Adevěrul, iulie 1906 (Anul 19, nr. 6057-6087)
1906-07-31 / nr. 6087
Anul al XVIll-lea. — No 6087. FO!ü»AT«B Alex. V. Beldimano PUBLICITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE P ÜBLICH ATE CAROL SCHULDER & Co București, Str. Karageorgevici 18 Telelőn 3|1 ENTEÜ AUSTRIA, BHC-ABIA îl GERMANIA A «o .dresa d-ior Dukes naclrf. itu tațeirteld t Enerich lissner. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitală Io. 14110 ,~X------L... 5 bani In toata țara Lunî 31 Iulie 1906 »IRECTOR POLITIC COX ST. Mill 111: abonamente V” *n............................lelis.» « tani S._ S Inni ' • » . „ 4.— • tana .... * 1.50 la Instate Indalt AL SOSIAJHENTE DOUBINAN! (Adeverul Dontic și Dimineața) Cn an . . . . . lei' 31.~ 6 mm ..... ie_ *'tant............................IIL, Ozana............................ s._ In atrainState Indok , Provincie și Străinătate No.12140 Apare zilnic la ora 5 (seara ca ultimele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str.Sărindar, 11 Răfuiala în jurul alegere? din Răfuiala în jurul alegere! din Brăila O polemică interesantă a provocat abținerea“ junimiștilor dela alegerea din Brăila Mult mai interesante sunt însă adevăratul succes al guvernului, în alegerea de la Brăila, și care are o însemnătate politică, este că s’a rupt cartelul între junimiști și liberali. Denunțarea cartelului însă, o recunoaștem, a pornit de la liberali Junimiștii n’au avut intenția de a împinge lucrurile până la desfacerea cârdășiei politice cu liberalii, ci au voit numai să răsbune pe d. Deșliu, care a căzut la Dîmbovița grație abținerea liberalilor. Cum însă liberalii nu sunt deprinși cu asemenea răzbunări și cum privilegiul tragerilor pe sfoară, mai ales în materie electorală, aparține liberalilor, ei s’au grăbit să răspundă la mica răsbunare de la Brăila, cu ruperea cartelului. Junimiștii prepară acum alte răsturnări : să voteze pe față, la alegerile comunale din T.Mugurele și Călărași, listele guvernamentale. De aceia „Independența" i-a avertizat că, la toamnă, vor fi... desființați.Aprecierile organului oficios autorizat al guvernului. Iată ce zice „Conservatorul": „Constatăm, mai intâiu, că relațiunile între liberali și junimiști, cari au stat cartelați timp de 6 ani, au devenit aspre de tot și putem prevede că nu e departe ziua în care polemicele dușmănoase vor izbucni. In al doilea rind avem de făcut și noi oarecare declarațiuni: „La Dîmbovița candidatul conservator a fost ales cu voturi conservatoare și nici vorbă nu poate fi ca liberalii să fi dat o parte din voturile lor. Liberalii s’au abținut la Dîmbovița și s’au abținut, nu numai de formă, dar s’au abținut efectiv, respectînd hotarîrea conducătorilor de la centru de a lăsa ca lupta să se dea numai între candidatul partidului conservator și candidatul partidului junimist; însă, dacă oarecari voturi liberale s’au rătăcit pe numele candidatului conservator în schimb noi cunoaștem junimiști cari n’au voit să voteze pentru d. Deșliu și au votat pentru d. Ghica.'Tot asemenea e probabil că oarecari liberali au votat pentru candidatul junimist. “ „La Brăila lucrurile s'ar fi petrecut tot așa. Cei mai mulți junimiști adică fruntașii, s'au abținut în mod real căci niminea nu i-a văzut la urne, iar alții, cei mai puțini, vor fi votat parte pentru lista liberală, parte pentru lista conservatoare, însă aceste voturi răzlețe n’au putut schimba întru nimic rezultatul. La Brăila, întocmai ca și la Dîmbovița, conservatorii au biruit cu voturile și cu simpatiile lor. Cu alte cuvinte guvernamentalii recunosc că junimiștii au votat lista conservatoare, dar spun că le este, absolut indiferent căci rezultatul azi a fost acelaș! In ce situație caraghioasă se găsește d. Filipescu, respins de liberali și zeflemiști de guvernamentali Fiindcă polemica aceasta va avea, desigur, și alte urmări, vom înregistra cîteva note mai semnificative. Respunzînd la o telegramă a liberalilor brăileni, „Epoca“ scrie : «O depeșe din Brăila, pe care Voința Națională o publicăm în numărul unu de aseară, vrea să acrediteze svonul că amicii noștri din acel oraș ar fi dat concursul lor listei guvernamentale la alegerile comunale. „Pentru a se lămuri pe deplin chestiunea aceasta, reproducem textul acestei depeșe. „Iată-i: „Rugăm, dezmințiți afirmațiunea „Epocei că junimiștii brăileni n’ar fi participat la alegerile comunale. Din con■tra,afară de cîțiva fruntași, toți ceilalți au votat lista Berceanu. Mai mult încă, ei au făcut ■ chiar propagandă ferventă în favoarea listei guvernamentale“. Această telegramă este iscălită de mai mulți liberali brăileni, printre cari vedem că nu figurează nici d. Cociaș, nici d. Alexiu, nici d. Moisescu. Și ce spune telegrama ? Că afară de fruntași, mai mulți prieteni ar fi votat lista Berceanu, întrebăm : este ferios aceasta? Oare nu se știe că în genere hotărîrile comitetelor politice sunt respectate de fruntași și că nu se poate lua angajament pentru toți alegătorii cari ți-ar fi prieteni? Oare pot liberalii să susțină că la alegerea de Dîmbovița de pildă nu s’au găsit liberali cari să voteze pe d. Ghica ? Să spună liberalii că ne pot face dovada aceasta și atunci vom recunoaște că dreptatea este de partea lor. Noi, pînă atunci, ne menținem afirmarea că amicii noștri de la Brăila ș*n’au dat concursul lor listei guvernamentale și că s’au abținut de la alegerea comunală tot așa precum liberalii s’au abținut la alegerea de deputați din Dîmbovița. Precum se vede respunsul Epopcei e foarte timid și stupid. Gazeta d-lui Filipescu se bucură că nici un fruntaș brăilean n’a semnat telegrama Brăileanu. Dar cum s’o fi semnat cînd prin telegramă se recunoaște că fruntașii junimiști s’au abținut, dar se afirmă de liberalii de... mina a doua, că junimiștii de mîna a doua au făcut chiar o propagandă ferventă în favoarea listei guvernamentale, pentru atitudinea de la Brăila! mim t m tun R Cartelul și Teleormanul Cauze mici — efecte mari? Arătam eri că organul francez al fraților Brătianu, ca sa nu zicem organul vîndut verosului antreprenor Dallier—L’Independance roumaine, —a publicat un articol prin care se denunță cartelul junimisto-liberal, se arată că există o alianță între „cantacuziniști“ și... „junimiști* (?) și că această alianță „convine de minune” partidului liberal, care la toamnă va răsturna cu o singură scuturătură toate fracțiunile conservatoare deodată. Cum că organul care a fost cumpărat de frații Brătianu, cum fusese cumpărat și de Halker, e în curent cu situația cartelului, aceasta o garantează faptul că frații Brătianu au încheiat acest cartel prinși cu d-l Filipescu, fără să aibă decit... rezerva tacită a dlui Sturdza. Ne-am întrebat însă de ce a ales oficiul francez de agentură și comision tocmai acum momentul să publice denunțarea cartelului cu junimiștii — și am băgat de seamă numaidecît că uneori cauzele mici au efect mici . Ca... director responsabil la foaia comercială a fraților Brătianu funcționează d-l I. Brocopin, care face politică la Turnu-Măgurele. Or, la turnu-Măgurele, d-sa nu e azî contrariat numai de d-l Chirițescu, vechiul liberal din localitate, ci mai ales de faptul că vor avea loc în curând alegeri comunale, la care, iarăși, junimiștii, avînd oarecarî forțe, vor merge mînă în mînă cu „cantacuziniștii.“ Directorul resposabil al... „halului“ Independenței menționează chiar, cu durere, dar în treacăt ca să nu se prea remarce, că și la Turnu-Măgurele se va face această „alianță“, care o fi „convenind de minune“ partidului liberal, dar nu convine de loc d-lui I. Brocopiu, care pe urma cartelului a putut să se laude cîțiva ani că dă gata la Teleorman pe generalul Manu! Acum — doar dacă putea să achție cartel cu frații Naica și ceilalți conservatori din Teleorman cari nu se învoesc cu d-l Maimaralu ! Bocite că în acest scop a și publicat articolul ! Altfel, se pomenești că tot generalul Manu e mai tare la Teleorman decit „puternicul“ d-nu Brocopiu ! Ei — dar vedeți cum Teleormanul dlui Brocopiu a venit de hac „cartelului“— ca să nu zicem viceversa ! Cauze mici — efecte mari! NU ZBIȚII Silex Petrecere la Expoziție Gazetele de erl au relatat despre o petrecere faină care a avut loc la Pavilionul austriac! Mai mulți membri ai coloniei austriace — domni și doamne — au făcut un „tour de valse” în cercul familiilor lor. Deși austriacii și în special vienezii au reputația de a fi foarte vioi, totuși un cetățean al Belgiei Orientului — inginerul N. Bunescu, băiat fi. vivant, a ținut să dovedească că tot normai cu temperament. Ergo, a intrat în horă, a luat pe toată lumea în brațe, a compuns cucoanele, a spart capul unui bărbat care probabil avea ceva de obiectat față de temperamentul vivantului inginer și astfel valsul s’a terminat cu un galop de scaune, bastoane, etc. Onoare veselului inginer și bis! bis! Pis CJIfEVENUS Am avut în timpul din urmă două greve de o importanță mai mare, fiindcă ele au adus o tulburare mai simițitoare intereselor generale : greva factorilor poștalii și aceea a lucrătorilor din docurile Galați. Grevele de asemenea natură, au totdeauna sorți mai mari de reușită. Căci lupta nu se dă numai între muncitori și patroni, așa că fiecare din părți poate să sufere mai mult sau mai puțin, ci se dă pe spinarea publicului, care nu e al treilea care ridi, ci al treilea care suferă. Intervine deci și presiunea publicului, care la noi a fost pare-se în ambele cazuri în favoarea greviștilor. Lucru cu atît mai îmbucurător cu cît la noi organizațiunile muncitorești sînt încă tinere, fără mijloace băneșt suficiente și fără experiență. • Dintre cele două greve una a reușit : cea din Galați; alta a căzut : cea a factorilor poștali. Lucrătorii din Galați par să fi fost bine organizați; factorii poștali din Capitală nu numai n’aîi avut nici un fel de de organizație și era de prevăzut că vor cădea,cum se poate prevedea aceasta într’un războiu în care o parte e foarte tare, iar cealaltă slabă și pe de asupra neorganizată. La București cel mai tare pare a voi să comită greșala de a se răzbuna contra celui mai slab ; la Galați s'a cedat în cele din urmă muncitorilor. Și n’o să întrebăm : de ce atâta întîrziere, de ce atâtea pagube erau necesare, cînd imediat s'ar fi putut da muncitorilor satisfacție ? Dar vom întreba : de ce cuvintul de onoare că satisfacție li se va da, și nu satisfacția însășî ? Pol. ----- — borai este un funcționar al unei regațîuni streine, care supraveghiază atitudinea ziarului în politica extonă. Gazeta aceasta care face fel de fel de de negustorii, care furnizează cafenelelor cîntărețe și care tapează toate asociațiile cu întreprinderi financiare, are încă neobrăzarea să ne înjure, să ne trateze de la o înălțime de unde cu o singură lovitură de picior poate să se înfunde în closetul din fața palatului în care se operează cele mai nerușinate șantaje. No Smiură Voința Națională ! A fost odată ceva această gazetă. Pe cine mai reprezintă azi ? Sărmanul fost șef al socialiștilor care „conduce“ azi acest organ, e în realitate condus și inspirat de niște indivizi care pe timpul cînd Gogu Cantacuzino, Delavrancea și Nicu Xenopol, redactau ziarul, nici nu îndrăzneaul să se apropie de birourile acelui organ. Ne mai atacă și Epoca. E adevărat că atitudinea Adevărului a fost disperantă pentru organul d-lu Filipescu, arendat azi deal un grec și e oarecum explicabilă ura, fără margini, ce își manifestă zilnic acest ziar înpotriva tuturor celor de la „Adevărul“. Dar în polemicele noastre, ne-am sco»borit noi vre o dată pînă a îmbrățișa pe un pungaș de la care să împrumutăm o calomnie mizerabilă ca să defrămăm pe adversar ! O asemenea procedare denotă un așa caracter laș și mizerabil, încît nu ne mai este permis să avem cel mai mic scrupul față de calomniatori. De 40 de zile campania aceasta de gazete și gazetari, o adunătură de lepădături internaționale comandată de niște foști socialiști care s’au vîndut ocultiștilor, au îmbrățișat cauza“ unui emerit pungaș, ungur sau polonez, e vorba de bine cunoscutul cavaler de industrie Pokorny, și exploatează o mizerabilă calomnie lansată de acest individ. Pungașul acesta, o lepădătură străină, aruncă directorului „Adevărului“ d. Const. Mille, român, cu rostul lui în țara aceasta, acuzarea de vîndut alianței izraelite. Și bunii romînii de la „Independența“, ca botezatul Rubin, sub conducerea d-lui Iancu Procopiu, secondați de anonimii și oculții dela „Voința“ și remarcați de grecii dela „Epoca“, au înhățat calomnia unui pungaș și dau asalturi d-lui Miile și „Adevărului“. N’am voit să facem polemică pe acest teren și să primim a discuta o asemenea mizerabilă calomnie nici cu acele canalii cari își au însușit-o. Dar cel puțin dacă tîlharii aceștia cari ne atacă, cu astfel de calomnii, ar avea curajul să precizeze acea acuzare și dacă ar avea francheța să declare că răspunzîndu-le categoric la somațiunile lor, vor recunoaște infamia pungașului pe care l'am îmbrățișat, natural că ar trebui să răspundem. Dar în condițiile în care sîntem atacați, singura atitudine ce se impune este să executăm cu ultima energie pe calomniatori. Act. Unii fii» ia paria la Expoziția Deschiderea Expoziției jubiliare din București n’a rămas fără ecou pretutindeni unde există romîni in cari dat inimi românești. In special in Ungaria, unde trei milioane de român!au ochii ațintiți asupra progreselor pe cari le-a făcut și le face Romînia liberă. Expoziția din București a avut mai mult decit un simplu răsunet fără nici o consecință practică. Ea a deșteptat din capul localul interesul fraților noștri de peste munți, cari s’au grăbit să complecteze prima Expoziție Națională a Românul, venind în mijlocul nostru cu un pavilion pe cut da frumos, poetit și de instructiv și demn de interesul tuturor romînilor. Vizitînd acest pavilion, constatăm cu o nemărginită satisfacție că elementul românesc din Ungaria a știut, grație calităților sale fizice și morale, să se afirme ca o putere economică și intelectuală care contează cu greutate în statul ungar și care desigur, în cel mai scurt timp, va cuceri și politicește locul corespunzător. O adevărată mișcare s’a produs printre romînii din Ungaria cu prilejul expoziției noastre naționale și acum ni se anunță sosirea ia curîmi a mii de romînî de peste munți, doritori să-și dea seama de progresele regatului român și să se inspire de la puterea lui de viață și de la forța lui morală și materială, cari se oglindesc în expoziția din București. Să vină cu toții, cîți se simt emoționați privind spre Romînia liberă și independentă. Să vină societățile corale de peste munți, să vină reprezentanții romînilor din Ungaria în parlamentul maghiar. ii așteptăm cu toată inima și sîntem gata săi primim, așa cum știe românul să primească pe fratele său. Ignotus -««SP ♦«»■»«»»► [UNK]-------- Adversarii noștrii Ne dăm foarte bine seama că avem mulți dușmani în toate taberele politice, fiindcă „Adevăhul“ lovește mai tare decit oricare alt ziar din presa romînească. Lovește mai tare, dar nu prin calomnii și făcind personalități, ci prin atitudinea dreaptă ce o are față de toate partidele. Dacă suntem siliți câteodată să ne scoborîm la chestii personale, să primim lupta pe orice teren, să discutăm adhominem, mărturisim că o facem cu mult desgust. Vina însă nu e a noastră. Nu noi provocăm asemenea polemici, fiindcă, slavă Domnului, avem lucruri mult mai interesante de scris, decit să oferim cetitorilor răsucit cu binevoitorii noștri confrați. Dar la loviturile „Adevărului“ ,nu sfeifi să răspundă decit prin calomnii, injurii și personalități." Cinci se poate, ignorăm aceste atacuri. Ani de zile ne-au înjurat anumite pamflete și fițuici politice fără ca să răspundem o vorbă, căci nimeni din redacția noastră nu le citea. Suntem insă siliți să urmărim zilnic ziarele cari trec drept organe de partid, cum este „Voința Națională“ și „L’Independance Roumaine“, cum este „Epoca“ organul arendat de d. Nicu Filipescu de la un grec. De ce ne sunt dușmane aceste ziare, pricepem. Dar orîcit ne neghiobi și incapabili ar fi acei cari conduc foile citate, tot nu ne dăm seama cum nu pot răspunde la criticile, la politica „Adevărului“, decit prin calomnii, injurii și trivialități. Natural că nu se poate, cunoscind cine sunt adversarii noștri, să tolerăm modul lor de a ataca și credem că nici unuia, din aceste așa zise organe de partid, n’am rămas datori cu vreun răspuns. Cine însă ne vorbește de sus, cine ne calomniază și ne adresează somațiunî? Ziarul „ITndépendance Roumaine“ pus azi sub controlul, unui fost socialist d. I. Procopiu. Gazeta aceasta s’a vîndut eu topianul, cu redactori cu tot, liberalilor. Și imediat ce s'a vîndut a exercitat un șantaj ordinar asupra antreprenorului veros de la Constanța și a fost trecută în registrele lui Haller cu sume importante. . Redactorul șef al acestui ziar s’a înfruptat din fondurile Creditului rural cari n’aui risipit pentru a sătura șleahta aceasta de mercenar. In redacția acestui organ național l ■«B» ■^Adevĕruri^— Rătăcire! Organele liberale spun că la alegerea dela Brăila voturile junimiste s’au „rătăcit“ in lagărul guvernamental! Curat „rătăcire“! Locul voturilor junimiste e la.... liberali!! Telegramă Se zice că d. I. Proi Opiu, care face politică liberală la Teleorman, a primit următoarea telegramă în versuri ■— apropos de apropiatele alegeri comunale din T.Măgurele: — De vrei să cucerești Teleormanu Unde domnește generalu Manu: Impacă-te cu Marghilomanul Ce să fie? „La Roumanie“ observă că „Violența“ face reclamă Casinului de la Expoziție, anunțînd că e deschis de la ora 5 p. m. Cu toate astea pe d-rul Istrati îl înjură de ce a dat concesia. Mister și... „Violență“! Rigoletto CHESTIA ZIL Denunțarea Cartelului D. Carp: Ce faci Nicule? D. Filipescu. Șease ani am încercat’o cu conu Mitiță și a mers prost. Să mai încercăm și cu conu Iorgu, poate a merge mai bine tinerimea și sălbăticiile grecești Scrisoare deschisă D-lui C. V. Obedeanu Iubite amice. Promisesem „Adevărului“ o nouă cercetare a soluțiunii de dat conflictului greco-romîn, modului de a pune capăt cruzimilor, asasinatelor, măcelurilor cu guvernul grecesc și, ce e mai trist, patriarhia din Constantinopole exercită asupra fraților noștri creștini din Macedonia, spre rușinea secolului în care trăim și a șefului religiunii noastre creștine ortodoxe. Primii însă escelentul tăiî studiu istoric publicat în „La Roumanie“ pe care mî-am trimis’o și mă hotărîm a-mi formula părerile în stil epistolar , pentru că e mai intim și pentru că astfel mă adresez unui tînăr român cu inima caldă și cu mintea bine cugetătoare. Sunt sigur că „Adevĕrul“, care și deunăzi mi-a probat marea gentileță, nu-mi va refuza înserarea modestei mele proze nici sub această formă care nu comportă artificii oratorice. A cerceta, din punctul de vedere istoric, pretențiunile nebune ale grecilor de a voi să grecizeze întreaga Macedonie, a se dovedi că nici pe istorie nu se pot întemia asemenea încercări de a-și însuși o întreagă provincie din imperiul otoman prin foc și cuțit, prin acte monstruale cari au revoltat conștiința întregei Europe, este desigur operă meritorie, pentru care te felicit sincer. In timpul nostru însă, istoria, iubite amice, ține un rol secundar în soluțiunea Gestiunilor naționaliste. Politica pozitivistă a oamenilor de stat moderni nu se înduioșează de drepturile firești sau istorice ale naționalităților. Ea se preocupă de interesele marilor state a căror voce răsună mai tare decît țipetele de durere ale martirilor. Am văzut, ce e drept, marele Imperiu Britanic, care ține cîrma civilizațiunii, luînd inițiativa unei intervențiuni serioasa, a marilor puteri pe lîngă guvernul din Atena, după cum un ministru al Angliei a strigat, in aplauzele întregei întruniri parlamentare internaționale: „Duma a murit, să trăiască Duma!“ Dar acțiunea diplomatică merge totdeauna încet, de altă parte duplicitatea unui guvern care promite orice i se cere și-și calcă imediat cuvintul dat, lasă să curgă mult singe nevinovat, iar părinții, frații, copiii celor asasinați, masacrați, torturați, reduși, la disperare, caută să întrebuințeze mijloace violenta1 pe cari ei le cred singure nimerite pentru a se apăra de grozăviile la care sunt supuși. X! El protestă în contra intențiunii la care î-am consiliat a renunța, susținînd că ceea ce vor, e să adune bani spre a trimite arme macedonenilor ca să sa poată apăra contra jafurilor și cruzimilor antarților greci ; „ochiu pentru ochiu“, iată ce strigă tînărul macedoromîn, care s’a însărcinat a-mi răspunde: Dacă nu mă înșel, mi se pare că lucrul tot acolo revine. Dar nu vreau să discut acest punct. O asemenea procedare nu o pot încuviința, deși mî-e inima sfîșiată de sălbătăciile grecești, pentru că ea ar da o armă puternică grecilor contra noastră și Europa ne-ar considera ca tot atît de sălbatici ca și grecii, ceea ce ar fi o mare rușine pentru noi și o piedică puternică la orice am tenta și care ar trebui să aibă negreșit aprobarea Europei, pentru că s’ar crea în imperiul otoman o stare de lucruri care ar tulbura pacea întregei Europe, ceea ce nu ne e permis să facem. Nu, căci întreaga Europă vrea pace. Acesta este interesul comun al tuturor statelor mari și nu putem noi să azvîrlim tăciunele discordiei, să aprindem focul. Turcia, spre a-șî menține puterea, ar cerea negreșit să sugrume greci și romîni și bulgari din Macedonia, marile puteri vor fi nevoite să intervie atunci pentru că fiecare din ele au interese în Turcia și o conflagrațiune europeană ar putea rezulta din ciocnirea atîtor interese contrarii. Uităm prea mult, mi se pare, că Macedonia face parte din imperiul otoman care, după cum constată d. De Götz, are o armată de un milion două sute de de mii de oameni. De ce frații noștri de peste Dunăre nu ar imita pe frații noștri de peste Carpați cari s’au unit acum cu naționalitățile nemaghiare, sub scutul împăratnlnt rege spre a cere pentru toți egala îndreptățire ce le acordă legile? Iradeaua obținută de la sultan recunoaște naționalitatea romanilor din Macedonia și îndreptățirea lor legală cu a tuturor locuitorilor nemahometani din imperiu. E un pas imens făcut. De ce frații noștri nu profită de dinsul spre a ocupa diverse funcțiuni în stat, cari le-ar îmbunătăți colosal situația? Dar turcii voi vor a’i lăsa să intre pe această cale ? Cred că da fiindcă nu e om politic în Turcia care să nu-și PE BUCEGI — Ascensiune — In zilele de 22 și 23 Iulie a avut loc pe Bucegi ascensiunea organizată de d. Gh. Silvan, și pe care am anunțat-o la timp, în acest ziar. A fost o ascensiune moastră, pe care cu grofi o vom putea descrie. De altfel nu cred să existe nici un spirit omenesc, orîcit de bine ar fi înzestrat, care să poată zugrăvi în slove frumusețile grandioase și peripețiile de tot soiul, întîlnite de călători in grozavul lor suiș... Ascensioniștii au plecat din Bușteni, de la vila Frîncu, unde locuește d. Silvan, la ora 5 din zori. Din marele număr de familii și persoane cari ținuseră, încă din ajun să se înroleze în caravană, n’a putut lua parte decît un număr restrîns de domni, de domnișoare și de doamne. Mulți au renunțat la ideia unei astfel de ascensiuni, din frică, alții s’au retras dintr’un sentiment de prudență ! Funestele accidente întîmplate pe Bucegi în anii trecuți, au răsunat puternic în sufletele multora. Au plecat în zori, doar 14 turiști încercați, și anume : d-ra dr. Eufrosina Slăvcescu, d-ra Elisa Ionescu-Buzau, studentă în litere și filozofie, d-na Erotheea Becescu-Silvan, d-niî. Zaharia Frîncu, călăuza caravanei, Const. Șăineanu și Toma Slăvcescu, profesori , celebrul bariton Constantino Radulescu-Koch, de la marea operă italiană din Londra, venit in țară abia da cîteva zile ; Gh. Silvan, d-rul Rosen și I. Rosen, om du drept , Demetrescu-Birzim, Const. Castigherao, Aslan și subsemnatul... E neînchipuit de drăgKașe și de ispititoare formarea unei caravane, in aerul răcoros al dirameței și in umbra masivilor uriași ai munților cari așteaptă, surîzînd, prin neguri, împlinirea cugetului îndrăsneț al turiștilor de a-î atinge viălțimele. Dar pe cit de pitorească e alcătuire a caravanei, pe atit de superbi sînt primii pași făcuți în întunecimele văilor și tot pe atit de superbe sunt arăturile munților, în aerul viorin al zorilor, cînd Natura se deșteaptă aiurită din somn și sind toți turiștii, dela cel mai tare pînă la cel mai slab sînt sprinteni și fericiți. Nu pot să descriu șerpuirile minunate ale caravanei pe cărările întortochiate în formă de spirală infinită, pe marginea păunelor, pe umerii stincilor, prin desișul brazilor, pe coastele pleșuve ale masivilor gigantici pierduți in nouri. Amețitoarele prăpăstii ce se deschid, la fiecare pas, sub ochii turistului și văile, pline de întuneric, prin fundul cărora se rostogolesc în cascade păraete isgonite cu vițet din înnălțimi ; și stinsele monstre, din ce în ce mai amenințătoare și mai groaznice, cari își pierd vîrfurile sure, tăiate în formele cele mai stranii, printre nori,—sunt tablouri și priveliști caii depășesc și înfricoșează închipuirea omenească. In deosebi „Valea Jepilor“, pe care am urcat in dimineața zilei de 22, către Caraiman,—ca și „Valea Omului“ și „Valea Cerbului“ pe care am coborît, a doua zi, din munți,—prezintă a tita mreție și splendoare, atîta varietate de forme și nuanțe,atîta întuneric de brazi și de umbră, la poalele munților, și atâta sterilitate și grozăvie către vinurile uriașilor masivi ai Butregilor,—încit nici odată nu se pot descrie. Chiar sufetul omenesc e nesarpător, pentru atîta bogăție de colori și de arătări înfricoșate... Timp de cinci ore, caravana a suit către Caraiman într’o înlănțuire și șerpuire minunată. Glumele, hăutirile și vițetul asurzitor al stincilor ce se prăvăleau prin văi deșteptau natura din aiurim, trezind ecouri clocotitoare. Vulturii se ridicau din cuiburile lor și se roteau, în cercuri lărgi, pe deasupra noastră. Și ciutele, și cerbii, și urșii ascunși prin grotele stâncilor, se ridicau, de bună seamă, de prin ascunzișuri, și, dau viață singurătăților, sărind din piatră în piatră, sau alunecînd domol pe slinurile coastelor... Caravana era veselă... Dar, către sfîrșitul celei dintâi ascensiunî, începură toți să amețească. Oboseala se unea cu așa zisul „mal de înontagnes“, — cu răul pricinuit de imensitatea adîncimilor și de aerul rar și neozonat al înălțimilor. Cei mai vioi dintre ascensioniști rămîneau mai în urmă; cei mai tari, care porniseră un pas regulat și hotărit, răsbetitt, tot mai sus, spre cer. La ora 11, un strigăt de veselie și de mirare răsună deasupra văilor. D-ra Ionescu-Bazăfi atinse, cea dintiu, punctul cel mai înalt al suișului: „Casa Pădure!“. O d-șoară cîștigă, dar, in dimineața aceea, „championatul“. I se oferă, de către ascensioniști, flori de „edelweiss“, smulse, în fugă, de pe creștetele stâncilor, și se întinse, apoi, ospăț rustic, dar bogat, pa terasa cantinei. — deasupra Buștenilor rămași risipiți în adâncimile văilor, sub picioarele noastre, ca o pulbere măruntă de pietre de rubine... sis Zi fericită... Pe terasa cantinei mai era cineva. Era micul principe Carol... Drăguțul principe, — care binevoi să relateze d-lui Gh. Silvan, itinerariul și impresiile ascensiunei sale, — plecase de la castelul Peleș, în ziua de 21 Iulie, în timpul nopței, dormise peste noapte la Stâna Regulii, în sân, — ca toți muncitorii — apoi, în zori de zi, continuă suișul, pe jos, spre Caraiman... Apariția principeial pe Caraiman, — și, mai ales, relațiunile suprinzătoare de mai sus, — stârniră o vie senzație în sinul carvanei noastre. I se făcură, îndrăznețului și popularului nostru principe, ovațiuni înflăcărate. Unul dintre escuraționiști înfipse chiar un steag, — luat din Bușteni, „ pe un vârf înalt”al Caramanului înfipse acolo în bătaia viatului, de-asupra țăreî întregî, să știe tot neamul romînesc că viitorul săfirage, contempla pămintul superb al Romînieî, de pe unul din cele mai înalte vîrfuri ale munților ei, de la 2000 de metri înălțime... La ora 1, caravana porni tot mai sus, spre „Babe“, și apoi către vîrfurile neatinse ale „Coștilei“. Dar nu toți mai putură să ne însoțească. Doi noi părăsiră. Frații Rosen rămaseră la cantină. Nu mai puteau să meargă. Ne priviră cu ochii triști, din urmă, pînă cînd cel din urmă turist pieri în valea Ghețarilor... • Vîrfurile munților sunt goale, fără păduri, fără molifți, fără părae. Nu cresc decît mușchi, ienuperi și afine. Suntem, parcă, în regiunea dealurilor, cu toate că frigul e ca in toiul iernei, și cu tontadă, sub ochii noștrii, ci poate cuprinde privirea, munții stați împietriți, albaștri, și din ce în ce mai depărtați, ca niște talazuri uriașe încremenite de veci în spații!... La cîțiva pași de la casa Pădurea, pe drumul „Babelor“ caravana se oprește. Drăguțele noastre ascensioniste găsesc, aici, o poeniță minunată, — cum ni e! în vis și nici în basme nu există. E un lang și larg covor, acoperit de flori albastre, roșii și violet de myosotise, trifoi și pansele sălttice. Avem impresia că alunecăm un pod superb de mozaic. Atît dese atit de mărunte și atît de sunt florile munților... La alți cîțiva pași, lungul lanț turiști se oprește iarăș, îndemânate noastră călăuza, se sbate sub o cule pietroasă, căutînd să ridice în vârf cârjei, ceva alb și greu. Nu știm ci strigă: „e bloc de gheață“. Caravana răscolește ca de vânt. In cîteva minți suntem sus, sub stâncă... Soarele arde,—și noi, înnotăm, se citî, prin zăpadă. E un ghețar iite ascuns într’un amfiteatru înnalt de h pezî suprapuse. Pe deasupra zăpezii vecine vîntul a așternut unde negre nisip. Răscolim nisipul cu toiagele, divăluim zăpada apoi o bătaie eglobie, bulgări de omăt, se încinge între membrii caravanei. Suntem în plină iarnă ! Și totuși,—ce călduri cumplite, jos poalele munților, prin orașe și tîrguriîndim puțin la suferințele celor iriașî în depărtări pe șesuri; d. Tot Slăvcescu, profesor de științele natura ne dă cîteva deslușiri prețioase asar formăroi ghețarilor,—și pornim din n în trei steluri deosebite, către vîrfur