Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)

1905-10-14 / nr. 5807

Vineri 14 Octombrie 1905 I E mai prudent și mai cinstit a veni înaintea Corpurilor Legiuitoa­re cu un proect de lege bine chib­zuit, care pe de o parte să salv­gardeze toate interesele statului dar în același timp să garanteze și libertatea individului. Al. Ciurcu Cărții și reviste Fragmente (informațiuni literare) de H. Chendi. Tip. Minerva Buc. 246 pag. Pre­țul 2.50. Fe­e de I. IoanoTache-Hold­a. Tip. Mi­nerva Buc. 300 pag. Prețul 1.50. Dont ani în armată sub ordinele gene­ralului Tell Alexandru (Mărturisiri crude) de colonelul în retragere George Lambru. 158 pag. La conversion financiare ct la clerniere conversion en Bommmie (Take Ionesco 1905) par Const. C. Braesco. 2 lei.. 70pag. Parrs. Imprimerie Henri Jotive. mente, o povestire vie, o oglinda a tre­cutului nostru dureros. Dea Domnul ca acest nobil și gene­­ros fapt al d-voastra să fie un exemplu și pentru alți compatrioți ai noștri Ma­­garoveni și Tîrnoveni cu afacerile in Ro­­mînia. ' t.'' ^ : Bine­voiți vă rugăm mult stimați și iubiți ai noștri bine-făcători a primi a­­sigurarea înaltei stime și considerațiuni ce vă conservăm. Magarova și Tîrnova,­ Oct. 1905 Eforii și notabilii comunităților ro­­mânești din Magarova și Tîrnova Italieni 51 Ruși 583 Sîrbî 311 Turci 818 Alte naționalități 1177 Total. . 652» In buletinul statistic al ministe­rului de interne nu se separă nu­­mărul celor izgoniți prin sentințe judecătorești de al celor izgoniți pe cale administrativă, dar e ușor de ghicit că numărul celei­ d’intîiu tre­­bue să fie infim de mic. Și aceasta o voi­t dovedi îndată cu următoarele argumente: T1 > oale judecătorească nu pot fi isgoniți din țară d­ecît „vagabonzii". Să vedem ce zice codul nostru pe­nal despre vagabonzi “. Art. 217.— Vagabonzii adecă oamenii fără căpătîiii, sunt aceia cari n’au­ nici do­miciliu statornic, nici mijloc de hrană, nici exercitează obicinuit vreo profesiune sau meșteșug. Art. 218.—Nimenea nu se poate decla­ra vagabond decit numai prin sentință judecătorească. Nimenea nu poate fi declarat de va­gabond decît de la etatea de 16 ani îm­pliniți în sus. Art. 220.—Acei declarați de vagabonzi de naționalitate străină se vor putea și­ I­­sgoni din țară. (Cu alte cuvinte isgoni­­rea e facultativă.) Jurisprudența tribunalelor noas­tre dovedește că arareori ele de­clară pe cineva vagabond și încă și mai rar hotărăsc isgonirea cuiva din țară. Astfel găsim sentința din 12 No­­embrie 1890 a trib. de Suceava, care declară că exercitarea mai mul­tor profesiuni spre a-șî ciștiga exis­tența, nu se poate califica de lipsa, de meserie obicinuită și de sentința trib. de Dorohoiu și hotărîrea Cur­­tei din Iașî, secția II din 10 Oct. 1892 zice: Dacă străinul care a intrat în țară fără pașaport, ,are asupra’i suma de 90­1<*Î. cu care să poată zice că el are un m­ijloc de hrană și că nu­ amenință societatea, el nu poate fi declarat vagabond. Aceleași instanțe merg mai de­parte și declară că, dacă străinul este muncitor de pămînt, nu poate fi declarat vagabond, chiar dacă a intrat în țară fără pașaport și nu și-a regulat pozițiunea în regatul român față cu legea asupra străini­lor din 1881, căci deși arestat în momentul în care a intrat în țară, pe dată ce va fi pus în libertate el îșî va relua obicinuita sa­ ocupați­­une manuală. Și mai citez următorul conside­ra­nt al trib­ de Suceava: Numai lipsa de pașaport nu poate mo­tiva expulzarea din țară pe cale judecă­torească a unui străin care reușind a se furișa în țară pe ascuns și fără legitima­ție, caută a-ș­i cîștiga existența în mod cinstit­it și regulat, fără a întruni în sine elementele de vagabondagiu în înțelesul codului penal, de­oarece prin sentință ju­­diciară nu se pot expulza de­cit vaga­bonzii. Citul a­șa stat­ lucrurile, cînd in­stanțele­ noastre judecătorești inter­pretează în acest chip legea din 1881 asupra străinilor, lesne poate ghici oricine, cîțî din ceî 6529 de izgo­niți au­ fost izgoniți pe cale admi­nistrativă și cîțî în baza unor sen­tințe judecătorești. Și statistica mi­nisterului de interne nu ne spune cîte persoane au­ fost izgonite în cei 18 ani, de la 1881 pînă la 1894, pe lingă cele 6529 izgonite în ceî din urmă 10 ani, de la 1894 la 1904. Scăzînd din totalul izgoniților, nu­mărul acelora cari au­­ fost izgoniți în urma unor sentințe judecătorești și care, încă odată, nu poate fi de­cit foarte neînsemnat, ajungem la concluzia că aproape totalitatea iz­goniților pe cale administrativă de la 1881 și pînă astăzi au­ fost izgo­niți în mod nelegal, căci nu există nici un text de lege­ și nici măcar un articol, de regulament—care chiar de ar exista n’ar fi suficient— care să prescrie izgonirea străinului pe cale administrativă, afară de cazurile prevăzute la art. 1 »I legii din 1881 asupra străinilor,rezervate judecății consiliului de miniștri. Dacă propun modificarea, legea din 1881 și implicit și a regula­mentului din 1906 pentru biletele de liberă petrecere în țara, o fac și sub motivul că astăzi suntem­ le­­galmente dezarmați și nevoiți să re­curgem la un abuz de putere. Abstracțiune făcînd de împreju­rarea că într’o țară civilizată legile și regulamentele trebue să fie clare, procedeurile de pînă acum nici nu cred că se vor mai putea repeta, îndată ce chestiunea va fi adusă î­­naintea secției a III-a a înaltei Curți de Casație, chemată a se pronunța­ asupra abuzurilor puterei adminis­trative. Recunoștința fraților noștri Pitficăm mai jos scrisoarea comunită­ților române din Tîrnova și Magarava trimisă d-lui Mihail C. Cotta, unul din inițiatorii acestei fapte de virtute patrio­tică,el însuși promovatorul subscripții pen­tru construirea cuptoarelor în zisele co­­m­une. Mult stimați și iubiți ai noștri com­patrioți d-niî Anton și Petre G. Radu, M. și V. Christu Cotta, T. și C. Nico­la­u (Militari) și Diamandi M. Sideri. Zilele trecute, ni s’a comunicat din partea locurilor com­petente, vestea îm­bucurătoare, că din Constanța se face donațiunea de 2000 lei, destinați pentru clădirea a două cuptoare : unul la Ma­garova, cu spesele d­-lor Anton și Petre Gr. Radu (din Scopia), și altul la Tir­­nova, cu spesele d-lor M. și V. C. Cotta. T. și C. Nicolau și Diamandi M. Siderii. Apoi din scrisoarea prea stimatului și iubitului nostru compatriot d. M. C­.. Cotta, adresată către ambele comunități romînești din Magarova și Tîrnova nu se face cunoscut că­ cele două cuptoare sînt prevăzute numai pentru romînii care-șî trimit copiii la școalelor noastre naționale. Pe lîngă acestea J. . M. G.­ Cotta­no comunică că s’au luat dispo­zițiile­ ca prin cotizații benevole din partea iubiților noștri compatrioți șii a altor oameni de inimă, să ni se procure mijloace pentru întreținerea gratuită a acelor cuptoare pe timp de­ un an de zile, cum și pentru cumpărarea a trai cai, cu cari să se servească romînii din aceste comune la toate nevoile de tran­sport. Aceste vești produseră o bo mme și­ veselie nedescrisă și făcu si­ salte ini­mile tuturor bunilor români din Maga­­rova și Tîrnova. Ziua în care am primit aceste știri îmbucurătoare, va fi o zi memorabilă în analele vieței noastre naționale. In acesta zile de grea încercare, în aceste zile de mare restriște, în aceste zile cînd valuri și furtuna cumplite ne amenință din toate părțile în momentul cînd pericolul revărsat peste noi ajunsese la, culma și cînd credeam că suferințele noastre nu vor mai avea sfîrșit—aduși­ fiind­ din partea grecilor și grecomani­­lor în poziție de a fi lipsiți de cele mai strict necesare viaței.—tocmai în aceste momente de disperare, vedem că scutul lui Dumnezeu veghează asupra noastră, apărînd pe orizontul nostru bărbați ca d-voastre care caută să salveze la timp ceea ce se părea perdut. Binefacerea d-voastre e pornită din­­tr’un sentiment național puternic și pro­fund, cu durere de frați și de neam, convinși că a­bația merge, un mers ai­­­cedent și, sigur numai cu patrioți lumi­nați, cari conduși de țelul făptuire! bi­nelui lucrează, și adesea ori se sacrifică nu numai pentru părinți, soț, rude sau amici, ci pentru nația căreia aparțin spre a menține acesteia ființa ei, cu scopuri ideale de o durată putem zice eternă. Nobilul fapt al d-voastre mai dove­dește că un spirit de înfrățire vă unește pe toți, un spirit al binelui comun. Strâni și iniți­ațji, lucrat pentru a­ dota comunele­ noastre cu fundațiuni folositoare, strînșî uniți ați lucrat din simțiiimtul pentru întărirea șî mărirea­­ nearaului. Ați recunoscut, iubiții noștri frați, că merităm compătimire și o inimă de­ aju­tor, de vreme ce în tot timpul de mare urgie ce a trecut peste nat, am­ rămas neclintiți și resemnați; la toate sufe­­rințele am rezistat cu bărbăție, arătînd adversarilor noștri de limbă (grecilor) că nimic n'am perdut din virtutea stră­moșească. Ați recunoscut încă,, că fără de con­lucrarea compatrioților, lăsați fîind nu­mai cu resursele alocate în budget, chiar avînd în frunte câțiva bărbați în­zestrați cu toate cunoștințele, cu tot paitn­ ozinul lor înfocat, cu toată, buna lor voință, prea puțin am putea face. Noî, poporal, sintem­ cheia viitorului, de noi depinde de azi înainte mersul în bine ori în rău a chestiei noastre naționale. Scrisoarea se inchei astfel : Inscripțiunnile de pe frontispiciurile cuptoarelor, vor­ spune că aceste clădiri au­ fost ridicate de ctitori Însuflețiți de iubire și de rîvnă pentru neamul lor, tot de o dată vor fi, ca două mori­ din largii lumei Socialismul în Australia Două congrese.—Lupta intra socia­liști și politicien­i practici—Rezo­luți­unile.—Triumful socialiștilor.— Congresul din Melbourne.— Parti­ciparea australienilor la congre­sele socialista internaționale. Evenimentele, ce e dreptul foarte în­semnate, de Ln Europa, nu trebue să­ ne hipnotizeze în așa grad în­cit să uităm sau­ să au­dăm atențiunea cuvenită e­­venimentelor cari se petrec în celelalte părți ale lumei. In celelate continente, cum de exemplu în America de nord și de sud, sau­ în Australia, au­ loc miș­cări și curente de idol foarte interesan­te și care merită a fi înregistrate. Ast­fel nu e inutil, să cunoaștem evoluția socialismului î­n Australia.­­Socialismul e în Australia o­ putere mare, dar mult timp s’a crezut că nu e socialismul pe care-l cunoaștem in Europa. Lucrătorii grupați într’un par­tid al muncitorilor, stăteau neh­otărîți între adaptarea socialismului comunist ca program și între adoptarea unui program economic practic, în care toate ideile de comunism sau colectivism să fie excluse.. Anul acesta au­ avut loc două con­grese: unul la Ianuarie și celalt în iu­lie, cari­ arată frăm­utățile ce au­­ dom­nit în sinul partidului lucrătorilor aus­tralieni. In congresul din Ianuarie, delegații socialiști depuseră spre votare urmă­toarea ordine de zi : „Scopul urmărit de­ partidul munci­to­ril­or trebui să fie­ stabilirea zenei re­publici cooperative fondată pe sociali­zarea mijloacelor de producțiune, de distribuțiune și de schimb“. Conducătorii politici ai­ organizațiu­­nilor muncitorești, temindu-se însă ca adoptarea acestei rezoluțiuni să nu aibă consecințe periculoase din punct de ve­dere electoral obținută ca ordinea de zi să fie trimisă în studiul unei comisi­­uni, aleasă pe sprinceană­, comisiune care, respingi­nd în parte socialismul și internaționalismul, propuse o altă or­dine de zi, mai atenuată, concepută ast­fel : „Scopul partidului este cultivarea u­­nui sentiment »astralia», bazat pe men­ținerea curățeniei rasei și pe dezvol­tarea unei comunități luminate, încre­zătoare în sine, garantăm pentru toți producătorii a întregime! produsului muncei­tor prin mijlocul proprietăței colective a monopolurilor și a extensi­unei funcțiunilor economica ale statului și comunelor“. Comisiuena aceasta respins­ese întîțit un amend­anse­rit prin care Se declara menținerea so­lidarităței clasei munci­torești din Australia cu socialismul in­ternational. C­ngresul întrunit la Melbourne in Iulie, respinse însă rezoluțiunea aceasta și adoptă pe cea dintîiu, a socialiștilor, pe care am reprodus-o mai sus. Im­­presiunea generală ce a lăsat acest­ congres este că masa lucrătorilor e mai entuziastă pentru socialism ca condu­cătorii parti­dului. Rezoluțiunea votată e conformă î­n totul cu spiritul rezoluțiunilor adoptate de congresele socialiste internaționale. Mai mult decit atita, Congresul din Melbourne adoptă o rezoluțiune nouă in care hotărî ca partidul muncitorilor din Australia să între în relațiunî organice cu mișcarea socialistă internațională. La congresul intern­ați­nal socialist din 1907, care va avea loc­ la Stuttgart, toate organizațiunile muncitorești din Australia vor fi reprezentate, ca și gru­pările socialiste, formate în ultimul timp, din China și Japonia.­ ­Protrstareía folslosit gpec „Societatea de Cultură Macedoneană“ a primit următoarea scrisoare de protestare din partea unui grec stabilit în țară : d­omnule Președinte, Subsemnatul Panaita Filipi­de, aren­dașul moșiei Podul Turcului, județul Tecuciu, de origină grec din, Volo, sta­bilit în România dela 1871, văzând ,a­trocitățile nemai­pomenite, comise pe teritoriul otoman, contra Rom­înilor din Macedonia, de către bande armata de asasini, conduse de ofițeri din armata greacă — protestez cu indignare contra unor asemenea procedeuri barbare, ne­demne de secolul în care trăim și în vederea nenorocire­ ce a izbit pe o mul­țime de familii romine din Macedonia pentru a veni în ajutorul lor subscriu suma de 400 lei. P. Fîlîpide SISLE3I ® LanaÂm ■* « ROBIA BANULUI Satana, una din eroinei» romanului! ROMA BANULUI pe care Dimineața începe să-l publica Duminica viitoare 16 Octombrie. y .­v.. JURNALUL FEMEEI Femeile suedeza Conflictul suedo-norvegian a făcut ca să se ivească conflicte între femeile ce­lor două țări. Se cunoaște modul energic cum fe­meile norvegiene șî-au însușit această chestiune. Un­ ecou­i intitulat Femeile norvegiene, și apărut la 22 iulie, a dat semna de un apel adresat de femeile norvegiene contra Suediei, sub formă de broșură la congresul internațional al femeilor. Femeile suedeze au­ răspuns printr-o foaie imprimată la Stockholm, ornată cu culorile Suediei și care are asupra­ manifestului norvegian avantajul cu­ î mai elegant și mai scurt, dar dezavantajai că eludează chestiunea. In i­tal de­văr, nu se găsește exprimată decît o idee, a ști că conflictul suedo-norvegian nu pri­vește congresul internațional al femei­lor. Deja în timpul războiului din Tran­­sval, s’a­ mai adus înaintea consiliului internațional al femeilor, o chestiune politică externă, acum din nou­ a fost adusă o astfel de ch­estiune. Unde­ pot să conducă aceste prece­den!, apun femeile norvegiene în ma­nifestul h­otr. Dacă femeile din toate ță­rile care au­ controverse politice ar su­pune dificultățile lor, consiliului interna­țional al femeilor, pentru a face pro­paganda în celelalte țări pentru propria lor cauză și pentru propriile lor vederi și dacă femeile părțol adverse, s'ar pu­ne sa răspundă și să apere țara lor, a­­tunci sub egidiul consiliului internațio­nal al femeilor s’ar desfășura un răz­boiu­ politic de oameni inter omnes...... Pentru aceste cauze, e contra principi­ului nostru de a răspunde, fie măcar printr’un cuvînt, consiliului femeilor nor­vegiene. Dar protestăm formal și ener­gic contra exemplului dat de acest con­siliu, exemplu pe care'l privim ca un abuz de d­repte al consiliului internațio­nal­ al femeilor. Adică, înainte de a discuta fondul, se discută cam­petiiița , metodă foarte ju­ridică. A. Situația si Rusia Revoluția a izbucnit din nou în Ru­sia, de astă dată mai puternică și îna­inte de toate mai bine organizată. Azistăm de aproape doi ani la uria­șa luptă pe care poporul rus o dă con­tra țarismului autocrat. De secole aces­ta guvernează peste­ întinsul pământ, al Rusiei, evident că trebuia cel pu­țin ani pentru al zdrobi. Căci azi lup­ta nu mai poate avea altă țintă, decit zdrobirea țarismului și dacă s*a compa­rat actuala revoluție» rusă ca, con mai va fi Mik­oza, intr'«« punct care* dau* revo­­luțiuni se vor asemăna, incontesiab­l, a­­nunae că țarul Nicolscq IE va rr. scăpa. de soarta lui Lad wie XVI. Moscova pare a fi centrul revoluției rusești. Acolo s’a proclamat acum gre­va generală la căile ferate și peste pu­țin orașul acesta a fost izolat de restul imperiului țarist Greva s'a întins, și la căile ferate ce pornesc din Petersburg. Și astfel numai foarte cu greu, va mai putea fi întărite sru­pele din cele două Capitale ale Rusiei. Lucrul e de cea mai mare importan­ță. Căci pe­ cind căile feriste nu circulă, greva generală s’a proclasnnt tot aceste două­ orașe și la multa altele și stea­gul roșu s'a desfășurat pretutindeni, sub ochii autorităților și cu toate mă­surile teroristice luate de acestea ! Te­rorismul revoluționarilor e mai puter­nic și mai eficace. Mult nu lipsește și șoarecii vor părăsi corabia care se înea­că. Țarismul mi va mai găsi lesne zbirii! Și în mijlocul acestui haos, general, în care toate noțiunile de ordin a­se picul, cearta a irupt, în sinul familiei țarului,—încă o dovadă de sfirșitul a­propiat. Poporul strigă după libertate,­­ai marii duci se ceartă cu țarul de la femeile materiale și apanagiile lor !Re­­gimul corupțiuneî se manifesta în toata splendoarea sa. Cine ar fi cr­czut-o acum doi sau­ trei ani ? întruniri publice se țin, discursuri revoluționare se rostesc sub cerul liber, steagul roșu se desfășoară pe străzi și autoritățile măresc clocotirea revoluției prin măcelurile și banditismele ce or­ganizează. Chiar și burghezimea care a rămas indiferentă pînă acum, se ri­dică și ele amenințătoare, ne ma­i pu­tind distinge de unde­­ vin loviturile, de la terorismul revoluționar sau­ de la terorismul administrativ. Se pare că ora libertăței a sunat pen­tru Rusia și că sîntem aproape de re­zolvarea crizei. Cum se va rezolva, prin­­tr’o­ vărsare imensă de sînge, sau prin­­tr’o cedare a reacționarilor cari ar tre­bui să vadă că în tot cazul partida e pernită—aceasta depinde de țar și de sfetnicii săi. East. --------................................................................­ .... 5.lIe3gglgi4S de Cu privire la creștineasca atitudine a prea sfîntuilm patriarh­^ Joachim, talen­tatul nostru artist d. N. Mantu­ ne tri­mite o ilmirațiune de actualitate, care a apărut astăzi, în culori„ în prima pa­gină din Belgia Orientului. Acest număr al Belgiei Orientului conține o serie de bucăți îe actualitate în proză și versuri, menite să­ învese­lească mult pe numeroșii cititori ai haz­liei reviste umoristice. Cu toate îmbunătățirile introduse Bel­gia Orientului se vinde tot cu prețul de 5 bani exemplarul III si Ili&isfsa Elevix liceulul din Iekaterinoslav care a fi refuzat să meargă la școală, plănuiseră de mult timp acest lucru, dar fiindcă pînă en nici a avut un șef care să-l conducă, el mati adus la îndeplinire planul lor. * Situația în Moscova devine din ce în ce mai critică. In fiecare zi au­ loc ciocniri între lucrătorii greviști și poliția Toate comunicațiile cu Pe­­tersburgul sun fi tăiate. Intr’o ciocnire care a avut loc aseară între greviști și trupe, patru lucrători au­ fost amori­ți.* Descoperirea fabricei de bombe din Sonitsefran nu s’a făcut întîm­­plător, ci în­ urma unui denunț ve­nit la poliția din Varșovia. Poliția a trimis imediat doi a­­gențî care au­ descins la locul indi­cat și au­ făcut senzaționala desco­perire. Intre cei arestați se află și profesorul de chimie Lacow. * Ia cercurile politice de aci se atribue chemarea d-lui Witte la Foterhoff, faptului că țarul nu ve ește său,și ia singur răspunderea viitorului cabinet, ci a chemat pe contele Witte pentru ca acesta să-l îndrumeze și în același timp să-și asume responsabilitatea cea mai mare.* Ziarul Petersburgjia Novosti scrie că între țar și mama sa au­ izbucnit din nou certuri fiindcă aceasta din urm­­e contra modului puțin mai liberal cum ar vroi să domnească actualul țar. Țarina­ văduvă spune că eu modul cum voește fiul său să domnească el rupe orice tradiții ale absolutismului. * Funcționarul poștal di­n comuna Segar (Riga) a fost împușcat aseară pe cînd trecea prin fața poștei mer­­gînd spre casă. Preoesul lui 101 Vraciu Focșani, 12 Octombrie Curtea cu jurați Ziua I Marți I­ cor. a început judecarea pro­­­cesu­lui vestitului bandit Ion Vraciu și al complicilor Vasil­e Florea, Mihalache Scurtu și Ion Scurtu. Constituirea Curței Curtea a fost prezidată de d. Ioan Sínescn, consilier al curței de apel din Galați asistat de d-ni. Anastasiade și Bont membrii de ședință și de d. gro­be*- Călcâiu. Fotoliul ministerului public este ocu­pat de d. procuror Makarovich Jurații Jurați i eșiți la sorți au fost domnii: Costică Rașca, Const. Lepădatu, Const. Petru, loan Coleș, Ion Cristodorescu, Const. Hurmuzache, Sava Neagu, C. Chirițescu, Ștefan Georgescu, Gh.­­Ha­­nagic, căp. Nicoleanu și Mihai Vasiliu­. Actul de acuzare D. grefier dă citire actului de acu­zare prin care se constată că proveni­tul Ion Vraciu în complicitate cu alții a comis 6 crime în județul Bacău și 8 crime și tîlhăriî în jud. Putna. Interogatorul acuzaților Se precede la interogarea inculpaților: Ion Vraciu­, mic de statură, ochii mici, mustața mică, foarte vesel povestește pe rînd tâlhăriile comise dar neagă că a participat la crimă, cu toate că com­plicii lui au­ mărturisit la d. Judo de in­strucția* Vasile Florea, condamnat anterior, neagă că a însoțit la toate tîlhăriile pe Vraciu iar Ion Scurtu și Mihalche Scurtu neagă cu desăvîrșire totul, însă mărturisesce că la primele cercetări s’au­ găsit arme asupra lor. Ascultarea martorilor Se ascultă apoi vre-o 40 martori de­ut acuzare­ și apărărei din care reese culpabilitatea definitivă a lui Ion Vraciu­. Ședința se suspendă anunțîndu-se cea viitoare pentru mîine, bursa Tuncei Bursa Muncei, caută pentru a fi an­gajați la diferiți patroni următorii meș­teșugari : șase ferari, treizeci zidari, ș­ase lăcătuși, șase­spre­zece­­ lucrători croitorii d­e mantale, cincisprezece lucră­tori de tunici, zece lucrători croitori de pantaloni, patru sobari de teracotă, șase ucenici, un ucenic pentru sculp­tură in tezan, un sobor de zid, un tur­nător în fontă, un lucrător cizmar, un zugrav, un­ lucrător legător de cărți,­­un maestru cofetar, un lucrător tîmplar de mobilă, un vopsitor de trăsuri și cinci Strung­ar­­ia fier.­ O foarte interesantă critică a manevrelor de toamnă va apare­aa numărul de mine al Adevĕrului. Acest articol este datorit unui dis­tins specialist care a asistat la ma­nevrele de toamnă din anul acesta. Cunoștințele profunde ale criticului și spiritul său de înalt patriotism îl îndeamnă să arate, fără șovăire și fără înconjur, lipsurile și insu­ficiența comandanților noștri su­periori. Articolul va fi desigur citit at un vite interes de către top acei cari doresc ca progresele armatei noastre să corespundă așteptărilor țarei, față, cu­ enormele sacrificii ce facem pen­tru aînsa. Una din reflexiile pe cari și le­­vor face cititorii noștri, citind în pri­ma pagină intervieiind cu ă. Disses­­cu, asupra denunițărea protocolului cu Grecia relativ la recunoașterea ca­ persoană morală a com­unităței e­­line, va fi, de­sigur și aceasta . — Cum rămîne, în urma tutu­ror acestora, cu autorizația dată Olympicelor de a sta în judecată? Guvernul e decis­ să prezinte, par­lamentului deodată toate cammțiu­­nile comerciale ce se tratează și se vor trata în anul acesta. Deocamdată e aproape terminată convențiunea cu Anglia. Delegații a­­cestui stat s'au arătat foarte conci­­lianți și doritori ăe a contribui la sporirea traficului comercial dintre Anglia, și Ramaxia. Consiliul comunal al Capitalei în ședință de aseară a admis prelungi­rea concesiei iluminatului. D. Făltineanu a lipsit dela acea­­ ședință. Consiliul se întrunește diseară la orele ,9 în ședința publică spre a voia prelungirea concesiei. In afacerea delapidărilor de la manu­tanța­ di­n Tirgoviște, putem spune arma­ta arde. Maiorul Cerovici din T.-Severin, că­ruia i se face acum anchetă de către maiorul Topoloveanu, a fost verificator la manutanța din Tirgoviște, pe cînd lo­­cotne­­ntul Poenaru se afla în func­țiuni cu Generalul Oprescu, șeful intendenței generale, n’a avut nici­ o cunoștință de cele ce se petrec la Târgoviște, pînă ce ADEVERUÍ. Ultime Informații Mitropolitul Primat, odată cu răspunsul Sinodului, va trimete patriarh­alul de la Co­n­s­ta­n­tin­o­pole o scrisoare frățească prin care'l va cere să ia măsuri ca episcopii greci din Macedonia să nu mai or­ganizeze bande in contra aro­­mînilor, iar preoții romînî să fie lăsați liberi alșî face da­toria potrivit dreptului ce li s’a acordat de către sultan. La S Noemf­rie •4 vet­aipare în editura Societăței ano*­nime pe acțiuni „Atelierul" 1 Medievii“**­ ••••populară• revista Gäptaimnalä pentru popular­rizarea științelor medicale și de hi«­­gie­nă populară. Director: Bra ERACLIE STER2AM ’ OBÎ PACHHI POEMâL MARE ( 1*3 bani sumărat.—• lef sbsimpo an’ nu s’a semnalat dispariția locotenentulu Foenaru. La ministerul de război­ se așteaptă­, rezultatul anchetei mantz din Topolo­­­veanu. Agapele presei, cari n’au­ mai avut loc de astă primăvară, vor fi reluate. Prima agapă va avea loc în ziua de 26 Octombrie (Sf. Du­mitru).­­ Toți ziariștii din Capitală, apar­­ținînd sindicatului orî ne aparținîn­­d­ ca­ri sînt rugați ca să ia parte la această agapă. Probabil nu­ acest dejun va fi tot la restaurantul Iordache, ca și în trecut,­­­ Palatul administrativ al jud­­țului Dorohoi fiind iluminat cu electrici­tate, la motorul de sub­solul pala­tului, submecanicul, din imprudență a f­icut să ia foc gasurile provenite­ de la benzină, așa ca s-a produs, o zg­­uduitură puternică sfărîmindu-se două uși și mai multe ferestre la patru camere d­e subsol. Submecanicul și un om de ser­viciu au­ suferit arsuri din această cauza și au­ fost trimiși la spitalul din localitate.­­ Palatul e asigurat la societatea „Dacia-Rominia“, și agentul acestei societăți a fost sesizat de a regula o expertiză a­­ daunelor cauzate prin acest accident. D.­ Take Ionescu, ministrul de fi­nanțe a sosit azi în Capitală. La gară, a fost întîmpinat de d. Bădărău­, ministru­l justiției; G. Gi. Dissescu, fost ministru ; Căpitănescu, secretar general la ministerul de­ fi­nanțe și de către un mare număr de membrii ai partidului conserva­tor.­­ Odată cu d. Take Ionescu a so­sit în Capitală și d. G. Cantacuzino, președintele consiliului,, venind da la Florești. In toata țara sînt actualm­ente 6534 gușați dintre cari 4126 bărbați și res­tul femei. Cel mai bîntinî­t județ e Ar­geșul , apoi vin Muscel, Gorj, Vîlcea, Mehedinți, Neam­țu și Barati. Cursurile școalei de arti frminale încep la 1 Noembrie a. c..­­ La școala superioară de medicină, ve­­­terinară, cursurile încep la 17 C., iar la, școala de agricultură de la Herăstrău, ele încep tot la 17 Octombrie a. <*.. Banchetul pe care reporterii ziarelor din Capitală îl bau­ în onoarea colegu­­.­lui Ior P. Macri, care împlinește 2& de ani de carieră ziaristică, va avea loc Simba­tă 15 curent, la restaurantul Vera .(fost Frascati) din calea Victoriei. Banchetul va fi aranjat in sala cea mare din față. Ținuta e redingota. Începutul ia <i­efo 8 și jumătate seara. Expoziția internațională din­­ Milano se va deschide în Aprilie 1906 și va ține pînă la sfîrșitul lui Noembrie. Pînă acum șî-a fi anunțat participarea, in mod oficial, Franța, Anglia, Belgia, Germania, Austria, Ungaria, Elveția, Mexicul și Japonia. Cu prilejul acestei expoziții se va ține și un­ congres al studenților uni­versitari din lumea întreagă, organizat de studenții italieni. O importantă mișcare se va face in corpul profesoral al școalei comerciale romîne din Salonic (Macedonia), după înapoierea ministrului instrucțiunei din concediu.­l Ic județele Vîlcea și Dorohoiu sunt actualmente cîte 200 cazuri de dizen­terie în fiecare județ, iar în Dîmbo­vița 120. Scarlatina biutue de asemenea mult în Argeș, unde sînt actualmente 100 cazuri din această epidemie. De la Sf. Dumitru, gimnaziul „Șincai“ din Capitală se va muta in str. Bre­­zoianu, pe lîngă ministerul de războiu. D. sublocotenent Ionel Simboteanu, din reg. 5 roșiori, fost înaintat la 1­1­st­­ FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 18 Calatorul misterios Roman senzațional din viața americană CAP. XII — Să nu ne certăm. Eu­ cunosc firea omenească, sunt ispite cărora nu pot rezista. „ De ce ar fi compatrioții d-tale mai buni de­cît ai mei. Ziarele d-w divulgă multe secrete, de ce adică d-l Ryde n’ar putea fi bănuit. Astea au­ fost concluziile d-tale ? Ryde care venise cu expre­sul din Londra pentru a-l urmări pe cel care a fost ucis ?­­• Ah a venit cu expresul a ta(A ceva ce trebue notat în dosar, zise Jly și scoțînd o con­dică scrise cîte­va rînduri. Toppin se roși de necaz. — Dar nu v-am spus încă o oărneală a noastră, continua fran­cezul — prima a fostc­­ bănueală academică, ha, ha — o adăugire la opera mea — o carte pe care o lucrez ca să serve polițiștilor din toată lumea — da d-le o carte unde tratez teoria tuturor bănu­­elilor nedescoperite. — Ah, mai este încă un caz ? — Da d-le și încă unul foarte bizar, dar nu face o mutră atît­ de gravă. Nu ești bănuit d-ta — ha, ha, ha — Ce senzație ar face știrea că poliția franceză a desco­perit crima unui detectiv englez. Tot, enormă senzația . Ar fi un capitol foarte interesant pentru cartea mea. Edițiile ar urma una după alta și autorul Michel Auguste Jly ar ajunge celebru. Ce păcat că nu putem ! — Zătt nu se poate­­ exclamă Toppin batjocoritor. — Cazul al doilea a fost studiat notate toate posibili,­de noi și tățile. Ziarele sunt gata întot­deauna a insinua că e la mijloc o dramă intimă. Dar nu putem afla aci nici o dramă familiară. „ Suntem deci de părere că e vorba de o crimă pentru furt. „ Și pe criminal îl vedem, zi­­cînd acesta d-l Jly întinse mîna după o gazetă de pe biroul, — N­ aveți prins ? gîngăvi To­ppin. — N­ avem, repetă șeful, nu zic că el a mărturisit fapta, nici nu i-am luat interogatorul încă — așteptăm pînă ce se va mai trezi, — e beat turtă. Toppin nu’șî putu stăpînî ui­mirea. Jly citi cîte-va notițe în ziar apoi zise: cînd se va trezi, îl vom întreba, ghicește cine e ! Nu poți ? El, e conductorul unul dintre făp­tași! — Cum ! — conducătorul en­glez. — Nu, cel francez de la Ca­lais. — Ah! —LAsa-i că nu ’ te ai gîndit la asta ? — Nu fiind­că nu s’au­ furat bani sau­ juvaeruri.­­ — Cine știe ce a avut la el? — îmi pare că nu e tocmai întemeiată bănuiala. — Ba de­loc căci am examinat arma. — A fost găsită la conductor ? — Nu, dar avem motive serioase a-1 bănui. De­oare­ce crima s’a comis după Tine!, am pus să se caute pe tot parcursul drumului dar n’am găsit nici un revolver. Un conductor care face de atîtea ori drumul acesta, știe unde poate arunca arma pentru a nu o mai regăsi. „Știe unde sunt podurile cînd nu se poate auzi detunătura armei din cauza zgomotului. Funcționarul acesta are dreptate de a umbla din vagon în vagon, poate vedea pe geam cine doarme singur în cupeu și deci lezna poate comite furtul. — Pentru ce l-am bănuit ? — Intrî fiind­că antecedentele sale nu sunt tocmai frumoase, fiind-că nu s’a putut afla nici o armă aruncată între Trier și Paris și fiind­că în casa conductorului s’a găsit un revolver neîncărcat. Iată citește și d-ta raportul mon­edei Toppin. El citi de două ori raportul apoi aftînd îl vedere șefului.­­Citise că glontele extras din craniul victimei se potrivea la re­volverul găsit în casa conducto­rului. CAP. XIII Telegrama ce primise Ryde era din Scotland Yard și conținea amănunte despre Sincler care susți­nea într’una că e nevinovat, și fiind­că nu se putuse găsi nimic la din­eul era tratat cu mai puțină ri­goare. El ceruse hîrtie și condei și scrise d-nei Knollis la Paris, toate cîte îl se întîmplase. Inspectorul era rugat a se duce la dînsa. După ce Toppin plecase din Avenue Mareeu, d-l inspector Ryde sună la ușa d-rei și puse o cartă de vizită într’un plic de față cu servitorul rugîndu-l să n’o deschidă pe ascuns. Servitorul se prefăcu indignat de această bănuială și privi de sus pe vizitator. — Crezi că eu­ nu știu­ ca se pe­trece in camera servitorilor, zise Ryde cu severitate. Tînărul îl privi cam zăpăcit apoi se duse direct la bucătărie pentru a se sfătui cu bucătăreasa dacă trebue sau­ nu să deschidă cuverta. Dînsa îi zise că trebue întrebată camerista. Deschiseră plic­i și dînsa le zise că trebue anunțată d-ra. Inspectorul așteptă cu multă răbdare, își zicea că Sinc­er dacă furase briliantele poate că le și trimesese d-rei Knollis. „Dar casa asta­­ elegantă semăna a fi locuită de hoți ? Servitorul îi trezi din ghid­urile sale spunîndu-i că de­și d-ra nu e tocmai bine, îl va primi. Fu introdus într’un buduar ele­­gant unde îl așteptau­ cele două femei pa care le văzuse la morgă. —­ D-ra Knollis? — Sunt eu­ d-le cea mai tînăra­— Ceia ce am a vă comunica d-ra, cere multă discreție zise inspectorul înscrim noroci Mi s’a scris din Londra ca să mă infor­mez asupra unei afaceri și am ve­nit la d-r. „ Știi că n’am nici un drept a intra în casa asta, dar apelez la bunătatea d-v și vă rog a’mî răs­punde la cîte­va întrebări chiar în interesul d-v. E vorba de cunoștința ce aveți cu Augustin Woltley Sind­er, acu­zat acum de ar fi părtaș la furtul unor briliante. — E victima unei grozave erori strigă tînăra fată.­­ E ceva de neînțeles. Ori e vr’o eroare ridiculă, absolut ridiculă — satt — se opri stringînd în mînă batistă — satt e o cruzime — o cruzime ne­mai­pomenită, strigă isbugnind în lacrimi. — Ah, Adelă sărmană copilă șopti cea mai bătrînă. ! — Adela ?­­ Inspectorul repetă acest nume Cel amintea ? Ah, Adelaida era cuvîntul ce sta scris pe hî­tia ce fusese găsită în cupeul mortului. — De ce s’o mai chinuiți cu întrebările ? Vedeți că e bolnavă. — Regret că o fac să sufere și dacă ?dorițî pot pleca, mă supun întot­dauna “dorințelor damelor, — cred că e mai bine — mult mai bine. —­ Să veniți altă dată, exclamă d-na Bertum, nu pot vedea sufe­­­rind sărmana fetiță. In­­ ori­ce caz așa ceva nu pot admite ea să se întîmple în casa mea. (Va urma) T ~*i

Next