Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)

1907-01-14 / nr. 6247

1H TELEFON FONDATOR Alex. V. Beldim­a­nu PUBLICITATEA: CON­CEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER,Co. SocnrețPí, Str. Karageorgecici IS Telefont 3 4 Pentru Capitala Ho. 14110 . Provincie și Străinătate Ho. 13140 Duminică 14 Tarmarie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS 15B Erarpizarea misir­atei Consiliul de miniștrii s’a ocupat de legea d-lui Greceanu relativ la reorganizarea magistraturei, proect de lege care se zice că va veni peste puțin înaintea parlamentului. Nu prea știm­­ exact economia a­­cest­ui proact de lege, dar oricare ar fi ea, pe noi ne face să zîmbim m­vna nobilă a tuturor miniștrilor din justiție trecuți, prezenți și viitori de a reorganiza pe de-o parte magistra­tura, pe hîrtie, iar în fapt de a lucra pentru a face din ea o armă de partid. Umila noastră părere ar fi ca pu­terea legislativă să se pună de a­­cord cu puterea executivă pentru a schimba nu legile ci moravurile po­litice, fără de care legea scrisă va rămîne neputincioasă față de legea și obiceiul pămîntului. Este tot așa de naivă pretențiu­­nea diferiților miniștrii de interne cari vor să facă alegeri libere, pe cînd fiecare guvern pentru a se pu­tea menține, are nevoe tocmai de contrariul. In astfel de condițiunî avem nostimă priveliște­a acelor fapte dintre legea scrisă și obiceiul păm­întului care nu se potrivesc de loc, dar absolut de loc. Obiceiurile însă nu se poate mo­difica aici un ministru și nici o lege. Pentru aceasta trebue consimți­mîn­­tul tuturor și acest consimțîmînt nu va putea fi obținut de­cît atunci cînd se vor schimba condițiunile po­litice actuale. Or, aceste condițiunî cer ca partidele și în special cînd sînt la guvern să aibă la dispoziție justiția. In adevăr cum s’ar putea ținea »Adevĕrurile-­ Concentrari C. general Mann e contra „concen­trare!“ ca junimiștii, fiind­ el, fiind mi­litar, știe bine că concentrările se fac pentru scurt timp!! întrunire» „Violența“ dezminte svonul perfid al unui ztat conservator «om cä d. I. Brătianu ar fi propus ca în caz de ger întrunirea de mîine să se amine. Așa­dar, chiar la 50 de grade sub zaro, întrunirea se va ține și auditorul nu va fi expus să înghețe, căci ora­torii au ordin să vorbească ff. cald !­­mun — Eu sînt imun, d-le. In contra în­ghețului. Nu mi-o frică de ger. — Cum asta? — Sînt alcoolic, d­ie, și alcoolul nu înghiață așa lesne !! mg­oletto Anul al XII-lea. — No. 6247a te§§§ III țara Apare zilnic la ora & seara ca ultimele știri ale zilei giurorile ziarului: Str. Sărindari­i Cum s’a clarificat situația.-Rezultatul alegerilor parlamentari urmane Cum s’a clarificat situația și sfârșit ori s’a confirmat un even oficial: că guvernul va merge înainte așa cum este. Statu quo ante bellum, — iată în sfârșit, formula care s’a găsit pentru clarificarea situației în tabăra gu­vernamentală, pentru risipirea at­mosferei imposibile care a cuprins majoritățile parlamentare. Prin statu quo ante­belum se în­țelege că guvernul va merge înainte așa cum este, fără nici o schimbare că s’a renunțat la ori­ce încercare pentru realizarea unei concentrări cu junimiștii. Acum dacă prin statu quo se mai înțelege că guvernul va merge îna­inte tot în hărb­eîi, conflicte și po­­s­­emici între takigtî și cantacuziniștî, — aceasta se va vedea la prima lege care se va supune parlamen­tului. Se presupune însă că din moment ce s’a căzut de acord pentru a se păstra statu quo, adică nici o schim­­­­bare a situației politice, s’a stabilit în același timp intre d-nii Cantacu­­zino și Take lonescn înțelegerea de a se restabili o unitate de acțiune și o armonie în guvern și în parla­ment, căci un statu-quo cu perma­nente hărțueli, cu polemici între cantacuziniștî și takiștî, cu intrigi și conspirațiuni, nu e admisibil. ■ O asemenea stare de lucruri, dacă ar mai continua cîte­va zile, fără îndoială că ar pune în evidență nu numai absoluta slăbiciune a guver­nului, dar o stare cu totul ireme­diabilă. Deci nu mai poate fi îndoială că d-nii Cantacuzino și Take Ionescu, examinînd situația, au căzut de a­­cord ca, în bună și sinceră înțele­gere și în armonie, guvernul să meargă, înainte,­­păescrînd statu-quo.­­ Dar acest acord, care de altfel era prevăzut, nu se va putea men­ține de­cît dacă ambele tabere gu­vernamentale îl vor respecta cu sin­ceritate și realitate, — ceea ce va fi, însă, foarte greu­. » Pentru a se restabili o înțelegere sinceră și reală între cantacuziniștî gi takiștî, ar trebui mai întiiși să dispară cauzele cari au provocat toate desbinările, ar trebui să se producă dovada armoniei, căci solu­­țiunea care s’a dat crizei guverna­mentale prin păstrarea unui statu-quo nu pare a fi tocmai fericită și poate duce cel mult la declararea unui armistițiu, pentru un anumit timp, între ambele tabere. Garanția cea mai bună pentru restabilirea păcei și a unei armonii­­ mai trainice în tabăra guvernamen­tală, de­sigur că ar fi fost tocmai schimbarea situațiunei în tabăra gu­vernamentală in sensul de a se da o satisfacție elementelor jignite și în contra cărora s’a dat lupta. Da aceea acest statu-quo care s’a declarat azi, de­și a fost primit în­­ lipsa unei soluțiuni mai bune, dar a lăsat indeferentă marea majoritate parlamentară. Sînt însă și fruntași guvernamen­tali cari sunt în­cin­tați că, în sfîrșit, s-a clarificat situația asupra unui punct principal, și anume că nu e posibil ca să se trateze împăcarea cu junimiștii pe baza sacrificarea d-l ui Take Ionescu, ori de cine s’ar propune această sacrificare. Nici 24 de ore, da la sosirea mi­nistrului de finanțe, n’a putut să se­­ mențină știrea că se va realiza con* * centrarea fără d. Take Ionescu. O concentrare conservatoare, sau­ sau a bine zis o concentrare a forțe­lor boierești, așa precum o pusese la cale d. Nica Filipescu, pentru a sa continua lupta contra d-lui Take Ionescu, a fost considerată ca o combinație nebunească și părăsită de junimiști și da cantacuziniști. Și e de notat că atît d. Take Io­­nescu cît și takiștii au­ stat departe de toate tratativele și combinațiile cari se făceau pentru realizarea a­­cestei concentrări. Ministrul de finanțe nici nu s’a pus în apărare, takiștii n’au luat abso­­­­lut nici o măsură pentru a împe­­dica concentrarea. I­. Take Ionescu a plecat în străinătate, d Bădărău a vorbit la Iași în mod împăciuitor și chiar în favoarea fuziunei, takiștii au­ stat în cea mai strictă rezervă. Deci acei cari tratau concentra­rea contra d-lui Take Ionescu, ar­u­vea fi toată libertatea de a opera, în culise, fără absolut nici o pedică. Totuși planul d-lui Nicu Filipescu, acel care era personal și direct in­teresat să ajungă în acest rezultat: sacrificarea d-lui Take Ionescu, vo3 i pe care-l urmărește de mai bine de­­ șase ani, planul acesta a căzut, fiind-că nici un om politic serios n’a voit să-l primească, iar acel asupra căruia cade din nou­ vina că nu s’a­­ putut stabili nici de astă-dată înțe­legerea cu junimiștii , tot d. Nicu Filipescu. Toții, guvernamentalii ca și juni­miștii, spun acum că d. Nicu Fili­pescu a înlăturat, prin atitudinea sa și prin ambițiunea sa de-a zdruncina situația strălucită ce­ șî a creat prin­tre conservatori d. Take Ionescu, a înlăturat cea mai favorabilă ocazi­­une pentru a se putea face în cele mai bune condițiuni o trainică și reală concentrare conservatoare. Față de acest nou eșec teribil al d-lui Nicu Filipescu, apare și mai înălțat, în rândurile conservatoare, d. Take Ionescu. M­AZESTII S’aĂ împăcatara! A. W. Se adunase mahalaua toata la chelă­­răul ce se auzea din casă, înconjurase lumea casa să-l despartă pe dumnealui care manevra prin parul dumneaei și vice-versa, sosiseră și citla „secsie“, se spărseseră și vre-o cin’spe’ce farfurii și vre-o cite-va geamuri, își aruncaseră „lenjurile“ peste ulucii casei, la trai­ cli­nii, se împărțiseră mahalagii în două par­tide, care ținea cu Dumnealui, care cu Dumneaei, sosise și soacra și socrul și cuscrii, și tot bataclanul. Veni și aucatu­l sa facă hîrtiile de divorț și să le bage la tribunal, cumpăraseră gi timbru, cînd colo, aseară s’au împăcatără și a rămas cu buzele umflate și mahalaua și soacra și au catuli Așa și cu ăl dela patere . Pac Epilop! în afacerii CreditulQî­rstai Cum se știe, noi nu ne-am­ aso­ciat la c&mpania in chestia Credi­tului rural și aceasta n’a plăcut twora, i a contrariat chiar, dar noi, deși am ținut pe cetitori la curent cu tot ce se petrecea, era ocazional a nu face politică față de o insti­tuție economică părea i se da un salt de politicieni, cari aveau tot soiul de rancare unii contra celor­lalți. Alții din potrivă au dus campa­nie strașnică, anunțind de cite trei ori depuneri senzaționale Unul din ziarele cari­era și în fruntea acestei campanii era și foaia cant­ ensinistă —cea pe față —care spuma și banca foc în această chestiune. Am rîs mult ori cînd am văzut-o punînd titlu peste pagină : „Spira gul instrucției dela Creditul rural“ și anunțind în litere grase că s’a dat ordonanța definitivă în ancheta deschisa asupra neregulelor dela Creditul rural, că fostul contabil și fostul intendent au fost dați jude­­cății și că „în contra d lui Tache „protopopescu, fostul sub­director „»« s’a putut dovedi nimic și de aceea a fost scos din cauză“. E un adevărat triumf acesta pen­tru „campania în chestie“ și pentru inspiratorii eî —­ nu i așa ? Bfu se poate spune că n’avem și noi nițel... fler, eludați ne asociem la asemenea campanii! Ad. Mai întît că pentru așa ceva, tre­ime să te deranjezi să gîndești—unul din deranjurile cele mai plicticoase ! — trebue să iei o inițiativă, să ieși din „obiceiu" , o sumă de buclucuri... Și astea toate pentru cîteva zeci sau sute de vieți de om ? Nu face­­ Las’să meargă așă cum a mers. Dacă e ger trebue să moară oameni! Dacă e cald trebue să moară oa­meni ! Așa a lăsat D­ecă? Cum o să se amestece capul nostru în trebue lui D-seü ? Nu ! așa ? S. Y. 8, închegat partidul dacă șefii din ju­dețe nu ar dispune pe lângă alte favoruri și de putința de a satisface dorințele și cerințele partizanilor în ceea ce privește justiția ? Un parti­zan politic care­ și-ar pierde proce­sul s’ar considera persecutat, tras pe sfoară, făcut ridicol față de conce­tățenii săi, căci la ca adică mai este el la putere, dacă nu-i în etapa să-și cîștige măcar procesele și să aibă pe magistrați la dispoziția sa ?... Obiceiurile acestea nu pot fi în­lăturate prin legi. Ori­cît ai întinde inamovibilitatea care s’a dovedit a nu fi adus aproape nici un folos ci din potrivă—oricît ai institui con­cursul ca mijloc de numire ori lis­tele de recomandare, oricît ai încerca pe cale legislativă să combați fla­gelul lipsei de justiție in țara ro­mânească, orice ai face—piia nu se vor schimba moravurile politice, va fi gălăgie multă și treabă puțină. Orîcît de bine ar fi intențiunile actualului ministru de justiție, ori­cît de multe speranțe ar pune în o­­pera d-sale, fie­ ne permis să primim și această încercare cu zîmbetul sceptic al omului care este convins de inutililitatea oricărei sforțări, în toate ramurile vieți­i noastre sociale, fără ca să se schimbe mai întîî sub­stratul conrupt al moravurilor po­litice. Const. Mille Austria să urmeze tratativele cu un alt guvern, decît cu cel al lui Pa­șk­î, după ca și celalt pricinuitor al conflictului, contele Goluchowski, nu se mai află la locul säu de odini­oară. După cîteva zile se va întruni iarăși Scupcina și la ordinea zilei va fi numai interpelarea privitoare la actele de terorizare făptuite de po­liție la o alegere din launtrul țarei, interpelare care va stîrni discuții pasionate. Da altfel sesiunea se va desfășura în liniște. Ul minei biaro eraîice — Cu prilejul gerului — într’o comedie in care se schița puțin viața b­irocratică, un funcțio­nar făcea observație unui odăiaș că de ce nu face foc în b­itrouri. — Apoi e cald, conașule. — Dacă e cală, deschide fereastra Așa e: dacă sunt lemne și e „se­zonul“ de făcut foc, apoi, e sau nu e frig, trebue făcut foc și dacă e cald, să deschizi ferestrele. Acesta e tri­plu extract de bi­rocratism universal. Capul n’are ce căuta în mersul lu­crurilor, al evenimentelor și al îm­prejurărilor de loc, de timp, etc. Ru­tina să trăiască, cu ea viața se scurge tihnită, dulce, fără moțiuni, fără zguduiri. Arde soarele de Iulie și termo­metrul arată 40 de grade , inutil să se schimbe ceva din rutină. Să se lucreze la aceleași ore ca și în Noem­­brie, să se facă de soldați marșuri ca și în Septembrie sau­ April. Că se i­­vesc cazuri de insolație și se înregis­trează morți . El și ? Nu cumva o sa se schimbe „obiceiul", „regula", din cauza fenomenelor meteorologice? Crapă pietrele de ger în Ianuarie, îngheață cișmelele și frigul taie respi­rația. Ei și ? Nu cumva o să se pu­blice Că soldații în concediu pot să mai stea cîteva zile la vetrele lor ? Nu cumva o să se micșoreze orele la gardă ? Nu cumva o să se ia măsuri ca gardiștii de noapte să nu fie cl­ătită expuși ? Ași ! Ce are a face dacă 40 de soldați, concediați, grăbindu se a se întoarce la corp, înghiață pe drum ? De are a face, dacă o să moară cîtva gar­diști ? Cum o să te apuci să bagi în seamă un fenomen ca frigul și o să schimbi „regula" ?! Situația în Serbia — Anchetă specială — Interview cu fostul prim ministru Stoianovici Continuăm în numărul de față cu publicarea interview­urilor obținute de corespondentul nostru special cu per­sonalitățile politice marcante din Ser­bia. Dăm mai la vale convorbirea avută cu fostul prim-ministru Stoia­­novici. Fostul prim­-ministr­u Stoianovicîn care e cunoscut ca conducătorul par­tidului tinerilor­ radicali și șeful o­­pozițiunea unita din Saupcină, mi-a dat următoarele deslușiri: —Regele Petru se află în buneve­­ațiunî cu poporul sîrb și nimeni nu se gîndește la înlăturarea lui. Și starea aceasta de lucruri se va men­ține, cîtă vreme regele va domni în chip cinstit și constituțional ca pină­icum, avînd și atitudinea unei re­zerve cuvenite față de­­ toate parti­dele existente în Serbia. Și zvonu­rile răutăcioase despre prințul moș­tenitor sunt neîntemeiate. O opinie decisivă asupra lui nu se poate avea deoarece tînărul acesta se află încă în perioada educativă și caracterul său nu­ a format încă. Multe per­soane ar fi fost izbite de tempera­mentul viciu și sincer al prințului dar de un motiv real de nemulțu­mire împotriva sa, nu poate fi vorba. Am avut prilejul să-l cunosc mai de aproape și viitorul iu­ îmi apare cu totul luminos. Așa­dar nu trebue de dat crezute diverselor svonuri. Istoria de multe ori s’a însărcinat să desmintă părerile greșite asupra unui domnitor» * O singură dată, regele Petru n’a procedat în chip corect și asta în momentul cînd eu și colegii mei din minister l’am­ îndemnat cu stăruință ca în interesul restabilirea relațiilor cu Anglia — să rezolve chestiunea regicizilor în senzul cum a fost rezolvată acuma. Și pentru motivul acesta am demisionatj împreună cu co­legii mei. Cabinetul Pașicî însă s’a găsit de asemenea într’o situație cri­tică din cauza acestei chestiuni și de aceea regele a fost silit să a­­probe ceea ce înainte îl făcuse să se împotrivească. Tratative privitoare la înapoierea proprietăților confiscate— n’au avut loc. Și o astfel de înapoiere nici nu s’ar fi putut îndeplini fără o re­vizuire a procesului de atunci—dar care n’a fost dorită. «Ü E evident că și eu am o vie pă­rere de răă de conflictul vamal cu Austria. Imperiul acesta a pus con­dițiuni pe cari Serbia nu le putea accepta, fără să dăuneze neatîrnărei sale. După ce baronul d’Ab­renthal a fost ales ministru de externe, p lin* pă care între Serbia și Austria a fost socotită ca mult mai posibilă. Pînâ acuma domnește liniște. Serbia caută în momentul da față să-șî exercite exportul în alt chip. S’au găsit alte căi pentru export și în loc să se tri­­meată în afară din țară­­ vite și Va trimite produsele acestor vite. In trei, patru ani se va compensa cu chipul acesta nu numai perderile momentane ci Se va realiza poate beneficii mai mari chiar de­cît cale de pînă acum. Imî aduc aminte ca același lucru s’a întâmplat și cu Da­nemarca. După ce G­ermania și-a în­chis granița pentru importul vitelor din­­ Danemarca, țara aceasta și-a în­dreptat exportul sau­ da unt spre Anglia și acum cîștigă cu ajutorul acestui export mai mult chiar de­cît din exportul de vite spre Germania. * Serbia e poarta de intrare în Bal­cani, lucru ca n’ar trebui să-l uite Austria, căcî ea nu se poate lipsi de statele balcanice cari constitui cel mai important debuget pentru produsele sale industriale. O Schimbare de minister nu B’ar cuveni să aibă loc acum. Fără în­doială că ar fi mai lesne pentru Boala d-rulul Lueger De la Viena ne-au venit eu­ știri în­grijitoare asupra sănătății primarului Lunger. Importantul personaj care fu­sese greu bolnav după călătoria sa la București, se restabilise întru­cîtva In timpul din urmă și­ a profitat de acest prilej pentru a primi cu multă dragoste și căldură delegațiunea municipalităței noastre. Din complectele noastre dări de seamă telegrafice s’a putut vedea cît da înflă­cărat a fost dr. Lueger cînd s’a exprimat despre țara noastră și despre romînî. Se vede însă că multa activitate ce a desfașurat-o cu poaziunea primire! delegației române, l-a slăbit întru atît, în­cît boala sa a revenit. Pentru toți romînii acest fapt e du­reros de întristător. Dr. Lueger a devenit pentru noi un personaj de mare inte­res. Intențiunile sale privitoare la lega­rea unor relațiuni economice cu Rotân­nia ne-a fi bucurat mult cînd au fost exprimate cu o sinceritate lăudabilă. De aceea nu poate de­cît să ne pară răul cînd aflăm că acest devotat amic al țărei noastre se află în crude sufe­rințe-Nădăjduim ca boala e trecătoare, ca fiind provocată de oboseala zilelor de cinste pentru delegațiunea romînă și că după un șir de zile de liniște, distin­sul primar al Vienei va fi din noui să­nătos și nn măsură de a putea s’aducâ la îndeplinire frumoasele intențiuni ce are față de țara noastră.­ ­»a­ll—IWW 4 B. P. Un concurs de poezie Adevărul dorind să înființeze ru­brica Versurilor politice de actuali­tate publică un concurs cu premii. Premiul lattiti pentru una sau mai multe bucăți ale aceluiași autor . .......................... 100 lei Premiul al doilea, idem. . SO „ Premiul al treilea, idem. . as „ Doritorii de a concura sunt rugați a-și trimite bucățile lor, în plic în­­chis, scrise ce se poate cu mașina de scris și cuprinzînd un alt plic alăturat, tot închis, numele și adresa autorului. Concursul se va închide în luna de Duminică 14 Ianuarie, orele 12 ziua. Bucățile vor fi examinate de un ju­riu alcătuit din d-nii: Cincinat Pa­­velescu, Radu D. Rosetti și Const. Mille. Direcția „Adeveriluî" își rezervă dreptul de a publica ori nu bucățile premiate ori pe acele găsite publica­bile precum și de a trata cu oricare din persoanele cari au concurat, pen­tru viitor. Bucățile se vor trimite pe adresa di­rectorului Adeveriluî cu mențiunea pe plic: Pentru concursul de versuri politice. A aparat Mo. 43 din senzațîonalul roman Cosesi t­ip di­um­ — 8 bani fascicola în toată țara — PĂRERI ȘI IMPRESII .Piesele originale“ Din cînd în cînd se face cîte o așa nu­mită campanie în favoarea „pieselor ori­ginale“—înțelegîndu-se prin aceasta piese făcute de scriitori de la noi. Experiențele făcute pe urma unor ase­menea campanii au­ dat mai întotdeauna rezultate cari se îndreptau­ în potriva campaniilor duse. Fiindcă atît alegerile făcuta cit și condițiile în cari se presen­­tau­ publicului aceste piese, concurați parkul înadins ca să se ajungă la aseme­nea rezultate. Dacă însă e cineva care trebue să fie înainte de toate cu ochii în patru la tot ce se scrie pe tîlfîm­ul teatrului la noi­, firește că e Teatrul Național. E sînt departe de a spune că trebue să urmeze credința că tot ce se scrie pentru teatru, trebue jucat. Dar în stadiul înna­­d­at în care ne aflăm nici nu trebue in­­ecate piesele scriitorilor noștrii ca mă­sura cu care se judecă piesele scriitori­lor din țările cu secole de cultură și pro­ducție literară și cu ofertele mai mari ca cererea. Nu este permis Teatrului Națio­nal a ignora nici una din piesele tipărite sau cari i se aduc în manuscris de scri­­torii noștri. Noi nu putem spune că a­­vem anumiți furnisori de piese ca marile teatre de afaceri din Apus și restul se ignorează. Subvențiunea se servește Tea­trului Național și pentru a sprijini arta dramatică și pe cei cari o exercită, dar și pentru a veni în ajutorul literaturei dramatice naționale, țară A ne opri nu­mai la scriitorii acreditați, cari cum sa știe sunt destul de puțini și departe de prea mare fecunditate. Și mai e un argument: cu piesele ori­ginale, dată fiind și marea indiferență a publicului nostru—rareori poate cîștiga un teatru la noi și dese­ori poate pă­­gubi—și numai un teatru subvenționat și poate acoperi pagubeta și are menirea de a face sacrificii pentru literatura dra­matică a țarei. 23. C. F. CHESTIA ZILEI Rezultatul tratativelor Oaspeții români la Viena (Seta corespondentul nostru special) Au­dienți la împărat.— Altă convorbire cu d. M. Can­­tacuzino. — Dineul dela prințul Lichtenstein Viena, 10 ianuarie.—Zim âc azi a fost foarte importantă pentru de­legația rom­îni. <1. primar Cantacu­­zino și d-ni. Ciurea și Steroescu au­ fost primiți în audiență de împărat. Convorbirea a avut loc mai în­­tîiu în franțuzește și apoi în nem­țește. împăratul a fost foarte cor­dial cu delegați! și le-a întins mina și la sosire și la plecare, ceea ce este o onoare pe care împăratul Franz Ioseph n­’o face ori­cum. Mai întíiu împăratul s’a arătat foarte încîntat că s’a făcut delega­ției o primire atît de favorabilă. Apoi s’a interesat de starea re­galui Carol și și-a exprimat mulțu­mirea că­ î merge bine; împăratul a vorbit mai multă vreme despre regele Carol despre care s’a expri­mat că este un vechiu prieten al lui încercat în toate împrejurările. Apoi s’a adresat d­ îm Cantaca­­zino pe care l’a întrebat: — Ge maî face tatăl d-voastră , adăugind în urmă că are foarte bună idee despre dînsul, și ea-l cunoaște foarte bine căci a avut de urnnte orii ocazia să-l aibă ca oaspete la masă. Venind vorba despre țara romî­­nească împăratul s’a exprimat în termeni foarte călduroși de progre­sele pe cari țara românească le-a făcut în toate ramurile, lăudînd ex­poziția care a făcut ca aceste pro­grese să devie cunoscute în toată lumea. A arătat apoi că știe ce se pe­trece în țară, lăudînd starea finan­țelor noastre și înțelepciunea cu care se alcâtnesc bugetele. Audiența a durat o jumătate de oră, după care împăratul a conce­diat delegația. Altă convorbire cu d M. C. Can­­tacUzîno Am avut ocazia să am­ iarăși o convorbire cu d. M. G. Cantacu­­zino. — Iți spuneam eu, îmi zise săr­bătoritul primar, că mă bucur că se face unor romîni o astfel de pri­mire. Altă caracteristică a primirei este că evident ea nu e inima­ din partea primăriei, ci întreaga popu­lație s’a asociat la ea. Ca să-țî dau un exemplu, într’o seară cînd pro­gramul oficial nu prevedea nici o serbare, m’am dus eu d. Nicu La­­hovary la Theater an der­­ Witwe s să văd opereta Die lustige Wihr, care are așa mare succes aici. De cu zi am telefonat de la hotel să mi si rezerve o loje. Seara, cînd ajungem la teatru, ne ies înainte mai mulți funcționari superiori și ne conduc cu mari onoruri în loja noastră, întreb pe servitor cît costă loja și îmi răspunde că nu poate primi pa­rale. Mă duc în antract la casă să plătesc, dar casierul îmi declară că are ordin să nu primească parale. Am rămas în adevăr surprins de atîta gentileții din partea direc­ției. In cu­rind vine și directorul, care de asemenea ne roagă foarte mult să primim ca un seism de onoare loja gratis. N’am arat e © fie © și », trebuit să mă supun. D. Lahovary întrebând de ce nu joacă Mizai Günther, prima donă a teatrului în acea seara, director ei răspunde că nu e tocmai bine §» ne roagă să primim două loji pen­tru deregație într’-o &M seară după alegere, cind va pica Mizai Gün­ther. Atîta simpatie, atîta bună voință­ trebue să te miște. Aim evident au e amestecată primăria care ne face atîtea onoruri. Dineul dela prințul Lichtenstein Aseară, (9 ianuarie) a avut loc la prințul Lichtenstein, mareșalul țăreî, adică președintele dietei Aus­triei de jos, un dineu la care au fost invitați oaspeții bucureșteni. La acest dineu prințul Lichten­stein a ținut un discurs important prin care a arătat calitățile poporu­lui romîn și a stăruit să releveze că de fapt poporul român n’a fost nici­odată sub supușie turcească. Iată textul discursului rostit în limba franceză : .Poporul romîn are calități cu to­tul extraordinare. Nici un popor creștin din Peninsula Balcanică n’a avut atîtea de suferit din cauza nă­vălirilor turcilor ; totuși a fost sin­gurul care chiar în timpurile de cea mai mare dezvoltare a puterei os­­manice, a știut să-și păstreze o in­dependență onorabilă și importantă. Pe cînd țările cari se aflau la sud, în nord și la vest de Rom­înia au fost prefăcute în pașalîcurî, numai cele două principate române aui reu­șit ca,—deși tributara—să poată trăi autonom. „Acest fapt istoric dovedește în mod de netăgăduit puterea de viață și cu­rajul nației române, arzătoarea și pu­ternica dragoste de patrie a romînilor și marile lor comori de spirit și ini­mă. In aceasta se vede moștenirea scumpă și neredată a vechei culturi romane, care a fost implantată de către legiunile lui Traian pe țărmu­rile Dunărei și care este și mama culturei noastre*. Oratorul bea în fine în sănătatea primarului Cantacuzino și a consi­lierilor săi. D. Cantacuzino i-a răspuns rele­­vînd importanța ce era pentru po­porul romîn acest discurs, mulțu­mind că prințul Liehtenstein a re­­cunoscut aceasta. Scandalul politic din Ungaria — Situația politică — După îngrămădirea de nouă acuzări cu totul grave împotriva ministrului de justiție ungur, Polonyi— situația politică a acestuia nu urmai că s’a înrăutățit dar însuși menținerea cabinetului Wer­kerle pare acum intolerabilă» întreaga opiniune publică ungari­­a surprinsă de faptul că Polonyi continuă încă a fi membru al acestui cabinet: „El e­ra am pierdut strigă cu toții*

Next