Adevěrul, iulie 1904 (Anul 17, nr. 5370-5385)

1904-07-31 / nr. 5385

In țară .......... In străinătate. Anul al XVII-lea.—.No. 5385 10 BANI FONDATOR ALEX. V. BELDIMAX 1J 30 lei 50 lei 15 lei 25 lei Abonamente combinate Adevĕrul de dimineață și Adevărul politic Un an Șase luni Trei luni O lună n țară .......... n străinătate. ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei luni 40 lei 80 lei 20 lei 40 lei 8 lei 13 lei 10 lei 20 lei 6 Iuni 30 lei 5 lei 4 lei 8 lei BIROURILE ZIARULUI : Sărindar 11 TELEFON No. 260 5 bani CITIȚI Jióevenul de dimineață 5 bani Cauzele oprirea exportului de porumb —Convorbire cu un amic al d lui Costinesen— Măsura e bine venită.—Pe cine vexează oprirea exportului?— încercări de a monopoliza porumbul.—Urmările monopolului.—Suferințele cumpărătorilor.— Prevenirea unei revolte țărănești Am avut ora ocaziunea de a vorbi cu un amic al d-lui ministru de finanțe, care e în măsură să cunoască de aproape motivele, toate motivele, cari au determinat oprirea exportului de porumb. Convorbirea ce a urmat asupra acestei chestiuni prezintă o mare importanță și de aceia rezumăm aci coprinsul ei. Măsura e binevenită Măsura luată de d. ministru de finanțe, s’a dovedit că e una dintre cele mai nemerite. Ca dovadă avem faptul că atit Serbia și Austria au imitat acea măsură. Ce laudă mai mare se poate aduce unui ministru român, decît de a fi știut să prevadă evenimentele și să ia măsuri preventive ? Dacă Romînia n’ar fi oprit exportul de porumb, apoi Austria făcea cu siguranță acest lucru. Se pot prevedea urmările ce ar fi avut asupra pieței noastre faptul că Austria ne-ar fi luat înainte cu oprirea exportului de porumb. Pe cine vexează oprirea exportului ? S’a spus că măsura ministrului nostru de finanțe a fost dezastroasă pentru țară. Se va putea spune oare că aceeași măsură luată de cele două state vecine este dăunătoare pentru acele state ? Negreșit că nu. Măsura d-lui Costinescu a fost în adevăr păgubitoare pentru cineva ; ea a fost păgubitoare pentru aceia cari au căutat să speculeze asupra mizeriei țăranilor, încercări de a monopoliza porumbul S’a observat în țară o mare grabă de a se cumpăra tot porumbul disponibil. Detentorii erau, ca niciodată, asediați de cumpărători ; din această cauză prețurile porumbului s'au urcat în mod neobișnuit. In comparație cu prețurile din străinătate, cele pe cari le ofereau cumpărătorii de porumb din Romînia erau mult mai mari. Astfel, în străinătate porumbul e plătea pînă la 60 lei kila. Intră însă cumpărătorii ofereau chiar pînă la 70 lei pe kilă. Erau normale oare aceste prețuri? Negreșit că nu. Ce dovedea oare faptul că în țară se ofereau 70 lei pe milă, cînd în străinătate se plătea numai 60 ? însemna oare că porumbul cumpărat era destinat exportului? Desigur nu. Din acest fapt ministrul de finanțe a tras o concluzie,—pe aceea că in “țară s’a format un cartel între cumpărătorii de porumb, cartel care urmărea monopolizarea porumbului de rezervă. Dr, a monopoliza porumbul în ajunul unei mari crize agricole, într-un stat unde mărea populație se hrănește cu porumb, este a face o operă criminală, o operă de desnaționalitate. Putea oare ministrul de finanțe să stea indiferent față de tentativele acelora cari puseseră la cale o asemenea nefastă operă ? Urmările monopolului Căci ce-ar fi urmat dacă planurile pentru monopolizarea porumbului de rezervă ar fi reușit ? Țăranii fiind în lipsă, statul ar fi trebuit — cum și trebue — să le vie în ajutor, cumpărînd porumb de la aceia cari ar fi strîns toate rezervele. Ar fi trebuit în acel caz să plătească pînă la 80 lei kila de porumb. Pe de altă parte, în cazul cînd rezervele de porumb sînt încă la proprietarii mari și arendași, aceștia înlesnesc sarcina statului venind dînșii în ajutorul sătenilor. Căci își poate orîcine închipui cît de greu ar fi statului să satisfacă singur pe toți țăranii cari sînt lipsiți de hrană din cauza secetei. In acest caz ar fi trebuit să destine o foarte mare sumă de bani pentru cumpărarea porumbului necesar, iar mulți țărani ar fi suferit lipsa din cauză că distribuirea porumbului s’ar fi făcut cu prea multă greutate. Suferințele cumpărătorilor Prin oprirea exportului porumbului, aceia cari au cumpărat porumb cu prețuri exagerate, în vederea unor speculațiuni rentabile, s’au văzut izbiți în planurile lor. Ei nu vor putea să vindă decît cel mult cu prețurile cu cari au cumpărat. Și această șansă o au acum, după ce s’a oprit exportul 9* vi i xx o diui a și xa.uö u. la j UulL prețurile porumbului s’au urca mult și în străinătate; altfel ar f trebuit să vîndă porumbul sub prețul cu cari l’au cumpărat. Vezi dar, zicea convorbitoru nostru, că aceia cari plănuiseră monopolul porumbului de rezervă au motive să se arate nemulțumit de măsura d-lui ministru de finanțe Măsura aceasta însă a venit la timp. Prin ea s’a păstrat o cantitate de porumb, care unită cu cei dată din recolta anului acesta ia forma stocul de porumb necesa pentru trebuințele interne. Prevenirea unei revolte țîiăneșt înainte de a termina convorbirea, amicul d-lui Costinescu a ți nut să ne mai dea și următoare știre: — D. ministru de finanțe a nu a fost îndreptățit să propune oprirea exportului de porumb și c știrile pe cari le avea asupra atitudinei țăranilor din vre-o cincizeci de comune, față de propriatarii și arendașii cari se pregăteau să’și vîndă rezervele de porumb. S’a putut constata de către autorități că țăranii se înarmaser și așteptau momentul ca propriitarii sau arendașii lor să vînd porumbul, spre a-l executa în modul cel mai sumar. Țăranii însărcinaseră pe un dintre ei ca să le dea de știi cînd vînzarea porumbului urm să se facă, spre a interveni timp. Prin oprirea exportului s’a evitat deci grozave revolte țărinești și vărsări de sînge.I T* Din fuga condeiului Fructe seci și mere murate Dacă credem cele ce spune excelentul nostru escroc și pungaș Nae Basilescu, zis și Heleșteanu, zis și Basinescu, atunci Germania n’a binevoit să facă concesiuni romîniei la alcătuirea tarifulu vamal decit la fructe seci și la mere murate. Știrea poate să nu fie exactă, avîndu-se în vedere originea, dar este, trebue să o recunoaștem, verosimilă, mai mult încă este foarte posibil ca Conu Mitiță să se fi mulțumit cu mere murate și fructe seci. In adevăr cum o să plece dela putere în curînd și cu scandal desigur, cum îi este obiceiul, e natural ca să favorizeze merele murate. Cît despre fructele seci, ar fi fost o injurie proprie pentru d-sa dacă nu le-ar fi proteguit. Per și îndelung repetate, nu știm; atîta știm numai că d. Haret a fost numit prim-ministru și vicerege provizoriu peste țara romînească și Dobrogea. Altă explicație mai bună nici că se poate da unei numiri atît de umoristice. Mai de grabă am fi admis numirea d-lui Alecu Gianni care este împodobit cu o pereche de favorite monumentale, sau numirea d-lui Porumbaru care e om gentil și care în viața d-sale a avut favorite încă și mai numeroase și cu mult mai frumoase decît colegul de la justiție. Dar pe candidatul d-lui Șișmanoff nu’l putem pricepe în nicîun fel. Spot 33et ori persoane? Se face mare caz de reintrarea d-lui I. Grădișteanu în rînduile conservatorilor de sub preșidenția d-lui Cantacuzino. Prin ziarele ambelor partide conservatoare, lucrul nu se discută, fiindcă nimic nu e oficial. Totuși lumea politică comentează faptul și fiecare îî dă importanța, ori nu, după cum este conservator ori junimist. Bineînțeles, că în conformitate cu sfintul nostru obiceiu politic, amiciî de erî, se mărginesc a micșora importanța celui plecat și a’l umplea de noroiu. Ce importanță, zic junimiștii, are că Ionaș Grădișteanu s’a dus la februariștî ? O nulitate mai puțin la noi și o nulitate maî mult la dînșie. Cu atît mai bine că a plecat, căci s’a netezit terenul. De altfel știm noi, ce a făcut pe Ionaș ca să plece dela junimiști , este că nu V am putut susține pe cît vroia el în chestia scandalurilor financiare de la Rîmnicul-Sărat. In schimb, conservatorii sînt foarte veseli, că au recăpătat pe d. I. Grădișteanu și cu atît mai veseli, cu cît această defecțiune este o lovitură dată d-lui N. Filipescu care pretindea că d-sa a inventat ministru pe fostul ministru de lucrări publice. Dar lăsînd la o parte toate aceste injurii deoparte, toată această bucurie de altă parte, ce î pare în definitiv mica emoțiune pricinuită de hotărrea d-lui Grădișteanu ? E o dovadă mai mult că politica tuturor partidelor noastre se bazează pe chestii de persoane și nu pe idei. E o chestie de a se ști cîțî oameni maî de frunte sînt într’o tabără, cîțî sînt în alta. Cît despre ideile profesate de unii orî de alții, aceasta este indiferent fiindcă, încă odată, nu-î vorba de principii, ci de persoane,—căci pe persoane și pe interesele personale să dă întreaga noastă luptă politică. Scris Candidatul d-lui Șișmanof Sîntem curioși a ști cami anume calități au recomandat pe d. Spiru Haret ca să fie numit prim-ministru pe timpul vacanței ? D. Haret nu este nici măcar ora politiescî, a declarat însuși într’o ocazie cunoscută: „Eu nu mă ocup de politică, eu mă ocup numai de școală !“ D. Haret nu este nici cel mai vechi ministru fiindcă înaintea d-sale era d. Costică Stoicescu. D. Haret nu este nici cel maî bătrîn dintre miniștri, căci maî bătrînî decit d-sa sînt toți ceilalți colegi in afară de d. Ionel Brătianu. De ce atunci d. Spiru Haret și nu oricare altul ? Și băgați de seamă că d-sa rămîne nu numai președinte de consiliu interimar într’un timp ordinar, ci-sa rămîne președinte de consiliu în absența regelui din țară, adică rămîne stăpîn absolut, un fel de vice-rege. Ne întrebăm încă și se întreabă toată lumea : „De unde și pînă unde îî veni d-lui Haret acest exces de onoruri *?“ Se pare, însă, că adevărul a fost descoperit, în sfîrșit. Iată’l. Se afirmă, în cercurile care știu multe și de toate, cum că d. Haret este victimă..., adică a fost ridicat la preșidenția interimară a consiliului, grație laudelor ce i le-a adresat d. Șișmanoff ministru de instrucție al Bulgariei. D. Șișmanoff vizitînd Bucureștii, a fost ușor convins cum ca, nu numai școlile romînești, dar încă și alfabetul lirabei romîne a început de la d. Haret, și astfel d-sa a făcut, în toată peninsula balcanică, o nemai pomenită reclamă ministrului nostru. In ziua cînd a fost prezentată spre dezlegare greaua problemă a interimatului preșidenției consiliului, s’a ridicat o voce înțeleaptă care a spus : „D-lor, da ce nu mai batem capul în zadar. Avem între noi un coleg al căruia numuo a devenit, dacă nu european, dar cel puțin balcanic, acest coleg este d. Spiru Haret. Ați citit, desigur, marile ziare de peste Dunăre .nî bine, toate vorbesc numai cu laude mari despre ministrul nostru de instrucțiune, toate îl ridică în slavă și toate îî duc numele departe pentru ca lumea să’l cunoască. In împrejurările de față, cînd Orientul poate să fie cuprins de flăcări, eu cred că d. Spiru Haret este omul situațiunei“. Dacă ați urmat sau nu aplauze vii POLITIC truistă. Trebue să căutați a obține maximul de concesii pentru tine, făcînd tu cît se poate mai puține concesii... Noi am renunțat de a trece cu capul prin zid și am intrat în tratative acceptînd taxele minimale ca ceva inevitabil. Am făcut prin aceasta un enorm serviciu moral guvernului german, care însă nu e de loc recunoscător față cu noi. Acum, cînd au obținut de la ruși convenția au devenit, cum am spus, pretențioși față cu noi, și declară că n’au nevoe să ne facă alte concesiuni, din moment ce ne-au acordat concesia cea mai de seamă: clauza națiunei celei mai favorizate. Poate că am făcut noi în această privință o greșeală de procedare, pentru că am presupus că se înțelege de la sine că în afară de orice condițiune, trebue ca convenția să conțte pentru ambele state clauza națiunei celei mai favorizate ! Dar aveam dreptate să credem astfel, căci cine ar încheia astăzi o convenție fără o asemenea clauză ? Și apoi, oare dacă acordăm noi Germaniei această clauză, nu e aceasta o concesie tot atît de mare ca aceea pe care ne-o acordă Germania nouă? Și dacă germanii spun ca dacă nu le facem cutări și cutări , concesii, nu ne acordă clauza, nu putem răspunde și noi la fel ? Mai este o cauză care împreună tratativele. Germania voește să ne trateze ca stat exclusiv agrar. Delegații germani nu admit tendințele noastre industriale și merg chiar pînă acolo încît vor să împiedice dezvoltarea la noi a industriilor pentru transformarea petrolului... Evident că nu se poate admite ca delegații germani să ne prescrie politica noastră economică. Dacă ne trebue sau nu industrie, asupra acestui lucru avem să decidem numai noi. Și este absolut greșit punctul de vedere german de a ni se face concesii numai la articolele agricole. După toate acestea tot nu voim și nu putem să credem încă, cum că nu vom avea convenție cu Germania. Desigur că tratativele diplomatice cari reîncep acum, vor duce la un bun sfîrșit și că germanii recunoscînd legitimele n noastre interese, vor face concesii asupra celor cîteva puncte cari formează acum obiectul neînțelegere. ________ Zi. Convenția cu germania încă din iunie trebuia să fie încheiată convenția comercială cu Germania ! Așa se credea in cercurile cele mai bine informate. Și acum sîntem aproape în August,— și tratativele tot n’au ajuns încă la un bun sfîrșit. Știrea că tratativele cu Germania ar fi fost rupte, ni se pare inexactă. In tot cazul e prematură, Adevărul este numai, că asupra cîtorva puncte importante, delegații n’au putut cădea de acord. In consecință se impunea întreruperea tratativelor, ca pe de oparte delegații să poată lua noul instrucțiuni, iar pe de alta să poată începe tratative diplomatice, pentru ca doar doar să se cadă definitiv de acord. Cum am putut arăta mai de mult în acest loc—încheierea convenției ruso-germane, o consecință, și nu cea mai puțin importantă, a războiului din Extremul Orient, ne-a dăunat mult nouă. Câtă vreme Rusia nu vroia să trateze cu Germania, fără ca aceasta să scadă din taxele minimale pe cereale, încheerea convenției comerciale cu noi, era pentru Germania o cestiune vitală. In baza noului tarif vamal guvernul imperial avea nevoe de cel puțin o convențiune cu un stat agrarian,altfel nu se putea prezenta înaintea Reichstagului. Acum însă lucrurile s’au schimbat! Contrar așteptărilor, chiar și celor mai optimiști partizani ai tarifului urcat,—Germania a obținut convenția cu Rusia în baza taxelor minimale pe grîne. Acum se înțelege că delegații germani au ridicat colosal pretențiunile lor față cu noi. Comerțul cu Romînia—zic eî— reprezintă abia patru la sută din comerțul nostru total, pe cînd comerțul Romînieî cu noi, reprezintă a patra parte a comerțului sau total—cine are deci interes mai mare ca convenția romîno-germană să se încheie ? Și argumentația germanilor ne arată un lucru, pe care de mult ar fi trebuit să’l știm, dar care se vede că nu se prinde de mintea noastră. In politica comercială, ca și în comerț, nu este loc pentru sentimente. Trebue să bați fierul cît e cald și să nu te lași influențat de scrupule de natură al-Intr’adevăr, oprindu-se exportul porumbului, se credea că urmarea va fi o scădere de prețuri. Urmarea a fost însă cu totul alta : prețurile nu numai că nu au scăzut, dar s’au urcat chiar. De la 11 lei și 80 bani suta de kilograme, cît era înainte de prohibirea exportului, porumbul cotează azi 12 lei și 30 bani și mai mult chiar. Aceasta dovedește că legile economice și sociale sunt mai puternice decît legile de hîrtie pe cari le făuresc guvernele. Speculațiunea nu se dă învinsă și așteaptă prețuri mari înăuntru, pentru că cererea este mai mare decît oferta, decît porumbul disponibil. In asemenea condițiuni, este drept că are loc și întrebarea dacă măsura luata a fost necesară, dacă nu cumva se producea pe cale naturală o oprire a exportului, dat fiind că după cum am observat noi în primul moment chiar, înaintea ordinului de prohibițiune, prețul porumbului la noî trecuse de paritatea prețului străinătăței. Ep. Fabricarea legilor E nostim cum la noî se fabrica legile : un ministru voește să facă ceva ca să nui critice opozițiunea că n’a lăsat nimic în urmă’î. E natural că pentru aceasta găsește de cuviință să schimbe o lege, o compară cu celelalte similare din străinătate, maî tacicî, mai adaugă dincolo, apoi legea este adusă în parlament, care o votează, de multe ori fără discuțiune și după promulgare și publicare, ministrul se vede nevoit să o aplice. Atunci observă că legea este inaplicabilă, ori că e schiloadă, ori că nu corespunde nevoilor la care era menită. Ceea ce alunei? începe să convoace pe specialiști, pe cei interesați în cauză și un întreg areopag se pune pe lucru, nu pricepe nimic și atunci lucrul rămîne baltă, iar legea rămîne literă moartă. Am putea să vorbim în această privință de legea meseriilor. Putem însă vorbi de ceva mai recent de legea burselor a onor. d. Stoicescu-Schapira.. A făcut’o în douăzeci și patru de ore, a votat’o cu trenul fulger și de abia acum convoacă specialiștii și pe cei interesați în cauză ca să studieze.chipul ei de aplicare. Ni se pare că era mai cuminte, ca înainte de a ce vota legea să se fi convocat cei interesați in cauză, să se fi discutat totul cu deamămintul, așa că nu era o lege fără de cap și fără de picioare, care va fi o lege moartă-născută, cum de altfel era și legea veche. Aci Un ordin nerespectat — sau cum cele mai bune intențiile la centru sunt făcute iluzorii la periferie — Nu de mult ministerul de finanțe a luat o măsură cum nu se poate mai înțeleaptă : să se lase liberi sătenii cari fac parte din sindicatele agricole să’și ducă recolta acasă, cu condițiune ca după vinzarea în comun să achite datoriile ce au către stat. Or, din corespondența urmată între sindicatele agricole din Vlașca și ministerul de finanțe reise că administrația financiară de Vlașca refuză să execute un ordin atît de expres și prin atitudinea ce are nu numai că creează dificultăți, dar chiar face iluzoriu existența sindicatelor agricole. Căci, dacă sătenii sînt siliți să vînză anticipat și cu prețuri ridicole recolta pentru a plăti datoriile către stat, ce o să mai vînză în comun cînd atita au avut de dat ? Pe de altă parte, din informațiunile culese am aflat că perceptorii au numit custozî pe locuitorii cari au cea mai rea reputație și aceștia — așa se plîng sătenii — iau noaptea din recolta fiecăruia este ceva și o duc la circiumă, iar în vînzările silite sînt înțeleși cu speculatorii satelor. Apoi, sătenii nefiind incă obișnuiți cu asigurările, munca din cauza neridicărei recoltelor de pe cîmp se este expusă la incendii, ceea ce e și în dauna fiscului și a sătenilor; zilele trecute chiar au ars vre-o 30 clac grîu ale locuitorilor din comuna Gogoșari-Vlașca. Credem dar că a încredința munca sătenilor pazei unor oameni cu reputație rea și să le-o țiî pe cîmp expusă incendiului nu e de loc lucru înțelept, și de aceea nu ne îndoim ca d. ministru de finanțe va ști să ia măsuri pentru a i se executa ordinele. înainte de a încheia vom mai aduce la cunoștința d-lui Costinescu că, pentru a zădărnici orice încercare și pentru a sili pe săteni prin întîrziere să-și vîndă recolta, administrația financiară a trimis drept formă un controlor ca să studieze afacerea la fața locului; controlorul însă avea ordin să opineze contrar ordinului ministerial, și așa a și făcut. Nouă ni se pare că acest procedeu din partea administrației financiare de Vlașca a absolut scandalos și, încă odată, sperăm că d. ministru de finanțe va ști să ia măsuri in consecința Oprirea exportului porumbului Măsura luată de guvern și prin care se oprește exportul porumbului și al produselor ce pot servi ca nutreț a găsit imitatori. Guvernul sîrbesc a interzis și el exportul de porumb și nutrețuri, iar guvernul austriac a oprit exportul de nutrețuri și a scutit de taxe vamale porumbul ce s’ar importa. Ziarele noastre guvernamentale s’au grăbit și se vor grăbi sa ințelege a trage din aceste ultime știri folos pentru sprijinirea măsurei la noi. „Vedeți, vor zice ele, că măsura guvernului nostru este excelență ? Dovadă că a fost imitată și de alte state“. Lucrul nu dovedește însă nimic. Lasă că dacă trei inși fac una și aceeași greșală, ea nu încetează de a fi o greșală, mai intervine însă și faptul că numitele două state au oprit exportul lor după cem am oprit nici pe al nostru și a existat temerea că noi am putea trage din ele porumbul ce nu ar lipsi. Noi am aprobat măsura luată de guvern. Dacă ea este bună și este bună, nu e nevoe să citezi pe aceia cari te aui imitat! Dacă însă am aprobat măsura nu însemnează , că am renunțat de a vedea și ce urmări are și trebue să spunem că pînă acum m’mările nu sunt fericite. Aceasta nu însemnează că măsura e rea,ci arată numai că nu este eficace. l#NOTEw Foameta 1 Trecem printr’o vreme grea de tot! O secetă cum nu s’a pomenit de multă vreme, bîntie nu numai la noi în Romînia dar și în Europa întreagă. Cine are ochi de văzut poate abia în asemenea momente constata marile progrese ale civilizațiunei. Zilele acestea rîul care trece prin localitatea Trebicî din Germania, a secat aproape cu desăvîrșire. De cincizeci de ani, n’a mai secat atîta. Lucrul se poate lesne constata. In urmă cu 50 de ani, cînd seceta a fost tot atît de mare ca acum, locuitorii au îndurat atîta foamea, încît ca vecînică amintire au ridicat în albia secată a rîului, un fel de piatră comemorativă pe care ați scris: ,Cînd mă veți vedea veți plînge". Cincizeci de ani și mai bine locuitorii n’au mai văzut această piatră ! Acum o văd iară. Nu mai plîng însă atîta cît au plîns strămoșii lor, căci cu toată seceta enormă ce bîntue, — foametea nu mai poate să bîntue. Cu actualele mijoace perfecționate de transpor’t, seceta dintr’un continent nu poate avea consecințe atît de dezastruse, cîtă vreme într’un alt continent există o recoltă bună și abondentă. La noi, în Ungaria, în Serbia nu cam s’au făcut anul acesta, de ale hranei. Altă dată pe așa un an, urmarea sigură ar fi fost foametea cu tot cortegiu eî de boli și mizerie, foametea aceea despre care aflăm din cronicele vechi, despre care însă nu ne putem da seamă. g Azî porumbul care ne lipsește se aduce—cum zice românul—de peste nouă mări și nouă țări. N’avem noi porumb destul, n’au alții, se aduce porumbul tocmai din Argentina și La Plata. Luni de zile durează numai transportul, și cu toate acestea porumbul adus nici nu costă mai scump decît porumbul nostru—atît s’au ostenit cheltuelile de transport. Și cînd auzi pe unii și alții vorbind de relele civilizațiunea... Nici nu știm să apreciăm noi îndeajuns, mijloacele pentru a birui în lupta pentru traiü,—pe cari ni le-a pus și ni le pune zilnic la dispoziție civilizațiunea. Ea este atotroditoarea, prelungirea vieței, mîngîerea și speranța omenire!. B. Br. Sîmbăta 31 iulie 1904 DIRECTOR POLITIC COST ST. MIX* * UE PUBLICITATEA: P*B. III-a, linia ..................................... 20 ban’"1 a IV-a, „ .......................... . . . lobani fakÎeriiî „ . . . . .... Le!!— • Escrrl „.............................„ . — Publicitatea combinată (Adevĕrul de dimineață Răcrăul politic) Pag. III-a, linia . . ....... !0 băni „ IV-a, n . 1 ...... . 15 bani inserții ........... Le! 4.— Econrî .................................... „ 1.50 Manuscrisele m[>ubNI*'Ute na se restitucsO BANI CHESTIA ZILEI Asaltul grecilor pRfFEOURA PűLfTt'l Q Grecii cu fustanelele (dînd asalt prefecturei poliției): Or astupați gura la jurnalele romanești or noî evzonili damn asalt la prefectura... IARAȘI CHESTIA FALIP! — Un răspuns — „ ____ __________ de faliți, acuzîndu’i că ați furat și sînt oamenii cei mai desprețuiți, cari ar fi trebuit după unii chiar spînzurați. Dar toți aceștia ale căror idei după cum am citit, nici d-voastră nu le ați aprobat în totul, cred că niciodată nu ați avut experiența comerciului și nu s’au interesat să afle cauza adevărată care provoacă starea de faliment. Nu cred să existe vreun comerciant căruia mergindu’i afacerile bine și fără să fie forțat de alții, s’î fi trecut vreodată numai prin gînd ca să înceteze plățile. Mai întotdeauna comerciantul falit este victima altora“« Intotdeauna comerciantul este nevoit să dea pe datorie maî ales in provincie unde orașele nefiind vizitate de străini, în fiecare zi vei vedea aceiași mușterii, astfel că bietul comerciant vrînd-nevrînd o silit să’și desfacă marfa maî pe bani, maî pe credit, pentru a’șî putea forma clientelă. Partea cea mai mare din acei clienți cari iau pe datorie, credeți că după ce au făcut cîte un compt bunicel și au dat do bani vin să’șî achite comptul ? Ferească Dumnezeu! Nici nu mai trec pe dinaintea prăvăliei, și îndată ce au pus mîna pe bani se mută la alt negustor și’și cumpără marfa ce le trebue cu bani gata. După ce însă au cumpărat de cîteva ori cu bani încep să rămîn și aci datori, iar negustorul bucuros că a pus mîna pe un client nou, ii dă pe datorie și după ce a făcut și aci un bunicel compt, cînd au iar parale se mută la altul și așa mai departe. Cînd trimeți cu comptul pe acasă, servitorul întîmpină pe încasator cu : boerix sunt la masă, altă dată , nu pot deranja poconița, deoarece doarme, a plecat de la țară și a lăsat vorbă că îndată ce vina trece pe la prăvălie și plătește etc. etc. Dacă însă din întimplare băiatul care e cu comptu se întîlnește tocmai cu d-l în poartă fiind gata să plece în oraș, o intîmpinat cu cuvintele : ce cauți, băete ? „M’a trimes d. cu comptul, și vă roagă foarte mult pentru achitare, deoarece are plăți, vînzărî nu prea sînt și’l trebue. Boerul nu maî decit face pe supăratul și’î spune : Ascultă, băete, spune lui stăpîn to că mie nu’mi plac obrăznicii de acestea, să trimeată cu comptu în toate zilele acasă ; nu cumva a rămas în 20 lei care am să’l dau? Să știi să nu te mai prinz pe aici că’ți rup picioarele ! Băiatul vine la prăvălie, stăpînul se mai necăjește, dar ca să’î faci, n’are încotro, trebue să aștepte. După cîteva zile vine boerul la prăvălie tot cam supărat. Ia ascultă,— spune el — ax trimes băiatul cu comptul la mine, ta rog să nu mai trimeți că am eu grije, îndată ce daü de parale vin să’i achit. Și stăpînul înghite și tace. Ce să facă ? Așa e comercial, să nu supere clientul, că îndată ce ar zice ceva atunci o mojie. * Apoi la unul 20 lei, la altul 40 lei și la 20 de aceștia fac cîteva sute de lei cu care comerciantul la finitul lunei și-ar putea plăti o poliță, deoarece de multe ori cînd are plăți de făcut și’Î lipsesc 10 sau 20 lei, bancherul nu voește să știe, o în stare să’i protesteze polița și creditul s’a dus ! Nu mai vorbim de casele mari de comerciu care și ele au pagube colosale căzînd victima diferitelor împrejurărî, deoarece așa este comercial, îndată ce se umple registrul cu datorii e greu să le mai scoată și ca să-l reclame în judecată se gîndește să cheltuiască cu formalitățile alți bani, să piardă și timpul de la prăvălie și la urmă—ce să le ia ? Unul o slujbaș nu i se poate reține leafa, altul are separație matrimonial, altul și-a făcut averea pe numele unei rude,—alții oameni cinstiți, dar dacă nu ai ca să le iei, ce sa le faci.-Vei duce negustorul ani de zile tot așa, potrivindu-și lucrurile așa cum poate, crezînd că o veni vreun timp mai bun. Iar cînd ii trebue bani plutește dobîndă mare, cheltueli destule, vînzare nu prea e ca este criză,, marfa sî rămîne nevindată și se demodează, ba una ba alta, pînă nu mai poate nici el plăti. Și atunci să vedeți că toți sunt cu gura pe el , e ta falit, un hoț a înșelat o lume întreagă, și cine credeți că fac gură mai mare? Tot mușterii? cari au să o dea și sunt cauza nenorocirei lui. După ce îi se închide prăvălia, îl vezi pe bietul negustor zmerit, pare ca iî o frică de toată lumea, n’a avut grije să fie cel puțin bine îmbrăcat, merge, toată ziua la cafenea și stă pe gînduri, toată lumea ii zice falit,, aproape nimeni nu-1 bagă în seamă; „cindi oștii întreabă toți te întreabă“. Cu toate că toți zic că faliții fură, dar rare ori se vede un falit pricopsit, căci să credeți că cu toate că se învoește cu 40 la sută dar speculat de toți samsarii și cu cheltueli cele are pînă la deschiderea prăvăliei, și cu marfa demodată care se vinde cu 25 la sută în urmă, se poate întîmpla să fie și mai mult dator ca intímți. Așadar toate falimentele se fac forțare, numai cînd a ajuns comerciantului cuțitul la os. In cît privește că magistrații sînt prea indulgenți cu acești nenorociți, găsesc că e greșit să afirmi așa ceva, deoarece magistratul așa trebue să fie. In lunga sa carieră și greaua sarcină ce îndeplinește, a căpătat experiența văzînd multe și este bine zis că cel care a văzut tot, știe mai mult decît acela care a citit tot. Să excludem ideea că magistratul își pronunță vreodată hotărîrea, pînă ce n’a studiat bine afacerea, și’n multe cazuri conștiința îi dictează să ia lucrurile așa cum se prezintă, iar nu cum ar trebui să fie, iar dacă judecă așa, trebue să fie indulgent față de inculpații căzuți victime. Cu toată achitatea dată de magistrați către un falit, el rămîne tot falit, fără drepturi și orî unde ar căsca gura să ceară ceva, i se răspunde , nu se poate, n’au drepturi, ești falit. Nu tot așa este cu ceilalți cari nu sunt comercianți. Să luăm un civil, un funcționar, a dat în judecată că a furat , sînt acte care probează pînă la evidență vinovăția ; dar din diferite motive bine stabilite de magistrați care sînt indulgenți, e achitat. Atunci funționarul e spălat de tot de justiție, el are toate drepturile și poate să șîrcea slujba și e om cinstit. Ar fi timpul ca legiuitorul să intervie cu o lege ca acei cari fac datorii cu intențiune și din rea voință nu la achită să fie dați în judecată, pentru escrocherie sau abuz de încredere, ca cu timpul să le treacă pofta de a mai face datorii. Theodor D. goștarnică Fed. Al. Iași.—S-a tras: Kurolii, Buzău.—1) Adresați-vă unui profesor de caligrafie. 2) La direcția serviciu Mai multor studenți, Iași.—Ca plutonieri. Uniforma de ofițeri fără tresă la chipiu. O. Guttmann. — Nu puteți fi primit la școala de științe de stat. Zidor Cajus, Homan.—Insuficiente. Mai tîrziu poate să faceți ceva bun. M. Brachin, Huși.—Direcției lotăriei— Budapesta. — Cititor Trunion.—Nu s'a anunțat încă. La timp vom publica informațiuni exacte. Aureliu, Loco.—Pînă acum nu știm nici noi ce s'a făcut cu acea lotărie, căci nicî tragerea, nici amînărea nu s'a anunțat.