Adevěrul, iulie 1904 (Anul 17, nr. 5370-5385)
1904-07-16 / nr. 5370
\ * 1 BAU ätxui en üvii-ieÄ.—rfo.oiírö FONDATOR ALEI'. V. JBEEMMANU ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei luni o luna Abonamente combinate Adevĕrul de dimineață (i Adeverul public) Un an Șase luni Trei luni O lună In țară ............. In străinătate. 30 lei 50 lei nara........ 40 loi si străinătate 80 lei BIIUMRILE ZIARULUI : Sărindar U TELEFON No. 260 15 lei 25 lei 8 lei 13 lei 20 lei 40 lei 3 lei 5 lei 10 lei 4 lei 20 lei 8 lei Din cauza unor reparațiuni cari trebuesc să se facă la mașina rotativă, în care se tipărește „zideverul politic“ sintem siliți ca pentru cîteva zile, să aparent în PAGiar și în formatul nostru vechiu. Cititorii n’ au nimic de perdut, ci din potrivă spațiul mai mare ne va da prilejul să facem gazeta mai variată. Cauzele dramei din Capitală Nouă viclime In chestia macedoneană.—Luptele dintre grecii și romanii din Turcia.—Rolul ziarului „Calcanul“.—Ce susține Locanta ? --— Cearta dintre români.— Fapte reprobabile, pentru chestiunea macedoneană. După Fitofski și neuitatul Mihăileanu, au căzut, scăldați in singe, Ilie Papahagi și Lăzărescu-Locanta. Primii doi au fost victimele bulgarilor ; cel din urmă au căzut "victima neînțelegerilor dintre romîni" din Turcia. Lăsăm parchetului grija de a stabili cine a omorît pe Lecanta și pe Papahagi, spre a ne ocupa numai de cauza care a provocat moartea celor doi rivali, căci, după cum se va vedea din informații, Lecanta și Papahagi erau înverșunați dușmani. Luptele dintre grecii și romînii din Turcia . Se cunoaște destul de bine lupta dintre greci și romînii macedoneni. .Lupta dintre patriarhul grecilor și legațiunea romana din Constantinopole e de asemenea destul de bine cunoscută. Grecii nu voesc ca să se recunoască românilor din Turcia dreptul de a avea preoți și de a oficia serviciul religios in roimînește. Contra tendinței apăsătoare a grecilor, românii macedoneni au luptat din toate puterile. In timpul din urmă, cu ocazia călătoriei fostului mitropolit Ghenadie prin Macedonia, relațiunile dintre romînii macedoneni și greci s’au încordat și mai mult, iar atunci cînd d. Pădeanu a fost transferat consul la Ianina, s’a văzut că, din cauza grecilor, reprezentantul romînilor n'a putut mult timp să-și găsească locuință. Asemenea lupte negreșit că au enervat mult pe romînii din Balcani al căror spirit patriotic e dezvoltat pînă la paroxism. Prin viu grai, în Macedonia și Epir, prin presă în Romînia liberă, romînii din Balcani și-au manifestat indignarea și revolta lor contra grecilor. Rolațiai Tildî „E »canal ® Dar pe cînd în Turcia se ducea o asemenea luptă între greci și romîni, iată că în București chiar, apare un ziar „Balcanul“, cu misiunea de a susține că grecii au dreptate cînd se opun la cererile romînilor din Macedonia și Epir. Directorul și fondatorul acestui ziar era Lăzărescu-Lecanta, fostul director al gimnaziului român din Ianina. Lucrul a surprins pe unii, iar pe aceia cari cunoșteau pe Lăzărescu-Lecanta i-a întărit în credința lor că fostul director la gimnaziul din Ianina, deși român macedonean, nu era și patriot. Aceia cari aveau asemenea credință, spuneau că Lăzărescu era de mult timp un grecoman înfocat, că s’a căsătorit cu o greacă și că, fiind director chiar la gimnaziul român, își trimitea copiii la școalele grecești. Iată de ce dînșii nu erau surprinși cînd vedeau, că Lăzărescu publică un ziar în București, prin care susține pe greci în contra românilor din Turcia. Ce susținea Lecanta Dacă acei romîni nu erau spu prinși de fapta lui Lecanta, erau însă scandalizați de argumentele ce le folosea el, spre a lovi în cauza romînilor din Turcia. Căci Lăzărescu-Lecanta se erija în judecătoriisr-ii față de profesorii și conducătorii romînilor din imperiul otomanii îi acuza de necinste și de nelealitate. In special Lăzărescu își propusese să dovedească cum că romînii nu pot avea pretențiunî în Macedonia și Epir, că acolo aceia cari se numesc romînî sunt uniți cu grecii și numai cîțiva nevoiași, conduși de interese și de patimi fac agitație pe chestia romînească. Lăzărescu făcea numeroase citațiuni de localități din Epir și afirma că în fiecare din acele localități grecii sînt în majoritate, iar romînii sau conlucrează cu grecii, sau nu se ocupă de interesele lor politice și naționale. Cearta între romînî Acestea erau motivele cari făceau pe romînii din Macedonia și Epir, aflați în Capitală, să spumeze de mînie. Dînșii răspundeau cu violență, prin ziarul „Ecoul Macedoniei “ și „Românul de la Rind“ la afirmațiile lui Lecanta, iahitîndu-l de trădător de neam și vîndut grecilor pentru bani. Odată ajunsă discuția la așa nivel, era natural ca de la polemica prin presă, adversarii să treacă la certuri față în față, și apoi la lovituri. Din informații s’a putut vedea cum Lăzărescu a fost bătut mai zilele trecute într’o cafenea și cum acesta a cerut autorizația de la parchet de a purta revolver, spre a se apăra cînd va mai fi atacat, Ttriîai pîarta ."înflyl ca rol Lăzărescu să găsească pe adversarii săi în cafeneaua macedoneană, unde s’a săvârșit zguduitoarea dramă. Astfel mai cad două victime pentru nenorocita chestie a românilor din Turcia. Fapte reprobabil e Negreșit că nici un bun român nu poate aproba purtarea lui Lăzărescu, față cu cauza romînilor din Balcani, dar e reprobabil și procesul de a extermina pe adversarul de idei prin focuri de revolver. Durerosul exemplu de la cafeneaua macedoneană, poate va face ca în discuțiunile politice, romînii din Turcia să pue pe viitor mai puțină patimă și mai multă judecată. _____ 11 P. Declarațiunile d»M general Manu Declarațiunile d-lui general Manu relativ la Casa rurală agită presa liberală și cea junimistă. Liberalii caută să facă intrigi între d-l Take Ionescu și generalul Manu, arătînd că'i deosebire fundamentală între ceea ce a zis cel s'întîi relativ la Casa rurală și ceea ce a declarat d. general Manu la Alexandria. Epoca merge și mai departe. Ea zice că prin declarațiunile de la Alexandria, conservatorii au pierdut o platformă de luptă, aceea contra Casei rurale și că de vină este și va fi ăn general Slam, dacă liberalii vor reuși să facă să se voteze legea Case rurale. Un singur lucru nu s’a întîmplat și mc neXtm miza să se întîmple și anume acela ca liberalii să părăsească ideia Casei rurale și să o combate, fiind-că ea a fost adoptată de conservații. Dacă însă credem afirmațim că Epocea, că declarațiile de la Alexandria fac azi posibilă votarea Casei rurale de către liberali, asta ar fi un mare merit pentru generalul Manu și o glorie chiar că a putut prin o simplă declarațiune la un banchet, să facă să dezarmeze un întreg partid și să dea mijloace partidului advers să realizeze o reformă de cea mai mare importanță. De altfel la toamnă chestia va fi probabil readusă în parlament și atunci se va vedea dacă dl general Manu este dezavuat sau nu de partidul său și ce zic liberalii ele toate acesteia. Sfinx Din fuga condeiului Temperatura ! Se urcă, se urcă mereu balametrul, se urcă la cap ! Tragedia de ero, de la cafeneaua macedoneană, nu se datorește puțin și bulametrului. Se simte neapărată nevoe de intervenții grabnice și anume : 1) Să se împartă înghețata poporului, la ceas,la ceas. 2) Să se pună în consumație răcituri. 3) Să se împartă bonete cu ghiață pentru capetele aprinse. 4) Idem umbrele. 5) Idem evantaiiuri. 6) Să fie oprite discuțiunile... aprinse. 7) Idem strîngerile de mină călduroase, salutările călduroase, și mai ales aplauzele călduroase, să se intr"talnii pentru pleacă“dar nu pici „ITrbințî“, că dacă n’o ploua în urmă, rămînem cu o fierbințeală în plus. Pac. Woeaf 1 © .Janlbeg iM »SRECTOR POLITIC corsar, mii i is PUBLICITATEA: Pag. XtI-a, linia . . *6 bani „ IV-a. . . . . 10 bani Inserții „ I.eI3— Ecouri .................................... . _ Publicitatea combinată (Adevărul de dimineață Adevĕrul politic) Pag. IXC-a, linia . . , .......................|o bani „ IV-a, „ .16 bani Inserții „ ... ....... ImI i.~ Ecouri „ ................................. . . . 1.50 Basnscriscle nepublicate un se nsUtau< BANI NOUI AMĂNUNTE ASUPRA CRIMEI POLITICE Irama de la Cafeneaua „Macedonia“ Doi romîni macedoneni au căzut ori victima pasiunilor politice care agită toate poporele din Macedonia. Lupta de întîiii a început prin ziare, apoi adversarii s’au luptat cu bastoanele, pînă cînd revolverele au intrat în joc, și Lăzărescu-Lecanta a căzut mort, precum mort a căzut și adversarul său Papahagi. Nu e momentul să discutăm principii și să ne facem judecători între cei doi morți. Pentru noi, de altfel socotim că nu cu lovituri de revolver se tranșează chestiile politice, ori cit de vitale ar fi ele. Trebue însă să fim ertători cu cele intîmplate ori și cu eroii dramei petrecute la cafeneaua „Macedonia căci ei fac parte din o clasă de oameni, cari în țara lor sunt arși de patima cea mai adincă, pe care de multe ori, mai totdeauna, o rezolvă în chipul în care s’a tranșat polemica între Lăzărescu-Lecanta și Papahagi—ori cîți vor fi cei vinovați și ori cine ar fi ei. Loviturile de revolver de la cafeneua „Macedonia“ nu sínt decit ecoul luptelor cari se întîmplă in munții Hindusul și din punctul de vedere al nostru, crima politică prilejită ori, n’are altă importanță decit aceea a rezultatului patimelor politice, la niște oameni, la cari politica n’a intrat încă în faza luptelor regulate parlamentare și a polemicilor pur de presă. * Adevĕrul Unde e succesul? Liberalii socoteau luna trecută cum că d. Sturdza este în ajunul unui mare succes în chestia macedoneană, de aceea prin colțuri șopteau : „ Să vedeți, d-voastră, ce izbîndă o să aibă Sturdza în afacerile din Macedonia“. De două ori d. Sturdza s’a crezut în ajunul unei mari biruințe în Peninsula balcanică. Intîia oară a fost în anul 1896 cînd a mers pînă a se face ridicol și a striga în plin Senat: „Trăiască sultanul“. A doua oară, e acuma cînd se anunță deja victoria asupra patriarhului de la Constantinopole ! Deja de la 1896 sa văzut că ă. Sturdza nu e om politic serios, căci un om politic serios ar fi așteptat mai intim rezultatul și după aceea ar fi publicat și exploatat izbînda, în ori ce caz nici odată un bărbat cu temem și cu scaun la cap nu ar fi izbucnit, în plin parlament, cu strigăte dezordonate și fără nici o noimă : „Ura! Trăiască sultanul !“ Dar, în sfîrșit, dacă s’a purtat la 1896 ca un copil, era de așteptat ca pățania de atunci sa î fie folositoare și să-l apere pic viitor de alte prostii. Recunoaștem că de astă-dată d. Sturdza nu s’a mai expus să scoată strigăte ridicole, dar nu e mai puțin adevărat că dispoziția d-sale de spirit a fost aceeași și că din înconjurul d-sale s’a exploatat și s'a anunțat cu același, entuziasm victoria finală și apropriată. Toate bune, dar unde e victoria ? In chestia macedoneană d. Sturdza n’are noroc cum, de alt-fel, nu prea are in multe. Focul l’a deschis c-să în contra patriarhatului, pe o chestie în care toată dreptatea este de partea d-sale ca ministru al țarei romînești; marile puteri îl susțin și îl ajută, guvernul sultanului îi dă tot concursul, și totuși ă-sa nu poate birui. De ce ? Nu e greu de răspuns. Greutatea pentru d. Sturdza de a dobîndi un succes în această chestie este că în ce privește ’ihutfionia d sa nu mai are riiio^r de, ă-sa a traficat prea mult, în civilia macedoneană, d-sa a fost cel ti din care a trădat chestiunea macedoneană. ă-sa este acel ministru ticălos care și-a permis să ofirească în loc propaganda romînească ele la Find, așa că astăzi adversarii romînizmii lui nu se mai slujesc decît cu argumentele procurate de către miniștrii Romîniei. Citiți gazetele și revistele elene care se ocupă de problema macedoneană și veți găsi acolo că patriarhatul și toți sprijinitorii săi eleni se bizue numai pe cele ce au spus și pe cele ce au făcut d-nii Sturdza și Hard, iar mare parte dintre romînii din Macedonia și din Epir refuză să slujească cauza romînească de cînd d. Sturdza și cu acolitul săîi de la curte au batjocorit" pe romînii cei buni și pe eforii școalelor și i-au denunțat ca pe niște mîncători de fonduri affi asÄisEsii și i-au expulzat cu poliția din București. Omul care a necinstit cauza fraților noștri de la Bind și care a pus în mîna grecilor arme infame cu care ne lovesc astăzi, nu poate nădăjdui în izbîndă.2§ Spot prietenia cu bulgaria De cîtva timp raporturile înăsprite între Bulgaria și Romînia au fost înlocuite prin demonstrațiumi de amiciție și pare că nici n’A J fost timpurile cînd colonelubidgvr Drandanevvsky se lăudă c afenelela de la Rusciuk, ca Vingeath curind cafeaua in palaitul de la Gotrocenî, transformat în bivuac bulgăresc. Nu noi vom fi aceia cari să nu aplaudăm la această schimbare de sentimente între două state vecine. Mai mult încă. Socotim că Bulgaria are tot interesul ca să fie alături de noi pentru a se împotrivi dorințelor rusești ele a o înghiți la momentul oportun. N’a fost creată de Rusia decît cu scopul de a o pregăti pentru a-i servi de linie de trecere către Constantinopole. Aceste intențiuni de altfel vădite, au fost înțelese perfect de patriotul bulgar Stambuloff care a plătit cu moartea sa cutezanța de a se opune Rusiei și de a dejuca planurile sale, întrebarea este însă : dacă. az“ starea de spirit îngrijitoare pe care am descoperit-o existînd acum patru ani de zile a dispărut realmente, ori pur și simplu, stă în stare latentă, pentru a reapare la momentul oportun? Să ne fie permis să ne îndoim că aceea ce am văzut răsărind pe timpul conflictului bulgaro-român, n’a încetat să existe. E foarte frumoasă idila gingașă a înfrățirei popoarelor, teoriile sînt excelente,dar atunci cînd ești convins că cineva te pîndește și te dușmănește, este operă de naiv, ca să te încrezi în declarațiuni platonice de iubire, făcute pe la banchete și pe la excursiuni, în care totdeauna se fraternizează. Și pentru a risipi o neînțelegere, trebue să mai declarăm că înțelegem perfect că nu poate fi vorbă de dușmănia țăranului bulgar față de țăranul român și vice-versa. Nu, nu poate fi dușmănie între muncitorul agricol bulgar și cel român, căci el n’au de ce se dușmăni și nici da cîștigat nimica din această luptă. Nu tot așa este cu pătura conducătoare bulgară, ca acea pătură care duce politica bulgărească, care visează la o Bulgarie mare, așa cum o alcătuise pacea de la San-Stefano și care vede in Romînia o piedică a acestor visuri. Cînd a izbucnit complotul iscat cu moartea tragică a,, lui Mihăileanu, atunci de abia s’a văzut adevărata stare a spiritelor în Bulgaria și numai atunci ne-am putut da seama de pericolul bulgăresc. Azi nu se mai aude de toate acestea, ramura de măslin s’a adus între cele două state. Ne bucurăm dacă vroiți, dar cu o condițiune esențială, ca să nu ne îmbătăm de toate aceste demonstrațiuni, ci să fim cu ochii deschiși și să urmărim toate manifestația QUESTIA ZILEI Unul decerat In stradă: A (către B.) Cine poate fi acest personagiu ! !î. Om mare, dom’le! Nu vezi că n’are nici o decorație nile pan-bulgărești. Cu chipul acesta nu vom dușmăni pe nimeni, dar nu vom cădea nici victimă naivităței noastre proverbiale în chestiuni de politică externă ! Cu aceste rezerve aplaudăm și ne place să uităm toate fanfaronadele colonelului Drandarewski și ale presei bulgărești, care acum patru ani ne și ștersese de pe fața pământului ! CONST. MIUUE Poșta mică A. D. T.-Măgurele. — 1) Trebue sa vă faceți actul de naștere, prin mărturie, la tribunalul din locul unde v'ați născut. 2) Burse sunt la diferite licee, la școli normale; depinde ce fel de școală voiți a urma. 3) Asemenea cercetări fizice nu se fac. I. V. Codr. Focșani.—1) Cazul trebue să’l judece ministerul instrucției. 2) Cu bacalaureatul, sau să facă acolo întîi b. bacalaureatul. Cum vi s'a spus, nu se poate. LIGA LATINĂ S’a format de curînd la Paris, sub patronagiul unor somități intelectuale și politice, o Ligă de acțiune latină, pentru federațiunea intereselor latine, a popoarelor de origină latină. Creațiunea acestei Lige latine corespunde într’un mod foarte oportun cu starea sufletească actuală a rasei latine. De cîtva timp deja se frămîntase această idee, care acuma s’a întrupat în mod fericit în Liga de acțiune latină, al cărei sediu central este la Paris, 25, rue Boissy d’Anglas. A asocia toate încercările făcute în mod izolat pentru unirea într’o acțiune comună, avînd de centru Franța, și ca obiect dezvoltarea pacifică sub toate formele a intereselor solidare ale rasei latine, iată ideia care a însuflețit Liga latină. Personalități ca Leon Bourgeois, Emile Baguet, Ernest Lavisse, Leroy-Beaulieu, Millerand, Roland Bonaparte, Szoulet, Lichtenberger, Dhoumer, Escragnolles, Botella, Ortigao, Sonza, Raqueni, etc. etc., iată conducătorii acestei Lige latine. Ar fi de dorit ca și Romînia să ia parte în sinul de acțiune al Ligei latine, alături de Franța, Italia, Spania, Portugalia, Argentina. Romînia își are obîrșia în Roma și mai mult ca jumătate din sîngele nostru este latin. De altmintrelea țara noastră nu poate de cît cîștiga într’o asemenea unire latină. Pînă acum ați aderat numai doi romîni, anume d-nii Constantin Brancoveanu, deputat, și Alexandru Sturdza, cunoscutul publicist. Dorim să vedem în curînd numeroși aderenți romîni la Liga latină, R. „Adevĕrul politic44 va începe a publica Demonul Amorului Urmarea senzaționalului roman de Jules Mary USSA și MISTER gîseliunis miSerie Asefilurile antica și tacdsme. — La căderea lor.—Peripețiile unui asediu modern.— Asediurile celebra și căderea Port- Arthurului. Asediurile antice și moderne Asediurile s’au schimbat foarte mult în decursul istoriei. In antichitate cetățile cele mai formidabile, se apărau prin ziduri înalte de piatră, pentru a opri escaladarea sau a o face dificilă. Succesul final al asediatorilor se datora mai întotdeauna vre-unei trădări sau prin cunoștința vre-unor pozițiuni sau aparate , sau prin blocul, sau prin foame, sau printr’un asediu în toată regula. Așa a căzut Tyrul, Syracuza, Carthagina, Numanția, Ierusalimul, Babylonul, etc. Prin introducerea prafului de pușcă, s-a schimbat cu desăvîrșire fasonul asedierilor. A intervenit marea artilerie. La început, din cauza imperfecțiunii artileriei, nu se putea învesti o cetate, în mod propriu zis și adeseori asediații făceau erupțiuni victorioase și prelungite. Cu timpul asediurile deveniră operațiuni dificile și dintre cele mai importante în arta militară. Decăderea lor înainte de 1750, se conta mai multe asediurî decît bătălii; în intervalul de la 1750—1790, se conta 70 asediurî la 100 bătălii. Imediat după această perioadă moda asediurilor a scăzut într’un mod surprinzător. In timpul revoluțiunei franceze se conta pe 25 asediuri la o sută de bătălii. Apoi 16 la 100. In interval de 100 ani ele au scăzut cu 54 la sută. In războaile recente, această scădere s’a accentuat, diminuînd din ce în ce. Peripețiile unui asediu modern Acela care a adus o schimbare radicală asediurilor, a fost Vauban, celebrul inginer și mareșal al Franței de pe timpul lui Louis XIV și comisar general al fortificațiilor. Sistemul său de a ataca locurile întărite prin apropieri regulate este în vigoare și astăzi. Vauban a fortificat peste 300 cetăți vechi, a ridicat alte 33 cetăți noui, a dirijat 53 asediuri și a asistat la 140 bătălii! (Cu toate enormele servicii aduse de dînsul Franței, el a murit în complectă dizgrație !) Sunt 3 perioade principale la un asediu modern. Prima perioadă conține învestirea pieței, și campanarea armatei asediatoare în jurul orașului asediat; a doua perioadă conține facerea tranșeelor pînă la a treia paralelă și în sfîrșit a 3-a și ultima perioadă, asaltul decisiv. Nu vroim să intrăm în amănunte, dar credem intex*esant de a schița repede aceste trei faze, foarte importante, care preced luarea unui oraș întărit. Investirea se efectuează detașînd un mare corp de trupe, care prin mișcări repezi și disimulate înconjura a improvista piața, fac toate comunicațiunile și ia în primire tot ceea ce poate servi la apărare. Grosul armatei vine în urmă și se retranșează îndărătul corpului I din învestire și în afara bătăiei tunurilor. De ordinar retranșamentele formează două linii; una de circonvalațiune și alta de contravalațiano.__