Adevěrul, iunie 1905 (Anul 18, nr. 5677-5704)

1905-06-25 / nr. 5700

Anul al XVIII-lea—No. 5700 ii Hnng FONDATOR Alex.V. Beldimann ABONAMENTE • Un an­­„­S. ! . lei 1«­— 6 lnni • • Î î ^ I n ®­““ 3 IttDl . • • Í i Î !) Inná i ' ‘ » 1,50 In streinatato îndoit Abonamente combiiiato (Adel'«'«! politic și Dimineața) Un an • • » • • lei 32,— 6 luni ț • v 16-— luni ^ : „ 8-— 0 lună I .* „ 3-— In străinătate îndoit / f & bani 1st toate ța­ra Apare zilnic la ora & seara cu ultimele­­tiri ale zilei MĂCELUL $1 Aud ? Actualul director al „Violenței" era cîndva specialist în chestii de acestea ? Rigoletto y Destăinuiri asupra Dejunului De la Capsa Dacă evenimentele sîngeroase di­n Rusia, can au avut un ecou atât de senzațional la Constanța, au pus pen­tru moment pe planul al douilea politica internă, faimosul dejun de la Capșa, care au pus față în față, la aceiași masă, după patru ani de zile, pe d. Take Ionescu cu d. Nicu Fi­lipescu, nu încetează de a pasiona cercurile politice. In cercurile conservatoare pa­sul făcut de d. Take Ionescu în­treține o vie curiozitate. Junimiștii de baștină se arată, pe de altă parte, indispuși, de pasul făcut de d. Nicu Filipescu. Pe cînd unii spun că d. Filipescu s’ar fi micșorat, mergînd la acel de­jun, alții critică pe ministru de fi­nanțe pentru pasul făcut. In mijlocul acestor interpretări atît de diferite, am căutat să cule­gem, din primă sursă, vederi auto­rizate asupra acelui faimos dejun și în cele ce urmează vom putea da cîte­va indicațiuni prețioase. * Persoana la care ne-am adresat ne-a răspuns : — Sunt perfect de bine informat de tot ce s’a petrecut la acel dejun și­ țî afirm că orî­ce știre cum că nu s’ar fi discutat politică la acest dejun e eronată. De alt­fel ați pu­tut constata că ministrul de finanțe n’a dat nici un comunicat presei o­­ficioase, prin care să dezmintă ca­racterul politic al dejunului și încă mai puțin faptul că a dejunat cu d. Nicu Filipescu. Puteți afirma în mod categoric că tot timpul cît a durat dejunul destul de lung între cei doi bărbați politici ai partidului con­servator, ministrul de finanțe și d. Nicu Filipescu n’au vorbit de cît politică și în acest scop se și întâl­niseră.-d----- V... ---Jî-v— lui.­ puteți adăuga un lucim: fii­. mic nu s’a vorbit la acest dejun, care nu s’ar putea vorbi și discuta de pe acum în public. Dacă întreaga convorbire politică dintre d. Take Ionescu și d. Nicu Filipescu s’ar fi stenografiat și pu­blicat, nici unul din ei n’ar fi avut de regretat, sau­ de retractat vre-un cuvînt. ! . tb ' ■ * f •— In culise se șoptesc multe de­spre acest dejun. — Sînt unii oamenii cari cred că politica se bazează numai pe in­trigi și nu vor să priceapă vorba lui Bismark că întreaga politică se întemeează pe cîte­va adevăruri și formule foarte simple, dar funda­mentale. Așa, de pildă, în cazul d-lui Filipescu. Este oare nevoe de sfori și intrigi . De­sigur că nu. Par­tidul conservator și ministrul de fi­nanțe, cel dintîiu, își dă perfect seama că e mai bine să aibă pe d. Filipescu cu el de­cît în contra sa. D. Filipescu știe de asemenea că­­ porțile partidului sunt deschise pen­tru d-sa. — Bine , dar cari au fost decla­rațiile celor doi convivi de la Capșa ? — Declarațiile erau, firește, cele ce se pot prevedea la doi bărbați ca d-nii Filipescu și Take Ionescu. D Filipescu a declarat, natural­­mente, că nu se poate despărți de d. Carp. D. Take Ionescu, iarăși în mod firesc, a rămas pe terenul său. Fie­care și-a păstrat punctul său de ve­dere în discuțiunea urmată. — Așa­dar, rezultatul 1 — Nici unul din cei doi bărbați, ducîndu-se la Capșa să dejuneze împreună, nu s’a gîndit un moment că acest dejun poate avea un re­zultat politic practic și imediat. A fost o dorință reciprocă de a schimba vederi asupra situațiunei. Acest schimb de vederi a avut loc. El va tempera, poate, atacurile, și mai ales cele personale, dintre o parte și alta și va înlesni, poate, pe viitor, ca anumite chestiuni să nu fie discutate în public sau prin per­soane intermediare, ci în mod di­rect, cînd și o parte și cealaltă ar considera că aceasta e de nevoe. Fie­care, în mod reciproc, are noțiunea prea justă, de valoarea celuilaltă, ca să se poată ignora și apoi ambii au făcut o bucată bună de drum îm­preună, ceea ce, iarăși, nu se poate uita. * — Dar d. Carp ce o să zică des­pre toate acestea ? — N’am cum să știți aceasta. Dar cred că și d. Carp nu poate pretinde elementelor tinere să-l urmeze pînă la infinit în chestiunile sale de omor propriu. D-sa a trecut pragul celor 60 de ani; alții n’au decis 40 sau 45. — Așa­dar credeți că d. Carp e în momentul de față tot atît de de­parte de putere cum a rămas și după ce actualul guvern a fost chemat de rege la putere ? — D. Carp a avut un moment o situațiune care î-ar fi putut poate folosi. Să fi rămas neutru în ches­tiunea petrolului. D. Carp însă, de cînd a fost che­mat actualul guvern la putere nu mai are o atitudine calmă față de suveran. D-sa crede că se poate răz­buna pe rege și eșirea sa din re­zervă în chestia petrolului e făcută în același scop. — Apropos. De chestiunea petro­lului s’a vorbit la dejunul de la Capșa ? •— Nici aluzie nu s’a făcut la a­­ceastă chestiune. — De ce ziceați că d. Carp n’a făcut bine, eșind din rezerva sa în chestia petrolului. — Fiindcă lucrind azi mînă în mînă cu liberalii în această ches­tiune, speră să fie remarcat de ei la guvern. Or, regele nu va încredința nici­odată guvernul unui om, care, la cea dintîi o strîmbătură din nas a liberalilor va trebui să plece de la putere. Dacă actualul guvern întîm­­pină dificultăți, ce ar mai fi cu un guvern al d-lui Carp. N’ar putea-o duce, nici 48 de ore. De altfel, de cîțiva ani încoace d. Carp a început să fie considerat, cu drept cuvînt, și la palat și la curțile vecine, mai mult ca un amator în politică. Vina nu e a nimănui decît a d-sale și poate că nu e vina nici a d-sale : așa îi este firea, n’aî ce’î face! — Ne-am cam depărtat de subiec­tul propriu­ zis al convorbirei noastre, am observat interlocutorului meu. — Nu pe cît ți se pare. Dovadă că e o legătură între toate acestea, e că am ajuns pe nesimțite aci... Saturn Procedare ciudată Se petrec în țara noastră uneori fapte și se urmează adesea unele procederi, cari mai mult ne apropie decît ne deose­besc de sistemul de guvernămînt din au­tocrata Rusie. Un exemplu recent. După cîteva amî­­nări și șovăelî, d. prim-ministru G. Gr. Cantacuzino a întreprins, în fine, de mult anunțata călătorie în Dobrogea. Dar cu alte măsuri de precauțiune și cu altă pază în alcătuirea programului acestei călătorii, menită să fie premer­­gătoarea mărci reforme a unificărei re­gimului politic pe tot teritoriul aparți­­nînd­ regatului român ! Primul punct din acest pompos pro­gram a fost o dispoziție, să zicem ast­fel, negativă. S'a hotărît anume de la centru, ca la nici una din manifesta­țiile organizate sau spontane, ce vor a­­vea loc prin diferitele localități pe unde va trece primul ministru, în discursu­rile ocazionale ce se vor rosti să nu se pomenească vreun cuvînt, să nu se facă vreo aluziune măcar, la revendicările Dobrogenilor! De unde acest drept de cenzură, de unde a împrumutat guvernul constituțio­nalei Românii acest sistem de a opri manifestarea prin grai sau scris a unei dorințe a națiunei ? Ce înseamnă cum trebuește calificată o asemenea procedare ? Dar iată că— fie din neștiința dispo­­zițiunei luate, fie tocmai ca o protestare împotriva ei — chiar un funcționar pu­blic infringe cenzura oficială și la cel dintîiu dejun oferit primului-ministru lingă­ Brăila, ridică un pahar în favoa­rea realizărei dorinței dobrogenilor. Pri­mul ministru intrigat, răspunde evasiv, iar nedisciplinatul funcționar se vede dojenit de un subprefect și amenințat a­­cum în postul său. Nu știm dacă această măsură s’a luat pentru a se rezerva primului-ministru ca d-sa să vorbească mai întîiu despre a­­ceastă chestiune,—sau din alte motive. Oricum ar fi, noi repetăm întrebarea : Ce înseamnă această perfidie, ca pe deo­parte presa oficioasă să însoțească cu articole entusiaste călătoria primului­­ministru, arătînd-o ca fiind in legătură cu darea drepturilor politice dobrogeni­lor,—iar pe de altă parte să se ia mă­suri jignitoare pentru libertatea cuvîn­­tului înscrisă în Constituțiunea romina, atît de râvnită de provincia noastră de dincolo de Dunăre ! Faptul nu poate fi încurajator pentru Dobrogeni! N­Ă­Z­B­Î­T­I ! Niznai! O depeșă fi. urgentă anunță că cuira­­satul „Potemkin“ a ajuns la Feodosia. In acest voiaj a trecut la 2 degete de Se­vastopol, unde amiralul Krieger ia cele mai strașnice măsuri ca Potemkin, să fie prins la...Galați, sau, în fine, pe unde....nu se. De la Petersburg s’a întrebat cum de n’a fost zărit „Potemkin” de la Sevasto­pol. Amiralul Krieger a răspuns că dum­nealui era cu spatele spre „Potemkin", că avea un fel de ceață pe ochi și că, în fine, nu fraternizează cu vase rezvră­­tite și deci nu se apropie de ele. Mai mult, Din sorginte autorizată aflu că ori de cîte ori „Potemkin“, se va a­­propia de vasele nerevoltate, ele se vor face...­ niznai­­l _______ Pac Apa în Capitală Din toate părțile ne vin plîngeri con­tra lipsei de apă. Primăria Capitalei față de aceste plîngerî, a luat o atitu­dine ciudată : se crede răspunzătoare ea de această calamitate publică. Adevărul este că vina cade asupra tuturor con­siliilor comunale și în special asupra acelora cari au întocmit primul plan de­fectuos și insuficient pentru alimentarea Capitalei cu apă. S’au făcut economii la început și în loc să se cheltuiască o­­dată mult, dar cu folos, azi desigur fă­­cîndu-se socoteala s’ar vedea că s’a cheltuit mult mai mult cu țărănia și nu avem apă, căci aceasta este tristul a­­devăr. Primăria Capitalei față de plîngerile cetățenilor, se încearcă să explice a­­ceastă lipsă, nu de apă, ci de presiune, prin lăsarea de către abonați a robi­netelor deschise. O fi, nu zicem ba, și aceasta e o cauză, dar dacă ar fi apă suficientă, această risipă nu s’ar simți și care totuși servă la ceva, și anume ca să spele canalurile. Ar fi, credem noi, mai bine de spus tristul adevăr, că nu avem apă sufi­cientă și bună și ar fi și mai bine, ca principalul program al viitorilor edili, cari sînt tot cel de față, să constea în a căuta și a găsi mijlocul de a avea apă bună și îndestulătoare. Să cheltuim zece, douăzeci, treizeci de milioane, să chel­tuim cît va trebui, dar să știm că a încetat era paliativelor și a cîrpelilor. Capitala, îndestulată de apă, însemnează îmbunătățirea stărei sale igienice. E de ajuns să spunem că Viena și-a văzut starea igienică îmbunătățită, numai cu aducerea apei de la Seamering, apă, care este de o puritate exemplara. La Iași, primarul Lascar și-a pus ca program, un singur punct, apă. N’ar face bine ca și edilii noștri să imiteze pe primarul și viitorul­ primar al Ia­șilor ? Le-am fi foarte recunoscători ! A. B. ylegerea de la Slatina Venirea lui „Polemion“ la Con­stanța, a alarmat atît opinia noastră publică, în­cît toate cele­l­alte eveni­mente au trecut pe al doilea plan. Printre ele unul cu caracter politic, pe care ne grăbim să-l relevăm acum. La alegerile comunale ea au­ avut loc la Slatina, — a fost aleasă lista opoziționistă în frunte cu d. Iliescu. E prima din seria de alegeri comu­nale ce se vor face sub regimul no­­u cî legi votată de Cameră și de a­­ceia e poate simptomatic faptul că o­­poziția a reușit. Și zicem că e simptomatic, deși știm că reușita opoziției o datorește mai mult simpatiilor de cari se bu­cură de Iliescu la Slatina, de­cît pu­terii propriu zise a opoziției, sau slă­­biciunei partidului de la putere. Ni­mic nu este mai decisiv în politică, mai ales la noi, și mai ales în ora­șele mici, de­cît simpatiile de care se bucură unele persoana politice. A­­cesta e cazul și la Slatina, unde o­­poziționiștii ar fi reușit și la alege­­rile pentru Corpurile legiuitoare, dacă nu s’ar fi întîmplat ca d. Iliescu să fie tocmai atunci bolnav. Dar, ori­cum, o alegere perdută, prima alegere perdută, nu este fără însemnătate. Ea produce un­­ efect moral: dă curaj opoziției, descura­jează întru­cît­va pe alegătorii par­tizani ai guvernului,—și factorul a­­cesta moral nu poate fi neglijat în calculele politice. In aceasta rezidă deci și importanța alegereî de la Slatina. _______ Pol. Revoluția din Rusia Contele Ignatiev dictatorul Odessei . Adeverulî^ Lichidează Rusia a început prin a fi bătută pe apă de Japonia ; acum o pățește tot de pe apă de la propia sa flotă. Cum se vede solidul imperiu e rău amenințat de acest lichid. E chiar probabil că va înghiți atîta lichid, pînă va..... lichida! Altă bombardare Biata Constanță abea scăpă de o bombardare și iată că acum a suferit una nouă. Primul-ministru a bombardat-o cu tot soiul de promisiuni ! încercare Dialog : — Ce a mai fi și revoluția asta care a cuprins toată Rusia ? — Au încercat cu războiul cu Japo­nia și n’a mers. Acuma, dacă au văzut că nu merge cu războiul milităresc, în­cearcă războiul..... ți vii. Poate să reu­șească cu ăsta !! Căldurile Violența apucată de călduri ș­­­io re­viste despre fălcariță și arată cu­ d’aîa tindem să dăm terenurile petrolifere la străini, fiindcă nu se combătu de ajuns falcarița. Foarte adinc, luminos și judicios ar­ticol. De­cît­ n'ar putea să'și descleșteze nițel gurița „Violența“ și să ne spună, în fine, ce crede despre „Potemkin“ și chipul cum a fost tratat . Exportul de chibrituri Actuala direcțiune a re­tei monopolu­rilor statului a participat la o licitație de la Sofia pentru furnizarea de chibrituri și dintre toate fabricile cari au licitat, noi am oferit prețurile cele mai avantajoase. Faptul acesta a surprins pe bulgari și ziarele din Sofia au pornit o campanie pe tema naționalistă, pentru a împedeca astfel aprobarea ofertei regiei noastre. Campania aceasta natural că nu poate fi întemeiată, căci dacă bulgarii ar ști să aprovizioneze țara cu chibrituri, nu s ar fi recurs la concurența dintre fabri­­cele străine. Dacă regia romînă n’ar fi fost aceia care să ofere prețurile cele mai avantajoase și ar fi fost oricare altă fabrică străină, bulgarii ar fi tăcut. Licitația însă s’a ținut și statul bulgar fiind încredințat că f­abricile naționale nu pot furniza chibriturile de care are nevoe urgentă și nici nu pot lăsa prețul conve­nabil care l’am oferit noi, va fi silit să a­­probe oferta regiei române. Cu toată campania ziarelor din Sofia guvernul bulgar a și făcut o comandă provizorie. Iată car un început de export pe care-1 a dobîndit actuala direcție a regiei mo­nopolurilor statului. Fiind însă la mijloc o chestie de... chi­brituri, să nu se aprindă iarăși relațiile noastre cu Bulgaria ! 11. X. Congresul petrolului Congresul internațional al petrolului ținut la Liege, a hotărit ca la anul a­­cest congres să aibă loc la București. Ne bucură aceasta, cu atît mai mult cu cît noi ne-am luptat contra d-lui Sturdza atunci cînd acesta a făcut tot posibilul ca congresul petroliștilor să nu se ție în capitala Romîniei. Intre delegații guvernului, delegați cari știu perfect că nu sînt ai guvernu­lui, se află și d. Alimănișteanu. D-sa știe bine cite mizerii ,i-a făcut actualul d-sale. șef, d. Dim. A. Sturdza, cînd ve­ni­se vorba ca guvernul să respecte an­gajamentele luate de delegații săi la Paris și să primească pe membrii con­gresului internațional al petrolului. Cre­dem deci că de astă dată d-sa cel pu­țin s’a asigurat că congresul va fi găz­duit în România și nu s'a expus ca pen­tru a doua oară să nu se poată ține de vorbă. De altfel, cum am mai spus, noi suntem­ convinși că ținută noastră indus­trie a petrolului va trage foloase m­ici din faptul că congresul se va ține la București și de aceea sprijinim și acum și vom sprijini și pe viitor, dacă s’ar mai găsi un guvern care să res­pingă ținerea congresului in Capitala țarei. Gal. PAR­­ERI ȘI IMPRESII Expoziția din 1906 Pentru ca expoziția națională ce se or­ganizează pentru anul viitor să aibă suc­ces nu ajunge ca să fie cît se poate mai complectă, să fie adică un tablou cit mai fidel al desvoltărei noastre și al stărei noastre actuale. Trebue în primul rînd ca ea să fie cît mai mult vizitată atît de persoane din țară cit și de persoane din străinătate. In acest scop se 'nțelege că în primul rînd trebue să se ia măsuri ca Bucureș­tii să poată adăposti și hrăni un număr cît mai mare de vizitatori fără ca prețu­rile să se urce peste măsură, așa că la expoziție să nu vie de­cit ceî cu punga mare. De asemenea va trebui ca trans­portul pe căile ferate să fie­ considerabil redus, nu cu jumătate cum s’a obicinuit pînă acum, ci la un sfert, așa ca și cel cu mijloace ci­ mai puține să poată veni in Capitală. De altfel talentul organizatoric­ al d-lui dr.­ Istrati, cunoscut și încercai in atîtea ocaziuni, va veni probabil și în cazul a­­cesta a face minuni. Cred însă de dato­ria mea să atrag atențiunea asupra fap­tului că nu trebue să neglijăm a face ca publicul din străinătate să vie la a­­ceastă expoziție. Folosul ce i ar trage țara din afluența str­­inilor la expoziție, nici nu se poate arăta în cuvinte! In primul rînd lumea ne-ar cunoaște așa cum suntem­ în realitate, ar putea apre­cia rezultatele pe cari le-am obținut după patruzeci de ani de independență numai, rezultate­le cu drept pot fi socotite ca strălucite. Abia cînd vom atrage un public mare din țară și străinătate ca să viziteze ex­poziția vom putea vorbi de o desăvâr­șită reușită a ei, reușită morală în primul rînd, care va asigura încă și reușita materială. B. l­r. Sîmbătă 25 iunie 1905 /AiLtaia : in pagina IIX :. . . , bani 35 ftS’dk ■.^.r« . • „ i8 'i.iisei­ țiX și replause fin,ia Lei 2 I'.­. vt'frff-- [■' ‘a]..., Trrimmmimt Telefon 260. Biurourile ziarului, str. Sărindan­ DIRECTOR POLITIC CONST. PUBLICITATEA Linia pe corp 6 în pag. IFI-abam­ 20 » » a « *» a IV-a „ 10 < C.­­4 A&YIqHaTFA UNITA»­­la a Hii de ziare CHHSTU ZILEI Comandorul român: Aț­­­ost trimis în căutarea lui „Polemion“ ? Uite , a apucat spre Nord. Căpitanul (de pe „Stremitelny“) : Mord de informații. O s’o șterg spre Sud­­­ gMaa—iȘHu mhuh w v / i.wm ft1 fij. yrrmtaMegMaBana—ț. Evenimentele din Constanta > - Cum s’a executat ordinul ministrului de razboiu -Expunerea portului Constanța.—Lipsa de munițiuni pe „Elisabeta“.­—— Ofițerii și ordinul d-lui general Manu.—Cum s’au tras cele două focuri contra torpilorului 267. Portul Conștiința expus Subtitlul acestui articol ar putea mai bine să fie intitulat: „Cum vm s’a executat ordinul d-lui ministru de război a că eî in adevăr ordinul d-lui general Manu nu a fost exe­cutat. Ofițerii noștri de marină, văzind nech­ibzuința șefului armatei, care expunea printr’un simplu ordin, plin de o emfază funestă în energia lui K­circula, nu numai viețile celor în joc, dar și existența principalului nostru port maritim, au găsit mij­locul să salveze prin ei înșiși situa­­țiunea. Dacă întîmplarea nu ar fi făcut ca să avem la Constanța în acele momente pe ofițerii de marină cei mai de valoare ai țarei, oameni pri­cepuți și cari își cunoșteau perfect propriile lor forțe, astăzi Constanța, acest port în care ne-am pus cele mai frumoase speranțe și pentru care țara a făcut atîtea sacrificii spre a-l ridica acolo unde se află, ar fi fost desigur o ruină. 48 de ore în defensivă Noroc că ofițerii de pe bordul „Elisabeta“, salvînd ast­fel disciplina militară,­­interesele și demnitatea țarei, au interpretat ast­fel ordinul ministrului de războiți. In loc să fie agresivi, in loc să ia o atitudine ijuasi-ofensivă eșind din rada por­tului și amenințînd în larg vasele rusești, au găsit cu cale să fie mai prudenți ; ei au rămas în port, mul­­țumindu-se să apere cu crucișătorul „Elisabeta" numai intrarea în radă. In acest scop, crucișătorul „Eli­sabeta“ a staționat timp de 48­­ de ore în poziție defensivă, cu tunu­rile vizibil intrarea în radă, gata să fie puse în activitate la prima încercare a torpilorului 267. Tentativa torpilorului 267 Aceasta s'a și întîmplat, căci în adevăr Luni dimineața torpilorul fu­sese­a și făcut tentativa de a intra in rada portului. A fost acesta un moment emo­ționant pentru echipagiul­­, Elisabe­th"si pentru comandantul sau. Știind bine soarta la care trebuia să se aștepte portul și orașul și in primul rînd crucișătorul pe care-l comanda, în caz d­acă focurile ,. Eli­sabeth“ ar fi produs avarii tor­pilorului rus, d. colonel Balescti a întrebuințat următoarea tactică, gra­ție căreia pe de o parte a salvat prestigiul nostru militar, impunînd vaselor rusești, iar pe de alta a e­­vitat consecințe triste pentru noi. Tactica colonelului Bölcsen. — Ciur s’aă ti­ns cele două focuri !). colonel Iîalescu a ordonat să se tragă primul foc orb, iar cel de al doilea, care a fost bun, a fost înadins vizat ast­fel ca să nu atingă torpilorul rusesc, așa că ei trecu peste catartera torpilorului. Dacă torpilorul rusesc nu s’ar fi retras, după aceste focuri, și cu o viteză destul­ă 1­ă mare, de la in­trarea în radă, atunci al treilea foc avea să vizeze vasul în plin și... nu se știe ce s’ar fi întîm­plat după aceea. Din fericire torpilorul a făcut i­­mediat o curbă, retrăgîndu-se cu toată viteza și lucrurile s’au măr­ginit, după cum se știe, la aceste două focuri și la scuzele echipa­­giului rusesc care a trimes o dele­­gațiune la d. comandor Baleset spre a-1 asigura că torpilorul 267 n’a avut nici un moment intențiu­­nea de a deveni agresiv față de staționarul „Psesnapo“, cum s’a presupus, ci că neputîndu-se men­ține pe loc din cauza adîncimei măreî, a voit să intre în port. Astfel situațiunea a fost salvată cum­ s’a putut mai bine, grație fap­tului că s’a interpretat altmin­trelea ordinul d-lui general Manu, căruia nu î-a lipsit războinicia, dar care, dacă s’ar fi executat, ar fi dat cu Siguranță loc la" cele mai funeste consecințe. . "fi In numărul de mîine : Impresii de la Constanța.— Co s’a petrecut po vasul ..1‘sesuajie“.— Co s’a pe­trecut in oraș.—Cîteva convorbiri. Audax Ziarele „Dimineața“ și „Adevă­rul“ primesc abonamente lunare de vilegiatură cu următoarele pre­țuri: Lei 1,50 in toata țara. „ 3. . ., străinătate. pentru abonamente combinate („Adevărul“ și „Dimineața“): Cei 3 in toată țara. „ 6 .­ străinătate. * De pretutindeni c­r­ești­ni­sm­ul (din noul Testament.— Tolstoi și statul. — Din minunile plantelor.— Reforma calendarului in Rusia. Creștinismul din noul Testament.— Cunoscutul filozof german Eduard von Hartmann a scos de curind, sub titlul acesta, o lucrare, care face mare scuza­ție in lumea cultă și care se și discută­­ cu o m­are aprindere. Cartea este îm­părțită în trei părți: Evanghelia lui Isus sau creștinismul lui Christos , Evanghe­lia lui Paul sau religiunea credinței și Evanghelia lui Ion sau religiunea iu­­birei Hartmann, crede, contrar multor pă­reri, că Isus a existat și că el rădăcina cu întreaga lui cugetare și simțire in mișcarea culturală evreiască, a acelei vremi. Comparațiile pe cari le-a făcut­­ Christos, figurile și parabolele sale sunt ■­ unele admirabile, unele însă fără nici o însușire intelectuală sau poetică ; altele* 1 2 3 4 5­6­7 merg chiar pina la trivial și nu au nici­­O gust. Fără farmecul unei personali­tăți fascinatoare Isus nu­ ar fi fosst în stare să aibă, prin simplele sale cali­tăți mintale, succesele pe cari le-a avut. Hartmann mai spune că Isus a avut un extraordinar talent oratoric și că blîndețea lui i-a adus o mulțim­e de băr­­b­ați dar mai ales femei. „Acei care s’au crezut vindecațî de dînsul au fost mai ales persoane exaltate, epileptice, historice și nebuni. După cum se știe, femei de a­­sem­enea natură se simt foarte atrase să'și concentreze entuziasmul religios asupra unui bărbat cu însușiri atractive. De­sigur, că femei de acestea au fost cari au făcut pe Isus să creadă și să-l întărească în credința că are un rol me­sianic. După cunoștințele noastre psi­­cologice și psih­iatrice de azi, o reli­giozitate sănătoasă nu mai poate apare pe un teren așa de bolnăvicios . In zi­lele noastre oricine ar da sfatul unui reformator sau profet să se debaraseze cît mai repede de femei isterice și exal­tate pentru a nu se compromite. Intr’o vreme însă cînd toate abnormitățile su­fletești treceau drept fapte diavolești și cînd exaltarea bolnăvicioasă trecea drept entuziasm religios, se înțelege de la sine că asemenea considerente nu-și a­veau­ locul“. Hartmann reproșează apoi lui Isus că a disprețuit munca, proprietatea și da­toriile familiare. Mai departe el spune : „Lui Isus nu î-a trecut nici­odată prin minte să se dea drept un ideal al bine­lui sau ca pildă de moralitate. Prin a­­ceea că s’a supus botezului el a mărturi­sit că era plin cu păcate și mai tîrziu a stăruit că nimeni altul decît D-zeu tre­­bue să fie privit ca idealul binelui“. Părerea lui Hartmann asupra lui Isus este : „O personalitate care s'a înstrăi­nat cu știință și voință de viața pă­mântească, care a disprețuit proprieta­tea, nuerea, familia, legile, instituțiile statului , care la anumite împrejurări a trecut peste adevăr; care și-a apropiat o origine îndoelnică, pentru a se da drept pretendent la tron — o asemenea personalitate nu poate fi o pildă morală în nici o epocă oamenilor obicinuiți, mai ales in vremile noastre, ale cărei sco­puri cultural­e istorice contrazic în totul aceste tendințe. N’a fost un geniu, ci un talent, care însă, din cauza lipsei unei culturi se­rioase, a produs în mijlociu numai lu­crări mediocre; un fanatic tăcut și vi­sător transcedental, care, cu toată iu­birea înăscuta de oameni, ura și dis­prețuia ce e pămîntesc; un tînăr mo­dest și plăcut care, printr'o înlănțuire curioasă de împrejurări, a ajuns la idolia,­ pe atunci epidemică, că el e Messia cel așteptat și care a și perit din­ cauza a­­ceasta. Hartmann arată apoi că toate prin­cipiile fundamentale ale noului Testament contrazic în totul idealului cultural mo­dern, căci în noul testament adevărata realitate e în lumea de Apoi, pe cînd noi trăim in lumea de aci. Tolstoi și Statul.—Iată șapte puncte, din actul de acuzațiune pe care Tolstoi l­a dresat într’una din ultimele sale scrieri contra guvernelor. 1. Biserica: înșelăciune, superstiție, cheltueli zadarnice. 2. Armata : depravațiune, răscoale, cheltueli zadarnice. 3. Penalitatea : depravațiune, cruzime,, contagiune. 4. Starea proprietate : foamete, ură, sărăcirea orașelor. 5. Fabrica: asasinat, crimă. 6. Alcoolismul. 7. Prostituția. Statul menținînd­ toate aceste institu­tului, spune Tolstoi, com­i­te o adevărată crimă contra omenire.1. Din minunile plantelor. — Un autor strein, d­. R. H. france, descrie intr'o carte intitulată Viața simțurilor la plante citeva din minunile ce se observă la plante. Acestea spune d. Francé trăesc și simt­­ modul cum se comp­ortă unele arată chiar că plantele sunt capabile de acte cari pun pe gînduri pe toți obser­vatori. Darwin a comparat rădăcina plante­lor cu creerul, și, într’ad­evăr e de ne­închipuit ce e în stare să facă subțiri ca rădăcină și de cite lucruri e capabilă. Rădăcinele sapă adinc în păm­înt pentru a’și căuta hrana, ocolesc pe trei o­ri lo­curile uscate și se îndreaptă numai spre locurile de unde pot căpăta hrana. Rădăcinele fine dezvoltă așa de mare energie, în­cît sunt in stare să găurească o foae de hirtie, cînd n'au încotro și trebue să pătrundă printr’însa pentru a ajunge la pămîntul hrănitor. Se știe de pildă că plantele dorm și se mai știe poate că sunt unele cari în­ghit insecte. E o plantă numită Rouă soarelui care, cind vino vreo muscă vreun fluture, vreun­ cărăbuș de se așează pe dinsa, atrasă de strălucirea picăturei de rouă, e cuprinsă de o așa energie și se miș­ti așa de repede pen­tru a apuca musca cu tentaculele ci și a o înghiți, nicit uimește in cel m­a înalt grad pe cel cari o observă. Mai mult, ceea ce o intr’adevăr foarte curios : cind vreun cărăbuș mai mare vino de se pune pe vreo Rouă a soarelui, a­­ceasta neputîndu’l înghiți ca singură cheamă par’că în ajutor celelalte plante din jurul eî și toate vin de tabără pe nenorocit­a insectă. Cine a observat odată pămîntul unei păduri, pe cind e­ umbră știe cum totul trăește aci. Și cine s’a uitat vreodată cu microscopul la o bucată de pămînt udi din pădure a putut vedea mii și mii de ființe viețuitoare : amoebe, infuzoriî, vernușorî etc. Și dușmanii cei mai vi­­guro­șî ai .­acestor animalicule sunt plan­tele, unele plante v­ir­ite sub pămînt și cam­ înghit cu miile vermușori, infuzo­­riî, amoebe etc. . — Lumea plantelor nu ne oferă însă nu­mai pilde de cruzimi, ci și de dragoste și de căsătorii idilice foarte interesante. D France le descrie toate acestea, «­­rătind că primta nu are numai liberia« zeu de m­ișcare, ci și instincte, mai ir­uit, chiar suflet, bine-înțele­s în stare primi­tivă și simplificată. Hotărit, minunile na­ture­ sunt mult m­ai frumoase și intere­­sante ca acele cari se povestesc do zmei, balauri, fec, zinc și pitici. Reforma calendarului în Rusia . In 1901, Academia de științe din Pe­tersburg a numit o comisiune care să studieze modul de a se reforma calen­darul rusesc, înlocuindu-se cu cel Gre­gorian. Comisiunea a lucrat patru ani in cap și acum și-a înaintat raportul guvernu­lui. Raportul cere ca să se dispue în­locuirea in mod cît mai urgent a ca­lendarului iulian cu calendarul Grego­rian. Raportul, împreună cu toti mate­­rialul adunat, a fost trimis de guvern sf. Sinod, care are de spus ultimul și cel mai hotăritor cuvînt în această pri­vință. E probabil că reforma aceasta­ se va realiza in curînd și atunci ea nu va întirzia de a se aplica și in țara noastră. X. ¹

Next