Adevěrul, martie 1905 (Anul 18, nr. 5589-5619)
1905-03-01 / nr. 5589
Anul al XVIII-lea.—No. 5589 Alex. V. HeJ<)iinana ABONAMENTE Ün an . • lel 18,-: 6 Inni ; „ 8.—• 3 Inni . . • . n 4.— t\ Inna 1ü In streinătate îndoit Abonamente combinate (Adeverul politic și Dimineața) Un an . ..... lei 32.— 6 luni . „8.— 3 luni . • „ .9.— o lună ................ „ 3.— In streinăttea îndoit Ii tmi M țur^r DIRECTOR POLITIC CONST MITzI^E PUBLICITATEA! Linia pe corruri în pag. IlI abanî 20 , a * « IV-a „ 10 publicitatea unita. In aceiași" zi Ici ambele ziare Linia în pagina. î ®. . . , bani 30 „ „ . m . . *" „ 15 Inserții și reclame linia Lei 2 Apare silii Ie la ora 5 sgeara cu ultimele știri ale zilei Telefon 260.Siurourile ziarului, str. Sărindar !! Marți 1 Martie 1905 NAZBITII Blau! Am văzut prin ziare unele obiecțiunî aduse energicei și entuziaste! hotărîre a Camerei de a nu ține astăzi ședință și a Senatului de a nu o ține nicî mîine. Mai întîiu de toate validarea titlurilor, adică justificarea drepturilor de a încasa lei 20 pe zi, a fost o muncă destul de fatigantă ca reprezentanții națiunei să ia un mic repaos. Apoi,trebue sau nu trebue ca un parlament, care are în sînul său pe nenea Tancu, să bată sau nu al vița și să lase sec ! Sha is the question! Apoi, dacă trebue să lase sec, trebue să facă și a doua zi „blau“ ! Deci, rezon a avut Camera să ia și Luni vacanță, iar Senatul care e mai slab la balamale, cu toate că are în finul sau pe d. Magheru, să ia două zile de „blau“ ! Pac iculta și cabinetul Cantacuzino — Din culisele liberale — D. Panu relevînd, în ultimul număr al revistei sale „Săptămîna“ ruperea cartelului junimisto-liberal, regretă că s’a întîmplat acest fapt și că nu s’a menținut cartelul și pentru viitor pentru ca opoziția, cu forțe unite, să dea lupta contra actualului guvern. Cartelul s’a rupt fiindcă junimiștii n’au ajuns la scopul dorit cînd s’au înțeles în lupta electorală cu liberalii. D-niu Carp, Theodor Rosetti, Maiorescu, Missir, etc. au căzut grație neînțelegerilor și actelor de indisciplină a liberalilor. Conducătorii partidului liberal nu ■pot fi învinuiți că n’au fost aliați sinceri, dar rezultatul cartelului a deziluzionat pe junimiști. Prin urmare cartelul nu mai avea rațiunea de-a continua și în alegerile comunale. Dar s’a mai ivit și altă neînțelegere între liberali și de astă-dată ^ între d. Sturdza și ocultiști, și probabil că junimiștii au aflat de aceasta și au grăbit denunțarea cartelului. * Am anunțat deunăzi că ocultiștii au cerut d-lui Sturdza ca opoziția liberală din parlament să nu atace întreg guvernul, ci să cruțe elementul pur conservator iar toate atacurile să fie îndreptate contra d-lor Take Ionescu, Bădărău și Vlădescu. Probabil că asupra acestei atitudini s'a stabilit de mai înainte, între ocultiști și junimiști, recte între d. Ionel Brătianu și Nicu Filipescu, o prealabilă înțelegere. D. Sturdza însă a refuzat categoric să adopte o asemenea atitudine care ar fi funostă pentru partidul liberal, dar care ar folosi numai junimiștilor și poate și ocultiștilor. Intr’adevăr ar fi fost extraordinar "*1 ca d. Sturdza să încurajeze o asemenea politică plină de duplicitate după cele ce s’au petrecut în ajunul căderei liberalilor. Se știe că și Oculta a voit să distrugă un element din cabinetul Sturdza și în campania întreprinsă contra d-lor Sturdza, Costinescu și Lascar, au avut și concursul moral al junimiștilor, cari au sprijinit acțiunea Ocultei. Ar fi fost deci extraordinar ca d. Sturdza, care se știe ce a suferit din cauza politicei ocultiste, să adopte in opoziție, contra adversarului, acea politică care l-a răsturnat de la putere și care i-a compromis autoritatea sa de șef al partidului. Oculta are azi o singură politică : să dividă partidele și să acapereze eu totul. ‘ D. Sturdza și marea majoritate a liberalilor nu se va mai preta multă vreme la acest joc primejdios. Cu a stat la putere d. Sturdza s’a încercat să asigure d-luî Carp succesiunea putere. In cele din urmă s’a convins însă că toate aceste încercări sunt zadarnice și înainte de a cădea a declarat că d. Cantacuzino va lua puterea. De astă dată șeful liberalilor nu mai contestă d-lui Cantacuzino nici șefia și nici dreptul de a guverna în numele partidului conservator, fiidcă chestia aceasta a fost definitiv tranșata de rege prin chemarea la putere a d-lui Cantacuzino și odată , regele s’a pronunțat d. Sturdza nu va mai spune că actualul cabinet nu reprezintă partidul conservator. Cel mult dacă va afirma că junimiștii sunt capabili, etc. dar să decreteze pe d. Carp de adevăratul șef al partidului conservator, sau să spună că elementul cantacuzinist e bun, și elementul takist a răit, aceasta n’are s’o mai facă, căci ar însemna că îndeamnă pe conservatori să facă în partidul lor, ceia ce au făcut ocultiștii în partidul liberal. Din contra. In cercurile sturdziste se afirmă că opoziția liberală din parlament nu se va amesteca de loc nici în certurile ce eventual s-ar ivi între elementul democratic și cel conservator din actualul guvern și nici nu se va sprijini acțiunea junimistă contra d-lor Take Ionescu și Badaricű, tocmai pentru a nu se interpreta că există o înțelegere pentru o astfel de politică. Și dacă cumva ocultiștii nu vor urma in opoziție politica pe care o va imprima partidului d. Sturdza, prevedem că acei cari au apărat pe d. Sturdza contra Ocultei, vor desavua pe ocultiști și vor afirma politica șefului lor. * Junimiștii au înțeles clar că o luptă comună, în opoziție, cu liberalii nu e posibilă și s’au grăbit să denunțe cartelul. Prin denunțarea cartelului junimiștii n’au perdut nimic, din contra și-au clarificat situația în partidul conservator. Dacă se continua cartelul ar fi însemnat că junimiștii nu urmăresc de loc reîntregirea partidului, ci urmăresc ca cu ajutorul partidului liberal să desființeze vechiul partid conservator și să creeze un nou partid și nu precum convine maselor conservatoare ci, precum ar conveni ocultei liberale. Prin atitudinea de astăzi a junimiștilor, adică menajînd pe d. Cantacuzino și elementul conservator, înseamnă că junimiștii răspund, în parte, la apelul ce l’a făcut la Iași d. Cantacuzino ca junimiștii să înceteze cu luptele sterile, înseamnă că sunt speranțe că într’un viitor apropiat se va mai realiza reîntregirea partidului conservator, dar tot sub șefia d-lui Cantacuzino. Oculta însă urmărește altceva, ea urmărește și ar fi dorit ca junimiștii să triumfe decapitînd pe d. Cantacuzino și proclamîndu-se pe d. Carp șef al partidului conservator. Și dacă aceasta s-ar realiza, atunci și Oculta ar da lovitura cea mare și ar decapita pa d. Sturdza, proclamînd șefia d-l n. Ionel Brătianu. Dar oamenii politici experienți din ambele partide sînt încredințați că atît cît vor fi în viață d-nii Sturdza și Cantacuzino, ei nu vor putea fi decapitați. _________ A W. D. Cosmetică „democratul” La Ploești continuă polemica provocată prin atitudinea d-lui Cosmetică Stoicescu, care văzând că membrii partidului liberal local nu sunt dispuși să se claseze înaintea senioriei și ex-excelenței sale, a închiriat un salon și a făcut club și a făcut și gazetă aparte. Se zice chiar că în primul număr al acestei gazete ar fi apărut un articol semnat de d-sa I D. Cosmetică, gazetar de provincie, acesta e un ipostas în care nu l’am cunoscut încă și conturăm pe cetățenii ploeșteni să nu ne priveze asemenea delicii și să ne trimeată acel număr, pe care’l așteptăm cu nerăbdare. Deocamdată „Lumina,‘ organul clubului liberal din Ploești, polemizând cu gazeta d-lui Cosmetică, relevă faptul că d. Ionescu, la o întrunire din Ploești a calificat ca greșală faptul că s a refuzat d-lui Sturdza sprijinul spre a merge mai departe. Dr. Lumina, care e bine informată în astă privință, afirmă că acest sprijin la refuzat și d. Stoicescu, intrucit d. Cosmetică Crampon putea sprijini pe d. Sturdza / Iată dar, zice „Lumina“, contradicție intre d. Stoicescu și partizanul său d. Lenescn ! Asta insă noi o găsim că e mort, ca contradicție, față de faptul pe care’l relevă „Lumina“ cum că in ajunul alegerilor legislative, d. Cosmetică a semnat un apel in care se proclamau „ca reforme principale pentru un viitor apropiat casa rurală și mai în urmă într’un viittor mai depărtat, votul universal“. Asta, da , asta nu e numai contradicție cu iscălitura d-lui Cosmetică, dar e tot ce poate fi mai vice-versal D. Cosmetică democrat și partizan al votului universal 11 Ei, ași ! D. Cosmetică nu cere vot universal pentru țărani, ci armată, cum a cerut ■’ai vcu să i se apere cu gloanțe exploatările, pentru Cad-sa, să poată da printuri parlamentare și să deție portofoliul grațierilor lui Șapira ! Silex Spiritul de revoltă alimentat de un foarte mare număr de nemulțumiri, este general și comun amîndoror Camerelor ; la Senat, de exemplu, acest spirit s’a manifestat la alegerea comisiunilor. Pentru comisiunea de control a Casei de depuneri, d. general Lahovary prezentase o listă cu trei nume, însă majoritatea au întocmit lista ministrului ștergînd două nume, și adăugînd altele două. Faptul în sine nu are nici o importanță politică însă acest nimic caracterizează pornirea generală și aceste nimicuri au darul de a enerva, de a irita și de a provoca mai tîrzii conflicte cu mult mai însemnate. Tot la Senat a rămas guvernul în minoritate pe o altă chestie. D. general Lahovary a propus Sîmbătă ca viitoarea ședință să se țină Marți însă majoritatea Sena, halul nu s’a învoit și a votat pentru a fiercure. Nici votul acesta nu are importanță politică, însă are o altă semnificare: el dovedește, pe de o pluto că miniștrii prea se amestecă în toate nimicurile și prea vor să’șî impue voința în toate amănuntele bucătăriei parlamentare, iar pe de alta dovedește că miniștrii care au luat această atitudine nu au destulă autoritate și că și-o uzează și pe aceea pe care o mai au, în afaceri prea mici, care nici nu sunt de competența și de talia lor. Senatul a voit pesemne să facă a i se erta prea marea, supunere arătată cînd a votat validarea d-lui Adrian Magheru și acuma caută să se emancipeze pe chestii secundare. Poate că și acesta este un mijloc de reabilitare. In general aceasta este caracteristica actualului parlament, j Parlamentul actual e?;Te caracterizafe printr’un fel de nemulțumire și de jenă generală ; pe toate fețele se citește un fel de suferință morală, par’că nimenea nur-te la locul sări, par’că fiecare se^teaptă la mai mult și la altcov.^1B^Poate că, atunci cît j ar începe dezbaterile și cînd poreniSa a încălzi și va îndîrji să se schimbe dispozițiunea generală pe care am descris-o. Ad. ca d. Fleva, să revie...... la primele sale dragosti. Decit, un lucru să ne fie permis a crede. Oricum ar fi motivele și împrejurările can fac pe d. Fleva să reintre în viața politică, ascendentul să îi asupra maselor va putea să renască numai cînd „tribunul“ se va decide să agite ideea lărgirei dreptului de vot. Ca democrat a debutat în viața publică a țărei și așa trebue să moară, luptînd, dacă e hotărît să reia lupta politică. Intre conservatori, deși are multe simpatii, n'ar putea să aibă decît situațiunî politice efemere. Intre junimiști, oricami ar fi amintirile și prietenia cari’l leagă de d. Filipescu, aliatul lor de azi, d. Ilova n'ar putea să găsească mediul favorabil principiilor și temperamentului său. De partidul liberal îl desparte Oculta. Cu toate acestea, niciodată, poate, nu a găsit in acest partid o atmosferă mai prielnică sieși, decît în aceste momente, fiindcă niciodată partidul liberal, dimpreună cu șeful său, d. Sturdza, nu a simțit mai bine că este prizonierul unei coterii, care pînă azi a dictat de la Banca Națională și de acum înainte voește să dicteze prin dinastia Brătienilor, rebizionînd în locul viziratului lui Ion Brătianu, vizirabil descendenților lui, cari sînt departe de a fi vulturi. Numele d-lui Fleva ar fi un program în lupta contra acestei tendinți, dar ori cît de popular ar fi acest nume, numai punîndu-l în serviciul cîtorva revendincari democratice. V ar putea acoperi nic’odată de glorie politică. __________S. U. R. rea drepturilor la dobrogeni N’ar fi, decî, de mirare, eiem, emmina “ Semne de nesupunere Parlamentul a început să lucreze dar primele semne nu sînt spre bucuria guvernului; s’au produs cîteva voturi semnificative și s’au ivit oarecari manifestațiuni de revoltă. La Cameră am avut supărarea d-lui Pavlică Brătășanu care, atît în vederea statorniciei sale în partidul conservator cît și în vederea că este un neobosit luptător care de două ori a determinat alegerea d-lui Take Ionescu în opozițiune la colegiul I pentru Cameră din Romanați, a crezut că i se datorește onoarea de a figura printre vicepreședinții Camerei. Faptul în sine n’ar fi prezentat nicio gravitate dacă mai mulți deputați olteni nu ar fi secondat pe d. Brătășanu și dacă guvernul, în special d. prim-ministru, nu s’ar fi opus categoric acestei pretențiuni. Gravitatea lucrului s’a mai accentuat și prin aceea că d. Brătășanu, fiind socotit ca un devotat prieten politic al d-lui Take Ionescu, s’a putut bănui că deputatul de Romanați este susținut pe sub mină de către ministrul finanțelor. Conflictul, ce amenința să izbucnească, s’a sfîrșit cu bine, deocamdată, însă atmosfera de nemulțumire și de revoltă există. Pe lîngă conflictele cu caracter pur personal, există în Cameră și o altă dispoziție care se va accentua și va izbucni fatal într’o bună dimineață, este lupta surdă, mîrîiala între cei cu sînge roșu și cei cu sînge albastru ; unii se uită la ceîl’alțî fără prietenie astăzi, pentru ca mai tîrziu să se uite cu neîncredere și finalmente să se uite cu dușmănie. Noul Parlament D. Adrian Magheru. Din familie de militari, de aceea se vede că a trebuit să se dea o luptă crâncenă pentru ca să șî ia locul din Senat. S’a ales la Gorj în contra fostului ministru de interne d.Lascar și acesta l-a fost, ca să zicem așa, mărțișorul, căci guvernul nu prea voind să aibă în Senat pe d. Lascar, a insistat ca adversarul său să fie validat. Tînăr, simpatic, numărând mulți amici tn București, cel mai bune senator este foarte cunoscut în înalta societate, unde cucoanele trebue să fi tachinat mult. Semne particulare . In politiă e ,tachist* și la bal-mascat fr. „tachinist*. Fono Reintrarea d-lui Fleva Se afirmă în cercuri autorizate că d. Fleva ar fi decis să părăsească diplomația și să reintre în politica militantă. Lucrul n'ar fi de mirare, cunoscut fiind temperamentul de luptător al aceluia care a gustat în cariera politică și amărăciunile, dar și cea mai mare popularitate pe care a atins-o vre un om politic la noi, în ultimii treizeci de ani. CHESTIA ZILEI D. Cosmeticii și "generoșii" — Numai de nu Vor înghiți „buruienele"! Trebue stîrpită buruiana socialista.(D. Cosmetică la Ploești) Darea drepturilor la dobrogeni Cererile dobrogenilor.—Refuzul partidelor politice.—Guvernul și dobrogenii.—Călătoria miniștrilor în Dobrogea.—Pe cînd se vor da drepturile ? De multă vreme o mare parte, dintre locuitorii Dobrogei se agită pentru a dobîndi drepturi politice, egale cu ale celorlalți români din regat. De cele mai multe ori mișcarea dobrogenilor pentru drepturile politice a întîmpinat însă o opunere îndărătnică din partea conducătorilor partidelor noastre. Opunerea se făcea pe diferite motive, dar în special pe acela că dobrogenii fiind de diferite naționalități, nu sînt încă destul de pregătiți pentru a obține drepturile politice. Erau tratați astfel drept minori, deși în general populațiunea Dobrogei da mai multe probe de seriozitate decît celebrii alegători cari fac zestrea guvernamentală principală prin centrele mari de populație ale țărei. Alte ori însă, cînd nu mai prindea argumentul că dobrogenii sînt minori politici, se invoca motivul că regele se opune la acordarea drepturilor politice în Dobrogea. Dar și motivul acesta a fost dezmințit, căci comisiunile dobrogene care se duceau în fiecare an la rege, în audiența, își faceau convingerea că regele ar avea o mare satisfacție, dacă s-ar extinde drepturile politice și la locuitorii din Dobrogea. De fapt, partidele politice se opuneau la cererea dobrogenilor, pentru că se temeau să nu dea de bănuit Rusiei și Bulgariei, cari n’au încetat încă de a se uita cu jind la provincia noastră transdanubiană. Partidul conservator, într’un moment de bună inspirație, a rupt însă cu trecutul și a prevăzut în programul său de activitate imediată și chestia dârei drepturilor la dobrogeni. Poate că și grelele încercări prin care trece Rusia în prezent au determinat partidul conservator să pue în programul sau chestiunea de care ne ocupăm. Dar în sfîrșit, ni se promite un apropiat proect de lege în această privință. * Unii oameni politici, din ignoranță sau din interes, susțin că pentru darea drepturilor politice la dobrogeni e nevoe să se aleagă și să se întrunească o constituantă care să modifice Constituția în partea privitoare la Dobrogea. Părerea aceasta e greșită, căci Constituția spune clar că drepturile politice se vor acorda dobrogenilor prin legi speciale, deci nu prin modificarea pactului fundamental. * Se obiectează însă că guvernul n’a prevăzut în mesajul recent proectul de lege pentru drepturile dobrogenilor. Guvernamentalii răspund la această obiecție, că nu trebue să se vie cu o lege nestudiată și de aceia se vor face mai întîi studiile necesare și apoi se va alcătui proectul. Astfel, în cursul verii,după închiderea Camerelor, d. Cantacuzino, președinte împreună consiliului,probabil cu alți d-r.i miniștri, vor vizita Dobrogea și vor numi o comisiune care să se ocupe cu pregătirea proectului de lege. Deocamdată autoritățile din cele două județe dobrogene adună date statistice cu privire la starea materială și intelectuală a populației dobrogene, in vederea împărțire ei în cele trei colegii electorale de Cameră și județ și în cele două colegii de Senat. * In viitoarea sesiune parlamentară,după cum am spus, guvernul voește să treacă prin parlament legea cu darea drepturilor politice la dobrogeni,—îndeplinind astfel Un act de mare dreptate politică. C. D. —B ————tW» — Adeveruri Hgg--- „Chimiță!“ Sacrilegul și blasfemie ! „Violența Națională“ a început să ia per pedes pe d. Prostilă V. I. C. Brătianu. Așa, în numărul de alaltă seară, scrie : „d. Pascal Toncescu este colegul lui Iliuță și al lui Chimiță..." Care va să zică domnu Chimiță a început să fie luat în rîs de chiar organul pe care’l dirijează ? ! Prea frumos!! Bravo, Brening ! Celebrul Brening protestînd, printr’i scrisoare contra „Tribunei liberale“ din Galați, care vorbește de »■„Breningită“ și „breningism“, scrie: „Dv. vă aflați într’o adevărată epoci „de destrăbălare morală, pe cînd nuimele meu" reprezintă o corectitudini „ireproșabilă, în viața publică și privată« „ceea ce nu se potrivește cu epoca dv.* Ei, bravo, bine combate Brening!! ! O versiune! Dialog —. Dacă se ’ntoarce Fleva în țară, cine va fi trimis ministru la Roma ? —• Catolicul d. Coculescu, ca f ’mpace pe Papa cu regele Italiei!! Rigolatto Reformele în Macedonia Opunerile Turciei.—Chestiunea vamală Turcia continuă față de puteri aceași tactică, pe care o opune din luna ianuarie proectului de reforme financiare în Macedonia. Ea se preface pe de o parte ca să salveze aparențele, că vrea să aplice, pe de alta parte, profită de aceasta aparentă bunăvoință pentru ei, să mutileze și să diformeze programul reformator. Opunerile Turciei Proectului austro-rus de regulament financiar, ea răspunde printr’un aiord între ministrul de finanțe și banca otomană, semnat mai zilele trecute. Și această replică, după cum trebuie să ne așteptăm, ascunde sub o adeziune superficială, o mare modificare : suprimarea controlului și inspecției, cerute de Austria și Rusia. Acest control și această inspecțiuni sînt prea indispensabilă, pentru ca li se poate admite un moment, că se va renunța la ele. Neglijența administrației neotomane în Macedonia, nu mai permite puterilor de a se opri la jumătăți de măsuri. . Cînd s’a ajuns de a se crea într’o regiune, prin abuzurile funcționarilor și soldaților, mizerii și teroare, nu ești drept de a se revolta in contra unui control legitim și al unei inspecțiuni necesare. Hilmi-pașa se teme, fără îndoială, că inspectorii cari vor parcurge în mod liber țara, nu vor fi așa ușor de înșelat Cărți și Reviste Spre Albania de C. 8. Constante. — S Teatru de școală de Ana Gh. Tănăsescu. — Embleme (poezii) de Constantin Muche. Acum cîtva timp făceam constatarea că literatura asupra țărilor subjugate sau locuite de o populație compactă de români nu este îndeajuns de însemnată față de marele interes ca în mod firesc se cuvine să acordăm acestor țări și populațiuni. Fusese pesemne o constatare cam grăbită, căci deja o vreme publicațiunile de acest gen au început să se înmulțească, și încă într’un mod care arată că e de obicei preferabil să nu se riște afirmațiuni cari pot fi dezmințite dintr’o zi pa alta. Și lucru remarcabil: abundența lucrărilor de această natură nu strică întru nimic calității lor. Acum două săptămâni ne-am ocupat de valoroasa lucrare a d-lui L. Bărbulescu asupra politicei noastre in Macedonia, și azî avem o nouă carte, tot așa de serioasă, tot așa “■C de muncită, dar cu avantagiul în plus că avînd un caracter mai literar și mai descriptiv și fiind opera unui tîrîăr care se anunță ca un scriitor de talent, va interesa mai mult pa acei cari știu să aprecieze literatura de voiaj. D. C. Constante descrie în volumul „Spre Albania“ impresiile sale din voiajul făcut în această țară legendară, locuită de poporul care a dat tipul clasic al brigandului cavaler. Orlett s’ar scrie asupra Albaniei, niciodată un autor care posedă puțină pătrundere și puțin talent de scris nu va putea să epuizeze interesul pentru frumoasa Albania și pentru poporul său. D. Constante are și putere de observație și stil; pe lingă aceasta lucrarea mai tratează o ehastie politică foarte însemnată, aceea a unei acțiuni comune a romînilor cu albanezii, așa că din toate punctele de vedere ea merită a fi citită și discutată. Amatorii descripțiunilor de călătorii, vor găsi pagini fermecătoare : drumul cu diligența în munții sălbatici ai Albaniei, moravurile războinice ale albanezilor, cavalerismul lor tradițional, cu un cuvînt tot ce formează aureola acestui popor vecinie sub arme și pe drept cuvînt admirat și temut în întreg Orientul. Interesul cărții nu se epuizează însă cu aceste descripțiuni. Partea curat instructivă este de asemenea foarte însemnată. D. Constanta expune istoricul mișcărei naționaliste printre albanezi, noune idei ce au început să frămînte acest popor ca o părea fixat pentru d’apărarea în banditismul lui secular cum și competițiunile lacome ale marilor puteri înconjurătoare asupra țărei lor. Autorul ne istorisește toate acestea, pentru a arăta folosul unei politici care ar tinde la o lucrare în comun a romînilor cu albanezi Natural, față de atîtea soluțiuni ce se oferă în ce privește politica noastră în Macedonia, aceasta își va fi avînd și dînsa meritul ei. Dar unde ni se pare că autorul forțează oarecum nota și se lansează în combinațiuni diplomatice de un caracter cam utopic sau, în orice caz, de o realizare cam îndepărtată, este cînd afirmă că marile puteri europene nu se pot pronunța decit pentru soluțiunea: „constituirea unui stat autonom romîn-albanez sub suzeranitatea Turciei“. Este desigur foarte greu de prevăzut ce va hotărî odată și odată diplomația europeană asupra Albaniei, dar ceea ce pare cert este că atunci cînd albanezii vor ajunge la o asemenea putere încît să forțeze Europa și pe Turcia să se ocupe de soarta lor nu vor primi pe rombi, cari formează o mică minoritate din populația țării lor, să intre ca un element constitutiv al statului lor. O discuțiune asupra acestui punct este insă absolut inutilă, pentru că fanteziile diplomatice au totdeauna șansa de a rămine simple exerciții—fără de urmare practică—ale acelora cari se îndeletnicesc cu asemenea ocupațiuni. Cartea d-lui Constante are destule alte merite mari, pentru ca să putem trece asupra unei chestiuni care se pretează la discuțiuni contradictorii. Este o carte care își va avea locul ei bine pus în evidență în literatura asupra țărilor străine locuite de romîni Teatru de școală de Ana Gh. Tănăsescu.—D-na Ana Tănăsescu, directoarea unei școli primare din Constanța, în lăudabila dorință de a contribui la ridicarea poporului de la țară, a întocmit citeva piese de teatru, destinate bibliotecilor sătești, serbătorilor școlare la orașe și sate, șezătorilor, etc. Bieții săteni — ca și cum viața nu le-ar fi destul de amară li se mai trimit și piese de teatru cari te fac să plîngi de inepția lor. Ciudată idee ne facem noi, orășenii de țărani. Ni’i închipuim așa de jos, așa de copilărește naivi și așa de stupid străini de tot ce poate deștepta simțul frumosului în om, încît nu ne jenăm Sa le expediăm, sub cuvînt de „cultură artistică și literară“, tot ce e mai inaigat, mai anost, mai plictisitor și mai contrariu celei mai elementare însușiri artistice. Mam sacrificat pentru a citi pînă la capăt piesa „Prietenii și neprietenii poporului” din ceeace autoarea numește așa de pretențios „Teatru de școală”. Întreaga piesă nu e decît o culegere de sentințe și maxime economice, prin cari se face propagandă țăranului ca să se apuce de cultura zarzavaturilor, să nu bea, să nu se poarte după moda de la orașe și să nu întârzie de a întemeia... bănci populare. Ca și cum pentru toate acestea nu există broșuri speciale, sau cărți, reviste și ziare de economie rurală. Dar, la urma urmelor, am admite și asemenea teme prozaice dacă s'ar prezenta cel puțin sub o formă mai aleasă și, po ici pe colo, ar da puțină artă într’un fel sau altul. Piesele d-nei Tănăsescu sunt însă tot așa de departe de cea mai neînsemnată calitate literară, întocmai cum personajiile ce prezintă sunt departe de a exista în realitate. Astfel vedem că între prietenii țăranilor figurează și arendașul și„ ministrul, acesta din urmă fiindcă a avut ideea de a înființa băncile populare, iar primul fiindcă are o dragoste nemărginită pentru acei cari îl îmbogățesc. Scena cu arendașul care îndrăgește pe țărani e pur și simplu delicioasă, iar aceea care ni’î arată aclamînd, într’un elan de entuziasm, pe ministrul cel cu băncile de economie e incomparabilă. Frumoasă idee avem de sătenii noștri, de inteligența lor și mai ales de capacitatea lor de a judeca actele ce’I privesc de adreptul Le trimitem piese lamentabile, cari nici pentru copii nu sînt bune, și avem pretenția de a face cu ele propagandă serioasă în favoarea unor chestii serioase. Ceea ce’i mai curios este că piesele d-nei Tănăsescu sînt aprobate de ministerul instrucțiunei publice, ministerul luminos și al încurajării artelor. Oare n’a citit nimeni din minister aceste piese ? Ministerul acesta are, ni se pare, deschis un concurs pentru cele mai bune lucrări necesare unui repertoriu de teatru sătesc , cum se face clar că a autorizat „teatrul“ d-nei Tănăsescu, ale cărei piese nu sunt decât o culegere de articole proaste din gazetele agricole ? Sau cei din ministerul instrucțiunei împărtășesc și ei credința că cea mai insipidă elucubrațiune e bună, din moment ce o articol de expert la sate și din moment ce propagă cîteva adevăruri sfinte , ca băncile populare, cultura zarzavaturilor și așa mai încolo. Sîntem dintre aceia cari apreciam foloasele unei propagande active în favoarea legumelor naționale, dar mai socotim că legumele sau băncile populare sau alte asemenea instituții eminente nu pot forma obiectul exclusiv al artei la sate. Mai sînt și alte subiecte cari pot forma tema unor variațiuni artistice chiar pentru acei țărani, cărora trimitem piesele d-nei Tănăsescu spre directare. 1. Embleme (poezii) de Constantin Muche. Poezii de amor, poezii drăgălașe și fine, cînd molcome sau pasionate, cînt pline de o dulce savoare sau de o pătimă și o furtunoasă. Poezii cari se citesc cu plăcere, pentru că, deși obicinuite—vecihicul cînt al iubire!—posedă totuși o notă personală aleasă, care arată o simțire poetică fină, numai în nuanțe și imagini. CASTELUL Măreț castelul se ridică Pe vmul verde de colină, Ca o săgeată de lumină Un turn albastrul îl despică. Dela fereastra lui odată Privea cum soarele de vară Popea întreaga zare în pară— O castelană adorată. Acum, castelu î prins de jale, Nu sunt cîntărî de mandoline Nici Scări de atlaz—în noapte—fine Nici cavalerul mindre, în zale.. Castelul e rămas în urmă — Emblemă «1« prin veacuri duse,— Cn viețuie din el apuseni străin "irca 11V să ca m i E uu g..n cai*, cir n la i n • a [UNK]••48 multă oviginitli.t ț- și ui ’ i m . i ac...., inter, uri v I *».t» i.i. a. • «j .a. .ra ?pe i 1 i.