Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)
1903-10-24 / nr. 5114
Anii XVI-No. 5114 FONDATOR ALEX. V. BELEIMAXII Abonamente : în țară: un an 30 leî; 6 luni 151 eî; 3 luni8 l eî; 1 Iun străin. „ „ 50 .25 „ „ Ou „ » n » 13 Un exemplar în țară 10 banî ; în străinătate 15 bani O Pagini Director politic COS ST. MILLE Annncinis Linia pagina IV . . . . . . • I.eî 0.50 bani » » m... ... „ 2.— „ inserții și reclame . . . . „ 3.— © Canini Ediția de seară O infamie !-Sturdza și Cuza-Vii!/ Am strîns cu ușa pe „Voința Națională“ și am silit’o să vorbească de statua lui Cuza-Vodă. Organul, care trece de oficios al guvernului, o face în număru’i de aseară, într’un chip, menit să revolte nu numai conștiințele acelora cari cunosc din istorie faptele marelui domn național, dar înainte de toate conștiințele înseși ale acelor bărbați, cari au crezut că fac bine participând la detronarea lui. Generalul Haralambie, național-liberal de baștină, a fost cel d’Intíiu, care la venirea în Capitală a d-lui Ghica-Deleanu, președintele comitetului central pentru ridicarea’Statuei lui Cuza-Vodă, s’a grăbit a-i înmâna obolul sau— și generalul Haralambie a fost poate cel mai vajnic dintre conspiratorii de la îl.Pebruarie 1866!! Liberalii din Moldova s’au grăbityor primi onoarea de a figura în comitetul pentru ridicarea statuei lui Cuza, iar „Voința" vine, într’un articol-prim, să spună că Vodă Cuza nu poate fi gi|3Kre Domnii mari al țârei, vine să vorbească de necunoscutul colonel din ajun și să amenințe, că: „istoria cea adevărată, înă nescrisă, dar care va eștim documentele acelei domnii, încă nepublicate, va arăta cît de slabă a fost acțiunea Lui Alexandru I”. • „Voința“, organul guvernului, pe timpul căruia regele Carol, primul domn străin, nu se silește a promite tot concursul său și a recunoaște marea figură a lui Vodă Cuza— „Voința națională“ spune inițiatorilor monumentului că „pun poate prea iute în discuție meritele lui Cuza" și cutează a scrie că cei ce vor trece pe dinaintea statuei lui Cuza, se vor întreba: „de ce i s’a ridicat?" Articolul se termină din nou cu amenințarea că dacă „se expune memoria lui Cuza la o discuție, ea va eși micșorată“. Este o infamie fără seamăn acest articol apărut în foaia oficioasă a guvernului și dacă guvernul nu va dezavua acest articol, va fi dovedit că din ordinul lui Dimitrie Sturdza, acela care a furat documentele domniei Iui Gaza, spre a le Întrebuința cum înțelege dinsul, se insultă memoria primului domn al țărilor unite, in momentul cud țara Întreagă și regele se prepară a o nemuri. Infamia este prea mare, pentru ca ea să nu determine o revoltă a opiniei publice și a tuturor oamenilor politici, față de un asemenea act de nevrednicie națională și păcătoșie politică. Adevărul SUPLIMENT GRATUIT : Belgia...Orientul cu următorul cuprins : Text: Un public select., de Safir.—Gastronom și astronom, de Victor.—D-rul Minovici ți Parizianu sau la ce servește serviciul antropometric.—Epigrame de Victor.—Truc...de I. Florescu.—Biciclist, de Milian.Anecdote de Ionescu-Quintus. — Ala cu parul mare, de Baronul de Trabuc.—Simpatiile noastre : Dr. Minorovici. Ilustrat iutil :.Dracu l'a pus!...—June modern !—Dr. Minorovici. Promiul nvatuit »Shakespeare1i o cromolitogravură artistisfică, Ojida- Frenii UI yid.ll.il . una vals de Kutter,potpuri de Iulius Matzka, și Pentru Manon, romanță franceză de Paul Pelmet, din editura cunoscutului magazin de muzică Jean Feder, calea Victoriei 54, € 1 MOUR EEMMM1E — FJiminaren «l-lui stoiiese ii — Oculta bate in retragere și de teamă că partidul se va răzvrăti în contra modului cum s’a rezolvit criza, vrea să dea o oarecare compensație acelora cari au fost jigniți de așa nisa remanjare. Sintem pozitiv informați că peste cîteva zile se va face o nouă remaniare și că <I. Stoicescu va fi eliminat. Ce se plănuește acum ? Oculta și brătieniștii nu vor să forțeze nota, acțiunea lor. Ei văd că modul cum s’au purtat cu d-nul Stătescu a răzvrătit pe partizanii fostului ministru de justiție. Prin urmare trebuie împiedicată această mișcare din partid, căci dacă ea va fi ignorată, la deschiderea parlamentului guvernul va întîmpina dificultăți din chiar prima zi, la alegerea președintelui. Ocultiștii și brătieniștii au căutat însă o soluțiune care să nu aibă aparența că bat în retragere și să nu le împiedice nici acțiunea pentru dobîndirea preponderenței în partid și în guvern. Această soluțiune constă în sacrificarea d-lui Stoicescu. Ocultiștii consideră eliminarea din cabinet a d-lui Stoicescu ca o concesie ce fac acelor ministeriabil! care protestau mereu că s’a ținut în cabinet o nulitate și tot odată ca o satisfacție pentru partizani! d-lui Stătescu jigniți de atitudinea pe care a avut-o d. Stoicescu solidarizînduse cu ace! car! au împedicat intrarea d-lui Alexandru Djuvara în cabinet. Am crezut că d. Stoicescu este răsplătit azî de ocultiști prin ingratitudine, prin trădare, căci dacă într’adevăr s’a solidarizat cu brätieniștii pentru a împedeca realizarea dorinței d-lui Stătescu de a-șî desemna singur succesorul său la ministerul justiției—acest fapt e suficient pentru a se asigura din partea ocultei portofoliul d-lui Stoicescu. Dar n’am știut un lucru important, n’am știut că d. Stoicescu, deși s’a solidarizat cu brătieneștii, cînd d. Ionel Brătianu î-a cerut să-șî dea amîndoi demisiile pentru a provoca o nouă formațiune ministerială, d. Stoicescu a refuzat de teamă să nu-și piardă portofoliul. Aceasta a indignat pe ocultiști și brătieniști, căci le-a stricat planul de a provoca alcătuirea unei formațiuni în care sperau să prepondereze. De aceea sunt acum hotărîțî să elimineze pe d. Stoicescu, din cabinet. Care este noua combinație a ocultei ? Eliminînd pe d. Stoicescu ocultar crede că se vor calma toți aceia care mereu se arătau scandalizați că d. Stoicescu a devenit indispensabil, iar oferind portofoliul lucrărilor publice unuia din ministeriabilii care ari sînt jigniți, precum sînt d-niî Em. Porumbaru, Alexandru Djuvara, Thoma Stelian și Basile Missir, vor putea strecura la domenii pe d. Anton Carp. Brătieniștii insă se mai gîndesc și la altă eventualitate, anume că se poate prea bine ca ministeriabili jigniți de modul cum a fost tratat d. Stătescu, să se mulțumească cu satisfacția platonică a eliminare! d-lui Stoicescu și să înlesnească chiar cî intrarea unui generos la lucrările publice, declarînd că vor da tot concursul unei astfel de formațiuni ministeriale. Intr’adevăr un fruntaș liberal, ministeriabil, a declarat azi într’un cerc politic că dacă eventual i se va propune de astă-dată portofoliul lucrărilor publice, nu-l va accepta, dar va declara d-lul Sturdza că va sprijini intrarea unui generos în cabinet. Se pare că toți ministeriabilii au luat această hotărîre. In acest caz brătieniștii vor susține intrarea în cabinet a d-lui Vasile Morțun. » Aceste informațiunî le ținem dintr'o sursă autorizată și se va vedea că, încă înainte de deschiderea Corpurilor legiuitoare, d. Stoicescu va fi eliminat și o nouă remaniare se va face. R P. Judecătorul instructor Un ziar anunță că d. Al. Gianni, noul ministru de justiție, ar avea de gînd să elaboreze un proiect de lege, prin care să întindă principiul inamovibilității la judecătorul de tribunal și la judele instructor. Chestia inamovibilității este și azi o chestie de discutat. Ea se știe că, la noi cel puțin, n’a dat roade tocmai fericite. Ceea ce însă nu mai este discutabil este că se impune o reformă radicală a judecătorilor de instrucție și aceasta nu ia sensul inamovibilităței, ferească D-zoii închipuiți-vă pe drăguțul do Stelian Popescu inamovibil ! De altfel ultimele evenimente și procese au dovedit că ceea ce trebau de făcut în această privință ar fi pur și simplu suprimarea judelui instructor, cel puțin așa cum oste azî și cu atribuțiunile ce-î dă legea actuală. Dacă astăzi, cînd judele instructor, poate fi înlocuit de către un ministru mai vigilent și mai zelos de buna reputație a justiției—și tot s’au găsit judecători instructori cari să bată pe martori ori pe inculpați, cari să nu consemneze cele ce li se declară, cari să origeze tortura in sistem, ce s’ar întîmpla dar inline cînd canibalul acesta primejdios va ști că ministrul nu’l poate înlocui ? Dacă d. Gianni voește în adevăr să facă o operă utilă și de moralizare, atunci, încă odată altă reformă se impune și aceasta nu’i Inamovibilitatea judelui instructor, ci suprimarea lui. Sf. Pepita cea victorioasă Voința Națională constată că nu mai sufăm nici un cuvințel în chestia Adevărului la Sate. Pepita Jimenez însă uită că oamenii cinstiți renunță să stea la vorbă cu borfașii și doveditu-s’a că zisa Pepita Jimenez face escrocherie cu citațiunile, citînd începutul articolului și escamolînd sfîrșitul. Cînd dar d. Vintilă Brătianu va bine-voi să ne explice cum se numește această gazetărie, atunci ne vom mai ocupa și de destăinuirile Voinței Naționale care a descoperit că d. Miile este anti-dinastic, că merge vara la băi, că a ținut discursuri în Cameră, că face sacrificii pentru Adevărul la Sate și că nu este fiu de țăran, ci de orășan. D. Sturdza mai descoperise că poartă și joben ! De altfel pînă acum trei lucruri s’au dovedit: 1) că Voința Națională n’a putut face dovadă, chiar citind fals, că d. Const. Mille instigă pe săteni prin Adevărul la Sate, 2) că așa fiind, d. Vintilă Brătianu rămîne pecetluit cu numele de mincinos și calomniator ordinar, și al 3) că toată răfoiala fiului statuei că a venit să moralizeze presa, s’a rezumat în cea mai rușinoasa specie de gazetărie, aceea de a insinua, fără a dovedi, de a escamota citațiunile și de a face o operă pe care nici spionii poliției ii ar îndrăzni s’o facă, în raporturile lor confidențiale, operă la care de altfel s’a refuzat să se preteze foasta direcțiune a Voinței Naționale, deși numai prieteni nu eram cu ea. Dacă toate aceste trei rezultate constitue un succes pentru „Depila Jimenez“, e desigur că se mulțumește cu puțin. A. D. Fuga lui Parkiam Alexandru Parizianu făcîndu-șî socoteală că î mult maî de preferat a-șî face osînda pe pămîntul străinătăței, dar în libertate, de cît în țara romînească la Văcărești orî în altă temniță, a pus între el și justiția romina, o fruntarie oarecare, înainte de orîși ce discuție, ceea ce î adorabil la prima vedere este poliția noastră. E așa de bine organizată, așa de vigilentă, așa de inteligentă, încît a lăsat să scape pe un om care era de bănuit că va prefera să facă liber cinci ani de zile de prescripție decît patru ani de temniță. Mai mult încă , pe cînd oameni cad. Lenș Slătineanu au fost fotografiați, nimeni nu s’a gîndit să fotografieze pe Alex. Parizianu, așa că atunci cînd de la poliție s’a telefonat serviciului antropometric ca să-î furnizeze o sută de fotografii de ale lui Parizianu, i s’a răspuns că... Parizianu n’a fost fotografiat... Nu este așa că's adorabile toate acestea, precum adorabilă este și povestea spionului polițienesc care păzea în fața casei, pe cînd Parizianu eșea de acasă fără să-l știe nimeni...prin eșirea de din dos L. Și o culme a tuturor acestor adorabile întâmplări, vrednice să nemurească poliția noastră, este faptul că nicî pînă azi nu știe pe unde a eșit din țară Parizianu, cu toate că avem un serviciu de fruntarie, cel mai plictisitor, ca formalități și vizări de pașapoarte ! Aceasta dovedește cît de util este acest serviciu și dacă păzește țara de intrarea unor musafirî nepoftiți orî ne dă garanții că pungașii noștri nu vor dispărea fără de urmă peste graniță. Să închidem însă paranteza care este deja prea lungă. După fuga lui Parizianu a început răfuiala între guvern și opozițiune. Ziarele guvernului acuză că opozițiunea a înlesnit fuga lui Parizianu, pe cînd foile opoziționiste bănuesc că se prea poate că guvernul să fi cumpărat tăcerea lui Parizianu, făcîndu-i vînt în străinătate... Unde este adevărul ? E greu de sigur de dovedit dacă în fuga lui Parizianu guvernul ori opozițiunea șî-au băgat coada. Lucrurile aceste nu se încheie cu distanță ori cu acte scrise. Totuși ceea ce se poate face este a vedea cum ar fi putut folosi dispariția lui Parizianu. Nu desigur, opozițiunea, care din potrivă aștepta că Parizianu să vorbească, să se înfățișeze în opozițiune la Curtea de apel și să spună tot ce știe asupra fraudelor patriotice și nepatriotice. Dacă Parizianu știa ceva și avea ceva de spus, dacă opoziția spera ca Parizianu va arunca vre-o bombă, ea nu era nebună să-i înlesnească disparițiunea și astfel afacerea fraudelor să fie, judecătorește vorbind, isprăvită. Guvernul din potrivă avea tot interesul ca să închidă afacerea, Pariziani să nu se prezinte înaintea Curței de apel, ci să-l facă să dispară. Și chipul ciudat și neexplicabil cum a dispărut, cum poliția s’a păzit de bine, neprevederea și toate particularitățile acestei senzaționale disparițiuni sunt de așa natură ca să ne dea cel puțin bănuiala că principalul vinovat în afacerea fraudelor a fost făcut scăpat de către guvernul venerabilului falsificator, foarte plictisit de prezența în țară și la baza justiției a elevului său întru falsuri și fraude patriotice și de altfel. De altmintrerea în țările străine sînt precedente în această privință. Cine nu-șî aduce aminte de peregrinațiile vestitului Alton din afacerea Panamalei franceze, care prins în Romînia, printr’un exces de zel, a fost apoi făcut și el scăpat după intervenția ministrului francez din București? Cine știe clar dacă ... Alexandru Parizianu nu călătorește sub înalta protecție a ambasadorilor noștri din străinătate și nu șî-a asigurat pe timpul prescripției de cinci ani de zile, o ușoară viață de un vesel și comod exil ?... Șî-o fi frecînd mîinile de bucurie venerabilul falsificator la știrile pe cari îî le comunică colegul său de la externe că „amicul Parizianu“ a ajuns la loc sigur și e la adăpostul urmărirea justiției romine, dar este un Dumnezeu și pentru falsificatorî, așa că azî orî mîine, maî devreme orî maî tîrziu, acela care a inaugurat rușinea tragerilor false îșî va lua pedeapsa de care azî crede că a scăpat. Const.ațile Monogrfiile coroanelor rurale Un învățător din Tutova face monografia comunei Bogdanești, ca răspuns la cererea ministrului de interne de a se face asemenea monografii. In traiul sătenilor învățătorul face interesanta observație că hrana copiilor nu diferă întru nimic de a părinților lor, ceea ce explică insuficienta dezvoltare a organizmului țăranilor. In administrație observă că notarul a fost de trei ori osîndit pentru fals în acete publice, că legea repauzului de Duminică nu se respectă și că pentru înscrierea de căsătorii notarul percepe, „după învoială“, 4—5 lei. Ca rezultate culturale citează că școala în 27 de ani de existență a dat 36 de absolvenți și că proporția analfabeților e de 70 la sută. Caracteristic și umoristic tot odată e că arătînd că în comună sînt 654 locuitori romîni și 1 evreu—cere totuși izgonirea „evreilor“ (?!) din comună!! Nu mai puțin rămîne interesantă această monografie și de sigur că dacă se va continua cu publicarea, se vor ivi și mai interesante. Chestiunea este de a se ști, care va fi rezultatul practic al acestor monografii. Avea va guvernul curajul s’o rupă cu politicianii satrapi ai județelor, cari pun în slujbă notari, medici, preoți, învățători, cari, coproprietari aduc pe capul comunelor arendași exploatatori, deschid cîrciumî, cari otrăvesc pe țărani și le scot ultimul ban din pungă ? Aceasta e de văzut. De denunțări a relelor de cari suferă satele sîntem satul, trebuesc măsuri imediate, cari să calce peste ori-ce considerații politice și de clasă. Iată ce nu avem credință că va realiza vr’un guvern a cărui soartă atîrnă azi atît de puțin și atît de indirect, de țăran, și atîrnă atît de mult de marii proprietari, de arendași și funcționari. Ceva se poate face însă de miniștri cu tragere de inimă, dar pînă la un anumit punct, pînă cînd ceea ce se face pentru țărani, nu convine proprietarilor, arendașilor și politicianilor. Ceea ce începe de la acest punct încolo—și de aici începe abia adevărata emancipare economică și politică a țăranului—aceasta o va putea face numai țăranul, prin el însuși, deșteptat la o viață publică. S. T. R. Complicarea procesului profesorilor S’a complicat și procesul profesorilor ploeșteni, căci d. Dissescu a dovedit și reprezentanții d-lui Ilaret au fost siliți să recunoască că nu s’au dat judecăței toți profesorii cari au asistat la congresul și manifestațiile studențești organizate la Ploești. Rezultatul, după două zile de dezbateri, a fost că juriul n’a voit să pronunțe vre-o hotărîre pînă ce nu se va face un supliment de anchetă in ce priveșc și pe ceil’alți profesori neurmăriți și tot odată a cerut să se rezolve și cazul acelor profesori cari s’au solidarizat cu actele celor dați judecăței. Precum se vede guvernul a intrat într’o colosal încurcătură. Act. Din fuga condeiului Cu ce a plecat Parizianu S’au făcut și se fac cercetări minuțioase spre a se afla cu ce a plecat Parizianu peste graniță. Nu s’a putut stabili pînă acum decît că mai mult ca probabil că a plecat cu trenul și încă cu Expres Orientul, ca unul ce a fost directorul unei datorii publice de un miliard și jumătate. Chestiunea ce rămîne a se stabili este cu ce a plecat, adică cu ce fel de bilet. Aici se ivesc o serie de versiuni. Unii susțin că a avut bilet de la interne, alții că a plecat cu o cartă de agent secret de la poliție, alții că a plecat cu biletul de drum de fer cu care a fost prins conu Mitiță pe căile ferate ungurești. Ceea ce e sigur e că nu i s’a întâmplat rușinea de a plăti pe c. f. r. Per. “ NOTEt» Românii la Paris Numărul și succesele artiștilor romîni la Paris cresc pe fiecare zi. O scrisoare ce primim împreună cu cîteva numere din ediția pariziană a lui The New York Merald — ziarul prin excelență aristocratic al lunei pariziene—ne provoacă pe lingă un sentiment de mîndrie și unul de regret. Atîtea talente romînești cuceresc capitala lumei—pe cînd la noi activitatea lor întîmpină o complectă indiferență, iar cind vin să ne arate, în țară, arta lor, răscolim personalități, aruncăm săgeți înveninate și manifestăm mai mult un fel de invidie decît sinceră admirație și mulțumire. Sîntem, în altă privință, o foarte curioasă specie de oameni. Dar să vin la scopul acestor rînduri. Un pictor , N. Gropeanu, atrage acum atenția la expozițiunea Salonului de toamnă din Paris, cu un tablou Maternitatea și un portret al lui Naquet, autorul legei divorțului, „foarte studiat“, cum observă Pierre Weber în recenzia sa din Netw York- Herald și în adevăr foarte sugestiv cum reese și dintr’o reproducție a acestui ziar. La inaugurare, ministrul artelor frumoase, d. Chaumie, a remarcat mult tabloul Maternitate și a cerut să i se prezinte artistul, pe care, în fața reprezentanților presei și a camarazilor săi, l-a felicitat cu cuvinte pline de admirație pentru talentul său. Se vorbește chiar că portretul lui Naquet va fi cumpărat de stat, pentru muzeul Luxemburgului. D. Gropeanu a fost însărcinat, de altfel, cu organizarea întregei secțiuni străine la această expoziție și se aduc laude abilității cu care s-a îndeplinit mandatul....... Un alt artist, despre ale cărei succese am mai avut ocazia să pomenim e d. Stan Goleșteanu, un fiu al Ploeștilor, care face mari progrese la Paris pe terenul compoziției muzicale. Pentru viitoarea sesiune i s’a’ primit la Concertele Colonne o poemă dramatică (canto și orchestră) și o Simfonie descriptivă la Concertele Le Key. înregistrăm faptele cu o vie satisfacție și tot ce dorim e ca toți acești artiști cari își ilustrează țara în străinătate, să o poată ilustra în curînd pe chiar pămîntul eh **»' E. D. F. ■Vineri 24 Octombre IDÎ 3 GUESTIA ZILEI Poliția supraveghează.... urcarea în vagon a lui Parizianu, ca nu cumva să umble cu mofturi și să se întoarcă de la gară!! ! Chestiunea țărănească și tinerimea noastră Cercul rural. — Scopul urmărit de el. — Conferințele populare ale cercului. In Capitală exisă încă mai demult un cerc format de mai mulți tineri licențiați cu scop de a se devota exclusiv studiului poporului român. In majoritate fii de țărani însă, membrii acestui cerc s’au preocupat încă de la început mai mult de chestiunea țărănească. Această chestiune luînd de la o vreme o importanță deosebită, membrii cercului au hotărît acum să dea acestuia o organizare conformă cu nevoile timpului. Pornind de la ideea că pînă azi nu s’a vorbit despre nevoile țăranului nostru decît în mod retoric, ei își propun să studieze chestia țărănească în toate manifestările ei, spre a vedea apoi ce soluție ar fi mai nimerit să i se dea. Chestiunea proprietăței rurale, a situațiunei juridice țărănești, a situației sale politice trebuind cunoscute 1n mod temeinic, cercul ruralist se va ocupa cu cercetarea tuturor acestor chestiuni, în care scop va începe o anchetă amănunțită. In același timp cercul va căuta să se pună în legătură cu elementele inteligente de la țară, cu proprietarii mari și mici, spre a vedea cari sunt și cari ar putea fi în viitor relațiunile dintre diferitele pături sociale. Cercul va căuta să afle de asemenea părerea diferiților factori politici contra rezolvărei chestiunei țărănești și ce puncte dintr’un program țărănesc practic s’ar putea admite. * După cum se vede, cercul de care vorbim se află în faza de studiu necesar oricărei soluțiuni a problemelor sociale așa de complexe. Dar, afară de regimul economic și social al țăranului român, cercul va studia și relațiunile ce există între poporul nostru și celelalte elemente etnice din țară. Asemenea va studia care ar fi soluțiunea cea mai practică a chestiunei evreiești conform cu echitatea și în marginea intereselor poporului. Regimul social și politic al romînilor din țările vecine va forma iarăși un subiect de preocupare al cercului, care va căuta să se pună în legătură cu fruntașii romînilor din țările subjugate pentru a avea un sprijin reciproc și a accentua astfel solidaritatea etnică. Și pentru ca lucrul să devină mai ușor cercul s’a împărțit în două secțiuni: una care se va ocupa cu chestiunea națională internă care este cea țărănească și alta cu chestiunea națională externă. Cercul s’a adresat deja la mai mulți cunoscători ai chestiunei naționale interne și externe cari au promis să țină conferințe despre diferitele detalii ale chestiunei. Intre cei d’întîiii d. dr. Urbeanu a promis concursul sau bine-voitor cercului anunțînd o conferință despre „regimul alimentar al țăranului“. Iar un distins publicist ardelean va expune membrilor cercului diferitele faze și detalii ale chestiunei ardelene. Se vor mai ține apoi conferințe asupra regimului proprietăței țărănești, a relațiunilor dintre proprietari și țărani, a obiceiurilor juridice la țărani, a regimului de credit țărănesc, a diferitele lor mijloace pentru a mări producția țărănească, a stărei higienice și sanitare la țară, etc. Asemenea s-au anunțat conferințe despre chestia ardeleană, macedoneană, basarabeană și bucovineană, despre regimul agriculturei mari și mici, despre evoluția legislației agrare, despre folclorul romînesc, despre literatura populară, bibliotecile ambulante, teatrul la sate, etc.. Dar, afară de studiile pur teoretice, cercul rural va organiza conferințe populare asupra diferitelor chestiuni imediate și practice ca ar avea o înrîurire în bine asupra traiului țărănesc. In acest scop se va stabili un program de conferințe din care membrii vor dezvolta fiecare partea potrivită cu studiile și preferințele lor. In sfîrșit, editarea unui organ de publicitate, potrivit cu nevoile multiple ale cercului, formează acum ținta lui de preocupare. Vom mai adăuga că cercul care își propune să lucreze în felul arătat este același care a înființat bins roul de asistență judiciară pentru țărani Vera. D. 139 Loco.—Chemați în judecați pe moștenitorii bancherului ca să se declare anulată polița, bazîndu-se pe registrele sale comerciale, în care nu v ați fi găsit ca debitor. Emil Brăila.—Nu puteți fi recrutat de îndată ce aveți vîrsta de 30 ani împliniți. Cu actul de naștere vă veți prezenta la consiliul de revizie și veți cere a fi sufit. Dacă consiliul refuză aveți drept să faceți alei la tribunal. ——a» i ■mini........II Retragerea cabinetului Combes Discuția asupra budgetului.—Retragerea lui Combes. — Cîteva amănunte. Din Paris se anunță că ultimele voturi ale Camerei în discuțiunea budgetului, prin cari s’au respins unele articole din budgetul ministerului de interne, pentru că unii socialiști au votat cu opoziția, au sugerat primului ministru Combes ca să se retragă de la putere dacă n'ar fi sigur de sprijinul întregului partid republican. Combes voește să se retragă de bună voe, dacă ar exista cea mai mică îndoială asupra dispozițiunei grupurilor majorităței Figaro afirmă cu hotărîre că retragerea lui Combes este iminentă.