Adevěrul, mai 1903 (Anul 16, nr. 4939-4968)
1903-05-01 / nr. 4939
Y DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Mișcarea economică cu următorul cuprins : Cronica financiară —Financiare.— Situația agricolă și tîrgul cerealelor.— Banca Romîniei.—Marele crah din 1873.—Comercianții și legea falimentului. — Protestele cambiilor executate de portăreii trib. Ilfov de la 21 pînă la 26 Aprilie. 2) Adevărul în ară avînd următoarele corespondențe: Cîmpulung, Roman, Huși, Giurgiu, Craiova, P.Neamț, Tîrgu-Frumos, Focșani, Tulcea, Tîrgoviște. Ilustrațiunii : Vederea mînăstirei Flaminda din Cîmpulung.— Spitalul comunal din Tîrgu-Frumos. Promîțiî flPSillit ■ con cul ori artificiale, pentru salon, de AlCilii III și dIBN ■ la Prima fabrică de flori și frunze artificiale „La Leon", calea Victoriei vis-ă-vis de poliția Capitalei. Campania contra fraudelor — In jurul discursului «l-ini Costinescu- Am prevăzut că discursul d-lui Costinescu va alimenta o vie polemică Intr’adevăr toate ziarele conservatoare au început să analizeze discursul. In primul loc se relevează declarația d-lui Costinescu că întreg guvernul de la 1887 este solidar cu acel fals „patriotic“, e solidar deci și d. Sturdza și se aruncă această solidaritate și asupra lui Ioan Brătianu. Chestia solidarității nu rezolvă chestia „falsului“. Conservatorii continuă campania lor, conservatorii vechi și junimiștii, deoarece ei nu înțeleg fals „patriotic“. De altfel chestiunea falsurilor a înlăturat toate celelalte chestiuni și se menține la ordinea zilei, face obiectul platformei electorale și atît opoziția cît și guvernul nu mai discută altceva decît chestia fraudelor de la 1887 și 1901. Dar „Conservatorul“, organul autorizat al vechilor conservatori, denunță azî un nou fals „patriotic“, fals făptuit de astă-dată pe cînd d. Dimitrie Sturdza era ministru de finanțe și anume la 1902. „Conservatorul“ examinînd expunerea situației Tezaurului public de la 30 Septembrie 1902, arată că s’aîi falsificat tragerile rentei de 13 milioane cumpărată de la sindicatul de bancheri d lin Berlin și conchide astfel: „Comptul, cu toată sărăcia lui de date, arată lămurit că s’au falsificat tragerile la Sorți în favoarea acestei rente în intervalul de la 1 Iulie 1901 pină la 1 Martie 1902 stil nou. Adecă falsificarea în favoarea Tezaurului s’a făcut și la tragerile la sorți de la 19 Ianuarie 1902 stil nou cum și la 1 Februarie 1902 stil vechin. Iată dar un nou fals la 1902, pe cînd d. Sturdza era la finanțe: Să vedem—dacă falsul se va stabili—cine va lua răspunderea lui. Tot d. Pictorian? Dar d. Sturdza nu știa, nici pe cînd era la finanțe, care era situația Tezaurului? Cine va mai crede că numai d. Pictorian făcea tragerile „patriotice“ și că nimeni, dar absolut nimeni nu mai știa de aceste operațiuni ? Aceasta n’are s’o creadă, nimeni, n’o crede nimeni și de aceea chestia rămîne pe tapet și lupta în alegeri se va da în jurul acestor „patriotice“ falsuri. „ Concepția aceasta de falsuri „patriotice“, de amortizări declarate prin simple procese verbale“, nu vrea s’o înțeleagă nimeni, cu toate explicările liberalilor, cu toate că se spune că în afacerea Nifon nu s’a păgubit pe nimeni, iar în celelalte trageri «patriotice» s’a folosit...statul, că nimeni n’a furat, etc. Nici conservatorii, dar nici junimiștii nu vor să audă de aceste raționamente. Ba junimiștii sînt chiar mai intransigenți decît „demalogia reacționară“ și d. Costică Arion, prin importantul său discurs rostit la Dacia, a zis că lumea politică e uimită de faptul că pînă acum n’au eșit din chiar rîndurile liberale protestări cari să dovedească că nn întreg partidul se solidarizează cu aceste falsuri! Dar iată ce zice „Epoca“, organ autorizat al junimiștilor, asupra declarației d-lui Costinescu că d. Pictorian e urmărit : „Toată comedia cu continuarea instrucției și cu respectul pe care declară d. Emil Costinescu că guvernul este gata să-l manifeste judecătorului de instrucție este un mare moft. D. Pictorian este în interesul guvernului să fie scos din cauză și va fi scos. „De altfel, ce garanție poate să prezinte judecata d-lui judecător de instrucție, cine poate să ia la serios imparțialitatea și inflexibilitatea unui judecător de instrucție care a declarat în gura mare, în mod solemn, ca martor înaintea Curței cu jurați, că nu consemnează din depozițiile martorilor și bănuiților decît aceea ce conștiința d-sale li dictează să consemneze. J Da, guvernul, se înțelege, este foarte liniștit cînd declară că se va supune hotărârea d-lui judecător de instrucție, pentru că guvernul știe mai dinainte, cum știm și noi, care are să fie hotărîrea acestui judecător de instrucție. „Nu așteptăm cu nici un fel de curiozitate rezultatul instrucției și declarația făcută de d. Costinescu nu ne schimbă întru nimic convingerea ce ne-am format din ziua în care zvonurile și bănuelile publice relative la modul în care se face instrucția în această urîcioasă afacere a falsurilor de la finanțe au fost confirmate prin acea stranie declarație făcută de d. judecător de instrucție înaintea Curtei cu jurați“. Iată clar că nu numai „demagogia“ de sub șefia d-lui Cantacuzino, dar și... junimismul de sub șefia d-luî Carp, cumnatul d-lui Sturdza, înțelege că d. Pictorian e un paravan. Dar „Epoca“o declară aceasta și mai categoric prin următoarele rînduri: „Atitudinea guvernului față de d. Pictorian nu poate să fie considerată, o spunem încă odată, decît ca prețul tăcerea acestuia asupra falsului de la 1 901“. Apoi cînd întreaga opoziție e de acord că s’au comis falsuri cari nu se pot erta și acoperi și că acei cari le-au comis trebue să plece de la putere,—cu cîte explicațiunî ai da, ori cît de sus ai vorbi. Cu știa va rămîne a pe tapet. Și pe această chestie toțî prevăd că guvernul va cădea. R. X. Din fuga condeiului Stat nea moartă Sînt bărbați de stat de acei cari cînd deschid gura, înțelepciunea și elocvența izvorăsc cu o impetuozitate, ca și cum ai scoate cepul de la un butoiîi cu bere ! Unul din acești bărbați de stat — unul între o mie ! — e d. Ilariu Izvoranu, profundul, doctul, coptul și răscoptul Ilariu, orator de forță, tare mai ales în figuri și comparații. Din cînd în cînd el părăsește Severinul și vine în Capitală pentru a da drumul... unul discurs, ce samănă cu una din acele răsuflări sonore și aolemne ale națiunei în postul mare ! Duminică divul Hilarius a dat drumul unei asemenea emanațiuni celebre la marea întrunire liberală din spațioasa sală a teatrului Eforiei, cu atît mai spațioasă cu cît era goală, pare că s’ar fi dat o piesă originală de un autor român! A vorbit scurt meșterul Hilarius Izvoranul, dar destul pentru a arunca o perlă prețioasă în mica, dar marea sa cuvîntare: — „țara eliberală, d-lor, și conservatorii în lipsa unei armate de partizani se mărginesc a defila înaintea unei „statui moarte“ ! Ce țî e cu ciocoii, dom’le! Defilează înaintea unei „statui moarte“ !! In fața unei asemenea figuri oratorice nu putem decît să rămînem tablou, ca să nu zicem statue de marmură, și să cerem să se ridice ilustrisimului Hilarius o statue vie, înaintea căreia să defileze armata liberală, iar în loc de baso-reliefurî să se pună tabele de bronz cu extrase din cuvîntările celebre ale lui Hilarius, care’l vor pune în relief mai mult de cît orîce baso relief! Per nici Anul XVI.— No. 4930 FOLDATOR ALEX. V. BENDIMAXI Abonamente: în țară: un an 30 lei; 6 luni; 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 31. străin. „ „ 50 „ » » 25 „ „ „ 13 „ „ „ 6 Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani ß Pagini Ediția de séaurt € Joi 1 Mai 196T. DIRECTOR POLATIC CONST.AI1ÎLE Aruncimii: Linia pagina IV................................Lei 0.50 bani * „ ni.................. . • » 2.— „ Inserții și reclame . . . . „ 3.— D-l Carp și chestia evreiască In Frankfurter Zeitung publică acelaș ziarist care l-a intervievat pe d-l Take Ionescu o convorbire cu d-nii P. Carp și Dim. A. Sturdza. Convorbirea cu d-l Sturdza am rezumat o în altă parte, cea cu d-l Carp o vom reproduce în cele următoare. Să dăm cuvîntul ziaristului german.* „O personalitate foarte interesantă este d. P. Carp, șeful tinerilor conservatori. Și acest partid este mai curînd o grupare a unor bărbați cari se apropie în vederi, decît reprezentantul unor principii politice“. După ce face un scurt istoric al Junimei continuă astfel: „D-l Carp este un boer mic din Moldova, adică el se trage, din clasa de boerî naționali, pe cînd marile familii boerești:Ghiculeștii, Cantacuziniștii, Mavrocordații sînt în cea mai mare parte de origină străină. D-l Carpe și unul dintre puținii mari proprietari cari se ocupă personal de proprietatea lor și-șî petrece regulat vara pe moșia sa. Poate că acest interes neobicinuit în Romînia pentru pămîntul său este rezultatul educației și culturei germane“. Ziaristul continuă a arăta că d-l Carp vorbește admirabil nemțește, că fiii de boerî încep a’șî face studiile în Germania și după ce face comparația între d-ni. Sturdza și Carp pe care o reproducem la „Convorbirea cu d-l Sturdza“ în ""corpul ziarului, publică părerile actualului premier asupra chestiei evreești pe cari le redăm de asemenea la locul citat. Iată ce a declarat4!]. Carp ziaristului în cestiunea evreească : „Mijlocul cel mai esențial pentru a îndrepta starea evreilor, mai ales în provincie, eu îl văd într’o administrație mai bună decît aceea pe care o avem intervievuri cu i-nil Carp și Shir astăzi. Administrația noastră nu este încă din nefericire la acea înălțime ca fiecare funcționar să-și facă datoria. Funcționarilor infideli se înțelege că evreii li se oferă ca un comod obiect de vexațiune. Iată de pildă legea că evreii n’au vor să locuiască la sate decît dacă comuna admite aceasta. Un biet evrei vine la primar, care în schimbul unui bacșiș îî dă autorizația de a locui în sat. Evreul se mută în comună și-șî face negoțul. Intr’o zi primarul moare. Succesorul lui n’are nimic mai grabnic de făcut decît să retragă autorizația. Se înțelege că evreului nu-i cam vine să plece cu una cu două și de aceea pentru ca să poată rămîne, e silit să cadă la o nouă înțelegere! In rîndul al doilea situațiunea evreilor în Romînia e îngreunată prin faptul că comunitățile lor ca atari nici nu sînt cunoscute de lege. Ce-î drept, nici celorl alțî străini nu le merge mai bine. Numai corporațiunile romînești sînt recunoscute ca persoane juridice. De aceea evreii sînt mai ales cu instituțiunile lor umanitare, școli și spitale, într’o situațiune foarte precară. Toate acestea sunt întreprinderi cu totul private ; dacă cotizațiile voluntare nu mai intră, fundațiunea pierde terenul de sub picioare, căci nimeni nu are dreptul de a pretinde ceva. Sunt de părere ca să se dea comunităților evreești un drept de execuție contra membrilor lor. Natural că aceasta ar trebui să se refere numai la îndatoririle lor pecuniare, nu și la prescripțiile rituale : tăierea rituală evreească n’o pot proteja ca ministru în numele statului. Asemenea cereri ni s’au adresat, mai ales nu trebue să pierzi din vedere ce greutăți ne fac evreii înșiși. Ortodocșii cer ca vederile lor să fie considerate ca evreești și ar dori să pună statul în mișcare contra celor- Î’alțî. Așa îmi amintesc de un caz ce ni s’a întîmplat la Dorohoî unde este o mare comunitate. Intre evreii din Dorohoi s’a făcut sciziune între drept-credincioșii și un partid cu vederi moderne. Au avut loc lupte mari, cu care ocazie rabinul bigot s’a purtat cu deosebire violent. In cele din urmă modernii și-au construit o școală. Ceil’alți însă ‘pătrunseră într’o zi în școală și devastară clădirea. Din cauza aceasta rabinul a fost expulzat. Mai târziu după ce a promis că va fi liniștit a fost lăsat să se întoarcă. Pe cînd eram prim-ministru am preparat o lege, care recunoștea comunităților evreești calitatea de persoane juridice, ușurindu-le astfel acțiunea culturală. Proectul nu era încă "isprăvit cînd am plecat de la guvern. Dacă ar fi acceptat Camera proectul, asta ce-i drept, e dubios“. * L’am întrebat—continuă ziaristul german— pe d. Carp ce păreri ar fi avînd cercurile guvernamentale despre forma ce o va lua la urma urmelor situațiunea juridică a evreilor. — Dacă guvernul actual — a răspuns d. Carp, își face vre un gînd despre aceasta nu știu. Planul meu pentru îndreptarea stărei evreilor, vi l’am spus: Cît privește restul sínt pentru o ușurare esențială a naturalizărilor. La o acordare generală a drepturilor politice tuturor evreilor, ce-i drept, nu e de gîndit“. Sînteți și d-voastră de părere—a mai întrebat ziaristul—că intenția tratatului de Berlin e îndeplinită cînd evreii sînt tratați ca și creștinii străini ? Răspunsul d-lui Carp : — Doamne ferește! Dacă se spune la noi așa ceva, apoi aceasta e o ficțiune, cu care ne scoatem din afacere. La urma urmelor nu ni se poate doar’cere ca să anunțăm prin note diplomatice puterilor străine că avem intențiunea de a nu îndeplini dispozițiunile tratatului. Nu le îndeplinim, pentru că nu putem să le îndeplinim. Ni s’a cerut acolo o promisiune pe care nu sîntem în stare s’o ținem , am trebuit s’o dăm pentru a ne asigura independența. Dar dacă naturalizarea în masă nu e posibilă, totuși o primire mai mare de evrei ar fi la locul ei. Cu totul fals este actuala procedare la naturalizare, după care pentru fiecare caz trebue o lege. Camera, Senatul și regele, întreg aparatul legislativ trebue pus în acest scop în mișcare. Mai inteligent ar fi să se acorde drepturile cetățenești prin dispozițiuni administrative. Apoi ar trebui să se acorde evreilor naturalizarea de drept, dacă ar îndeplini anumite condițiuni. Mă gîndesc la introducerea unei instituțiuni asemenea aceleia care a fost în Prusia, în provincia Posen, pînă în al treilea deceniu. Evreii de protecție prusiană ce trăiau pe acolo deveneau cetățeni îndată ce puteau dovedi că au absolvit o școală superioară sau că ați fost subofițeri în armată. Ceva identic s’ar putea introduce și la noi. Cu chipul acesta s’ar mai putea ameliora lucrurile“. Ziaristul german închee astfel : „D. Carp e unicul bărbat de stat român de la care am auzit o părere asupra chipului cum s’ar putea eși din actuala stare intolerabilă de lucruri. Din nenorocire nu dispune de un partid destul de puternic, pentru a putea preface în realitate ideile sale“. Evenimentele din Macedonia în stradă cînd un nebun din poliție ieseînaintea unei manifestațiuni studențești, înjură și bate studenți, sfîșie tricolorul național și revoltă pe cei mai blajini trecători. îndrăzneala nebunului de a mai cere dînsul satisfacție în contra studenților, e în adevăr fenomenală ca inconștiență. Ideea d-lui Haret de a se potrivi unei asemenea cereri a fost pe cît de tristă pe atît de nenorocită. Dovadă că s’a expus unui blam din partea senatului universitar și însuși rectorul Universităței a declarat că se va opune oricărei dări în judecată a studenților. Dacă avea ceva de făcut diiaret, era să ceară alături de studenți, pentru respectul Universităței, înlăturarea din poliție a mișeilor cari au insultat și lovit studențimea și î-a sfîșiat tricotând pe cînd manifesta pacînic pentru o cauză carei face cinste. De altmintrelea este foarte curios că d. Haret s’a sezisat numai de .. după cererea nebunului sin Marin și mi s’a mișcat de loc cînd „profesorul universitar“- -risum tenentis—d. Nae Basilescu de la heleșteul „Bucureștiî-Nouă“ ’’a pus să armuțe pe băncile Universităței o mînă de studenți înpotriva ziarului Adevărul și a directorului acestui ziar, care a dat pe față escrocheriile numitului Bazilescu- Heleșteă! " Aceasta era în adevăr o chestie de ordine internă a Universităței, dar nu aceea pe care a ales o d. Haret pentru a sezisa senatul universitar. Dacă d. Haret e „omul școalei“, să se ție de școală, nu de isprăvile nebunilor din poliție. Acest sfat i l’a dat și senatul universitar și i-l dăm și noi. . S. V . Pentru înlesnirea cititorilor cei ce voesc a lua parte la premii vor restitui administrației ziarului • NUMAI CUPOHTUN cu indicația precisă a adresei—și pentru înlesnire se pot trimite odată șapte cupoane din șapte zile consecutive într’un plic deschis francat numai cu 3 bani — tragerea premiului fiecărui număr făcindu-se pe viitor după zece zile. ~ ■ Vederea generala a Salonicului (după o fotografie luată la fața locului de fotograful Spirescuji Senatul universitar si d. Haret ___^ . D. Haret a avut proasta inspirație de a lua partea nebunului din poliție—am numit pe sin Marin—și să defere, după reclamația acestuia, pe studentul Mihăilescu senatului universitar. Senatul universitar și-a declinat pur și simplu competința, căci studenții sînt cetățeni și pentru fapte pe cari le săvîrșesc în această calitate; dacă ele sunt contrarii legilor, singură justiția are chemarea de a-l judeca. E o procedare cumințească din partea senatului universitar, căci el e un corp care are să se ocupe de educațiunea intelectuală și morală a studenților în Universitate, iar nu de cele ce se întâmplă ♦ [UNK]NOTE ®» încasarea amenzilor școlare Administrația Casei școalelor a adresat administratorilor financiari din județe o circulară prin care se reînoește ordinul ministerului de finanțe de a parte cea mai mare strășnicie în încasarea amenzilor școlare la cari sînt impuși părinții sau reprezentanții legali ai elevilor, pentru lipsirea nemotivată a acestor de la școală sau pentru neprezentarea lor la examen. Amenda să se încaseze de perceptor pînă în zece zile de la primirea comunicarei de către cel în drept. Circulara deplînge amar neînca frea la timp a amenzilor, ceea ce face „o nenorocită educație cetățenească săteanului înfiltrîndu-l în cap ideea că legile pot rămîne și neaplicate“. Curios lucru : nimeni nu dă circular prin cari să se ordone aplicarea atîtor legi, regulamente și dispozițiuni cari dlăii săteanului garanția exercitărei unor anumite drepturi sau încasărea unor anumite datorii de la proprietari! Se dau însă strașnice circulari să se încaseze , pînă în zece zile amenzile școlare, cam nu se infiltreze în capul țăranilor că legile pot cămine și neaplicate!! Acum întrebarea: în capul cui s'a infiltrat mai mult ideea că legile pot rămîne și neaplicate: în capul țăranilor, sau tocmai în capul acelora cari fac sfii sînt chemați să aplice legile ? A ! Dar aici e vorba ca statul sji încaseze pe săteni! Ai? In acest caz legea se aplică cu strășnicie și se face morală pe tema pericolului „de a se infiltra ideea că legile pot rămîne neaplicate“, fără a se ține seamă dacă țăranul, mai ales acolo unde e lipsă totală de cantine școlare și ajutoare pentru cărți, are sau nu mijloacele materiale , de a-șî trimite copiii la școală. „ Dacă n’are mijloace —• să plătească amendă ! E foarte logic și folositor pentru progresul învățămîntului la țară !... E. D. F. Explicațiuni nenorocite Am arătat era cum poate, fi interpretat discursul d-lui E. Costinescu de la întrunirea liberală de la Eforie — și din cîte puncte de vedere cu totul deosebite poate fi judecat. Pentru azî să analizăm altă parte a acestei cuvîntări și anume chipul în care d. Emil Costinescu explică și apără falsurile patriotice din 1887 mai ales, precum și acele din 1901. In privința pungășiei patriotice cu titlurile epitropiei Nifon, d. ministru de finanțe se încearcă să arate că în potriva ei nu mai are nimic de zis, fiind-că s’a făcut cu consimțimîntul întregului cabinet, de pe atunci, fiind-că înșiși doi fruntași conservatori, răposatul Alex. Lahovary și d. C. Boerescu, au avut cunoștință de ea și pe de asupra și Hitrovoo, ministrul de tristă memorie al Rusiei la București, a contribuit și el la această neregulă în tragerile rentei române. Să ne este d. Costinescu, dar aci însuși d-sa — avocat din oficiu — trebue să recunoască slăbiciunea apărărea ce face. Chiar așa să fie, chiar să fi contribuit la acest act necinstit întreg guvernul de la 1887, chiar și doi fruntași conservatori, plus Hitrowo, să fi luat parte la această operațiune, ea rămîne tot necinstită și constitue o rușine pentru partidul care s’a pretat la asemenea acte. Apoi d. Costinescu, uită că, întreaga țară nu e constituită numai din partidul liberal și cel conservator. Mai este — slavă Domnului — și întreaga masă de oameni cari nu fac politică. Pe lîngă cele două mii de politiciani împărțiți în două tabere, mai sunt încă peste 5 milioane de romîni, cari nu se pot mulțumi ca să găsească corectă o faptă oarecare, fiind-că ambele partide au convenit să o comită și să o creadă onorabilă. Pe lîngă aceasta, partidul conservator, nu se simte deloc angajat în această privință. Ce o fi făcut Alex. Lahovary și d. D. Boerescu, nu știm pozitiv, fiind-că nici guvernul n'a publicat textul adesiunea lor la falsurile din 1887 și nici partidul conservator nu explică întru ce constă această acuzare ce se aduce celor doi fruntași. Pe lîngă aceasta unul din cei doi conservatori este mort și nu o să i se dărâme statuia fiind-că a avut și el, un moment de aberațiune... patriotică. Cît despre al doilea care n’a fost niciodată militant, partidul conservator desigur îl va sacrifica mai bine decît să se țină angajat, fiind-că doi conservatori, s’au făcut și ei vinovațî de aceleași fapte ca și partidul liberal al d-lui Dimitrie Sturdza. Nouă firește puțin ne importă ce zice și ce face partidul conservator. Noi întrebăm pe d. Costinescu, să ne explice : ce părere poate să aibă țara întreagă, în afară de partide, de această operațiune, care numai cinstită și corectă nu poate fi? Și pe lingă aceasta, trebue să ne întrebăm : ce zice și străinătatea ? Or, aici lucrul este și mai grav, fiind-că străinii își pot zice că acorduri de acestea patriotice între partide, pentru a le frustra drepturile lor, se mai pot întîmpla. Față de creditorii noștri străini este și mai periculoasă această înțelegere frauduloasă a partidelor,— dacă a fost o înțelegere, — căci te pomenești, pot zice aceștia, că mîine se face altă înțelegere.... patriotică pentru frustrarea drepturilor noastre. Cel puțin azi, cînd este un partid care să înfiereze aceste procederi, este și o mică mîngîere, că sub acest partid cel puțin, interesele capitalurilor străine angajate la noi sub formă de împrumut, nu vor fi nesocotite Explicațiunea dar a d-lui Costinescu, păcătuește de sus și pînă jos, căci sînt lucruri cari nu se pot explica în chip satisfăcător și cu cît voești să le explici cu atît strict mai rău cauza pierdută pe care te încerci să o aperi. Rămîne deci stabilit că a ceea ce s’a făcut la 1887 este o incorectitudine, o aberațiune rușinoasă și că încheerea nu poate fi alta decît retragerea în viața privată a acelora sau a aceluia care s’a făcut vinovat de aceste fapte fără precedent, în istoria financiară a popoarelor civilizate. Const.liile S. IV. Loco.— In orfelinatul din Focșani se primesc și elevi (băeți) străini, însă solvenți, nu bursieri. Bursa anuală e de 250 lei, plătibilî în 2 rate, plus îmbrăcămintea, cărțile și așternutul, cari sunt în sarcina părinților. Pentru admitere în August, se trimite direct ministerului cultelor o cerere timbrată însoțită de actul de naștere, cel de vaccinare și un certificat medical prin care să se constate că copilul e robust, și fără boale incurabile (afară, de surdo-mutizm) sau contagioase. Se va cere a fi admis ca solvent, dînastădu-se adresa exactă pentru răspuns. Credem că veți fi mulțumit, de dată, Stelian Constantinescu, Constanța.1) Epoca. 2) Nu mai apare. 3) Librăria Alcalay, București. 1. I. P. Ploești.—Se va trage la 3 Iunie a. c. Zilnic cititor, Moinești.—• Tragerea se va face la 15 Octombre. D. Serafim, Sierța.—Acelaș răspuns. D. E. Stănescu, Brăila.—1) Trebue să puneți examen. 2) Nu puteți fi scutit stagiul militar. 1. Ch. Ionesext, Brăila.—Nu este altă soluțiune decît să faceți împărțeala avere, căci de prescris nu aveți ce prescri. D-lui Jules Moncharmant, Craiova.—După cît știm nu există o asemenea fabrică în Romînia. D. R. Loco.—Din școala militară puteți să eșiți ofițer de marină. Odată ofițer urmați o școală specială la Constanța, dede Sturdza împăciuitorul D. Sturdza ci că s’a dus la Brăila ca să împace pe liberalii din localitate cari sînt împărțiți în două tabere. Și d. Sturdza știe o minune mare să împace lucrurile ! La întrunirea publică ținută acolo, a atacat cu o extremă violență pe acei liberali ,, carî îșî fac un piedestal din revendicațiile muncitorilor“. Acești liberali însă se știe că sunt tocmai d-niî Alexiă și ceilălți amici ai săi, adversari ai d-luî Codaș. Efectul acestei încercări de împăcare s’a văzut imediat, căci disidența liberală, a lansat un manifest, prin care înfierează politica falșilor liberali și anunță că se va ține o întrunire publică în ziua de 1 Marti, cînd se va anunța și lista candidaților disidenți. Și toate aceste sînt efectele sosiră la Brăila a d-lui Sturdza care voește să împace taberele liberale ostile din Brăila ! Mai rar așa împăciuitor! Ad. IM»»«»» Citiți în pagina 2-a a ziarului CALEA ROBILOR de SPIRIT PRASIN Românii macedoneni Le Temps publică o corespondență din București asupra romînilor macedoneni. Autorul corespondenții reamintește originea kuțovlahilor care e aceeași cu a romînilor din regat. Mai mulți călători străini precum Ponqueville, consul al Franței între anii 1808—1813, Lejean, Henzey, Ami Boué și în zilele noastre Victor Bérard, căpitanul Leon Lamouche au constatat caracterul latin al romînilor macedoneni. Mai departe vobbește de asemănările așa de numeroase și de izbitoare între opiceiurile și datinile romînilor macedoneni și ale romînilor din regat. Numărul romînilor macedoneni nu se poate cunoaște exact, deoarece nu există statistici sigure. Cu privire la aceasta corespondentul lui Le Temps raportează un fapt caracteristic. Un călător întrebînd pe Valiul din Bitolia (Monastir) care ar putea fi numărul romînilor macedoneni, acesta îi răspunse mirat că în vilaet nu sînt decît turci și ortodoxi sau ramii cum îl numesc turcii. O statistică oficială din București evaluează numărul romînilor din Macedonia la 700.000. Face apoi un mic istoric al romînilor din peninsula balcanică. Vorbind despre aptitudinile kuțovlahilor citează pe un autor sîrb Kanitz, care într’o carte asupra Serbiei se exprimă astfel despre el: „Se crede îndeobște că țînțarii sunt numai ciobani și mici comercianți; aplecarea ce o au pentru lucrările de artă, precum și aptitudinea lor extraordinară pentru arhitecture n’au fost remarcate. Exceptând ,Constantinopole, Atena, și Belgrad, orașe în cari, fie zis în treacăt, au aproape monopolul construcțiunilor, țînțarii sunt singurii arhitecți din Turcia și Grecia, deși sunt confundați uneori pe nedrept cu zidarii sîrbî și bulgari din Albania și Tracia. „Țînțarii’execută cu multă ușurință, grație inteligenței lor firești, lucrările cele mai grele, precum podurile cu arcuri numeroase, cupolele și bolțile... „De cele mai multe ori, țintarul e totodată arhitect,zidar, lăcătuș, tîmplar și dulgher. El e de toate, numai turnător și făurar nu e. Ca giuvaergiu și șlefuitor se bucură de o reputație meritată. Frumoasele giuvaericale cu filigrane din’ Niș și Vidin sînt lucrate de dînșii“. Intr’o corespondență anterioară, pe care am rezumat’o la timp, autorul a vorbit despre romînii macedoneni cari au ajuns oameni însemnați. Alte personalități marcante sunt și următorii: Sava pașa, ministru al afacerilor străine în 1880 și guvernator al Cretei în 1889, originar din satul Sărăcit, rîpa Pindului Coleti, fost ministru al Greciei la Paris, de asemeni de fel din Saracu și care vorbea foarte curent romînește și întreținea relațiuni cu oamenii politici din Romînia, Marco Botzaris, și o mulțime de medici, publiciști, literați din Grecia, etc., sînt romîni macedoneni. Corespondentul închee insistînd asupra faptului că sînt inaccesibili propagandei altor religiunî și că au rămas credincioși religiei ortodoxe. In Bulgaria sînt trei misiuni religioase, două protestante și una catolică. Numai protestanții numără mai bine de 100.000 de convertiți printre bulgari. Ne bucură că vedem în sfîrșit ziarele străine, cari se ocupă atâta de mult de bulgari și greci, ocupîrndu-se și de conaționalii noștri din Macedonia. Alcoolul denaturat Regulamentul aplicator al legei La 1 Marti intră în vigoare regulamentul pentru aplicarea legei asupra alcoolului denaturat. Regulamentul a fost întocmit de d. ministru de finanțe și aprobat deja de rege. El prevede că toate alcoolurile denaturate sînt supuse unei taxe de cinci bani pentru fiecare litru de lichid, oricare ar fi tăria lui. Această taxa se va plăti totdeauna înainte de denaturare. Denaturarea alcoolului se va face numai cu autorizarea ministerului, în baza recepției de plata taxei de denaturare, și cu condițiune ca alcoolul să se scoată din fabrică imediat după denaturare. Este expres interzis a se conserva alcool denaturat în cuprinsul localului de fabricațiune. Alcoolul denaturat dovedit în depozitul fabricei se va vărsa, iar fabricantul va fi supus la plata taxelor fiscale și ale fondului comunal, conform art. 12 din legea impozitului asupra spirtoaselor. Cum se va face denaturarea alcoolului Denaturarea alcoolului se va face în două feluri : 1) alcoolul destinat pentru încălzit, iluminat, ars, etc) se va denatura complect prin substanțe procurate de stat, și cînd ministerul va găsi cu care alcoolul denaturat astfel poate fi și decolorat; 2) pentru alcoolul întrebuințat în procedeuri industriale, științifice și medicale, denaturările vor fi speciale și în raport cu destinațiunea ca s’ar da alcoolului denaturat. In asemenea caz substanțele denaturate vor fi procurate de cei interesați , în ambele cazuri însă costul denaturanților va fi în sarcina celor interesați peste taxa fixă de cinci bani pe litru. Cine poate cumpăra și denatura alcool Cumpărarea și denaturarea alcoolului în fabrici se poate face: 1) pentru alcoolii denaturat complect, de persoanele