Adevěrul, iulie 1906 (Anul 19, nr. 6057-6087)

1906-07-31 / nr. 6087

Anul al XV­Ill-lea. — No 6087. FO!ü»AT«B Alex. V. Beldimano PUBLICITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE P ÜBLICH ATE CAROL SCHULDER & Co București, Str. Karageorgevici 18 Telelőn 3|1 ENTEÜ AUSTRIA, BHC-ABIA îl GERMANIA A «o .dresa d-ior Dukes naclrf. itu tațeirteld t Enerich lissner. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitală Io. 14110 ,~X------­L... 5 bani In toata țara Lunî 31 Iulie 1906 »IRECTOR POLITIC COX ST. Mill 111: abonamente V” *n............................lel­is.­» « tani S._ S Inni ' • » . „ 4.— • tana .... * 1.50 la Instate Indalt AL SOSIAJHENTE DOUBINAN­! (Adever­ul Don­tic și Dimineața) Cn an . . . . . lei' 31.~ 6 m­m ..... ie_ *'tant............................I­IL, O­zana............................ s._ In atrainState Indok­ , Provincie și Străinătate No.12140 Apare zilnic la ora 5 (seara ca ultimele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str.Sărindar, 11 Răfuiala în jurul alegere? din Răfuiala în jurul alegere! din Brăila O polemică interesantă a provocat­­ abținerea“ junimiștilor dela alegerea din Brăila Mult mai interesante sunt însă a­­devăratul succes al guvernului, în alegerea de la Brăila, și care are o însemnătate politică, este că s’a rupt cartelul între junimiști și li­­berali. Denunțarea cartelului însă, o re­cunoaștem, a pornit de la liberali Ju­nimiștii n’au avut intenția de a îm­pinge lucrurile până la desfacerea cârdășiei politice cu liberalii, ci au voit numai să răsbune pe d. Deș­­liu, care a căzut la Dîmbovița gra­ție abținerea liberalilor. Cum însă liberalii nu sunt de­prinși cu asemenea răzbunări și cum privilegiul tragerilor pe sfoară, mai ales în materie electorală, a­­parține liberalilor, ei s’au grăbit să răspundă la mica răsbunare de la Brăila, cu ruperea cartelului. Junimiștii prepară acum alte răs­turnări : să voteze pe față, la ale­gerile comunale din T.­Mugurele și Călărași, listele guvernamentale. De aceia „Independența" i-a a­­vertizat că, la toamnă, vor fi... des­ființați.A­precierile organului oficios autorizat al guvernului. Iată ce zice „Conservatorul": „Constatăm, mai intâiu, că relați­­unile între liberali și junimiști, cari au­ stat cartelați timp de 6 ani, au­ devenit aspre de tot și putem prevede că nu e departe ziua în care polemi­cele dușmănoase vor izbucni. In al doilea rind avem de făcut și noi oare­­care declarațiuni: „La Dîmbovița candidatul conser­vator a fost ales cu voturi conserva­toare și nici vorbă nu poate fi ca liberalii să fi dat o parte din votu­rile lor. Liberalii s’au abținut la Dîm­bovița și s’au abținut, nu numai de formă, dar s’au abținut efectiv, res­­pectînd hotarîrea conducătorilor de la centru de a lăsa ca lupta să se dea numai între candidatul partidului conservator și candidatul partidului junimist; însă, dacă oarecari voturi liberale s’au rătăcit pe numele candi­datului conservator în schimb noi cu­noaștem junimiști cari n’au voit să voteze pentru d. Deșliu și au votat pentru d. Ghica.'Tot asemenea e pro­babil că oarecari liberali au votat pentru candidatul junimist. “ „La Brăila lucrurile s'ar fi petre­cut tot așa. Cei mai mulți junimiști adică fruntașii, s'au abținut în mod real căci niminea nu i-a văzut la urne, iar alții, cei mai puțini, vor fi votat parte pentru lista liberală, parte pen­tru lista conservatoare, însă aceste voturi răzlețe n’au putut schimba întru nimic rezultatul. La Brăila, întocmai ca și la Dîmbovița, conser­vatorii au biruit cu voturile și cu sim­patiile lor. Cu alte cuvinte guvernamentalii recunosc că junimiștii au votat lista conservatoare, dar spun că le este,­­ absolut indiferent căci rezultatul azi a fost acelaș! In ce situație caraghioasă se gă­sește d. Filipescu, respins de libe­rali și zeflemiști de guvernamentali Fiindcă polemica aceasta va avea, de­sigur, și alte urmări, vom înre­gistra cîteva note mai semnificative. Respunzînd la o telegramă a li­beralilor brăileni, „Epoca“ scrie : «O depeșe din Brăila, pe care Voința Națională o publică­m în nu­mărul unu de aseară, vrea să acre­diteze svonul că amicii noștri din acel oraș ar fi dat concursul lor lis­tei guvernamentale la alegerile co­munale. „Pentru a se lămuri pe deplin chestiunea aceasta, reproducem tex­tul acestei depeșe. „Iată-i: „Rugăm, dezmințiți afirmațiunea „E­­pocei că junimiștii brăileni n’ar fi par­ticipat la alegerile comunale. Din con­­■­tra­,­afară de cîțiva fruntași, toți ceilalți au votat lista Berceanu. Mai mult încă, ei au făcut ■ chiar propagandă ferventă în favoarea listei guvernamentale“. Această telegramă este iscălită de mai mulți liberali brăileni, printre cari vedem că nu figurează nici d. Cociaș, nici d. Alexiu, nici d. Moi­­sescu. Și ce spune telegrama ? Că afară de fruntași, mai mulți prieteni ar fi votat lista Berceanu, întrebăm : este ferios aceasta? Oare nu se știe că în genere h­otă­­rîrile comitetelor politice sunt res­pectate de fruntași și că nu se poa­te lua angajament pentru toți ale­gătorii cari ți-ar fi prieteni? Oare pot liberalii să susțină că la alege­rea de Dîmbovița de pildă nu s’au găsit liberali cari să voteze pe d. Ghica ? Să spună liberalii că ne pot face dovada aceasta și atunci vom recu­noaște că dreptatea este de partea lor. Noi, pînă atunci, ne menținem afirmarea că amicii noștri de la Bră­­ila ș*n’au dat concursul lor listei gu­vernamentale și că s’au abținut de la alegerea comunală tot așa pre­cum liberalii s’au abținut la alege­rea de deputați din Dîmbovița. Precum se vede respunsul Epop­cei e foarte timid și stupid. Gazeta d-lui Filipescu se bucură că nici un fruntaș brăilean n’a sem­nat telegrama Brăileanu. Dar cum s’o fi semnat cînd prin telegramă se recunoaște că fruntașii junimiști s’au abținut, dar se afirmă de liberalii de... mina a doua, că junimiștii de mîna a doua au făcut chiar o propagandă ferventă în fa­voarea listei guvernamentale, pentru atitudinea de la Brăila! mim t m t­un R Cartelul și Teleormanul Cauze mici — efecte mari? Arătam eri că organul francez al fraților Brătianu, ca sa nu zicem organul vîndut verosului antreprenor Dallier—L’Indepen­dance roumaine, —a publicat un articol prin care se denunță cartelul junimisto-liberal, se a­­rată că există o alianță între „cantacu­­ziniști“ și... „junimiști* (?­­) și că a­­ceastă alianță „convine de minune” partidului liberal, care la toamnă va răsturna cu o singură scutură­­tură toate fracțiunile conservatoare deodată. Cum că organul care a fost cum­părat de frații Brătianu, cum fusese cumpărat și de Halk­er, e în curent cu situația cartelului, aceasta o ga­rantează faptul că frații Brătianu au încheiat acest cartel prin­și cu d-l Filipescu, fără să aibă decit... rezerva tacită a d­lui Sturdza. Ne-am întrebat însă de ce a ales oficiul francez de agentură și comi­sion tocmai acum momentul să pu­blice denunțarea cartelului cu juni­miștii —­ și am băgat de seamă nu­­maidecît că uneori cauzele mici au efect m­ici . Ca... director responsabil la foaia comercială a fraților Brătianu func­ționează d-l I. Brocopin, care face politică la Turnu-Măgurele. Or, la­­ t­urnu-Măgurele, d-sa nu e azî contrariat numai de d-l Chi­­rițescu, vechiul liberal din localitate, ci mai ales de faptul că vor avea loc în curând alegeri comunale, la care, iarăși, junimiștii, avînd oare­­carî forțe, vor merge mînă în mînă cu „cantacuziniștii.“ Directorul resposabil al... „halului“ Independenței menționează chiar, cu durere, dar în treacăt ca să nu se prea remarce, că și la Turnu-Măgu­rele se va face această „alianță“, care o fi „convenind de minune“ partidului liberal, dar nu convine de loc d-lui I. Brocopiu, care pe urma cartelului a putut să se laude cîțiva ani că dă gata la Teleorman pe generalul Manu! Acum — doar dacă putea să ach­­ție cartel cu frații Naica și ceilalți conservatori din Teleorman cari nu se învoesc cu d-l Maimaralu ! Boci­te că în acest scop a și publicat ar­ticolul ! Altfel, se pomenești că tot generalul Manu e mai tare la Te­leorman decit „puternicul“ d-nu Brocopiu ! Ei — dar vedeți cum Teleorma­nul d­lui Brocopiu a venit de hac „cartelului“— ca să nu zicem vice­versa ! Cauze mici — efecte mari! N­U ZBIȚII Silex Petrecere la Expoziție Gazetele de erl au relatat despre o petrecere faină care a avut loc la Pavi­lionul austriac! Mai mulți membri ai coloniei austriace — domni și doamne — au făcut un „tour de valse” în cercul familiilor lor. Deși austriacii și în special vienezii au­ reputația de a fi foarte vioi, totuși un cetățean al Belgiei Orientului — ingine­rul N. Bunescu, băiat fi. vivant, a ținut să dovedească că tot nor­mai cu tempe­rament. Ergo, a intrat în horă, a luat pe toată lumea în­ brațe, a compuns cucoa­nele, a spart capul unui bărbat care pro­babil avea ceva de obiectat față de tem­peramentul vivantului inginer și astfel valsul s’a terminat cu un galop de sca­une, bastoane, etc. Onoare veselului inginer și­ bis! bis! Pis CJIfEVENUS Am avut în timpul din urmă două greve de o importanță mai mare, fiind­că ele au ad­us o tulburare mai simiți­­toare intereselor generale : greva factori­lor poștalii și aceea a lucrătorilor din docurile Galați. Grevele de asemenea natură, au tot­deauna sorți mai mari de reușită. Căci lupta nu se dă numai între muncitori și patroni, așa că fiecare din părți poa­te să sufere mai mult sau­ mai puțin, ci se dă pe spinarea publicului, care nu e al treilea care ridi, ci al treilea care suferă. Intervine deci și presiunea publicului, care la noi a fost pare-se în ambele ca­zuri în favoarea greviștilor. Lucru cu atît mai îmbucurător cu cît la noi or­­ganizațiunile muncitorești sînt încă ti­nere, fără mijloace băneșt suficiente și fără experiență. • Dintre cele două greve una a reușit : cea din Galați; alta a căzut : cea a fac­torilor poștali. Lucrătorii din Galați par să fi fost bine organizați; factorii poștali din Ca­pitală nu numai n’aîi avut nic­i un fel de de organizație și era de prevăzut că vor cădea,cum se poate prevedea aceasta într’un războiu în care o parte e foarte tare, iar cealaltă slabă și pe de asupra neor­ganizată. La București cel mai tare pare a voi să comită greșala de a se răzbuna con­tra celui mai slab ; la Galați s'a cedat în cele din urmă muncitorilor. Și n’o să întrebăm : de ce atâta întîrziere, de ce atâtea pagube erau necesare, cînd ime­diat s'ar fi putut da muncitorilor satis­facție ? Dar vom întreba : de ce cuvin­­tul de onoare că satisfacție li se va da, și nu satisfacția însășî ? Pol. ----- — borai este un funcționar al unei rega­­țîuni streine, care supraveghiază atitu­dinea ziarului în politica exto­nă. Gazeta aceasta care face fel de fel de de negustorii, care furnizează cafenele­lor cîntărețe și care tapează toate aso­ciațiile cu întreprinderi financiare, are încă neobrăzarea să ne înjure, să ne trateze de la o înălțime de unde cu o singură lovitură de picior poate să se înfunde în closetul din fața palatului în care se operează cele mai nerușinate șantaje. No Smiură Voința Națională ! A fost odată ceva această gazetă. Pe cine mai reprezintă azi ? Sărmanul fost șef al socialiștilor care „conduce“ azi acest organ, e în reali­tate condus și inspirat de niște indi­vizi care pe timpul cînd Gogu Canta­­cuzino, Delavrancea și Nicu Xenopol, redactau ziarul, nici nu îndrăzneaul să se apropie de birourile acelui organ. Ne mai atacă și Epoca. E adevărat că atitudinea Adevărului a fost disperantă pentru organul d-lu­ Filipescu, arendat azi deal un grec și e oare­cum explicabilă ura, fără mar­gini, ce își manifestă zilnic acest ziar în­potriva tuturor celor de la „Ade­vărul“. Dar în polemicele noastre, ne-am sco»­borit noi vre o dată pînă a îmbrățișa pe un pungaș de la care să împrumu­tăm o calomnie mizerabilă ca să defră­­măm pe adversar ! O asemenea procedare denotă un așa caracter laș și mizerabil, încît nu ne mai este permis să avem cel mai mic scrupul față de calomniatori. De 40 de zile campania aceasta de gazete și gazetari, o adunătură de le­pădături internaționale comandată de niște foști socialiști ca­re s’au vîndut o­­cultiștilor, au îmbrățișat­­ cauza“ unui emerit pungaș, ungur sau polonez, e vorba de bine cunoscutul cavaler de industrie Pokorny, și exploatează o mi­zerabilă calomnie lansată de acest in­divid. Pungașul acesta, o lepădătură stră­ină, aruncă directorului „Adevărului“ d. Const. Mille, român, cu rostul lui în țara aceasta, acuzarea de vîndut alian­ței izraelite. Și bunii romînii de la „Independența“, ca botezatul Rubin, sub conducerea d-lui Iancu Procopiu, secondați de anonimii și oculții dela „Voința“ și remarcați de grecii dela „Epoca“, au înhățat calom­nia unui pungaș și dau asalturi d-lui Miile și „Adevărului“. N’am voit să facem polemică pe a­­cest teren și să primim a discuta o a­­semenea mizerabilă calomnie nici cu a­­cele canalii cari își au însușit-o. Dar cel puțin dacă tîlharii aceștia cari ne atacă, cu astfel de calomnii, ar avea curajul să precizeze acea acuzare și dacă ar avea francheța să declare că răspunzîndu-le categoric la somațiunile lor, vor recunoaște infamia pungașului pe care l'am îmbrățișat,­­ natural că ar trebui să răspundem. Dar în condițiile în care sîntem ata­cați, singura atitudine ce se impune este să executăm cu ultima energie pe calomniatori. Act. Unii fii» ia paria la Expoziția Deschiderea Expoziției jubiliare din București n’a rămas fără ecou pretu­tindeni unde există rom­îni in cari dat inimi românești. In special in Ungaria, unde trei mi­lioane de român!­au ochii ațintiți asu­pra progreselor pe cari le-a făcut și le face R­omînia liberă. Expoziția din Bu­curești a avut mai mult decit un sim­plu răsunet fără nici o consecință prac­tică. Ea a deșteptat din capul localul interesul fraților noștri de peste munți, cari s’au grăbit să complecteze prima Expoziție Națională a Românul, venind în mijlocul nostru cu un pavilion pe cut da frumos, po­etit și de instructiv și demn de interesul tuturor romînilor. Vizitînd acest pavilion, constatăm cu o nemărginită s­atisfacție că elementul românesc din Ungaria a știut, grație calităților sale fizice și morale, să se afirme ca o putere economică și inte­lectuală care contează cu greutate în statul ungar și care de­sigur, în cel mai scurt timp, va cuceri și politicește locul corespunzător. O adevărată mișcare s’a produs prin­tre romîni­i din Ungaria cu prilejul ex­poziției noastre naționale și acum ni se anunță sosirea ia curîmi a mii de romînî de peste munți, doritori să-și dea seama de progresele regatului ro­mân și să se inspire de la puterea lui de viață și de la forța lui morală și ma­terială, cari se oglindesc în expoziția din București. Să vină cu toții, cîți se simt emoțio­nați privind spre Romînia liberă și in­dependentă. Să vină societățile corale de peste munți, să vină reprezentanții romînilor din Ungaria în parlamentul maghiar. ii așteptăm cu toată inima și sîntem gata săi primim, așa cum știe românul să primească pe fratele să­u. Ignotus -««SP ♦«»■»«»»► [UNK]--------­ Adversarii noștrii Ne dăm foarte bine seama că avem mulți dușmani în toate taberele politice, fiindcă „Adevăhul“ lovește mai tare de­cit ori­care alt ziar din presa romînească. Lovește mai tare, dar nu prin calom­nii și făcind personalități, ci prin ati­tudinea dreaptă ce o are față de toate partidele. Dacă suntem­ siliți câte­odată să ne scoborîm la chestii personale, să primim lupta pe orice teren, să discutăm ad­­h­ominem, mărturisim că o facem cu mult desgust. Vina însă nu e a noastră. Nu noi provocăm asemenea polemici, fiindcă, slavă Domnului, avem lucruri mult mai interesante de scris, decit să oferim cetitorilor răsucit cu binevoitorii noștri­ confrați. Dar la loviturile „Adevărului“ ,nu sfeifi să răspundă decit prin calomnii, injurii și personalități." Cinci se poate, ignorăm aceste atacuri. Ani de zile ne-au­ înjurat anumite pam­flete și fițuici politice fără ca să răs­pundem o vorbă, căci nimeni din re­dacția noastră nu le citea. Suntem­ insă siliți să urmărim zilnic ziarele cari trec drept organe de par­tid, cum este „Voința Națională“ și „L’Independance Roumaine“, cum este „Epoca“ organul arendat de d. Nicu Filipescu de la un grec. De ce ne sunt dușmane aceste ziare, pricepem. Dar orîcit ne neghiobi și in­capabili ar fi acei cari conduc foile ci­tate, tot nu ne dăm­ seama cum nu pot răspunde la criticile, la politica „Ade­vărului“, decit prin calomnii, injurii și trivialități. Natural că nu se poate, cunoscind cine sunt adversarii noștri­, să tolerăm modul lor de a at­aca și credem că nici unuia, din aceste așa zise organe de partid, n’am­ rămas datori cu vre­un răspuns. Cine însă ne vorbește de sus, cine ne calomniază și ne adresează somațiunî? Ziarul „ITndépendance Roumaine“ pus azi sub controlul, unui fost socialist d. I. Procopiu. Gazeta aceasta s’a vîndut eu topianul, cu redactori cu tot, liberalilor. Și ime­diat ce s'a vîndut a exercitat un șantaj ordinar asupra antreprenorului veros de la Constanța și a fost trecută în regis­trele lui Hall­er cu sume importante. . Redactorul șef al acestui ziar s’a în­fruptat din fondurile Creditului rural cari n’aui risipit pentru a sătura șleahta aceasta de mercenar­. In redacția acestui organ național­ l­­ ■«B» ■^Adevĕruri^— Rătăcire! Organele liberale spun că la alege­rea dela Brăila voturile junimiste s’au „rătăcit“ in lagărul guvernamental! Curat „rătăcire“! Locul voturilor ju­nimiste e la.... liberali!! Telegramă Se zice că d. I. Proi­ Opiu, care face politică liberală la Teleorman, a primit următoarea telegramă în versuri ■— a­­propos de apropiatele alegeri comunale din T.­Măgurele: — De vrei să cucerești Teleormanu Unde domnește generalu Manu: Impacă-te cu Marghilomanul Ce să fie? „La Roumanie“ observă că „Violența“ face reclamă Casinului de la Expoziție, anunțînd că e deschis de la ora 5 p. m. Cu toate astea pe d-rul Istrati îl în­jură de ce a dat concesia. Mister și... „Violență“! Rigoletto C­HESTIA ZIL Denunțarea Cartelului D. Carp: Ce faci Nicule? D. Filipescu. Șease ani am încercat’o cu conu Mitiță și a mers prost. Să mai încercăm și cu conu Iorgu, poate a merge mai bine­ tinerimea și sălbăticiile grecești Scrisoare deschisă D-lui C. V. Obedeanu Iubite amice. Promisesem „Adevărului“ o nouă cer­cetare a soluțiunii de dat conflictului greco-romîn, modului de a pune capăt cruzimilor, asasinatelor, măcelurilor cu guvernul grecesc și, ce e mai trist, patriarh­ia din Constantinopole exercită asupra fraților noștri creștini din Mace­donia, spre ru­șinea secolului în care tră­im și a șefului religiunii noastre creș­tine ortodoxe. Primii însă escelentul tăiî studiu is­toric publicat în „La Roumanie“ pe care m­î-am trim­is’o și mă hotărîm­­ a-mi for­mula părerile în stil epistolar , pentru că e mai intim și pentru că astfel mă a­­dresez unui tînăr român cu inima caldă și cu mintea bine cugetătoare. Sunt si­gur că „Adevĕrul“, care și deunăzi mi-a probat marea­­ gentileță, nu-mi va re­fuza înserarea modestei mele proze nici sub această formă care nu comportă artificii oratorice. A cerceta, din punctul de vedere is­toric, pretențiunile nebune ale grecilor de a voi să grecizeze întreaga Ma­cedonie, a se dovedi că nici pe istorie nu se pot întemia asemenea încercări de a-și însuși o întreagă provincie din imperiul otoman prin foc și cuțit, prin acte monstruale cari au revoltat conș­tiința întregei Europe, este desigur operă meritorie, pentru care te felicit sincer. In timpul nostru însă, istoria, iubite amice, ține un­ rol secundar în soluțiu­­nea Gestiunilor naționaliste. Politica po­zitivistă a oamenilor de stat moderni nu se înduioșează de drepturile firești sau istorice ale naționalităților. Ea se preo­cupă de interesele marilor state a căror voce răsună mai tare decît țipetele de durere ale martirilor. Am văzut, ce e drept, marele Im­periu Britanic, care ține cîrma civiliza­­țiunii, luînd inițiativa unei intervenți­­uni serioasa, a marilor puteri pe lîngă guvernul din Atena, după cum un mi­nistru al Angliei a strigat, in aplauzele întregei întruniri parlamentare interna­ționale: „Duma a murit, să trăiască Duma!“ Dar acțiunea diplomatică merge tot­deauna încet, de altă parte duplicitatea unui guvern care promite orice i se cere și-și calcă imediat cuvintul dat, lasă să curgă mult singe nevinovat, iar părinții, frații, copiii celor asasinați, masacrați, torturați, reduși, la disperare, caută să întrebuințeze mijloace violenta1 pe cari ei le cred singure nimerite pen­tru a se apăra de grozăviile la care sunt supuși. X! El protestă în contra intențiunii la care î-am consiliat a renunța, susținînd că ceea ce vor, e să adune bani spre a trimite arme macedonenilor ca să sa poată apăra contra jafurilor și cruzimi­lor antarților greci ; „ochiu pentru o­­chiu“, iată ce strigă tînărul macedo­­romîn, care s’a însărcinat a-mi răspunde: Dacă nu mă înșel, mi se pare că lucrul tot acolo revine. Dar nu vreau să dis­cut acest punct. O asemenea procedare nu o pot încuviința, de­și mî-e inima sfîșiată de sălbătăciile grecești, pentru că ea ar da o armă puternică grecilor contra noastră și Europa ne-ar consi­dera ca tot atît de sălbatici ca și gre­cii, ceea ce ar fi o mare rușine pentru noi și o piedică puternică la orice am tenta și care ar trebui să aibă negreșit aprobarea Europei, pentru că s’ar crea în imperiul otoman o stare de lucruri care ar tulbura pacea întregei Europe, ceea ce nu ne e permis să facem. Nu, căci întreaga Europă vrea pace. Acesta este­ interesul comun al tuturor statelor mari și nu putem noi să azvîr­­lim tăciunele discordiei, să aprindem focul. Turcia, spre a-șî menține puterea, ar cerea negreșit să sugrume greci și romîni și bulgari din Macedonia, ma­rile puteri vor fi nevoite să intervie a­­tunci pentru că fiecare din ele au inte­rese în Turcia și o conflagraț­iune eu­ropeană ar putea rezulta din ciocnirea atîtor interese contrarii. Uităm prea mult, mi se pare, că Ma­cedonia face parte din imperiul otoman care, după cum constată d. De Götz, are o armată de un milion două sute de de mii de oameni. De ce frații noștri de peste Dunăre nu ar imita pe frații noștri de peste Carpați cari s’au unit acum cu naționalitățile nemaghiare, sub scutul împăratnlnt­ rege spre a cere pen­tru toți egala îndreptățire ce le acordă legile? Iradeaua obținută de la sultan recunoaște naționalitatea romanilor din Macedonia și îndreptățirea lor legală cu a tuturor locuitorilor nemahometani din imperiu. E un pas imens făcut. De ce frații noștri nu profită de dinsul spre a ocupa diverse funcțiuni în stat, cari le-ar îmbunătăți colosal situația? Dar turcii voi­ vor a’i lăsa să intre pe această cale ? Cred că da fiindcă nu e om politic în Turcia care să nu-și PE BUCEGI — Ascensiune — In zilele de 22 și 23 Iulie a avut loc pe Bucegi ascensiunea organizată de d. Gh. Silvan, și pe care am anunțat-o la timp, în acest ziar. A fost o ascensiune moastră, pe care cu grofi o vom­ putea descrie. De altfel nu cred să existe nici un spirit ome­nesc, orîcit de bine ar fi înzestrat, care să poată zugrăvi în slove frumusețile grandioase și peripețiile de tot soiul, întîlnite de călători in grozavul lor suiș... Ascensioniștii au plecat din Bușteni, de la vila Frîncu, unde locuește d. Sil­van, la ora 5 din zori. Din marele nu­măr de familii și persoane cari ținuseră, încă din ajun să se înroleze în cara­vană, n’a putut lua parte decît un nu­măr restrîns de domni, de domnișoare și de doamne. Mulți au renunțat la i­deia unei astfel de ascensiuni, din frică, alții s’au retras dintr’un sentiment de prudență ! Funestele accidente întîm­­plate pe Bucegi în anii trecuți, au ră­sunat puternic în sufletele multora. Au plecat în zori, doar 14 turiști încercați, și anume : d-ra dr. Eufrosina Slăvcescu, d-ra Elisa­ Ionescu-Buzau, studentă în litere și filozofie, d-na Erotheea Be­­cescu-Silvan, d-niî. Zaharia Frîncu, că­lăuza caravanei, Const­. Șăineanu și Toma Slăvcescu, profesori , celebrul ba­riton Constantino Radulescu-Koch, de la marea operă italiană din Londra, venit in țară abia da cîteva zile ; Gh. Silvan, d-rul Rosen și I. Rosen, om du drept , Dem­etrescu-Birzim, Const. Castigherao, Aslan și subsemnatul... E neînchipuit de drăgKașe și de is­pititoare formarea unei caravane, in ae­­rul răcoros al diram­eței și in umbra masivilor uriași ai munților cari aș­teaptă, surîzînd, prin neguri, împlinirea cugetului îndrăsneț al turiștilor de a-î atinge viălțimele. Dar pe cit de pito­rească e alcătuire a caravanei, pe atit de superbi sînt primii pași făcu­ți în întunecimele văilor și tot pe atit de superbe sunt arăturile munților, în aerul viorin al zorilor, cînd Natura se deș­teaptă aiurită din somn și sind toți tu­riștii, dela cel mai tare pînă la cel mai slab sînt sprinteni și fericiți. Nu pot să descriu șerpuirile minu­nate ale caravanei pe cărările întorto­­chiate în formă de spirală infinită, pe marginea păunelor, pe umerii stincilor, prin desi­șul brazilor, pe coastele ple­șuve ale masivilor gigantici pierduți in nouri. Amețitoarele prăpăstii ce se deschid, la fiecare pas, sub ochii turis­tului­­­ și văile, pline de întuneric, prin fundul cărora se rostogolesc în cascade păraete isgonite cu vițet din înnălțimi ; și stinsele monstre, din ce în ce mai amenințătoare și mai groaznice, cari își pierd vîrfurile sure,­ tăiate în formele cele mai stranii, printre nori,—sunt ta­blouri și priveliști caii depășesc și în­fricoșează închipuirea omenească. In deosebi „Valea Jepilor“, pe care am urcat in dimineața zilei de 22, către Caraiman,—ca și „Valea Omu­lui“ și „Valea Cerbului“ pe care am coborît, a doua zi, din munți,—prezintă a ti­ta m­reție și splendoare, atîta varie­tate de forme și nuanțe,­­atîta întuneric de brazi­ și de umbră, la poalele mun­ților, și atâta sterilitate și grozăvie către vinurile uriașilor masivi ai Bu­tr­egi­lor,—în­cit nici odată nu se pot descrie. Chiar suf­etul omenesc e ne­­sar­pător, pentru atîta bogăție de colori și de arătări înfricoșate... Timp de cinci ore, caravana a suit către Caraiman într’o înlănțuire și șer­­puire minunată. Glumele, hăutirile și vițetul asurzitor al stincilor ce se pră­văleau prin văi deșteptau natura din aiurim, trezind ecouri clocotitoare. Vul­turii se ridicau din cuiburile lor și se roteau, în cercuri lărgi, pe deasupra noastră. Și ciutele, și cerbii, și urșii ascunși prin grotele stâncilor, se ridicau­, de bună seamă, de prin ascunzișuri, și, dau viață singurătăților, sărind din piatră în piatră, sau alunecînd domol pe slinurile coastelor... Caravana era veselă... Dar, către sfîr­­șitul celei dintâi ascensiunî, începură toți să amețească. Oboseala se unea cu așa zisul „mal de înontagnes“, — cu răul pricinuit de imensitatea adîncimi­­lor și de aerul rar și neozonat al înăl­țimilor. Cei mai vioi dintre ascensioniști ră­­mîneau­ mai în urmă; cei mai tari, care porniseră un pas regulat și hotărit, răs­­betitt, tot mai sus, spre cer. La ora 11, un strigăt de veselie și de mirare răsună deasupra văilor. D-ra Ionescu-Bazăfi atinse, cea din­­ti­u, punctul cel mai în­alt al suișului: „Casa Pădure!“. O d-șoară cîștigă, dar, in dimineața aceea, „championatul“.­­ I se oferă, de către ascensioniști, flori de „edelweiss“, smulse, în fugă, de pe creștetele stâncilor, și se întinse, apoi, ospăț rustic, dar bogat, pa terasa can­tinei. — de­asupra Buștenilor rămași risipiți în adâncimile văilor, sub pi­cioarele noastre, ca o pulbere măruntă de pietre de rubine... sis Zi fericită... Pe terasa cantinei mai era cineva. Era micul principe Carol... Drăguțul principe, — care binevoi să relateze d-lui Gh. Silvan, itinerariul și impre­siile ascensiunei sale­, — plecase de la castelul Peleș, în ziua de 21 Iulie, în timpul nopței, dormise peste noapte la Stâna Regulii, în sân, —­ ca toți munci­torii — apoi, în zori de zi, continuă suișul, pe jos, spre Caraiman... Apariția principeial pe Caraiman, — și, mai al­es, rela­țiunile suprinzătoare de mai sus, — stârniră o vie senzație în sinul car­­vanei noastre. I se făcură, îndrăznețului și popula­rului nostru principe, ovațiuni înflăcă­rate. Unul dintre esc­uraționiști înfipse chiar un steag, — luat din Bușteni, „ pe un vârf înalt”al Caram­anulu­­i în­fipse acolo în bătaia viatului, de-asupra țăreî întregî, să știe tot neamul romî­­nesc că viitorul săfi­rage, contempla pămintul superb al Romînieî, de pe u­­nul din cele mai înalte vîrfuri ale munților ei, de la 2000 de metri înăl­țime... La ora 1, caravana porni tot mai sus, spre „Babe“, și apoi către vîrfu­­rile neatinse ale „Coștilei“. Dar nu toți mai putură să ne însoțească. Doi noi părăsiră. Frații Rosen rămaseră la cantină. Nu mai puteau să meargă. Ne priviră cu ochii triști, din urmă, pînă cînd cel din urmă turist pieri în valea Ghețarilor... • Vîrfurile munților sunt goale, fără păduri, fără molifți, fără părae. Nu cresc decît mușchi, ienuperi și afine. Suntem, par­că, în regiunea dealurilor, cu toate că frigul e ca in toiul iernei, și cu tonta­dă, sub och­ii noștrii, ci­ poate cupri­nde privirea, munții stați împietriți, albaștri, și din ce în ce mai depărtați, ca niște talazuri uriașe în­­cremenite de veci în spații!... La cîți­va pași de la casa Pădurea, pe drumul „Babelor“ caravana se o­­prește. Drăguțele noastre ascensioniste găsesc, aici, o poeniță minunată, — cum ni e! în vis și nici în basme nu există. E un lang și larg covor, aco­perit de flori albastre, roșii și violet de myosotise, trifoi și pansele sălt­tice. Avem impresia că alunecăm un pod superb de mozaic. Atît dese atit de mărunte și atît de­­ sunt florile munților... La alți cîțiva pași,­­ lungul lanț turiști se oprește iarăș, îndemânate noastră călăuza, se sbate sub o cule pietroasă, căutînd să ridice în vârf cârjei, ceva alb și greu. Nu știm ci strigă: „e bloc de gheață“. Caravana răscolește ca de vânt. In cîteva minți suntem sus, sub stâncă... Soarele arde,—și noi, înnotăm, se citî, prin zăpadă. E un ghețar iite ascuns într’un amfiteatru înnalt de h pezî suprapuse. Pe deasupra zăpezii­ vecine vîntul a așternut unde negre nisip. Răscolim nisipul cu toiagele, di­văluim zăpada apoi o bătaie eglobie, bulgări de omăt, se încinge între­­ membrii caravanei. Suntem în plină iarnă ! Și totuși,—ce călduri cumplite, jos poalele munților, prin orașe și tîrgur­iîndim puțin la suferințele celor i­riașî în depărtări pe șesuri; d. Tot Slăvcescu, profesor de științele natura­ ne dă cîteva deslușiri prețioase asar formăroi ghețarilor,—și pornim din n în trei steluri deosebite, către vîrfur

Next