ai lacrimi în ochi cînd te hotăreşti a renunţa la o activitate care ţi-a fost atît de scumpă. Urmăresc activitatea AristizzeiRo­­manesen de aproape cinci-spre-zece ani, de pe cînd încă eram pe băn­cile liceului şi mi-am întregit cu­noaşterea carierei anterioare acestor cinci-spre-zece ani, prin note şi po­vestiri orale. Aristizza Romanescu rămîne figura teatrală în jurul căreia se dezvoltă mişcarea de artă şi lite­ratură dramatică timp de aproape două­zeci de ani şi cu deosebire e­­poca de la 1885 pînă după moartea lui Gr. Manolescu. împreună cu acesta Aristizza Ro­manescu rezumă o perioadă de re­naştere a Teatrului. Talentele lor stimulează traducerea şi localizarea multor piese de va­loare ale repertorului clasic şi mo­dern din apus, stimulează şi lucrări originale şi pînă azi încă Teatrul Naţional se hrăneşte din masa bo­gată din a ea perioadă, care s’a resfrînt şi asupra teatrului din Iaşi, în stagiunile cînd Aristizza Roma­nescu şi Gr. Manolescu au părăsit Bucureştiul pentru a-şi da activitatea lor — sporită de un entuziasm fără seamăn — celei de a­ doua capitale a ţărei. Iată de ce hotărîrea strălucitei artiste de a se retrage ne mişcă su­fletul şi înseamnă un moment istoric în dezvoltarea Teatrului nostru.­ A se retrage la timp — noi am 0PO8-O ds­ijiU tsr este pentru qq artist şi mai ales pentru o artistă o virtute şi o şansă deosebită. O atare retragere se face cu inima mai uşoară, e o încheere a unui interval de timp bine întrebuinţat şi mulţumirea de opera sâvîrşită com­pensează regretul că operele ome­neşti sînt de scurtă durată în faţa veciniciei timpului. Dacă retragerea d-nei Romanescu ar fi mîngîiată de această filozofie binefăcătoare am întinde artistei, dimpreună cu publicul, cununa de aur şi l-am ura odihnă plăcută după atîtea triumfuri. Aristizza Romanescu însă se află în plinătatea puterilor sale. Acum talentul sau e în complecta lui ma­turitate. Dacă toate artistele cari au jucat ingenuităţi şi june prime ar părăsi teatrele, din moment ce n’ar m­­­ avea în adevăr vîrsta fetelor naive şi a femeilor visătoare, n’am mai avea teatre; am avea pe scenă cel mult tinereţa, nu însă talentul matur şi experienţa. Cu acestea, ba chiar dacă ar fi numai cu acestea, încă se poate face teatru, pe cînd numai cu tinereţa nu se poate face, în nici un caz, teatru ! Literatura universală are şi pro­duce zilnic destule piese în cari se găsesc şi se vor găsi roluri potrivite unei artiste ca Aristizza Romanescu şi într’un teatru bine organizat tran­ziţia de gen a unei ast­fel de artiste s’ar fi preparat pe nesimţite. Dar nu aceasta a hotărlt pe ar­tista noastră la retragere. Aristizza Romanesc« a lucrat b» Teatru într’o epocă de credinţă şi entuziasm, într’o epocă de idealism artistic, nu de măsurare a succesu­lui cu..., francul. Natural că azi, cînd artiştii sufăr pe urma dezorga­nizare! treptate de sub diferitele di­recţiuni, starea materială regulează pe cea morală. Odinioară însă starea morală înfloritoare atrăgea după sine şi o mai bună stare materială — şi numai aşa e normal să fie. Azi, scepticismul, ambiţiunea de artă adormită, lipsa de ori­ce avînt în îndeplinirea meşteşugului actori­cesc a creat atmosfera care invită o artistă ca Aristizza Romanescu la retragere înainte de vrem­e, la un act care e aproape o sinucidere. Din acest punct de vedere e mai mult de­cît simptomatică hotărîrea d-neî Romanescu..... Din nefericire ea pare a fi în ade­văr fermă. Artista a şi cerut direct­ţiunei să fixeze o serie de piese din marele ei repertoriu, pentru a-şi lua adio în rolurile sale triumfale. Ro­meo şi Julieta a făcut începutul. „Hamlet®, cu d-na Romanescu în Ofelia, va urma. Apoi o serie de alte roluri, un întreg cortegiu de succese. Cînd mă gîndesc că totul ar putea fi In adevăr ultimul cortegiu, nu mS' pot opri de a spune, mai ales ge­neraţiei tinere: — Veniţi de salutaţi o glorie care*, înainte de a zice pentru tot-d’a­una rămas bun locaşului sau de trium­furi, va face să mal strălucească dată la luminile cari faceau străiu­­cirea lui de odinioară! XV. Figure

Next